Intalnirile care ne schimba viata
Sunt cateva rascruci insemnate in destinul fiecaruia dintre noi. Un parinte, un profesor, o iubire enorma, o prietenie… ne schimba viata. Cate mari intalniri sunt intr-o viata de om?
Poate ca nu intelegem in clipa intalnirii ca rostul nostru va lua alta directie. Dar apoi, privind cu recunostinta spre trecut, vedem cata lumina ne-a adus in destin omul care ne-a invatat sa deosebim binele de rau, lumina de umbra, marea iubire de marele nimic, adevarul de compromis.
N-am facut meditatii in scoala, pentru ca invatam bine, iar parintii mei nu erau instariti. Doar tarziu, inainte sa intru la facultate, m-am pregatit in particular la limba latina cu o doamna delicata si fina, inalta si frumoasa, culta si rafinata. Am deprins de la domnia sa nu doar tainele ablativelor, ci si pe ale adresarii nobile, ale asteptarii gentile, ale zambetului plin de lumina. Si, intr-un final, poate ghicindu-mi greutatile, doamna Lucia Aman m-a transferat din echipa de elevi meditati in aceea de prieteni- si n-a mai vrut sa-i platesc orele. Nu am vazut-o de mai bine de un deceniu, dar o port in inima mea pretutindeni.
A fost apoi intalnirea cu prietena mea cea mai buna, aceea care mi-a fost colega de facultate si de hohot de plans dupa primele iubiri risipite. Simona mea, sufletul meu pereche, s-a mutat acum cativa ani intr-o alta tara, iar eu o astept si acum, ca pe o mare, esentiala iubire, fara de care nu mai stiu sa vad Nordul pe busolele inimii.
Mi s-au nascut copiii- si viata a luat-o intr-un alt sens, complet altul. crescator, vertiginos, divin… Si a venit mai tarziu cea mai neasteptata dintre intersectiile sufletului meu. Printr-o minune, printr-o intamplare, am construit un blog si mi-au iesit in intampinare sute si sute de suflete splendide. Am avut seri de nostalgie in care oameni pe care nu i-am intalnit niciodata m-au tinut de mana. Dimineti parfumate cu abur de cafea, in care eu si prietenele mele de pe blog ne-am dat curaj si putere pentru o noua zi. Cine s-ar fi gandit vreodata ca in neant plutesc inimi de zeite, cautandu-si perechea de batere, in ritmul acelorasi idei? Poate ca dintre toate miracolele intalnirilor mele, acesta a fost cel mai amplu, cel mai coplesitor. Si apoi a venit o mare iubire. Dar aceasta este o alta poveste, despre care mai am muuulte de istorisit… Pana atunci, va astept la cafea, sa-mi vorbiti despre intalnirile voastre.
Comentarii
32 Comentarii la “Intalnirile care ne schimba viata”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
intalnirea cu sotul meu mi-a schimbat viata in bine
A fost momentul in care m am reintalnit cu prietena mea la facultate,am fost chiar in aceeasi grupa, noi fiind colege de clasa si in liceu.A fost o surpriza foarte placuta ptr k nu pastrasem legatura………..si de aici au inceput o multime de intamplari haioase, vesele si care au contribuit la ce suntem azi……….de exemplu eu nu mai fusesem in tabara niciodata, ea da,am fost impreuna atunci( desi nu cred k se compara cu o tabara adevarata deoarece aveam 19 ani), ea nu era prea preocupata de look si shopping….am influentat-o eu…..eu nu eram sociabila( nici acum nu sunt), ea era foarte sociabila si sigura pe ea, eu am plimbat-o la Bucuresti ptr prima data,……….si asa ne am completat una pe cealalta luand fiecare ce avea mai bun de oferit.
m-ai facut sa imi amintesc de diriginta mea din gimnaziu. doamna Hustea Veronica – o persoana pe care nu o voi putea uita niciodata
am cunoscut multe persoane care m au invatat de bine si le multmesc pt sfaturile pe care mi le au dat
stii ce e frumos la o intalnire de genul asta? Sa iti schimbe viata in bine ca sa merite sa iti aduci aminte de ea. pentru mine intalnire cu sotul meu intr-o seara la discoteca a fost semnificativa ca de atunci am ramas impreuna
emotionante cuvinte; fiecare om care intra in viata noastra ne schimba, putin sau mai mult, in functie de cum il lasam noi s-o faca, important este ca noi sa percepem schimbarea si, daca e de bine, sa putem sa mergem inainte schimbati!
am intalnit multi oameni care mi-au schimbat viata, insa m-am bucurat foarte mult cand si eu la randul meu am schimbta vietile altor oameni.
