Ce e bun si ce e rau la week-end-uri
Iubesc week-end-urile, cu lenea lor tandra. Dar parca sunt si lucruri pe care le-as schimba la sambete, la duminici, ca sa le fac chiar desavarsite. Cum arata week-end-urile tale?
Ma bucur ca ne trezim tarziu, si ca luam micul dejun in tihna, cu o a doua ceasca de cafea, si cu un suc de portocale sorbit lenes, indelung, cu paiul… Mi-e drag ca avem timp de cumparaturi. Si de o prajitura… Apoi ma necajesc ca parca am mancat prea mult.
Imi place ca telefonul suna mult mai rar decat in timpul saptamanii. Dar parca uneori ma doare ca nu suna nici telefonul acela pe care il astept, fiindca in week-end, cateodata, parca se lenevesc iubirile…
Ador ragazul rasfatat petrecut cu o carte in mana, cu filmul bun cumparat din timp de la mall, vazut chiar in dormitor. Dupa care, desigur, ma apuca parerile de rau ca n-am gasit energie sa fac mai mult sport, desi, recunosc, as fi avut mai mult timp ca oricand pentru asta.
E minunata vizita la parinti si intalnirea cu prietenele, intr-o cafenea racoroasa. Si apoi baia lunga, cu spuma si petale, in care sa ramana toate grijile saptamanii trecute. Dar vine regretul ca, o data cu saptamana incheiata, a trecut si o felie din viata mea. Sarutul lui supercalifragilistic, pe care nu-l voi mai simti niciodata la fel, fiindca totul in viata e unic, dureros de irepetabil. Norii vazuti impreuna, risipiti de acum. Si, inainte de a adormi, bucuria ca “si maine va fi o zi”, prima zi a unei saptamani in care minunile se pot intampla oricand. Si la capatul careia vor veni din nou o sambata dulce, o duminica senina…
Comentarii
61 Comentarii la “Ce e bun si ce e rau la week-end-uri”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
Este placut in week-end faptul ca te trezesti mai tarziu si nu incepi agitatia matinal k in zilele normale knd nu stii cu ce sa te imbraci, cum sa te machiezi, ce pantofi/sandale sa ti pui,ce margele,cercei, etc……..inevitabil uneori intarzii…si tot asa.In week end esti mai linistit, nu ai un program stabilit, te relaxezi.
cu cat mai lung cu atat mai superb un week-end
este bine ca in week-end sa uitam de toate grijile sa incercam sa stam linistiti in fata televizorului sau calculatorului savurand o cafea fierbinte de la jacobs
Imi place sa lenevesc in week-end, sa-mi inchid telefoanele si sa fa ce-mitrece prin cap…
maine am inspectie in scoala asa ca as vrea ca acest week end sa se prelungeasca
cand nu plecam la tara in vreun week-end mai plecam la un gratar ,mai vizitam manastiri,ne mai plimbam
luni este cea mai grea zi din saptamana. Andrei al meu se trezeste in orice zi a saptamanii tot la ora 7 asa ca dormitul mai mult se exclude dar imi place ca mai putem iesi la plimbare , ne jucam mai mult.
Ador weekend-urile deoarece este timpul pe care il petrec alaturi de sorul si fiica mea.Mereu fugim de acasa si alargam peste tot
Eu nu mai stiu care eweekend si care nu ca bebelusul meu nu tine cont ca e luni sau sambata tot la 6 dimineata se scoala, dar lasa ca se face ea mare……………..
eu nu prea am week-end pt ca lucrez ,doar in concediu mai am
dupa weekendul care a trecut am fost mai linistita ,am dormit mai mult nu am mai plecat nicaieri si am stat si eu mai relaxata la o cafea cu vecina mea
Erau zile cand uram week-end-urile din cauza singuratatii si a necazurilor mele! Erau ingrozitor de lungi! Urata mai e singuratatea! Dar toate au luat sfarsit si … nu as schimba niciun week-end pentru nimic in lume! Sunt familiale si pline de cadura, zambete si tot ceea ce inseamna o FAMILIE FERICITA!
dupa aceasta vacanta de Paste azi mi a fost atat de greu la serviciu.
de-abia astept week-end-ul sa ma relaxez si sa vad un film bun!
e bine ca nu ne ducem la serviciu si e rau ca trebuie sa facem alte treburi prin casa, curte si ne ramane putin timp pentru relaxare!
