Cine e mama si cine doar gazda?
Cazul Sarah Jessica Parker ne-a obligat pe toti sa vedem minunea nasterii si din alta perspectiva. Si sa ne intrebam, uluiti: pana unde pot, totusi, merge jocurile geneticii?
Nu au trecut decat patru ani de cand cazul Adrianei Iliescu, femeia in varsta de 67 de ani, a declansat un taifun de comentarii in intreaga lume. Doamna in etate s-a declarat cu glas tare mama, mama in cel mai intreg si profund sens al cuvantului. Argumentul pe care l-a adus in favoarea sa a fost legatura indestructibila care se creeaza intre mama si fat de-a lungul celor noua luni de sarcina. Iar noi, femeile care am nascut vreodata, desi oripilate de indrazneala experimentului, am crezut-o.
Cu doua zile in urma, Sarah Jessica Parker a devenit mama a doua fetite gemene, fara ca acestea sa fi trecut vreo fractiune de secunda prin burta ei. E o moda la Hollywood. O femeie tanara, un fel de mama-purtatoare de profesie, a gazduit in pantec odraslele actritei in varsta de 45 de ani, apoi i le-a inmanat. Contra cost, desigur. Eu am simtit in tot jocul acesta nebunesc o lipsa de logica absolut dureroasa. Ce femeie sanatoasa la cap, in stare sa poarte propriii ei copii, isi vinde trupul pentru noua luni si un miracol? Cum poti sa porti in tine un copil, sa-l simti transformandu-se, prin sangele tau, din graunte indumnezeit in faptura intreaga, cu ochi, zambet si suflet, si apoi sa il vinzi ca pe o jucarie de care te-ai plictisit? Si ce disperare, ce urgenta, ce fandoseala de femeie poti sa ai ca sa te descotorosesti de greul unei sarcini, desi ai putea s-o porti si tu – fiindca, in cazul de fata nu este vorba despre un caz medical, iar asta e alta discutie… – si sa lasi ”neplacerea” asta pe seama unui uter strain. Si cine-o sa simta in palma primul zvacnet al bebelusului? Cine-o sa se mantuiasca prin durerea nasterii? Cine-o sa planga de fericire cand copilul va scoate primul tipat? Mama gazda? Sau mama cu talie fina?
Comentarii
67 Comentarii la “Cine e mama si cine doar gazda?”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
mama este cea care te creste si iti daruieste toata dragostea din lume.
mama e cea care ne iubeste neconditionat si ne creste cum nu o face nimeni altul
sunt doua tipuri de mame ,una care da nastere si alta care il creste
Mama e doar una
nu simne nimeni ce simnte o mama atunci cand puiutul se misca in pantec ,iti trece un fior de bucurie si fericire prin tot corpul
nimic nu se compara cu perioada de maternitate cand o fiica mica se plamndste in tine si creste cat ai clipi
Mama e cea care doreste copilul, care face orice sacrificii pentru a-l avea si pentru a-l creste; am intalnit destule cazuri de femei care au dat viata copiilor iar apoi i-a facut “uitati” in grija statului sau a vreunei rude in timp ce ele erau plecate “la munca”.
Maternitatea are mai multe fete si cred ca fiecare gandeste din punctul ei de vedere. Cunosc o groaza de mame care spun des “imi pare rau ca v-am facut” sau “daca stiam ca va casatoriti asa repede nu va dadeam la liceu”… Sa fii mama nu inseamna neaparat sa dai viata. DIN PACATE…
sincer vreau sa ajut un cuplu care nu pot avea copii si isi doresc din suflet sa aibe sunt dispusa sa fiu mama purtatoare daca te intereseaza vb pe id agatha_tutu eu zic ca merita sa incercam ROG SERIOZITATE
crezi ,esti sigura ca vei renunta la copilul purtat in pantece 9 luni fara sa te doara?nu stiu de ce simt ca faci asta pentru bani si nu te judec,ma gandesc cu durere la ceea ce vei simti dupa
Mama e doar una. Sentimentul ce se naste o data cu pruncul ce creste in trup, moare o data cu noi. Asa cred eu si atat am avut de spus.