Alice (imi perimit sa te numesc asa, pe numele mic, pentru ca te port in suflet), am citit “Noi suntem zeite” si mi-a placut atat de mult ca inca ma gandesc la acea minunata istorisire in care m-am regasit si pe care am trait-o alaturi de tine printre minunatele randuri… Ma bucur ca am regasit aici o portiune din ceea ce ai scris acolo si mi-ai reumplut sufletul de fericire… Am si eu o “Simona” a mea, careia i-am impartasit cuvintele tale cu o admiratie si un entuziasm enorm si multe alte pasaje in care ne regaseam negresit. Te iubesc si iti iubesc cuvintele si imaginile pe care le transmiti printre randurile cartilor tale. Ma bucur ca am descoperit acest minunat site!
sunt oameni care marcheaza destine, cel mai frumos e sa simti ca tu esti acela, cand faci lucruri bune pentru destinul cuiva
Ce as mai putea adauga frumoaselor voastre ginduri decit ca viata insasi e o intilnire si ceea ce se intimpla cu noi e tocmai lucrul acesta ca ne dam seama de toate uneori cind e prea tirziu.Va pup.
Deea, cafeaua e doar un pretext de intalnire, si aici, asa cum e si in viata de zi cu zi. Cand inviti pe cineva la o cafea, nu e musai sa si beti licoarea parfumata, dar, in mod sigur, e un prilej de conversatie, de rasfat. Iar, uneori, cand poftesti pe cineva la o cafea, poate fi de fapt o invitatie de dragoste.
Alice, ai dreptate. Citindu-te, mi-am dat si eu seama, amintindu-mi, ca intrebind pe cineva daca nu bea cafea, putea fi o invitatie la dragoste, de-a noastra. Citind, poti judeca mai bine.
neatza tuturor..ma incanta blogul tau ,vorbele tale pline de mangaiere.Imi place mult ceea ce scrii,chiar dak nu sunt o consumatoare de cafea ,aroma povestilor tale imi umple inima de caldura.Pe curand
Oamenii care au schimbat in mine ceva si carora n-am sa ajung sa le multumesc sunt putini
profeosara mea de chimie exemplu de eleganta si profesionalism cu o duritate afisata pentru a nu se lasa sa se vada marea Dumneaei sensibilitate.
Apoi o Mare Doamna care m-a facut sa ma deschis ca o lalea in mijlocul zilei scotind din mine sa arat celorlalti tot ceea ce e mai bun de la care m-am imbogatit nu doar profesional ci am invatat in fiecare zi cite ceva despre viata.
Poate ca aceste Doamne au reprezentat ceva pentru au stiut sa rezoneze cu sufletul meu.
Marea mea dragoste de la 40 de ani
Si tot ceea ce Alice NAstase ne ofera prin ceea ce scrie si toti prietenii de pe blog
bina dimineata!tuturor!as vrea sa ii multumesc lui ALICE,asa sunt eu…iar sotul stie!cred ca pe lista mea ar putea fi si ultimul…dar se bucura ca e pe lista!ma stie asa de bine,ca pot sa ii spun orice,oricand,oricum!o zi buna sa aveti!
Buna dimineata iti spun Alice si pe acest blog cu aroma minunata de cafea. Si daca tot e vorba de cafea, cred dupa noapte mea alba, imi curge prin vene doar cafea. Te imbratisez tare, cu gandul, mereu.
Alyce, trebuie sa mai si dormi, lasa invatatul si culca-te! Te mangai pe frunte si te astept sa revii cu ochi odihniti. Ai grija de tine, Lisa mic…
Monica… Te tin langa inima mea.
Amalia, la capatul lumii, la capatul noptii, te regasesc mai aproape ca niciodata. Mai aici, mai asemenea mie…
Alice, ai cel mai frumos timbru al vocii de pe pamint. Vrajesti, nu alta. Fii atenta ce faci. Glumesc..
