Planuri
Va faceti planuri pe termen lung, sau sunteti adeptii pasilor marunti? Rostiti, adesea, precum Scarlett O’Hara, “si maine e o zi!” sau va decideti viata pana, hat, departe, si nu lasati pe maine ce puteti planui azi? Cum traim mai sanatos si mai lesne? De pe-o zi pe alta, de pe-un deceniu pe celalalt?…
Imi place sa fac planuri intinse pe durate cat mai generoase, presarandu-mi viitorul cu daruri. Stiu de pe acum ca voi face un concediu in Noua Zeelanda in cel mult doi ani- iar asteptarea imi da frisoane tandre si ma indeamna sa merg catre viitor voiniceste. Stiu ce cadou o sa le fac prietenilor mei de ziua mea: o veste buna, pe care-o pastrez pentru mine pana atunci. Si vad cu ochii mintii, pipai cu degete de suflet silueta subtire si fina a marului din curte, care va da rod in curand, trandafirii rosii din ghiveciul primit de la prietena mea, si salcia care va creste inalta, inalta cat casa, umbrindu-mi geamul de langa care va scriu.
Mi-e drag sa privesc inainte, catre anii mei neinceputi, catre varstele ce vor veni, pentru ca mi-am presarat viitorul destinului cu bucurii, mai mici sau mai mari. Ma asteapta miracole: calatorii, copii, iubirea mea intreaga, neintrerupta. Dar eu stiu si ca ma asteapta ziua de maine, in care va fi soare si vom lua micul dejun afara, umplandu-ne de lumina care sa ne ajunga intreaga zi, ca va veni duminica dulce si vom avea ragaz prelungit de joaca si de zambet, ca vor aparea ciresele de mai si ne vom agata cercei fragezi la urechi.
Imi place sa fac planuri. Si voua? Eu le simt ca pe darurile mele cele mai temeinice, cele mai durabile. Nu ma plictisesc niciodata sa le desfac din hartia lor de vis lucios si sa le contemplu, sa la mangai, sa le astept implinirea.
Comentarii
17 Comentarii la “Planuri”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
imi fac planuri, dar de cele mai multe ori nu le duc la capat, se duc
Nu prea imi place sa mi fac planuri,mai ales pe termen lung, am senzatia k totul este dinainte stabilit, planificat………..eu oricum nu sunt o fire metodica si organizata …….mie imi place sa savurez momentul, elementul “surpriza” ma atrage mai mult…….
am facut planuri pe termen lung si sincera sa fiu nu mi au iesit ,asa ca nu mai fac niciodata planul pt altadata
nu mie nu-mi place sa imi fac fac planuri pentru viitorul indepartat ci imi place sa plec pe moment chiar si intr-o calatorie in jurul lumii neplanificata. Imi plac momentele de acum nu ce av fi peste nu stiu cat timp, si asa am fost mereu si nu vreau sa ma schimb
imi place sa fac planuri insa pe termen scurt, daca sunt pe termen lung trebuie sa iau in calcul si eventualele piedici, pe care insa trebuie sa le iau ca atare si sa incerc atunci sa gasesc solutii!
Eu imi fac planuri si pentur cel mai mic lucru, dar cand apare ocazia nu ezit sa actionez fara un plan.
Cred ca un plan detaliat este reusita unui lucru oricat de mic ar fi. Daca tot adaugi pe parcurs s-ar putea sa nu iasa mare lucru. Cand il construiesti in minte ii tot adaugi/ elimini elemente pana iese perfect. Daca nu ai ceva in gand e putin probabil sa iasa perfect.
