Cand vine dragostea?
In perioadele in care umblam buimaca prin lume cautandu-mi iubirea, mi se tot spunea ca va veni doar atunci cand am sa incetez sa o caut. Iar mie mi se parea cel mai fara noima sfat pe care l-as fi putut capata. A fost nevoie sa mai rabd niste ani ca sa-mi gasesc propriul raspuns la intrebarea “cand vine dragostea?”. Voi l-ati gasit?
O vreme, probabil dornica sa-i contrazic pe cei care incercau sa-mi stavileasca nerabdarea, mi-am spus ca dragostea vine atunci cand o cauti si o vrei cel mai mult. Ca, asa cum norocul ii rasplateste pe cei curajosi, tot asa, iubirea e binevoitoare cu aceia care scotocesc mai cu foc dupa ea. Dar a fost nevoie sa iau niste trante de la destinul meu scormonitor ca sa pricep ca, ntttzzz, hmmmm, nu prea e asa. Atunci cand cauti cu orice chip, ajungi sa vezi fete morgane, si baieti… morganosi, si amoruri inventate de-a dreptul, dansand pretutindeni in desertul sufletului tau insetat.
Apoi mi-am spus ca vine cand stai in expectativa si-o pandesti abil. As! Nici atunci n-a venit. Am continuat cu sperantele si mi-am spus ca vine cand ti-o aduc prietenii care, cunoscandu-te, iti pot prezenta pe cineva care sa ti se potriveasca. Dar nu mi-a iesit figura.
Recunosc, a trebuit sa ma intorc spasita la sfatul dintai, dar nu pentru ca as mai fi crezut in eficienta lui, ci pentru ca epuizasem toate celealte variante. Si cand ma resemnasem ca nu voi mai iubi in veci de veci, fiindca dragostea e o vietate ciufuta si salbateca, ati ghicit, m-am indragostit din nou.
Nu stiu cum am facut. Nu stiu daca metoda in care nu-ti pasa, nu astepti, nu chemi si nu te vaicaresti functioneaza temeinic. Eu cred ca dragostea vine cand vrea ea. Dar tine de noi s-o facem sa stea cat vrem noi, nu-i asa?
Comentarii
447 Comentarii la “Cand vine dragostea?”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
nu cred ca mai exista dragoste
Si eu am avut o relatie de 3 ani si ceva, din pacate s-a destramat… dupa 2 ani am intilnit un baiat, eram aproape convinsa k el e jumatatea mea, dar nu a fost asa… acum nici eu nu mai cred in dragoste….
dragostea? suras bland si suflet pierdut
o lume moarta si bizara
un vis frumos ce m-a durut
si o tristete amara
un om o viata si atat
eu si iubirea mea pierduta
azi pot sa simt un suras bland
si o iubire ne-nceputa!
dragostea…. nu cred ca exista!am facut tot ce a depins de mine ,am fost casatorita 6 ani si am fost inselata ,toate visele si dorintele mele s-au spulberat !l-am urmat intr-o tara straina numai sa fiu cu el,am renuntat la tot si nu m-am ales cu nimic, viata nu e dreapta….numai caut nimik nu exista iubire adevarata,cel putin in cazul meu!
Ana draga mea nu dispera… Si eu sunt in situati ta,. Tu ai fost casatorita 6 ani, eu am trait cu cineva 8 ani. Avem in comunfaptul ca amandoua am sfarsit prin a fi inselate, cu inimile sfartecate de durere si macinate d eo mie de intrebari. Nu uita ca unedeva exista o persoana care ne asteapataa doar pe noi. Te incurajez si ma incurajez.
Te salut!
dragostea vine cand vrea ea…important e sa vina, pana la urma.cateodata stau si ma gandesc ca poate nu exista pt toata lumea acel cineva si parca-mi pierd speranta…apoi, ma gasesc indragostita…dar peste un timp, iar ma trezesc singura…inca o astept.am momente cand imi pierd speranta…
Multumesc, Maria! Intr-adevar, in dragoste nu este loc de regrete.
Dragostea : ” Daca ma cauti..ma gasesti” …asta vi se potriveste voua…nu va pierdeti speranta..iubind traiesti si visezi .. suferind te ridici in picioare.. nu uitati ca Dumnezeu nu ne va da niciodata mai mult decat putem duce..cred ca toate acestea sunt niste incercari care ne fac mai puternici..
O zărisem de pe vremea când era de-o şchioapă, m-a atras aroganţa afişată ce lăsa să întrevadă un licăr din senzualitatea ce avea s-o întregească în femeia pe care şi-ar fi dorit-o orice muritor… Puştoaică şi mai ales rebelă, sclipitoare şi misterioasă, o adevărată maşină de subjugat suflete!