Spun asumat si raspicat, ca ,
DA, viata mea poate fi impartita in cea dinainte si cea de dupa alice nastase, asta numesc eu intalnire revelatoare, intalnire plina de rosturi si-ntelesuri fie ele tarzii, intalnire ce mi-a schimbat orizontul, ce mi-a determinat perspectiva. Alice, este cea care m-a facut sa ma privesc pe dinauntrul meu si sa ma regasesc pe mine, in mine, m-a obligat sa-mi accept imperfectiunile si m-a invatat sa traiesc in armonie cu ele …de unde stia toate astea ?!
Era sufletul meu pereche, dintr-o alta viata si dintr-o alta moarte , dar si din viata asta….
In noaptea mea alba am intors pagina si m-am oprit la randurile tale de aici,randuri pe care le gasesc intotdeauna splendide. Vroiam sa spun si eu, ca in calea mea s-au aratat cativa oameni care mi-au schimbat cu adevarat viata, care m-au tras de maneca si mi-au aratat drumul, scotindu-ma din intunericul meu. Persoane pe care le admir si care sunt in sufletul meu, pentru totdeauna. Imi amintesc, acum, de o profesoara (profa mea de franceza, din liceu) care a crezut in mine mai mult decat credeam eu si care m-a invatat sa lupt pentru ceea ce iubesc. A urmat intalnirea cu prietena mea cea mai buna, fara de care nu as fi putut sa trec peste clipele de prabusire totala, si, fara care lacrimile mele de fericire ar fi fost neintregi. Dar, intalnirea care mi-a schimbat macazul, a fost cea cu tine Alice. M-a trezit dintr-o amorteala pe care incepusem, inconstient, sa o iubesc.M-a facut sa imi dau seama ca visele trebuie lasate sa zboare pentru ca mai apoi sa alergi sa le atingi. M-a invatat sa iubesc frumos, sa cred in minuni. Alice, iti multumesc mereu pentru asta si pentru multe alte lucruri care m-au facut sa privesc viata dintr-un alt colt. Pentru ceea ce sunt de cand te-am cunoscut. Iti multumesc sincer!
Diminetile mele au nu doar parfum bun de cafea, ci si lumina de aur, pentru ca gasesc aici marturisiri facute din suflet, adevaruri intelese si acceptate. Intr-o lume in care totul e spoiala, ma refugiez in autenticul vostru. Va multumesc.
Adina, ce frumos ai vorbit,m-au impresionat cuvintele tale. Buna seara , Alice, bine te-am regasit. Tema articolului ma duce la citeva intilniri trimise de Sus , intilniri care au schimbat radical cursul existentei mele . Prima intilnire de acest gen s-a petrecut cind eu aveam 14 ani. O vecina care m-a indragit, mi-a devenit confidenta, m- a ajutat sa ies din mediocritate, m-a invatat ce inseamna moderatia si echilibrul. Am facut meditatii in clasa a 8a si am indragit litertura datorita ei .L-am adorat impreuna pe Eminescu, impreuna am deschis poarta spre Dumnezeu , spre iubirea de semeni.
Inttilnirea acessta a determinat o alte intilnire , cea cu sotul meu , intilnire fasta , o intilnire speciala, pe care prietenia mea a considerat-o inceputul unei frumoase povesti , chiar daca au fost persoane “bineintentionate”care nu dadeau sanse relariei noastre care dureaza de mai bine de 15 de ani.
Intilnirea cea mai importanta a afost intilnirea cu fetita mea, minunea care m-a implinit sufleteste, un copil cuminte pentru care sacrificiul suprem nu este deajuns. Copilaria mea s-a derulat trist intre 2 dezamagiri , intre doua promisiuni facute la inceput de an , ori o tabara ori o bicicleta(“ca anul asta e rindul tau”) , si exemplele ar putea continua. Aproape in fiecare an mi-a trecut rindul.Am refulat intr-o dragoste excesiva si o teama de a nu dezamagi , de a nu repeta istoria copilariei (frustrarile ei le port cu mine de multi ani).