eu rar dorm mai mult in weekend,pt ca primavara,vara plecam des la tara ,si la tara nu stai nene se gaseste mereu cate ceva de facut ,asa ca doar iarna dorm si eu mai mult
mereu astept cu nerabdare weekendul, pentru ca stiu ca o sa ma scol tarziu, ca o sa tolanesc in pat toata ziua sau sa ma plimb…
lunea este cea mai grea zi. si incep sa ma gandesc la sfarsitul de saptamana
Imi place sfarsitul de saptamana cel mai mult in viata asta!Atunci chiar am timp dimineata sa-mi savurez cafeluta in liniste!
intotdeauna astept week-end-ul!
da, dar si cand vine ziua de luni si trebuie sa mergem iar la serviciu…
Week-end ,sau 2 zile scazute din 7 sau adunate la 5 ,cum vreti voi ,rezultatul e acelasi…singur mereu singur sau IMPREUNA .Efectul e acelasi ,daca lasi timpul sa puna stapanire pe fiinta ta , prin metodele sale vechi de cind lumea :nostalgii,amurguri pierdute in doi ,rasuflare usurata ,suspine desuete,regasiri efemere…
Ce bine ca v-am gasit pe voi , dragelor …va citesc si nu-mi mai este urit de WE in doi , sau impreuna…
Iulia, recunosc, si pe mine ma enerveaza practicantii de sport unic: shoppingul. Sunt atatea minuni pe pamant. Da, comsumerismul ne otraveste sufletul.
Alice si mall-ul are frumusetea si vanitatea lui ceea ce incercam sa spun este ca uneori ne lasam prada consumului si uitam sa petrecem clipe frumoase alaturi de cei dragi. O excursie la mall se transforma in cate magazine am vizitat si nu in ce film am vazut sau ce bine ne-am distrat la bowling.
La multi ani, copile dragi! Sa va fie viata lunga si frumoasa pe Pamant!
Alice draga, pendulez intre “tara minunilor” si “tara cafelei”, pentru ati spune, prin toate mijloacele pe care le gasesc, Noapte buna. Te imbratisez tare, cu cana mea de cafea in mana, din fata cursurilor care nu ma lasa sa dorm noaptea. Ce noroc ca exista cafea.
Noapte buna, Lisa scumpa! Noapte buna tuturor!
Am week-end-uri de mama cand imi vine baiatul acasa, ii fac mancarea preferata, mai povestim de una de alta. Uneori imi propune sa me uitam la cate un film impreuna, ne tolanim unul langa altul cu popcorn si poate o bere; ma bucura propunerile astea, regasesc in el baieletul de odinioara care ma tinea de mana cand mergeam pe strada.
Am week-end-uri de fiica atunci cand merg la parintii mei. E o tihna minunata acolo, in gradina lor. Se aud triluri, miroase a Mana Maicii Domnului si a iarba. Uneori de fac gratare, alteori plaja, alteori doar stam, povestim, respiram vara.
Am week-end-uri de iubita. Nebune, dulci, patimase.
Am week-end-uri de leneveala. Cand stau singura cu o carte, o muzica, un film.
Am week-end-uri cu petreceri. Nu sunt foarte multe dar si cand sunt…
Evident ca uneori aceste categorii de suprapun.
Nu prea mai am accese de singuratate in week-end. Asta se intampla de cand v-am intalnit pe voi.
Deja mi-e dor de week-end, si mie, Claudia, desi m-am dezis de el cam nepoliticos. Chiar si o iesire la mall mi-ar surade, fiindca… Iulia, uneori mi-e greu sa plec departe, si-mi iau copiii si-i duc la o inghetata si la un film si ziua noastra e frumoasa, chiar si intr-un mall. Nu sunt fana gratarelor, cat despre discutii cu rochitele si parfumele, nu cred ca e cazul, e limpede ca avem multe lucruri sa ne spunem. Si daca am vorbi despre rochii sau parfumuri care sa imbie dragostea si sa lumineze frumusetea, sunt sigura ca am gasi un ton nefrivol, neimbecil, o tonalitate cu miez.
Danuta, scrie, scrie cu seriozitate si curaj, ai atatea sa spui…
Ador week-endurile. As vrea sa fie nesfarsite. Sa ma bucur de surasul drag de copil, de munte, de prieteni, de caldura si bucuria pranzurilor in familie, de o carte sau un film bun.
Nu-mi place ca se termina mult prea repede si tanjesc dupa ele toata saptamana.
