Cand vine dragostea?
In perioadele in care umblam buimaca prin lume cautandu-mi iubirea, mi se tot spunea ca va veni doar atunci cand am sa incetez sa o caut. Iar mie mi se parea cel mai fara noima sfat pe care l-as fi putut capata. A fost nevoie sa mai rabd niste ani ca sa-mi gasesc propriul raspuns la intrebarea “cand vine dragostea?”. Voi l-ati gasit?
O vreme, probabil dornica sa-i contrazic pe cei care incercau sa-mi stavileasca nerabdarea, mi-am spus ca dragostea vine atunci cand o cauti si o vrei cel mai mult. Ca, asa cum norocul ii rasplateste pe cei curajosi, tot asa, iubirea e binevoitoare cu aceia care scotocesc mai cu foc dupa ea. Dar a fost nevoie sa iau niste trante de la destinul meu scormonitor ca sa pricep ca, ntttzzz, hmmmm, nu prea e asa. Atunci cand cauti cu orice chip, ajungi sa vezi fete morgane, si baieti… morganosi, si amoruri inventate de-a dreptul, dansand pretutindeni in desertul sufletului tau insetat.
Apoi mi-am spus ca vine cand stai in expectativa si-o pandesti abil. As! Nici atunci n-a venit. Am continuat cu sperantele si mi-am spus ca vine cand ti-o aduc prietenii care, cunoscandu-te, iti pot prezenta pe cineva care sa ti se potriveasca. Dar nu mi-a iesit figura.
Recunosc, a trebuit sa ma intorc spasita la sfatul dintai, dar nu pentru ca as mai fi crezut in eficienta lui, ci pentru ca epuizasem toate celealte variante. Si cand ma resemnasem ca nu voi mai iubi in veci de veci, fiindca dragostea e o vietate ciufuta si salbateca, ati ghicit, m-am indragostit din nou.
Nu stiu cum am facut. Nu stiu daca metoda in care nu-ti pasa, nu astepti, nu chemi si nu te vaicaresti functioneaza temeinic. Eu cred ca dragostea vine cand vrea ea. Dar tine de noi s-o facem sa stea cat vrem noi, nu-i asa?
din pacate parintii nu ne pregatesc cum trebuie pentru viata, ne mint cu povesti cu zane si feti-frumosi care traiesc pana la adanci si batraneti fericiti, fara efort. aici e gresala, sa consideram ca ca doar ce e natural, direct, magnetic e dragoste cand de fapt asta e doar pasiune!
si eu gandeam la fel in aceste mituri care nu corespund cu viata reala si avem cu totii tendinta sa dam vina pe noroc, soarta, sa ne punem intrebari, etc.
- ce descrieti voi nu este dragostea ci pasiune, este farsa pe care ne-o joaca natura ca sa ne “imperechem”. dupa ce trece timpul (6 luni-2.5 ani) ne obisnuim cu persoana si o “vedem” in lumina reala, dam vina pe ea ca s-a schimbat, nu pe perceptioa noastra initiala gresita datorita “pacalelii” pe care ne-a tras-o propriul creier. abia atunci poate incepe adevarata dragoste, cand vezi lucid cu cine ai de-a face, cand iti pui intrebari in mod responsabil, ce familie vrei sa ai, ce valori are persoana, vrei sa faci efort la randul tau sa iti remediezi din defecte, ce alegeri dureroase faci (care cer efort personal)
- dragostea adevarata este o alegere, si se manifesta prin munca fiecaruia de a fi mai bun cu celalalt, dar si de a dori progresul celuilalt. Il alegi pe celalalt in fiecare zi, chiar daca nu e cel mai frumos, atractiv, perfect om, hotarasti sa il iubesti asa cum e si sa il ajuti sa se dezvolte… (numai sa vrea!). Maturitatea in dragoste vine dupa ce iesi din “ghearele” sentimentelor de pasiune, cand hotarasti sa alegi o persoana, nu o icoana (cum sunt vedetele, fetii-frumosi, actorii, etc), cand alegi pentru fundamentul persoanei (valori) nu pentru aparenta. Nu poti avea o relatie extraordinara daca unul pune pret pe adevar si celalalt pe manipulare. Cei doi trebuie sa aiba valori aproape identice.
Cititi carti de dezvoltare personala despre cuplu, nu asteptati povestile din copilarie!