M-am considerat intodeauna un om norocos. In momente cumplite ale vietii am gasit oameni care au fost acolo mi-au intins mina si m-au trecut peste prapastia despresiei . Au fost intilniri care mi-au schimbat viata, si a caror amintire o pastrez, oameni speciali care au venit catre mine si carora nu voi avea cuvinte suficiente sa la multumesc.
Poate prietena mea ,confidenta mea de acolo de sus, imi va spune, in vis, de ce o prietenie adevarata, bazata pe sentimente profunde si sincere este asociata cu interese meschine, cu venin aruncat de oameni plasat”binevoitor”, “care -ti deschid ochii”?De ce sinceritatea se intoarce impotriva noastra? Ciudata lumea in care traim…
Alice, Amore are dreptate, tu ne-ai schimbat viata intr-un mod unic si minunat.
Sunt atatia oameni pentru a caror apropiere ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu: profesorul de istorie din clasa a 5-a, in prezenta caruia ma simteam intotdeauna transportata intr-o alta lume, mult mai frumoasa; multi alti profesori din liceu; incantarea de om care e un prof. univ. dr. din facultate, pe care il iubesc, prietenii buni din liceu, cu care inca ma mai reintalnesc in fiacare an si ne continuam traditia noastra de a trece impreuna in noul an…
Te trec si pe tine, Alice, pe lista oamenilor deosebiti, pe tine si pe Simona. Ma bucur ca de acum te voi putea citi si aici. Te imbratisez
Sunt atat de multe intalniri care ne marcheaza, incat nu stiu cu ce sa incep. Multi oameni obisnuiti care au o filosofie de viata cutezatoare sau oameni neobisnuiti cu ticuri ciudate. Prieteni sau cunostinte care te indeamna sa fi intr-un fel anume si nu iei seama de parerile lor pana nu te loveste ceea ce defapt iti transmiteau. E un coleg care imi spune mereu sa stau dreapta la birou sau o colega care te citeste in functie de ceea ce mananci. Daca nu i-as fi cunoscut, probabil ca nu as fi avut despre ce sa vorbesc cu altii – adica despre ei, la o cafea nevinovata de dimineata.
Soso, m-ai trecut pe lista ta de oameni insemnati si iti multumesc! Asa cum si tu, si prietenii nostri intalniti prin cuvant si-au asezat numele pe listele cele mai insemnate ale sufletului meu.
Pifa draga, m-a emotionat onestitatea ta. Cam asa ne asezam sotii, pe locul al treilea, al patrulea, dupa copii si dupa bunicii care ne-au crescut, si minunat e doar atunci cand ei inteleg, si nu se supara, si raman ai nostri. Cum ii spun eu mereu barbatului meu, citand din Adrian Paunescu: “Si jur pe tine si pe apa toata/ care ne tine barca inclinata,/ ca vei ramane dincolo de numar/ si dincolo de forme, masti si vorbe,/ al meu, de-a pururi, ca un brat in umar”.
Adina, si eu sunt intr-o rascruce, anii mei suna a maturitate intreaga, dar inima mea bate cu dangat pur, adolescentin. In dragostea mea traita aproape de 40 de ani mi-am regasit toate splendorile adolescentei netraite la timp. Sa ai curaj, sa speri, sa te rogi, sa crezi, sa fii fara de masura in dragostea ta si ti se va intoarce asemenea, sa vezi!
Pe drumul intortocheat ce mi-a fost harazit am ajuns evident si la rascruci. Prima rascruce a fost cand am facut pasul deliberat, fara pic de romantism, cu sarcasm chiar, spre viata de femeie. Si nu am regretat niciun moment ca s-a intamplat asa.
A urmat rascrucea unde ma astepta iubirea mea plenara care m-a ravasit,
mi-a bantuit prin cele mai ascunse cotloane de suflet, m-a dus la altar si mi-a desavarsit inflorirea prefacand-o in fruct.
Si drumul m-a purtat mai departe spre cea mai importatnta rascruce…m-am intalnit cu miracolul maternitatii si stiti voi, povestea merge mai departe si dureaza o viata.