Draga Alice, ce sa iti mai spun…in mare parte mi-am cam pierdut toate cuvintele…ii spuneam azi roberrtei la telefon ca seara in pat imi vin in minte atatea scrieri de-a dreptul poetice de ma minunez eu de mine, dar cand ajung la lap…ma pierd…pt ca e asa o valma in capul meu, e asa o durere pt aduceri aminte…ma gandesc ca e mai mult decat suficient ca le-am trait darmite sa le mai si spun,scriu…ma doare sa imi amintesc…
…e adevarat ce imi spui tu cu cautarea.la mine as traduce-o in asteptare dar e totuna pana la urma. cand nu voi mai astepta eu, nu pt ca asa am fost sfatuita ci pt ca nu mai am alta alegere…stiu atat de bine…dar …astept de-o viata. sa ma opresc acum??
…multumesc pt invitatia de a scrie, pt mine este o onoare si ma faci sa ma simt speciala…cu siguranta ti-ai dat seama ca nu am nicio iubire implinita si ca imi gasesc foarte greu cuvintele literare….dar am ceva povesti si trairi pe care aici am incercat sa le spun simplu si adevarat…poate o iesi ceva din ele nu numai lacrimi si durere…
Pentru multi sambata si duminica inseamna mall, shopping, ikea, baneasa sau gratare. Ma bucur ca nimeni nu a zis asta si ma intristez cand trebuie sa asist la discutii despre rochite si fustite si parfumele.
Totul este condamnabil prin prisma consumersiumul intr-un mall, in afara de cinematografe, unde calitatea e net superioara.
Apropo, de ce multe familii bucurestene aleg mall-ul ca distractie primara? De ce refuleaza la mall?
Bine v-am gasit! Vin si eu cu cana mea de cafea langa voi…
De catva timp sfarsiturile mele de saptamana sunt triste, insingurate. Au fost si fericite atunci cand alergam zeci de km ca sa ne bem cafeau impreuna, ca sa ne tinem in brate atat cat se putea, cand, uneori seara, alerga el spre mine pt. a ma mai tine putin in brate si a-mi spune “noapte buna”. A doua zi de weekend ne intalneam la jumatatea drumului, ii duceam prajiturelele lui preferate si el ma astepta cu un trandafir. Erau ore si zile cand iubeam fara masura, cand ma simteam iubita fara masura…Acum totul e amintire, amintire vie…va fi mereu “duminica trupului meu”…Si as vrea sa reusesc sa-l ascund atat de bine in mine, incat atunci cand cineva se va indragosti de mine sa nu-l simta, sa nu-l descopere… Imi doresc weekend-uri in care sa mai iubesc, nu se va mai putea fara masura, dar voi iubi cu o masura mai mica…
Am vazut Moulin Rouge, a nenumarata oara, e superb, ma ravaseste, ma doare atata frumusete.
Cristina, stiu ce inseamna “duminica trupului meu”, stiu. Si stiu ca dincolo de intalnirea cu Duminica, oricare zi, oricat de luminata ar fi, nu mai poate fi la fel de insemnata.
Am fost si eu la biserica, Amore, m-am oprit in drum… am privit icoanele si, in toti sfintii, am vazut chipul iubit. Sa ne bucuram de ceasurile ramase de tihna, sa ne bucuram, asadar!
Buna dimineatza, pe la pranz, din tihna unei duminici insorite! Ma simt in vacanta, n-am hoinarit zilele acestea, m-am lafait putin la soare in curte, admirand florile care se metamorfozeaza de la o zi la alta…Un nou mugur, o noua petala, totul incearca sa-mi arata cat de frumoasa si efemera este viata.
Am mers cu totii la biserica, i-am multumit ca intotdeauna lui Dumnezeu pentru darurile sale; nu l-am rugat nimic, decat sa nu schimbe nimic din ceea ce avem…
Alice, fericirea ti se citeste in fiecare cuvant; cat de mult ne-am rugat toate sa traiesti aceasta stare permanenta! Sa tii strans aceasta fericire, ca o leoaica! Si zambetul sa nu-ti mai paraseasca chipul; iar o lacrima, daca se va prelinge pe obrazul tau- sa fie semnul unei profunde fericiri!
Iti multumesc pentru imbratisare, iti multumesc pentru dulcea promisiune!:)
Sa ne bucuram din plin de orele care ne-au mai ramas din acest sfarsit de saptamana!
Catalina, tu vii mereu cu lumina, si cu gandul cel bun, esti vestitoare de bucurie mereu! Sarut si eu fruntea Anei si-a lui Toni, si-i sarut inca o data si pe Victor si pe Nana mea. Victor a fost cuminte ca un inger zilele astea, cat a fost bolnavioara sora lui, m-a ajutat si m-a sprijinit, e minunat! E cum spui tu, Lisa, adorabil!