Cand ratiunea iti spune clar ca NU VREI SA AI FAMILIE cu o persoana iresponsabila, ce nebunie mai mare poate fi intrarea in relatie si mai mult, continuarea relatiei?
iubirea vine atunci cand te astepti mai putin, iti intra in suflet fara sa stii si te trezesti intr-zi indragostita si iti simti inima atat de plina de acest sentiment incat de-abia mai poti respira.
E un mister de ce ne îndrăgostim.
E un mister cum se întâmplă.
E un mister când se întâmplă.
E un mister de ce unele iubiri cresc şi e un mister de ce unele iubiri eşuează.
dragostea vine pe neasteptate si pleaca la fel
Si eu pot spune ca am ajuns la o varsta (35 ani) si sincera sa fiu mi-am cam pierdut speranta ca voi gasi pe cineva care sa ma accepte,sa ma primeasca in viata lui asa cum sunt,desi pe undeva speranta mai palpaie,flacara sperantei inca nu s-a stins,o voce interioara imi spune ca totusi va veni,dar nu stiu cand,caci am obosit asteptand si cautand,imi doresc mai degraba sa fiu descoperita,remarcata de acel cineva,sper ca inca nu e prea tarziu.
Ochii larg deschisi si inima si mai. Asculta, priveste si daca meriti si ai fost cuminte primesti ce e rezervat pentru tine.
Multa dragoste la toata lumea!
Dragostea vine oricand. Important este sa lasi usa inimii deschisa.
“Iubirea e din alta lume si se iveste din senin, fara ca sa stii de ce, se da pe fata, fara ca sa stii cum, si te duce fara ca sa stii unde”- Ioan Slavici
“Nature does not often answer a call for love,until the caller is tired of calling. …” Thomas Hardy - Tess of the D’Urbervilles
Dragostea vine cand te astepti mai putin,cand nu o astepti…nu o chemi…apare pur si simplu.Mai greu e ..de pastrat!
dragostea de atita timp o astept si parca ma ocoleste mereu.poate ca nu mi este dat sa o cunosc.si oricum anii trec si cine stie poate ca nici nu o voi cunoaste vreodata.
sa treaca si pe la mine
Nu am gasit inca raspunsul…dar cred ca dragostea vine atunci cand trebuie si cand tu nici macar nu te astepti…desi te incapatanezi sa o cauti, uneori calci stramb si cazi in capcanele vietii.
dragostea.asta se intimpla doar o data in viata.eu consider ca dragoste adevarata este aceia care nu moare niciodata.anii tre chiar 7 pt mine .desi e deoarte tot ca la inceput tresar cind aud vb despre dragoste .dar oricum am invatat ceva cam tirziu cei drept ;nu alerga dupa dragoste lasosa vina ea la tine.
Dragostea vine cand suntem pregatite mai putin s-o intampinam,cand pur si simplu nu o mai cautam deloc ,asa mi sa intamplat si mie,divortasem de sotul meu si am zis ca nu voi gasi niciodata un barbat care sa stie sa ofere dragoste adevarata,nu mai eram pregatita ptr o relatie ,dupa o dezamagire.Dar cu toate astea a venit cand nu ma asteptam deloc a venit intr-un moment cand nu ma asteptam si acuma imi este foarte bine,am gasit barbatul care stie sa imi impartaseasca iubirea lui ,imi arata ci ca eu la inceput eram sceptica.Dar cu toate astea a stiut sa imi ofere iubirea la care visam foarte mult.Sincer iubirea e foarte frumoasa te simti implinita si nu mai vezi nimik in negru,ai numai ganduri pozitive.Dragostea nu are varsta,putem sa ne indragostim la 15;20;30 ;40 50;60 si chiar la 80 de ani ea vine atunci cand credem mai putin ca exista,cand vrea Dumnezeu sa ne dea ce e mai bun ptr noi.
dragostea.asta se intimpla doar o data in viata.eu consider ca dragoste adevarata este aceia care nu moare niciodata.anii tre chiar 7 pt mine .desi e deoarte tot ca la inceput tresar cind aud vb despre dragoste .dar oricum am invatat ceva cam tirziu cei drept ;nu alerga dupa dragoste lasosa vina ea la tine.