Şi-i cădeau sub călcâi precum muştele, iar ea nu ezita să strivească… O văduvă neagră în devenire. Şi-atunci, în mintea mea a încolţit gândul, gând ce l-am hrănit cu ambiţii duse la extrem, până acolo unde imaginaţia mea se contopea cu orizontul. Zile de trudă ticluite cu meticulozitatea unui ceasornicar, nopţi între agonie şi extaz, toate menite să-mi aducă certitudini…
N-o iubeam, era jucătorul ideal, femeia prin porii căreia puteam respira aerul îmbătător al înâlţimilor, acolo unde numai cei ce sunt artizani pot ajunge. Versul ei desprins din bucăţi de suflet, scrijelea inimile celor ce-l citeau, iar poemul ofrandă rostindu-i-l pe buze îi mângâia aripile ce-o înălţau către soare, departe de bulgării de pământ pe care femeile îi scormoneau cu ciuda neputinţei de a o putea privi înfloritoare. Am ştiut că i-am topit inima şi mi-am luat picătura cu numele ei, la fel cum am ştiut că indiferent ce avea să se-ntâmple vreodată, avea să mă iubească toată viaţa, pecetluind un inevitabil păcat. Al meu. Topisem iceberg-ul, împlinisem femeia şi-i adusesem pe buze ‘te iubesc-ul’ mult râvnit. Scăpasem nu doar de dulcea trecere în nefiinţă în mrejele văduvei negre, ci reuşisem să citesc în priviri „vreau să-ţi fiu soţie”… Copil nebun… Nu ea. Eu… Căci mă jucam cu aceeaşi inconştienţă cu sufletul femeii care mă iubea mai presus ca viaţa! Trofeul… Piedestalul strălucitor, al meu, bărbatul, unicul din viaţa ei… şi virginitatea-i de neatins, pe toate mi le-a aşternut în căuşul palmei. Sunt ale tale, aşa mi-a zis…
Şi mi-am dorit să o-ntâlnesc de-adevăratelea… Acelaşi meschin ce avea să ducă la bun sfârşit ce începuse mânat de ambiţii cutremurătoare. Ghemuită într-un colţ al odăii, cu lacrimile şiroindu-i pe obraji, implora să n-aducă glasul roţilor de tren pe şinele ce-mi deveniseră covor de-ngropăciune, căci mărturie mi-au stat vorbe ce au dezlegat misterul enigmaticei ei existenţe. Ea, femeia Primăvară, îşi mângâia zilele-i numărate într-un cărucior cu rotile cu soarele meu, cel pe care i-l făurisem în tot acest timp…
Se spune că, mai devreme sau mai târziu, totul se întoarce împotriva ta şi te izbeşte doborându-te cu aceeaşi intensitate cu care ai lovit. Cu-adevarat, iubeam ce n-aveam să pot atinge vreodată. Doar fierul rece al căii ferate îmi reamintea că încă mai respir.. S-o iert, mi-a îngăimat suspinând, sunt doar o legumă cu suflet, nu îmi ucide păcatul de a te fi iubit! Păcatul ei, păcatul meu..
Dragostea nu vine si nu alege, dragostea te cheama far` ca macar sa stii ca te duci pentru ea.
Frumos scrii. Ai iubit, te-a iubit. Asta e tot ce conteaza. Regretele nu mai au niciun rost…
ai scris frumos, foarte frumos
Aceiaşi poveste am ıntılnit-o şi pe http://andubv.blogspot.com/2010_03_01_archive.html. E blog-ul tau? E o poveste adevarata? Sau e ceva liric? Oricum daca e povestea ta ai scris foarte frumos.
Stiti unde as putea gasi acea dragoste? Sunt de 2 ani singura… La inceput nu am avut chef sa ies si sa vad pe cineva….ptr ca eram dupa o despartire de 10 ani, care ma terminase psihic. Iar acum nu am cu cine sa ies, mai toate prietenele sunt deja mairitate( am 30 ani) ….. nu sunt urata dar pur si simplu unde sa ma duc singura? numai servici si acasa! sambata si duminica, ptr ca nu lucrez, simt ca innebunesc de singuratate, tristete…..!
Gentiana nu fi trista. La fel simt si eu… Inca nu am 30 de ani, dar si eu m-am desparti dupa 8 ani. De un an sunt singura si nu mi-am revenit. Ma delectez in weekenduri cu lectura. Citesc ce-mi pica in mana si incerc sa nu ma gandesc la trecut sau viitor ci sa traiesc acea lume virtuala din carti. Nu stiu unde ai putea gasi acea dragoste mare care sa iti alunge starea de rau pe care o simti si tristetea din suflet. Si eu o astept. Stiu ca ma va gasi intr-o zi, nu stiu cand, dar ma va gasi.