Danuta, o sa vina si la usa ta cineva care va avea chei potrivite numai pentru caminul vostru, o sa vina cand te astepti mai putin, cand ai crezut ca nu mai exista speranta si iubire, cand ai renuntat sa cauti- nu pentru ca te-a sfatuit cineva, asa cum fac eu acum, ci pentru ca n-ai putut face altfel. Mie asa mi s-a intamplat, si, uite, au inflorit teii si… la redactia mea:) “Cum poti fi trist cand exista atata frumusete pe lume?”- iau replica din filmul lui Alyce si o intorc spre tine, desi eu stiu ca se poate. Iti intind mana mea. Scrie si tu, Danuta, pentru cartea iubirilor implinite, hai sa ne pregatim, in frunte cu Roberrta, cea care imblanzeste cuvintele.
O duminica frumoasa si voua! Va imbratisez!
“Cum poti sa fi trist cand exista atata frumusete in lume?”, ma intreba pe mine o replica dintr-un film. Si am incercat sa caut motive pentru care nu as putea zambi, dar am adormit cautandu-le, aproape zadarnic, in linistea noptii. Si m-am trezit dimineata mai senina, mai fericita, mai pregatita ca niciodata sa iubesc. Iti spun Buna dimineata Alice, si aici in tara cafelei. Ma bucur tare sa te stiu fericita, iubita, iubind. Ma bucur de asemenea ca Ilona se simte mai bine. Dar Victor? Victor cel adorabil cum mai e? Mi-e dor de el. E tare tare dulce.
O duminica frumoasa, Alice scumpa!
Buna dimineata si aici, am venit sa iau cafeaua aburinda, din canile verzi, precum sperantele noastre…
Alice, iti multumesc mult, ma inclin, ca de fiecare data in fata ta, cu admiratie. In casuta ta, cuvintele vin singure spre si dinspre lumina ta. Eu nu fac decat sa le dau literele sa se arate.Si,da,vom scrie alte povesti. Poate a iubirilor implinite, poate a fericirilor sosite si ramase langa noi.Asa cum visam, asa cum ne dorim mereu…
…era o vreme cand uram weekend-urile, si acum mi se intampla uneori.
…in 4 ani de casnicie,sotul meu nu a stat nicio sambata sau duminica acasa.mereu isi gasea drumuri prin bratele altora sau prin iesiri la bere,prea multa bere…eu stateam acasa,mai intai il asteptam sa vina de pe drumuri cu masa pusa, il sunam daca ora deja se intarzia si asteptam ca un cersetor sa imi dea si mie cateva ore din duminica lui…m-am prins destul d greu ca nu ii prea place drumul spre casa si ca decat sa urce 4 etaje,mai bine nu mai urca deloc…apoi am inceput sa nu il mai astept, sa ma obisnuiesc cu singuratatea in doi si cu weekend-uri pustii sau petrecute cu parintii care de altfel intelegeau mai bine decat mine ce se intampla.
…casnicia mea a fost un lung sir de ani chinuiti, din care culmea nu vedeam scapare…ma gandeam ca asa va fi mereu si visam in tacere la o alta viata,asa cum imi doream eu sau credeam eu ca ar trebui sa fie o viata de cuplu…
…ani de zile am stat inchisa in casa, statutul de ”maritata” nu imi dadea dreptul sa imi duc si eu viata mea, pt ca oamenii barfeau,vorbeau, orasul mic, oricine m-ar fi vazut daca am alt program decat cel stabilit prin casatorie, eram cunoscuti in oras…si, era deja evident ca cel caruia nu ii priia viata in doi era el,iar eu eram doar omul de sacrificiu care si-a pierdut cei mai frumosi ani din viata asteptand minuni….care stiu azi ca nu vin oricum…
…destul de greu am divortat,cu chin si cu vinovatie…m-am simtit dintr-o data libera si singurul regret era ca nu am facut-o mai demult …au inceput weekwnd-uri pline de soare,de iesiri,de recunoasterea a ceea ce pierdusem,de regasire si impacare cu mine…
…eram ca scapata din lant, nu stateam acasa decat pt un dus si un somn,eram flamanda, eram ranita, eram cum as mai vrea sa fiu…pt ca atunci eram plina de speranta ca in sfarsit pot gasi pe cinveva caruia sa ii placa duminicile in doi,plimbarile in parc,cumparaturile din piata de care ma saturasem de una singura si serile de stat in pat la un film….