Eu cred ca mama e si cea care creste un copil orfan , un copil care n-are decat un parinte si anume tatal …mama naturala lipsind din diferite motive.
Parintii iubitului meu au adoptat inca doi copii pe langa cei doi care ii aveau deja si eu cred ca le-au fost mama si tata la fel ca si copiilor naturali.
Femeia ca femeia….dar ce ziceti de cazul mult mediatizat al americanului care a devenit mama?! pe mine ala m-a oripilat….cred ca americanii nu or sa priceapa niciodata ce impact dramatic o sa aiba asupra copilului acest gest….la fel cum micuta Eliza(parca asa o cheama) va suferi enorm in momentul in care va constientiza ca si ea si mama ei vor merge cu sprijin…
Sa-mi iertati rautatea, dar niciodata nu am inteles parintii care se gandesc intai la ei si la ce “realizeaza” in loc sa se gandeasca la copilul care poate intr-o zi se va intreba retoric” de ce mama …?”
Chiar ca s-a ajuns in zilele noastre la situatii care iti dau ameteli daca incerci sa le intelegi. Nu de mult am vazut la televizor un cuplu de americani care se pregateau de nasterea copilului lor… purtat intr-o burta indiana. Era insa un caz dictat de motive medicale. Momentan erau in America si se pregateau sa plece in India, pentru nasterea mult asteptata. Daca nu exista motive medicale, dar poti sa iti permiti, se pare ca poti face orice.
Ati pus multa indarjire in discutarea acestui subiect. Polemica ar putea continua la infinit, si fiecare ar aduce argumente – eventual tot mai nepoliticoase…- care sa-i sustina punctul de vedere. Eu cred ca, daca nu ar fi fost intr-adevar un subiect demn de controverse aprige, si ar fi fost, pur si simplu, o stire ca toate stirile, un gest firesc, n-ar fi facut inconjurul planetei si n-ar fi lasat uluiti miliarde de oameni. Nimeni nu trebuie condamnat fara judecata, dar de aici pana la a spune “ce mare branza, un gest firesc…” e cale de-o intreaga rasturnare morala. Nu, eu nu cred ca este ceva firesc. Ca dovada ca si discutam cu atata patima, noi si restul mapamondului. Daca ar fi o intamplare banala, am ridica din umeri si-am lasa in jos colturile gurii.
imi pare rau ca am pus chiar atata aciditate in comentarii (plus o doza de infantilism)dar chiar am uitat ceva: pe sotul, domnul Broderick. Cum de am putut sa o ocaresc numai pe SJP?
(am aflat tocmai din presa cat a primit domnisoara port-embrion: 23.000 Euro. Cutremurator mi se pare si faptul ca opinia publica, presa, etc. vor urmari cazul asta, bineinteles toti vor fi improscati, terfeliti. Si si demnitatea copiilor, oricum am privi-o.)
Ei , ai aflat si te-ai linistit.Acum te poti apuca si de mr Broderick , caci cu nevasta sa si mama surogat ai termenat.Poate reusesti sa gasesti ( tot din presa evident ) daca mama purtatoare e la fel de frumoasa ca SJP..sau banuiesc ca nu conteaza prea tare.
am ramas fara glas la citirea sumei si detaliilor despre mama purtatoare-nu m-am linistit deloc, m-am nelinistit profund.m-a dezgustat si subtextul articolului, conform caruia broderick si sarah vor sa-si refaca casnicia, adanc tulburata de relatia de-acu ´2 ani a dansului cu o juna…
Ei lasa , ca la noi se comenteaza si paracomenteaza orice rahat.Ca ce alta treaba avem?!
Inafara de noi si de americani ce alte natii mai discuta asa inflacarat? In lumea a treia a rasuflat ceva? Nuuu , ca acolo ies copiii ca pe banda , n-au nevoie de mame surogat…de mancare si apa sa aiba nevoie.Medicamente si niscaiva grad de civilizatie.