Iti doresc zile senine, linistite si nu uita, va veni si primavara sufletului tau.
buna gentiana,
ma numesc dana si pentru moment nu sunt prinsa in nici o relatie, iar prietenele mele sunt casatorite si cu copii. deci, te inteleg. daca vrei ne putem vedea ca sa iesim impreuna, ca fetele. eu citesc foarte mult,merg la bazin si tango argentinian iar in week end mai ies cu catelul in parc, dar ……..nu e suficient.
dragostea adevarata vine atunci cand esti pregatit sa o primesti si sa o recunosti.la mine a venit putin mai tarziu,dar,totusi a venit cand ma asteptam mai putin si aveam mai mare nevoie de ea.a trebuit,zic eu sa trecem amandoi prin alte experiente,ptr a stii exact ce ne dorim si a stii sa pretuim ce viata ne-a oferit. iubesc si sunt iubita, sunt fericita si va doresc sa aveti parte de asemenea sentimente inaltatoare cu totii.
Dragostea vine cand nu te astepti asta e clar!
toate la timpul lor,cand vrea bunul dumnezeu
dragostea vine cand nici nu te astepti si depinde de noi sa stim sa tinem persoana respectiva alaturi de sufletul nostru sau sa-i dam cu piciorul “norocului” de a-ti gasi jumatatea
nu cred ca e vorba de dat cu piciorul. oricat ai tine de acest “noroc” poate interveni oricand ceva sau cineva sa ti-l spulbere
dragostea este frumoasa ,simnti ca traiesti cu adevarat si vine atunci cand crezi ca nu o sa mai iubesti
Dragostea vine cand nu te astepti.La mine a venit, inca din liceu , suntem impreuna de 25 de ani si dragostea inca nu a “trecut”.
eu pot spune cu mana pe inima ca am gasit dragostea…de aproape 13 ani…si inca ne iubim :X:X:X
va doresc tuturor sa va gasiti sufletul pereche!
Dragostea apare pe parcurs , cand oamenii incep sa se descopere.Cred ca dragostea este cel mai frumos lucru care ti se poate intampla, mai ales daca este si impartasita .
eu cred ca dragostea vine atunci cand te asteptii cel mai putin
atunci cand nu mai ai frica de nimic ,rusine si cand te simnti in al noualea cer
Dragostea vine cand vrea ea, asa este. Daca o cautam prea mult si nu vine, suntem dezamagiti, daca stam si nu facem nimic si tot nu vine, ne reprosam ca nu facem nimic. Mai ca in toate parerile adevarul cred ca e undeva la mijloc.
vine atunci cand crezi ca nu exista. atunci cand esti convins ca nu exista o jumatate a ta
Niciodata nu stii cand o sa intalnesti dragostea si o sa te indragostesti….
La fel cum niciodata nu stii cand norii negri se abat asupra deagosei tale si totul se sfarseste…
Te simti implinit atunci cand iubesti cu adevarat si esti iubit.
Eu am o vorba: ce-i al tau e pus deoparte. Intotdeauna am crezut acest lucru si nu mi-am pierdut speranta, chiar daca de multe ori m-am simtit deznadajduita. Si a aparut el, exact asa cum mi-l doream. Si de atunci au trecut 7 sapte si vor mai trece inca 7 si sunt sigura ca dragostea dintre noi nu va disparea niciodata.
dragostea vine pe nepusa masa
Nu trebuie sa cauti iubirea ca vine singura la tine!
buna, nu stiu daca dragostea trebuie cautata sau ea este chiar langa noi si ne apare atunci cand ne asteptam cel mai putin e cel mai trist insa ca dupa aproape 7 ani am spus si eu adio unei relatii frumoase pentru ca zic eu asa a vrut D-zeu….dar nu ma lamentez si nu incerc sa caut raspunsuri…e prea greu sa incerci sa lupti ….raman amintirile si invinge speranta in mai bine si in puterea ascunsa a acestui sentiment unic
In dragoste e nevoie de 2. Chiar daca incerci singur sa lupti, sa salvezi o relatie, uneori nu merge, si atunci trebuie sa mergi mai departe, sa privesti spre viitor si sa nu ramai ancorat in trecut. Am auzit nu demult intr-un film, un citat din Biblie care suna cam asa: “Da-mi Doamne putere pentru a accepta ceea ce nu pot schimba”. Deci nu tine totul de noi asa ca, indiferent cand vine sau pleaca dragostea din viata noastra, noi mergem mai departe, deschisi spre nou, ca asa este viata.
Eu pot sa spun ca am pierdut-o. Nu eu am ales sa fie asa. A fost o relatie de trei ani si jumatate, am iubit cu pasiune, incredere si daruire totala. Evident, credeam ca urma sa duca la casatorie si la o viata fericita impreuna. Dar in loc de asa ceva, a dus la o despartire dureroasa. A trecut un an si ceva de atunci. Nu spun ca mi-am pierdut complet speranta. Dar cu atata intensitate, nu cred ca voi mai putea iubi vreodata. Pacat
Chiar ca pacat. Dupa atatia ani!