…au trecut de atunci 4 ani…am avut ceva weekend uri frumoase, dar nu pt ca mi le facea cineva,ci pt ca aveam eu grija de asta…dar am obosit, cel asteptat a venit doar pt a mai adauga o dezamagire cu gust nu de amar,ci de pustiu…incat ma intreb prosteste unde-i rostul vietii daca o traim doar singuri….ma omoara singuratatea…incep si azi weekend-uri de una singura, si masor casa in lung si-n lat, plang trist sau cant repede ceva de viata roz, citesc mult ca o hrana pt suflet si imi spun ca ies luni din casa mai cultivata,mai cu dialog interesant, ies cu bicicleta dar tot singura pt ca putini din cercul meu au aceleasi pasiuni cu ale mele, fac puzzle-uri, plec din oras foarte des cu diverse treburi inclusiv in weekend-uri, scot copiii in parc si alte cele, ies cu mama si prieteni de familie……dar….credeti-ma,tot singura sint si tot urasc weekend-urile.nu am gasit inca pe nimeni care sa imi aduca si mie duminica dimineata un ceai la pat cum ii ducea taticu mamei cafeaua, sau care sa imi aduca flori de la piata duminica dimineata cum ii aducea taticu mamei, sau care pur si simplu sa ma iubeasca mare si sfasietor de frumos incat sa nu se mai grabeasca sa plece acasa ca trebuie sa faca dus sau sa isi spele masina sau ca are de facut 50 de km amarati pana acasa…
…sint singura,recunosc ca e greu,urasc weekend-urile, Alice iertare, dar…asta e viata nu? sint lucruri mai grele si mai amare decat solitudinea, stiu si imi spun asta in fiecare zi….incerc sa ma bucur de fiecare soare si ploaie,nu ma dau inapoi de la nimic numai pt ca as fi singura,incerc sa profit de acest timp cu care nu ma voi mai reintalni niciodata, stiu ca am adunat atat de multe in mine si ca lacrimile planse de mine fara martori si fara umar de urgenta,m-au facut mai puternica,mai luminoasa,mai de neatins….si cu toate astea astept in fiecare seara si in fiecare dimineata ca un anume EL sa imi bata la usa si la inima, sa imi spuna simplu: am venit si vreau sa raman…eu stiu insa ca nu va veni niciodata sa bata la usa mea pt ca la alta usa foloseste bine mersi cheile…
Buna sa va fie inima fete dragi si frumoase! Buna dimineata!
Simt aburii cafelei tale cu lapte, draga mea Alice si ma rasfat citind cuvintele minunate asternute de voi.
Dupa o noapte de intuneric urmeaza o dimineata, o dimineata a sufletului. Sa lasam sa patrunda in sufletul nostru o raza de lumina ca sa putem vedea mai bine in el. Sa luam apoi o floricica si sa o asezam acolo si sa facem ordine pe langa ea pentru a face loc si alteia sa intre si maine si poimaine si-n toate zilele.
Alice, ma bucur ca te simt fericita, implinita, iubita. E frumos sa fii iubita, sa iubesti, sa treci cu bine de cararile spinoase pe drumul iubirii. Si nu trebuie sa uitam niciodata ca cel mai de pret dar si cea mai neasemuita avere a oamenilor este iubirea.
O imbratisare calda va trimit cu drag, o mangaiere si un pupic pe fruntea Ilonei.
Buna dimineata ,
Cred ca m-a facut sa-l pierd dorinta de a fi mereu cu el n-am inteles atunci ca in iubire ai nevoie de un pic de relas, sa dai putin omului iubit sa respire si aerul din jurul tau si fara tine…
Sau sa nu dai senzatia ca incorsetezi cu dragostea ta.
Am invatat abia acum ca pot sa iubesc lasindu-i omului iubit cate o clipa doar pentru el.
Eu cred ca fiecare din noi avem nevoie de astfel de momente si ele nu fac decat sa intareasca o legatura.
Eu nu pot sa mint , nu stiu sa ma ascund , nu stiu sa joc teatru in general si asta imi face foarte rau si atunci cand iubesc trebuie sa-mi revars iubirea si dragostea ..
Nu am jumatati de masura in sentimente in acest caz la mine e doar alb si negru si situ ca nu e bine.
Probabil ca focul care-mi caracterizeaza zodia ma face sa “ard ” in sentimente si in tot ceea ce fac-sunt Berbec -semn de foc nascuta in anul calului de foc
O intalnire de focuri intovarasita cu incapatanarea prosteasca a unui berbec si navanicia calului-asta pentru explicatii-
si tot ca o explicatie ciudata era Peste deci apa si focul nu pot fi compatibile.