dragostea vine pe neasteptate si pleaca la fel
Dragostea nu Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire… Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul… Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii. Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor.M-am trezit tipand in noapte Si tu nu erai langa mine. Am strans perna in brate Si m-am inconjurat cu patura Ca intr-o imbratisare de-a ta. Incerc sa gasesc o urma a trecerii tale Dar aflu pe data Ca tu n-ai fost aici niciodata. Inima mea este o floare Ce s-a nascut prea devreme …………………………………. Am apreciat intotdeauna persoanele care leaga prietenii stranse si de lunga durata, in care nici unul dintre cei implicati nu da semne de plictiseala sau nesiguranta. I-am apreciat in ciuda
faptului ca niciodata nu am inteles nevoia de a te lega de cineva atat de strans, exceptand jumatatea ta, vazand acest legamant ca un fel de pilon ce eventual te-ar putea incetini din cand in cand. Nu am inteles nevoia asta, in schimb din cand in cand m-am conformat ei.
oare chiar exista dragoste adevarata?
si eu inca o mai astept…..
buna,,,,,la mine a venit la 32 de ani,a venit atunci cin numai speram.dar este ca in povesti,sincer am avut rabdare multa rabdare,si incredere ca va veni la toti acel sentiment minunat .dragoste
Dragostea vine si la unii ramane multi ani !
atunci cind ploua, atunci cind rizi, atunci cind pierzi sau gasesti ceva la care tii, atunci cind plangi, atunci cind ninge, atunci cind vrei
E superb,ceea ce spuneti voi.Dragostea e divina,e frumoasa,chiar daca uneori e dureroasa;dar ce te faci atunci cand ea intervine intr-o relatie oficializata cu ani in urma,dar O SIMTI PTR ALTCINEVA(si el in aceeasi situtie)?Ce te faci atunci cand simti ca inima o ia razna,cand simti pulsul in creier,cand nu iti trebuie mancare,odihna,decat hrana sufleasca?Oare te poti ierta,oare exista explicatii ale sentimentelor?Oare este condamnabil,sa simti ca iti este de ajuns doar sa treaca orele vorbind absolut orice,doar sa ii auzi vocea si sa simti ca iti incarci bateriile si NIMIC MAI MULT?Am multe intrebari la care nu gasesc raspuns,cu toate ca am aproape 40 ani.va rog ajutati-ma fetelor sa inteleg de ce ?!
Oana,Oana
Spui:cu toate ca am 40 de ani! Dar se spune ca de la 40 de ani in sus vine iubirea cea adevarata,acea iubire mai matura care iti da fiori prin tot corpul,o si este exact asa cum scrii tu,este deajuns sa-i auzi vocea ca<sa simti ca zbori si sa-ti vina acele furnicaturi in stomac acei fluturi magici,DAR inteleg ca situatia este un pic complicata la tine,tu stii raspunsurile,nu le cauta in alta parte,numai tu poti decide dar vreau sa stii o parerea a mea presonala este ca si acel oficial are dreptul la inca o sansa.
Ce sa-ti spun mai mult,pune pe cantar ceea ce pierzi si ceea ce poti castiga,fa-ti un rezumat din intregii ani petrecuti si daca simti ca acolo intr-un coltisor al inimii mai este o mica scateie pt acel oficial incearca isr daca nu fa ce-ti spune inima
Te imbratisez cu drag!
Oana nimeni nu are dreptul sa ne condamne pentru faptul ca iubim, ca inca putem iubim, ca avem suflet in noi si viata curge, inca, prin venele si inima noastra. Si eu sunt de aceeasi parere ca si Aliosa: Tu stii cel mai bine ce pierzi si ce castigi. Tu stii cat de mult il iubesti si cat de mult te iubeste la randu-i. Mie imi este frica de iluzii, de amagire in dragoste, de lasitate in iubire. Nu as putea spune ce as face in locul tau, insa stiu ca m-as asiguraa foarte bine daca el intr-adevar simte acel sentiment sublim, pur, inaltator. As vrea sa stiu sigur ca ma vrea cu adevarat si ar face orice sa ramanem impreuna. Spun astea pentru ca nu as vrea sa fiu victima unei amagiri, a unui surogat de dragoste, sa nu realizez ca el a avut nevoie de umarul meu doar pentru e trece peste un moment dificil al casniciei sale.