Viata vedetelor este la fel ca si infatisarile de la tribunal.Acolo aflii ce vrei si ce nu vrei despre tine.Ca si in presa.Presa mai scrie cate o minciunica pe ici pe colo ca sa-si vanda publicatiile .Ce conteaza ca nu e adevarat? Pentru asta , ei cei implicati trebuie sa-si bata capul sa le explice jurnalistilor in conferintele de presa cum sta treaba.Conferinte unde se mai umfla putin ca de’ ce conteaza , banul sa iasa.
Ce face SJP cu viata ei nu este cu nimic diferit cu cel fac si VIP-urile noastre autohtone .Unde e problema ca a apelat la o mama surogat ? Care e problema noastra a romanilor? Ni s-au terminat uscaturile noastre de criticat si am trecut pe alte continente ? Dar daca SJP nu era o actrita foarte cunoscuta ..si ar fi putut fi o alta femeie bogata dar nu cu atata renume mondial ..va intreb eu : oare ar fi stiut cineva de ea si de fapta ei?
Vorbeati de infieri …eu una n-as vrea sa infiez un copil.Nu vreau sa cresc progenitura nu stiu cui , cu nespe boli genetice sau cine stie ce istoric are.
Banuiesc ca pe mama surogat s-a facut inseminarea cu ovulul Sarei si sperma sotului acesteia.Nu cunosc procedura dar intelegeti voi la ce ma refer.Deci acel copil are cel putin 99% gene din parintii naturali.Nu stiu daca in cazul in care fatul este purtat de o alta mama preia si din genele acesteia.
SJP nu este singura care a apelat la aceasta cale si mai mult ca sigur ca nu va fi ultima.Dece a facut asta? A fost hotararea lor comuna , decizia lor si nicicum nu cred ca au ales aceasta cale doar ptr a avea mai multa popularitate sau critici.Acu ce sa zic , cele care se chinuie sa aibe copii ..de 10-15 sau 20 de ani si nu pot , ce ati face? Stati sa dati cu pietre de pe drum , asa de ciuda caci capra vecinului e mai balaie sau in cazul in care ar veni o mama purtatoare la usa voastra si v-ar sugera ca isi ofera serviciile pe gratis , ati accepta-o?!
Nu trebuie sa raspundeti aici , unde probabil o veti face de gura lumii raspunzand ca la scoala primara ca sa va dea doamna o nota buna …raspundeti in sufletul vostru , acolo unde intotdeauna raspunsurile sunt cele mai sincere.
Mayanmistica, frumos spus.
Si foarte adevarat. Si da, genele sunt ale ei, problema este ca mama surogat traieste o anumita stare pentru 9 luni de zile si ii va fi greu sa renunte la cei pe care i-a simtit ca parte din ea (desi nu sunt facuti nici din unirea ei cu persoana iubita nici din trupul ei) si de aceea mi-ar fi greu sa inteleg o mama surogat.
Dar cineva care isi doreste cu ardoare un bebe (chiar si asteptarea unui al doilea bebe poate da stari de disperare, nu poti spune Alice ca mai avea unul deci situatia nu era urgenta!) poate apela la o mama purtatoare pentru bebele ce se va forma, cu zambet, cu suflet, cu manute si picioruse tot din genele si din “nimicul” pe care l-au dat tot SJP si sotul ei.
Deci fetele care aveti deja un bebe , luati aminte ca nu e situatia foarte urgenta sa mai faceti si al doilea bebe
)
Daca vine bine , daca nu …ce atata graba? Ce atatia nervi , timp pierdut pe la doctori , bani cheltuiti , sperante pierdute? Ca doara timpul shade in fund si ne asteapta pe noi sa ne facem mendrele cu viata.
Se pare ca nici la mine nu e urgent , nu arde daca la 39 de ani maine poimaine nu-l mai fac pe al doilea.
Tin minte ca prin 1984 am vazut la cinema un film indian ( din ala in care udai 3 batiste si un cearceaf ) cu un cuplu in care ea nu putea face copii si au apelat la varianta in care el sa se culce cu alta si sa faca copilul mult dorit.L-a facut , la luat ..ea si-a luat plata dar suferinta a ramas.Ei , vedeti voi acu ..asta era in urma cu 25 de ani si in India ..aici situatia se petrece in 2009 , America ( alta viata , alte sentimente ..poate nu la fel de profunde ca ale americanilor ).