Am invatat tarziu cand iubesc sa-mi revars surplusul spre altceva -animale si flori care au nevoie si ele de asta.
Ii doresc Ilonei sanatate
Curgem toti in aceeasi directie. Gdiana, ma mandresc cu noua mea putere de a ingriji flori si de-a iubi cainii care vin, in fiecare zi, si ma asteapta in fata portii, iar eu ii iau cu mine si-i alint si ii hranesc. Cumpar mancare special pentru ei, am invatat ce sortimente le sunt pe plac- fiindca au si ei branduri de mancare preferate, e incredibil! In curte nu am flori, dar am in ghivece, iar trandafirii din glastre ii ingrijesc cu mare atentie, le tai coditele si le oparesc cozile si rezista frumosi multe zile, e ca si cum i-as tine in viata si asta ma face sa fiu tare mandra. (Si poate sa nu-mi sufoc iubitul cu nevoia mea de a fi clipa de clipa cu el) Vezi, viata ne aduce la aceleasi concluzii, chiar daca pe cai diferite. Raspunsurile sunt aceleasi, chiar daca ne punem intrebari diferite. E fabulos.
Ilona e bine in dimineata asta, cafeaua mea e divina, o beau cu lapte si cu zambet. Si intra si un soare superb pe fereastra, o lumina care usuca toate indoielile de ieri.
Buna dimineata!
Draga Deea recunosc cu mana pe inima ca uneori in weekend imi lipseste agitatia saptaminii,dar atunci ” mi-l incarc cu tot felul de “treburi” si trece ca luni sa mi-l doresc…
in toata studentia plecam rar acasa si asta din 2 motive, aveam o a doua mama acolo la Iasi si iubitul meu era tot iesan si nu-mi puteam permite sa-l las singur macar o secunda nu din neincredere ci din dorinta de a fi mereu impreuna si stiti si voi in anii 84-90 nu erau nici mobile, nici internet , nici chat, nici camere…
Poate ca asta m-a facut sa-l pierd.
Ce anume, Gdiana? Ce crezi ca te-a facut sa-l pierzi? Dorinta ta de a fi mereu cu el sau, dimpotriva, lipsa posibilitatii de-a ii vorbi? Uneori si eu ma tem sa nu fac rau cu dorul meu continuu, ma gandesc ca poate ar trebui sa pastrez distante abile, ademenitoare… Nu stiu cum e bine, si, oricum, nu am strategii. Pe viata si pe moarte iubesc.
Eu va multumesc voua, din suflet. Amore, Simona Ioana, Alyce, va strang langa inima mea, cu drag intors catre voi, intreg, implinit. Noapte buna! Amore, cand va veni timpul cu noroc, tie am sa iti dau vestea mai intai!
Alice imi esti tare tare draga. De mult si din ce in ce mai mult.
Buna seara Alice. Am vazut ca tu si Simona Ioana ati vorbit despre Dallas. Eram micuta atunci, dar imi amintesc ca la ora in care era filmul, se asternea in casa mea linistea. Mama se uita innebunita la el. Si cat il mai iubea, si cat imi mai povestea despre el. Dar ce intelegeam eu atunci?
O noapte frumoasa iti doresc, Alice draga.
M-ai facut sa ma ridic pe varfuri si sa privesc in urma cu niste ani la week-end-urile mele. In copilarie erau tare scurte, incepeau sambata la pranz. Oricum era somn mai mult si oarece vagi urme de program la tv. Sambata seara era Dallas, il asteptam cu sufletul la gura. In adolescenta era ziua de chefuri, era dans la scoala, era animatie, era biiineee ! In studentie era ziua de venit acasa ori cu un autobuz supraaglomerat ori cu autostopul. Iar la maturitate sfarsiturile de saptamana au devenit de la o vreme foarte pustii. Erau zilele in care fiecare trebuia sa stea cu familia oficiala, nu se puteau da telefoane, iesirile trebuiau justificare mult mai temeinic. Au fost ani buni cand am urat zilele astea, mi se pareau pustii si deprimante.