Toate bune Oana draga. Sper sa iei decizia favorabila tie si sufltului tau insetat si plin de dragoste. Te imbratisez!
draga Maria o sa rescriu ce ai scris tu:
,,nimeni nu are dreptul sa ne condamne pentru faptul ca iubim, ca inca putem iubim, ca avem suflet in noi si viata curge, inca, prin venele si inima noastra,,
te intrebi de ce? si sper ca tu sa citesti si multe altele care condamna decat persoanele de sex masculin cand este vorba de inselat.
de ce noi femeile putem insela (asa cum scrie Oana amandoi au pe cineva,de fapt sunt casatoriti deci amandoi inseala)
am citit multe din comentariile tale in care erai pur si simplu inversunata pt ca al tau ex a plecat cu altcineva dar aici,care-i scopul comentariului?de ce pe Oana nu o judeci? de ce spui ca avem toti dreptul sa iubim?
nu iti scriu aceste randuri din rautate vreau doar sa inteleg de unii pot si altii nu?
dragele mele,imi pare rau ca am provocat o revolta intre voi si in voi cu descrierea sentimentelor mele;oricum,niciodata nu mi-am dorit o materializare a lor;imi erau absolut suficiente doar convorbirile si asa cum am mai spus simteam ca mi se incarca bateiile.vorbeam despre orice(luna,stele,vreme,stare sufleteasca,,probleme de familie,etc) de mult timp si nu stiu cum au patruns in sufletul meu acei fluturasi nebuni.Dupa cum ati observat,acum vorbesc la trecut.am tinut in mine ceea ce simt mai bine de 1 an,nestiind si nebanuind NIMENI.Acum,nu stiu ce m-a facut sa dau totul in urma,dar…Probabil ca nu voi uita nicicand acele sentimente si sunt convinsa ca le voi simti lipsa odata,insa este mai bine sa le pun capat,oricum nu ar fi avut o finalitate.Ceea ce am simtit asa cum am mai spus,era divin,era ca in adolescenta dar cu difenta ca acum, la vasta asta nu vroiam o relatie intima.Eram fericita cu “NIMICURI”.Cand vorbeam,treceam de la agonie la extaz si invers.Cred ca aveam toate culorile curcubeului pe chip…insa ce culoare are fericirea??!!aveti grija de voi si mai ales de sufletul vostru.
Asa cum ti-am scris si mai sus, tu stii, Oana ce e mai bine pentru tine. Inteleg ca aceasta relatie nu s-a finalizat. Insa, daca vreodata vei vrea altceva, ai grija de sufletul celui care a dormit alaturi de tine in pat ani la rand si care te-a strans in brate si ti-a pus o mana calda pe frunte cand ai avut nevoie. Fa-i caderea lina pentru ca s-ar putea ca acest lucru sa aiba un impact asupra lui naucitor si, poate, niciodata nu se va vindeca complet…
Mara nu stiu daca vei mai citi ceea ce scriu acum. Din pacate abia acum am vazut comentariul tau. O sa iti raspund cu draga inima pentru ca am inteles intrebarea ta. Dupa ce El a plecat, “am murit”, l-am condamnat, i-am dorit doar rau. Apoi am inceput sa realizez si partea mea de vina in toata aceasta poveste. Nu mai insirui aici detalii despre vinovatia mea (care tine de partea sufleteasca, nicidecum de partea fizica). Revolta pe care tu inca o deslusesti din comentariile mele tine de altceva. Inca il condamn pentru faptul ca m-a ranit enorm, nu neaparat prin faptul ca a plecat, ci prin felul in care a facut-o. S-a comportotat cu mine josnic si nu meritam asta. Deci eu nu-l condam pentru ca a ales sa iubeasca pe altcineva, ca doar nu-i puteam eu lui impune “iubeste-ma!”, ci pentru felul josnic in care a ales finalul.
In viata urcam si coboram. Cand urcam, admiram privelistea ce ne-o ofera inaltimea si suntem fericiti. Cand coboram, trebuie sa ne agatam de ceva astfel incat, atunci cand ajungem jos, sa fim suficient de teferi ca sa o putem lua de la capat. Eu nu am gasit de ce sa ma agat, pentru ca am fost aruncata pur si simplu! Si simt ca m-am dezintegrat.
Asta e tot!
A venit …. a doua oara… prima data i-am zis ca nu mai vreau si am plecat … a doua oara, nu stiu inca ce imi va aduce aceasta noua dragoste … am citit undeva ca trebuie “sa iti doresti o relatie armonioasa, fericita si plina de iubire”; atat! Universul va gasi acel partener care sa iti poata oferi aceasta dragoste, oricare ar fi acel partener … pentru mine o fi acest baiat care mi-a furat inima, o fi altul, care mi-o va fura si el? Nu stiu …. stiu doar ca astept dragostea cu sufletul impacat! Nu o caut, o astept! Va veni!