O alta rascruce a fost cand am descoperit un actor care m-a fascinat atat de tare incat am invatat spaniola doar ca sa inteleg si cu creierul ce intelegeam deja cu inima. Si datorita nebuniei adolescentine manifestata tardiv mi-am facut prietene care prezentau aceleasi simptome si cu care vorbesc aproape zilnic, in limba lui Cervantes.
Acum sunt la o alta rascruce. Drumul meu s-a incrucisat cu destinul unui alt om. Iubirea mea la ani ce suna a maturitate se poate termina cu “:” sau cu “….” -raspunsul e la el!
Cararea continua si are curbe periculoase si suisuri si coborasuri si bineinteles rascruci!
nu stiam cu ce sa incep….si m-am gandit la faptul ca eu si copilul meu avem un “lucru “al nostru….la o anumita perioada de timp ma intreaba cine mai e pe primul loc pe lista mea si cine a mai copletat-o(am o lista cu persoanele pe care le iubesc…)el este pe primul loc(binenteles),mamaia mea(bunica mea adica,dar imi place sa ii zic asa) pe al doilea,sotul pe al treilea,prietena mea draga pe al patrulea si lista continua si am realizat ca intalnirile care mi-au schimbat viata sunt intalnirile cu persoanele de pe lista mea…si parca si importanta lor corespunde cu nr atasat…
Am terminat ceasca cu alintaroma si m-am repezit in taste, sa termin task-urile pe azi…cine a setat aceste task-uri? Eu…care eu? Eu, rezultatul trairilor de pana acum…eu, rezultatul intalnirilor initiatice de pana acum…eu, cea mangaiata, dojenita si invatata de cei mai mari si mai intelepti decat mine…eu,cea norocoasa!
Asa ma simt acum dupa ce:
• Am constientizat-o pe mama
• L-am inteles pe tata
• M-am apropiat de sora mea
• M-a sprijit omul iubit
• Am intalnit-o si am ascultat-o pe Alice
• Am vazut Don Quijote cu Dan Puric si am citit si “cine suntem”
• Am mancat prajituri facute cu doar o cana de faina de o draga profesoara, intr-o garsoniera din Drumul Taberei
• Profesoara de limba romana Constanta Barboi mi-a spus ca sunt un om ales
• Am depanat amintiri si asteptari cu preotul Serbanescu
• V-am scris
Ma intorc la task-urile mele…mai imi pun de o cafea…
Cu bine!
Buna dimineata , draga Alice-te salut cu multa caldura si aici. Din pacate in tara asta nu am cafeaua in ambalaj verde si asa de buna din Romania, aroma ei insa mi-e cunoscuta, e unul din gusturile de acasa…
Intilniri de suflet- citeva, tu esti desigur cea mai recenta si cea mai vie. Ma bucur enorm ca te-am cunoscut, ca m-ai primit in lumea ta…
Si intalnirile noastre vor continua, crede-ma, ne vom revedea, reciti, redescoperi, vin sarbatori dulci, parfumate… Te imbratisez, Corina!
Alice, si tu ne-ai schimbat viata… intr-un mod atat de frumos! De la tine am invatat puterea cuvintelor, rostul unei taceri, de la tine am invatat ca trebuie sa-ti descatusezi barierele sufletului! Esti o zeita, cu adevarat!
intalnirile mele cele mai frumoase au fost cele cu copiii mei:)…Mi-i imaginam luni in sir, atunci cand ma bateau cu piciorusele in burta… Iar atunci cand i-am vazut, am stiut ca sunt cele mai “definitive” si minunate iubiri ale vietii mele.
Amore, cat ma bucur ca ai venit aici! In interviul pe care l-am facut cu Octavian Paler, am intrebat ceva ce intreb de obicei, cum i-a schimbat viata aparitia fiului sau. Si el ne-a raspuns: “Cred ca daca va spun urmatorul lucru, va spun tot: deseori am fost intrebat daca, dand timpul inapoi, as vrea sa schimb ceva. Niciodata, dar niciodata, n-am putut sa fac abstractie de anul in care a aparut fiul meu, 1955. Cu alte cuvinte, nu doresc sa-mi schimb viata inainte de existenta lui. Pot sa-mi doresc sa fi facut altceva dupa ce el a aparut pe lume. El este pentru mine un punct fix.” Asa a spus Paler. Asa simtim si noi.