De cativa ani am reinvatat sa ma bucur de week-end-uri. Sa le savurez pe cele animate, sa le umplu pe cele cuminti. Asta nu inseamna ca nu am puseuri de singuratare dar cand simt ca ma apuca vin catre voi.
cine nu asteapta sa vina weekend-ul?sa dormi pana tarziu sa iesi cu prietenii sa vizionezi un film bun..dar cateodata iti lipseste agitatia din timpul sapatamanii..mie una imi lipseste in unele week enduri
Cafeaua e mai buna in week-end, e adevarat, si diminetile de dragoste sunt memorabile, si parfumul teilor, ah, parfumul teilor intr-o zi de duminica, ce minune! Si eu am week-enduri care nu seamana unele cu altele, Simona Ioana, sunt cele in care am grija de copii si vedem multe filme cu povesti minunate, dar si celelalte, in care sunt chiar eu eroina de poveste, de poveste de dragoste. Toate sunt frumoase, si totusi, din toate parca lipseste ceva. Eu vreau sa fiu deopotriva si iubita, si mama, si sotie, si amanta, si bona, si prietena- si intotdeauna trebuie sa aleg. Dar azi a fost o zi intreaga, am fost aproape de toate, pe rand, si toate s-au terminat cu bine- si febra Ilonei a luat sfarsit, acum e bine si deseneaza de zor, si masa noastra la care am stat cu totii a iesit bine, n-am gatit mare lucru, dar bucatele au fost gustoase, si imbratisarea mea furata a fost splendida, si seara asta de sambata are parfum special, miroase a luna si a dragoste si a prietenie care trece granitele lumii.
Deea, am si week-enduri in care imi lipseste agitatia, acelea in care astept, si nu se intampla ce-am vrut, si-atunci zoresc zilele libere si invoc lunea care sa randuiasca lumile, treburile, plecarile, venirile, iubirile…
Ce mult semeni cu mine, Simona Ioana, si povestile tale, si trecutul tau, e al meu, simt gustul serilor in care Dallasul era bucuria asteptata, si stiu plecarea acasa stand intr-un picior in tren sau in autobuz, si stiu week-endurile in care nu aveam cum sa ne sunam, ah, cat am suferit, cat le-am urat! Si acum mi-am regasit intelesurile, acum sunt altfel, sunt alta fiinta, am alte rosturi, am alta viata, mi se pare fabulos ca am descoperit nu o mare iubire, ci insusi sensul vietii mele, rostul meu pe pamant, puterea de a vedea dincolo de mine insami, de-a iubi fara conditii, de-a sti sa impart si binele si raul cu cel care faca parte din mine, din sangele meu, din sufletul meu. Eu, care ma laudam ca stiu totul despre iubire, nu stiam nimic, nimic, eram o impostoare, a trebuit sa se deschida cerul si sa inteleg ca am fost pierduta, si m-am regasit, in ochii lui. “In your eyes, the light, the heat. In your eyes I am complete”, cum canta Peter Gabriel. Stiti cum, v-am mai cantat, v-a cantat si voua…
Buna seara de week-end. Week-end-urile mele sunt foarte diferite unele de altele. Pentru ca sunt cele in care sunt singura si gospodina cu mai mult sau mai putin spor. Si sunt si cele in care ma trezesc invaluita in privirea lui, imbratisata de bratele lui. Un lucru au in comun toate – cafeaua bauta in tihna din cana mea cea mare, care mi-e draga pentru ca mi-a daruit-o el. Nu stiu cum se face dar cafeaua e mai buna in diminetile de week-end, ati observat?
O, Roberrta, ce frumos scrii! Merita sa inventam inca o carte pentru scriiturile voastre, ale celor care n-ati ajuns la Iubirile noastre dintai… Citez din tine cu respect, cu emotie: “week-end-uri fericite, in cadrul armonios al familiei, cand iti plimbi fericita bebelusul alaturi de cel drag, week-end-uri mature, cand fugi undeva numai in doi si inca de joi nu mai conteaza decat detaliile alese cu grija ale bagajului, week-end-uri pustii in care fericirea visata intreaga saptamana nu vine, week-end-uri ploioase in care parca doresti doar sa dormi si sa nu mai stii de nimeni si de nimic, in care doar o carte ti-e cel mai bun prieten, evadare si ancora…”
Gdiana, nu doar week-endurile noastre seamana intre ele, ci si iubirile noastre intregi, care transforma anii maturi in ani de adolescenta rebela. “Week-end-ul e microvacanta…”
Alyce, te intalnesc mereu cu emotie, zeita tanara, a carei frumusete inteleapta sfideaza varstele. Si tu, Corina, curajoasa in a spune orice adevar pe care multi n-au puterea sa-l rosteasca: “cand lucram, insa, tare ma plictiseam si abia asteptam sa fie luni”. Tuturor, tuturor ni s-a intamplat si asa!
Nina, si scrisul tau lipseste din cartile noastre, dar inima ta se simte mereu, batand langa noi. Si cartea ta e aici, mereu cu mine, asa cum si cartile mele iti sunt tie alaturi. Week-end-ul e minunat pentru ca ne ingaduie bucuria de-a ne citi cartile, randurile scrise si trimise in eter, scrisorile de dragoste, dedicatiile scrise cu lacrimi si dragoste pe primele pagini.