Dragostea vine si pleaca (de la unii din noi)…pleaca atunci cand isi gaseste un culcus mai calduros…buze mai fierbinti sau…stiu eu…atunci cand nu mai simte acei fluturasi rascolitori ; pleaca atunci cand avem mai mare nevoie de ea , fara nici un preaviz…dar atunci, dragoste a fost oare? nu ar trebui sa lupte…sa sufere…sa spere ?
eu cred ca dragostea nu va veni niciodata atunci cand iti doresti…ci atunci cand ai nevoie:)
am gasit pe un blog o mica povestioara scrisa de o tanara domnisoara Anca si mi-a placut asa de mult de am vrut sa v-o impartasesc si voua dragele mele
,,Cand te indragostesti, te transformi. Lucrurile apar nuantate in culori deschise, calde si chiar si ploaia de toamna ti se pare miraculoasa. Esti asemenea unui personaj din desene animate, care cu doar o clipire poate transforma casa bunicii intr-un palat. Ai aripi. Aproape ca ti-a da drumul in gol si ai astepta. Efectul fluturilor din stomac exista cu adevarat, flu, flu.
Mai devreme sau mai tarziu, toate acestea trec. In pasi de dans sau schiopatand. Dar trec. Apoi apar mici evenimente, detalii din relatie care condimenteaza, sudeaza sau din contra, racesc relatia. Fara nici un fel de avizare ulterioara, iarasi ne transformam. Avem asteptari, desi putini sunt cei care si recunoasc asta. Asteptam ca el/ea sa ne raspunda la acel ceva care ne-ar face pe noi, ca si cuplu, unici. Oamenii insa NU CITESC GANDURILE. Exista doua variante: fie ii spui direct ce-ti doresti, fie il/o iei de mana si te descoperi in fata persoanei de langa tine, cu multa rabdare si cu speranta ca el/ea isi va da seama de ce-ti doresti. E un drum cu doua sensuri de fapt; si tu trebuie sa fi atent/a la ce-ti transmite celalalt, pentru ca altfel se va ajunge la o rascruce de drum si nu veti merge in aceeasi directie. Uneori trebuie s-o iei pe contrasens. Sa te opresti sa-ti amintesti de tine, sa privesti pe cealalta parte si sa zici, DA, vreau sa incerc,,
Si da… as afirma ca e o regula de aur a NU cauta perseverent ceva ce trebuie sa ia nastere fortuit,treptat si sublim,menit sa ne incante prin farmec si imprevizibilitate;Inclin sa cred ca-i ca si cu banii
: cand ii doresti mai mult si alergi sa-i obtii,atunci ai parte de cele mai multe lipsuri sau poate chiar faliment.
Rabdarea sta la baza.Si chiar si resemnarea.
de acord, Cristina. Fortezi nota, capeti “artificialul” sau nimic. Inclin spre resemnare.
Certitudinea pe care o detinem ,este ca dragostea VINE.Intotdeauna.Indiferent de forma,culoare,locatie,perioada de timp,durata.Nimeni nu ramane…(era sa spun “nepedepsit”… desi… judecand dupa proces in sine si efecte,am putea-o socoti si pedeapsa… o pedeapsa placuta,ca sa fac un oximoron) )neindragostit cel putin o data in aceasta viata.Si mai cred ca primele experiente constituie fundamentul acelei relatii de iubire dupa care tanjim fiecare;pentru ca ne indruma,ne ajuta,ne calauzeste,ne initiaza,ne aminteste obstacolele de care ne-am impiedicat,pentru a le recunoaste ulterior si a le evita intelept.
Dar totul e relativ.
poate e adevarat ca tine doar 3 ani.dragostea pentru sotul meu a fost profunda,zi c ca a fost pentru ca acum destinul ne impiedica sa mai fim impreuna ,pentru ca el are alte preocupari,la baute cu prietenii sau alte iesiri.avem o fetita,dar nu pot sa zi cca nu se joaca cand e acasa,dar emai mai mult timp plecat si cand vine vine cu scandal si cearta si eu una m-am saturat.si eu am tot cautAT dragostea pana la 27 ani,a venit si acum s-a estompat iar fiindca cealalta persoana si-a batut joc de sentimentele mele.