Buna,
Ce usor ne este noua sa vorbim despre asta fara sa avem nici cea mai mica idee despre ce s-a intamplat de fapt, cum au recurs la asta si cat de mult isi mai doresc un copil (acum 2).
Uite ce spune ea:
“We have been trying to expand our family for a number of years and we actually have explored a variety of ways of doing so,” Sarah Jessica reveals. “I couldn’t pretend otherwise. It would have been odd to have made this choice if I was able to have had successful pregnancies since my son’s birth.”
Mie mi-e clar ca mai doreau un copil, nu l-au putut avea si au recurs la aceasta metoda. Atunci cand FIV nu merge de n ori ca bani erau slava Domnului, atunci cand nimic nu merge, este o optiune. Dureroasa cred eu pentru mama surogat care creste impreuna cu copiii din ea timp de 9 luni. Pe care insa ii poarta, nu le-a dat si din genele ei.
E atat de usor sa spui ca a renuntat pentru o talie de viespe! De unde aceasta informatie? Mai ales ca e clar ca poate slabi si dupa sarcina, uite-o acum dupa ce a purtat sarcina cu primul baietel.
O zi frumoasa
La americani treaba asta cu mama-purtatoare este des intalnita. Exista multe filme in care americanii sunt educati in legatura cu sarcina. De exemplu in serialul Friends Phoebe Buffay este de acord sa fie mama purtatoare pentru fratele sau. In film explica toate starile psihice prin care trece, de la rusinea de a intoarce spatele fratelui ei pana la tristetea si frustrarea de despartirii de cei 3 copii abia zamisliti.
Mama-purtatoare nu este neaparat o meserie si nu inteleg de ce trebuie sa le blamam pe femeile care recurg la aceasta metoda de a avea copii, sau pe cele care au curajul sa fie mame-purtatoare.
Exista culturi unde se intampla lucruri mai ciudate, cum la noi de exemplu femeia simpla traieste o stare confuza de masochism. S-a obisnuit sa fie batuta de sot iar atunci cand el nu mai vrea sa o mutileze ea crede ca nu o mai iubeste.
pai in europa, intr-o societate cu legi pe criterii si considerente etice, ar fi ILEGAL. filmele despre care povestesti dezbat etic si psihologic problema in parametri legalitatii unei asemenea monstruozitati. nu fac propaganda chestiei. dimpotriva!
cum sa nu blamam pe cineva care-si etaleaza posibilitatile, puterea de cumparare de marfa umana?!
nu e legal sa cumperi o mama purtatoare. trebuie sa o ajuti doar sa aiba o sarcina usoara
in Europa(in statele Uniunii Europene) este ilegal. pentru ca imoral.
si ca sa fie clar: nu noi dam cu pietre, SJP da cu pietre in fiecare mama si doritoare de-a fi mama!
E, da, mi s-a luat o piatra de pe inima, acum ca ai facut precizarea asta… iar SJP cred ca s-a linistit si ea… nu mai zic de cohorta de “mame si doritoare de-a fi mama” improscate cu pietre de o vedeta de pe alt continent…
Si judecand dupa alte posturi de-ale tale, nu cred ca ai copii (sau sper ca nu ai!), pt ca atunci ai stii pana unde este dispusa o mama sa mearga pt puiul ei…
pai sa nu mearga, draga Gabriela, chiar pana in laboratorul “doctorului” Mengele! SJP nu este Carrie Bradshaw, ci Carrie Mengele sau Carrie Frankenstein, acuma stim cu totii.