Dar asa cum am vazut intr-un serial, trebuie sa iesi si sa iti doresti dragostea, sa o chemi la tine. Mintal, cu sufletul. SI va veni.
Te inteleg. Si eu am iubit un om cu pasiune si daruire toatal foarte mult timp, aproape 10 ani. Trebuia s ane casatorim anul acesta. Insa totul s-a naruit… A ales alt drum, cu o alta persoana (de care s-a despartit intre timp). A vrut sa ne impacam, dar nu am putut. M-a ranit de moarte… tradarea a fost prea mare ca sa pot trece cu vederea asemenea fapta groaznica… E aproape 1 an de atunci si tot nu m-am vindecat… Da, si eu cred la fel, nu voi mai niciodata cum am facut-o. Pacat:(
Cu riscul de a parea bisericoasa spun acum ca Dumnezeu ne-a dat putere sa trecem peste greutatile vietii. Si eu am avut o astfel de relatie ca voi, si eu am crezut in acea perioada ca nu voi mai iubi, si totusi, am iubit in continuare. Poate intensitatea si daruirea in iubire se mai estompeaza o data cu varsta dar iubirea tot frumoasa este.Si numai cel care sta deoparte si nu iubeste nu sufera in iubire, in rest, cred ca toti ajungem la un moment dat sa suferim. Dar… totul e sa mergi mai departe si sa te refaci din propria suferinta, asemenea pasarii Phoenix.
Pacat intr-adevar. Si eu am trecut prin ceva similarA:am avut o relatie de 2 ani si jumanatate care s-a sfarsit din pacate foarte urat cu certuri si reprosuri.A trecut mai mult de un an de atunci si inca mai sufar, dar vreau sa pastrez ca amintire momentele frumoase petrecute impreuna pt k a fost si va ramane iubirea vietii mele…Nu cred k o sa mai iubesc vreodata asa…Mi-as dori sa mai pot avea incredere in cineva dar mi-e foarte greu…Prefer sa stau singura si sa elimin orice posibilitate de a ma implica intr-o alta relatie
…C’est la vie!
Nu trebuie sa astepti dragostea caci nu poti sa iti dai seama cand vine,dar precis vine.
frumos,dragostea vine atunci cand nici nu te astepti
si eu o astept :X:P
vine cand nici nu te astepti, cand crezi ca nu exista o jumatate a ta
eu o astept…motiv pt care cred ca nu va veni prea curand..:)
dragostea vine atunci cand gasesti picatura care lipseste din viata ta…
Dragostea e ceva sublim, atunci cand o intalnesti nu poti sa i te impotrivesti, iti patrunde in suflet si te face sa vibrezi, la mine a venit cand nu ma asteptam, dar ceea ce stiu este ca m-a facut fericita.
dragostea vine cand vrea ea, cand te astepti mai putin
Uneori se lasa asteptata. La mine asa s-a intamplat.
daca esti insistent gasesti si dragostea!
eu am gasit-o atunci cand n-o mai cautam!
…cand intalnesti jumatatea
dragostea vine si atat, iti dai seama dupa 2-3 luni ca e dragostea…la mine asa a fost…si-am gandit… da, asta e dragostea…si-apoi ar trebui s-o regasesti la fel si peste 20 de ani…
Dragostea vine nechemata, cand ne aasteptam mai putin
la mine a venit cand am cautat-o!
dragostea vine atunci cand nu o astepti!
adevarat
adevar graiesti,eu nam cautat dragoste…cautam oameni,prieteni cautam mai mult de o persoana…dar a venit una si buna kre face kt toti ceilalti la un loc
dragostea vine cand nici nu-ti dai seama…si iti dai seama de prezenta ei atunci cand esti pe punctul de a o pierde….
Dragostea vine cand intalnesti jumatatea
la mine draostea a venit incercand sa-l “combin” pe un tip cu prietena mea…mi-am dat seama ca-mi place si sentimentele au fost reciproce,asa ca am devenit prieteni …sunt 12 ani si ceva de-atunci si suntem impreuna ,casatoriti si avem si 2 fetite minunate!iar dragostea inca este si sigur nu se va duce repede!
Dragostea cea mai frumoasa e cea la prima vedere, pacat ca trece la fel de repede cand dai decopertezi ambalajul.
Nu exista dragoste la prima vedere…
sau cel putin nu se numeste dragoste,
cred ca numele ei este “Dorinta”
se poate numi indragostire, dragostea e ceva mai complex.
Dagostea vine cand nu o cauti, cand esti implicat intr-o alta relatie, cand suferi dupa cineva sau poate cand tanjesti dupa o imbratiseare.
da asa e!