Poate ca nu a fost dragoastea aceea
poate ca nu este… te-ai gandit la asta? Si 27 de ani nu e chiar capat de lume, nicidecum de viata!
Sa fii iubita!
Andres
La mine a fost dragostea si a stat 20 de ani. Acum dragostea mea e in alt Univers la care eu nu am acces..inca. Inca o mai simt dar in acelasi timp imi lipseste enorm..Ma intreb, eu de ce am ramas in acest Univers? Eu nu pot trai fara dragoste!..sa ma astept sa ma loveasca o alta dragoste? Este o intrebare retorica.. Stiu ca dragostea e numai una.. si atunci? eu de ce am ramas? Acum inteleg finalul idilei Romeo si Julieta.. regret ca n-am putut sa o reeditez si eu.. sunt lasa? ma victimizez? habar nu am, stiu doar ca fara dragoste ma ofilesc cu fiecare zi ce trece..
Ancuta lasa timpul sa iti “usuce” in parte macar ranile de pe suflet. Uita-te in jurul tau si vei vedea cati oameni ai alaturi, cate exemple de viata. Si nu, Romeo si Julieta nu este un exemplu demn de urmat in dragoste, e doar o opera de ficitiune. In viata e altceva!
Dragostea vine ca un ‘fur’…si cand pleaca iti rapeste o partea din suflet.
Sau pe tot… Si ramane doar umbra
sufletului tau…
Of Doamne, oare de ce sintem atat de singuri, de tristi, cind stim sa iubim atat de frumos in cuvinte…unde gresim???
Gresim atunci cand ne punem sperantele in oricine, atunci cand nu apreciem pe cine trebuie, gresim cel mai mult cand nu ne bucuram de tot ce-i in jurul nostru si ne punem sperantele doar in iubire, intrebarea e: “De ce nu ne putem bucura de iubirea pe care o pot oferi ceilalti, dar pe care o asteptam doar de la o singura persoana?”
dar daca nu apare niciodata? stiti desigur ca sunt multi oameni care nu o intalnesc intr-o viata…
Dragostea e frumoasa dar in acelasi timp si dureroasa.E totul frumos atat timp cat fiecare e in stare de orice pentru celelalt.Cand intervin problemele cotidiene, incet, incet vraja se destrama. In fiecare legatura, unul trebuie sa calce in picioare tot ce a fost mirific. DRAGOSTEA un cuvant banal, dar in acelasi timp un cuvant care trebuie rostit doar de acei care-i inteleg sensul si il respecta asa cum cred ca se respecta pe ei insisi.
normal ca vine cand vrea soarta
nici nu ma mai chinui sa o caut
va veni ea, trebuie sa traiesti momentul, sa o prinzi in palma si sa nu imi mai dai drumul
dragostea,,,,,hm,,,e un cuvant plin de farmec,care nu il mai imtalnim in lumea de azi…si daca vine intr-un final pe cand nu mai credeai ca va ajunge si la tine,,pleaca si lasa un gust amar in urma ei..poate o rana adanca si greu de vindecat,,
un proverb indian spune “nu treziti dragostea pana nu vine ea”…deci las-o sa stea acolo unde este si cand este timpul va veni,cu siguranta,
doar sa fi pregatita s-o intampini…..
“Dar tine de noi s-o facem sa stea cat vrem noi, nu-i asa?” super simpatic… asa e! Si cum zicea cineva… “dragostea tine atat timp cat o intretii”
>:D<
astept sa intalnesc marea dragoste
dragostea vine cand ne asteptam mai putin
dragostea vine atunci cand te astepti mai putin!
Dragostea vine cand nici nu te astepti, sigur ai s-o recunosti si tu!
E bine sa vina dragostea exact cand ai mai mare nevoie de ea.
Dragostea vine pe neasteptate si pleaca la fel!Important e sa ne dam seama ca am intalnit-o.
Inca mai sper sa intalnesc marea dragoste.
dragostea vine cand vrea ea!
Eu cred ca se merita sa astepti ani de zile o dragoste curata si cred ca totul depinde de Dumnezeu…el ne trimite dragostea atunci cand avem nevoie mai mare de ea…eu inca sper sa vina si la mine intr-o zi:D
dragostea vine cand te astepti mai putin
Dragostea vine pe neasteptate si pleaca la fel!