Andaluna, draga, daca ar fi dupa tine, sa inteleg ar insemna sa traim tot ca acum cateva sute de ani. Eu inclin totusi sa cred ca la tine e vorba de o varsta prea frageda ca sa poata fi vorba sa ai sentimente de empatie sau toleranta, daca iti vine sa faci astfel de remarci si comparatii!
daca ti-as raspunde, draga Mihaela, ca am 48 de ani si ca de 20 de ani incerc sa fiu mama, ce mi-ai raspunde?
atunci s-ar mai explica cate ceva… genul asta de experienta ori te inraieste, ori te face mai bun si iti deschide mintea si sufletul…
Fara cuvinte…
da, sunt inraita de experienta. nu mi-am permis sa-mi cumpar bunatate si liniste sufleteasca…pai daca nu am bani sa-mi cumpar un uter intamplator aflat intr-un corp viu, inatmplator aflat intr-un om? ma intelegi, nu?
atunci aici e greseala… bunatatea nu se cumpara… o ai, fara sa astepti medalii pt asta sau nu o ai…
Andaluna,
Vreau sa cred ca intentia ta e de a atrage cat mai mult trafic aici…
Raluca
te rog sa nu crezi asta! de ce sa nu am un naduf fara implicatii mercantile? da cine sunt eu? Sarah Jessica Parker?!!
imi pun si eu banii pe asta…
ma intreb insa, cum este posibil sa nu credeti ca cineva chiar este indignat de asa o afacere? adica este mai de neinteles si ne necrezut indignarea decat afacerea in sine?!
incerc sa va inteleg…
pai tocmai asta era ideea, ca nu e vorba de nici o afacere… in primul rand, NOI, niste straini, nu stim ce se intampla in corpul acelei femei… nu suntem in masura sa judecam pe nimeni, mai ales ca nu stim totul… si este vorba de o problema f delicata pe care multi nu sunt dispusi sa o faca publica astfel incat niste neaveniti sa-si dea cu parerea pe net…
deci nu-i vorba de o afacere? femeia purtatoare a facut gestul din alte considerente? ?
din nou, o cunosti tu pe femeia aia, mama purtatoare?? stii tu ce are ea acasa? poate are un copil bolnav si are nevoie de bani pt interventii medicale… sau cine stie ce altceva…
oricum, eu ma retrag din polemica asta fara sens… unde nu e, nici Dumnezeu nu cere…
Andaluna, daca iti doresti un copil si nu poti avea unul, de ce nu adopti? Sunt multe sufelete care abia asteapta sa fie iubite si ingrijite de o persoana care intr-adevar are ce oferi. Esti o persoana cu simt critic si ai putea da cea mai buna educatie chiar si unui amarat din orfelinat.
DIN NOU: eu nu despre femeia purtatoare vorbeam! ci sunt adanc dezamagita de SJP!!! Pai in personajul din Sex and the city e credibila ca personalitate dezbatand in columna ei jurnalistica(Carrie e scriitoare) niste chestiuni de moralitate INFIME comparativ cu tema asta. o face atat de credibil-ma rog, she´s an actress!-incat chiar cred ca e hipermorala si hipersensibila. si ea face in real life asa ceva?! Sunt dezamagita profund, chiar indignata, dar SI dezamagita.
N-am discutat nici un moment motivele mamei purtatoare. Dar sa inchiriezi un corp pentru ca iti da mana si legea e un fel de tema pe care imi permit sa o discut. Ce ar scrie Carrie Bradshaw(apropos: ati vazut Sex and the city?! Si serialul si filmul?) despre asta?
la alta dimensiune si cota (imi permit sa formulez astfel deoarece ti-am admirat intotdeauna talentul mirobolant, Alice, dar si sagacitatea si intransigenta emotionala, deci si morala!): daca am avea un copil care ar avea nevoie de un transplant de organ, am accepta pe bani grei un organ , despre a carui provenienta s-ar putea presupune ca e legata de crima-copii din leagane-fara sa stim exact, doar presupunand asta in decursul unei donatii ilegale?! daca am avea posibilitatea sa salvam viata copilului nostru, am accepta chiar totul?