Buna dimineata, mai dupa prinz va spun si eu .Ma voi rasfata si week-endul acesta cu “Cele mai frumoase iubiri”, dupa ce am iesit cu greu de sub imperiul “Pinzei de paianjen. Un week-end cu soare in suflet!
Buna dimineata, Alice, dragelor- inca un weekend ne leaga parca mai strins saptaminile vietii! La mine sfirsit de saptamina inseamna rasfatul cititului de ziare, inseamna plimbarea indelungata in natura, toti trei, toate mesele luate impreuna, pentru mine un pic de relaxare- copilul petrecind timp si jucindu-se in weekend si cu sotul meu, care altfel e mai mult absent.
Desi nu muncesc, weekendul e pentru mine mereu o mica sarbatoare- cind lucram, insa, tare ma plictiseam si abia asteptam sa fie luni. Dar acum sunt in alta virsta, alta tara, totul e altfel…as putea spune un weekend permanent:-)
Va imbratisez, cu soare mult pe fundal!
Buna dimineata Alice.Imi amintesc de acel timp in care adoram week-end-urile. In care leneveam pana tarziu in bratele iubitului, in care sarutul de dimineata se prelungea pana in orele tarzi ale zile. Sau week-end-uri in care plecam doar noi doi, departe de lume, inchisi intr-un cold de univers. Un colt doar al nostru. Week-end-uri pline de dragoste. Dar azi week-end-urile mele sunt tacute. Si le petrec de multe ori singura, rasfatandu-ma cu pagini de romane sau de teatru, cu randuri ce imi alina dorurile. Cateodata devin prelungiri a saptamanii mele agitate si atunci uit cum e sa te trezesi tarziu, sa ai acel timp doar pentru tine. Sa ai ragaz sa lenevesti cu cafeaua in mana, sa te intalnesti cu prietenii, sa visezi cu ochi umezi la iubirea ce va veni candva.
Cu cana mea verde, de cafea, in mana, te imbratisez Alice, dintr-o sambata innorata, dintr-un week-end dedicat teatrului, examenelor, licentei.
weekendurile mele si ale tale parca ar fi gemene…
Ma rasfat uneori de 2 sau 3 ori pe luna fiind singura cu o zi doar a mea.si dupa ce usa se inchide ,incepe rasfatul
Astea de una singura sa fac ce vreu eu fara obligatii imi plac cel mai mult.
Termin ca vantul treburile casnice si ma rasfat citind unori chiar povesti siropoase de iubire sau o carte care m-a asteptat toata saptamana cuminte pe noptiera si pe care o devorez.
Imi plac weekendurile cu aroma de cafea tare sau capuccino la o barfa cu prietenele in vreo cafenea mai fitoasa a orasului urmat de un film.
si de aici imi adun si socotesc implinirile si necazurile unei saptamani dar ma incarc cu energie.
Si de ce sa nu mint citesc tot ceea ce se scrie pe blog in cursul unei saptamini.
Weekendul e microvacanta pe care o astept mereu la inceputul saptaminii
Buna dimineata tarzie, ca de week-end, Alice!
Citind articolul tau de astazi mi s-au derulat rapid prin minte, de undeva de unde sedeau, credeam eu, prafuite, amintiri de week-end-uri bune, de week-end-uri grele, un amalgam dual din care nici nu mai stiu care invinge. Week-end-uri superbe,cand ai 19 ani si, folosind bursa studenteasca si infruntand incruntarea si dojana parinteasca, iti iei cea mai buna prietena si fugi, aproape 600 km, la Costinesti, sa dansezi o noapte intreaga si sa te intorci, week-end-uri fericite, in cadrul armonios al familiei, cand iti plimbi fericita bebelusul alaturi de cel drag, week-end-uri mature, cand fugi undeva numai in doi si inca de joi nu mai conteaza decat detaliile alese cu grija ale bagajului, week-end-uri pustii in care fericirea visata intreaga saptamana nu vine, week-end-uri ploioase in care parca doresti doar sa dormi si sa nu mai stii de nimeni si de nimic, in care doar o carte ti-e cel mai bun prieten, evadare si ancora, totodata…
Va doresc ca fericirile voastre sa infrunte hulitele zile de luni, aglomeratele zile de joi si sa va ajunga, ca sa lacrimati, musai de fericire.Iar tristetile si singuratatile sa se duca pe…apa sambetei