Si eu am o masina mica si desteapta:)…O iubesc, imi fac treburile cu ea..Dar multumirea de sine este dusmanul progresului:))…O astept pe aceea mare, in caresaimi incapa toate bagajele, toate visele si -recunosc!- ceva snobism:))
In general, nu-mi panific mai nimic.Stiu ca Dumnezeu stie cu mult mai bine (“Omul propune, iar Dumnezeu dispune:)…
Nu mi-am planificat iubirile, au venit si au plecat, indiferent daca eu le invocam sau daca voiam sa mai zaboveasca putin. Asta pana am ajuns sa ma leg de omul iubit in fata lui Dumnezeu. Copiii au venit cand au crezut ei, desi pe unii am facut pacatul de a nu-i dori…
Ne planificam, intr-adevar , vacantele. Cu o mare voluptate, cu entuziasm… Cu copiii, cu prietenii, cu pareri pro si contra, cu harti si imagini.In rest, totul apare neasteptat, trezindu-ne din rutina zilnica.
Am inceput sa-mi doresc un anume tip de masina, desi nu sunt o impatimita a cailor-putere sau a marcilor de top. Dar mi-o doresc si stiu ca o voi avea, in cativa ani. Imi place sa am un vis, imi place sa visez la clipa in care va deveni real.Pana acolo tine fericirea. Cand il obtii, deja te gandesti la un nou “target”- asta pentru lucrurile materiale; nu ma refer la sentimente sau oameni!
Si eu tanjesc dupa o croaziera, Amore, dar inca nu indraznesc sa planific nimic. Masina nu-mi trebuie deocamdata, o iubesc pe cea pe care o am, mica, desteapta, fara pretentii. Dar “poftesc” la calatorii, sunt lacoma sa vad, sa plec, sa vin. Si de multe ori trebuie sa-mi pun pofta-n cui. Dar si cand imi iau rucascul in spinare…
Hei Mi, ma gandesc ca cel mai aproape de cei care nu isi planifica existenta sunt artistii. Ei stau zile intregi in cautarea unei idei, a unui concept pe care s sa il exploateze. Dar o fi bine? Ma gandesc ca nu as suporta sa stau singura zile intregi, fara colegi, fara atmosfera plina de forfote, fara planuri. Nu sunt un mare fan al planurilor, dar ma ajuta sa depasesc zilele obisnuite, in care nu se intampla nimic… si atunci ma bucur ca imi pot programa ceva clar si incitant in 2-3 zile, cum ar fi un weekend la mare
Imi place sa planific. Prietenii imi spun adesea ca sunt meticuloasa in planificari. Ma entuziasmez din cale-afara la fiecare idee care imi incolteste in minte. Imi pun in slujba implinirii lor toata speranta si toata energia. Si simt cu astfel o regenerez.
Mi-as placea, insa, sa aflu cum este sa te lasi dusa de val. In fiecare dimineata imi propun, pentru luna ce are sa urmeze, sa ma las surprinsa. E ca o provocare: pot face fata situatiilor, fara o planificate?
Am trecut de prima tinerete si nu am aflat inca. Credeti ca e prea tarziu?
Mie-mi place sa fac planuri temeinic, pe termen lung, sa ma hranesc un timp cu frumusetea visului ce asteapta sa fie implinit. Planuiesc sa vad Parisul, in octombrie – si sa ma indragostesc de el, in el…
Iar pe termen mai scurt am planuit o excursie pe care-o vreau vesela si insorita
eu sunt o visatoare inascuta..e frumos sa visezi cu ochii deschisi insa este mult mai frumos ca aceste vise sa le realizez si sa ma bucur de ele
Imi plac planurile. Sunt promisiunea sau speranta unui viitor frumos
am cunoscut o perioada frumoasa a vietii mele cand planurile erau esentiale. am renuntat sa fac planuri si ma bucur cat pot de surprizele din viata mea
mi-ar placea tare mult sa conversam pe blog.am citit te citesc si te admir foarte mult.daca nu existai trebuiai sa fii inventata
De cele mai multe ori visez cu ochii deschisi la cate locuri as vrea sa vizitez. Cele mai multe locatii la care visez sunt culese din toate ppt-urile primite pe mail, care mai de care mai exotic sau extrem. Insa planurile le fac dupa prieteni. De exemplu cred ca vara asta voi pleca la Amsterdam in grup de 4
. Abia astept!