Oameni buni, nu stiu daca a vazut cineva ca Sarah J.P. are 45 de ani!!! ce sanse credeti ca are biologic sa duca la bun sfarsit o sarcina?? si in plus, nu stiu cine de aici este prietena cu ea, ca sa cunoasca istoria ei ca femeie, ce greutati a intampinat sa aiba un copil?! stiti voi daca a facut vreun tratament de fertilizare sau 10 si nu au reusit?? poate a fost ultima solutie in cazul ei…
viata m-a invatat sa nu-mi mai dau cu parerea atunci cand nu cunosc suficient…
Gabriela, ai dreptate, poate ca a fost cea mai buna decizie medicala.
da, cred. dar sunt sigura ca SJP nu a citit-o…desi Atwood este un monstru sacru in spatiul anglo-saxon. un monument.
de fapt, ea a imprumutat pe bani un organ. de-o aroganta cutremuratoare. si o palma dat si femeilor cu probleme de fertilitate care au scrupule si n-au bani. s-au n-au nici una , nici alta. sau au si una si alta. un afront si un abuz moral pe toata linia.
e cam situatia descrisa in romanul lui Margaret Atwood “Povestea servitoarei”.
SJP -incredibil! Un fel de imperialism al dorintei de-a fi mama (inca o data) de fapt un gest urat, de piata, mercantilism urat. dubioasa femeie, aceasta SJP.
N-am citit Povestea servitoarei, dar stiu cine e Margaret Atwood. O sa caut cartea, negresit – e tradusa si la noi, Andaluna?
silueta si exigentele sociale sunt probabil de vina…toata societatea este disperata dupa talie de viespe. Poate o sa devina o moda in lumea celor cu bani? Pacat.Cine stie ce o sa vedem/auzim in urmatorii ani.
Acuma barbatii (gluma sinistra de barbat transformat in femeie din SUA)fac copii…Cred ca nu avem puterea sa schimbam ci doar puterea sa ne adaptam la ciudatenile pe care le vom vedea.
Ai dreptate, Sanda, ce ne tot miram noi cand si barbatii nasc?! Eu presimt ca e o maladie care se va raspandi in cercurile bogatasilor, sa mai vorbim peste un an, si sa numaram celebritatile care au recurs la metoda asta- toate declarand ca din motive strict medicale. In timp ce femeile din lumea normala se vor chinui, vor face tratamente cumplite, vor accepta sa stea in pat cate sase luni, vor face injectii zi de zi, doar ca sa-si implineasca visul maternitatii.
Buna dimineata! Multumesc, Amore-Iulia pentru pupicul pe burta.
Si multumesc pentru reactii, si pentru pareri. Ali si Mihaela, eu am scris acest post pornind de la premisa evidenta ca Saraj Jessica Parker nu este, in niciun caz, o femeie disperata, care incearca prin orice metode sa aiba un copil. Presa a dezbatut cazul ei inca de dinaintea acestei sarcini, iar Sarah mai are un copil, facut cu sotul ei, nascut chiar de ea, deci, in primul rand, nu era intr-o situatie disperata, era deja mama. Apoi, s-a scris si e foarte limpede ca ea ar fi putut avea si alti copii pe cale naturala, dar ca a amanat aceasta decizie pana cand a gasit o fereastra in cariera care sa-i permita sa acorde mai mult timp acestei chestiuni. Iar acum, la 45 de ani, bineinteles ca e mai comod si mai sigur sa alegi varianta unei mame purtatoare, dar ea ar fi putut, cu efort, sa poarte ea insasi copilul, facand, insa, sacrificii legate de perioada sarcinii.
Nu cred ca este moral sa te joci cu genetica si cu Dumnezeu, asa, de amorul artei. Cazurile disperate cer solutii disperate, dar, sa fim seriosi, Sarah Jessica Parker nu este unul dintre acestea. Iar la Hollywood este o moda de-a nu avea propriii copii, pentru ca niciun antrenor de fitness nu face foamea sau nu alearga in locul tau. Nicole Kidman a infiat doi copii, si a declarat ca prefera varianta asta, care sa nu-i perturbe cariera. Probabil ca ar fi ramas o decizie pentru toata viata, daca nu s-ar fi recasatorit si n-ar fi ales, totusi, la 40 de ani, sa isi schimbe optiunile si sa faca un copil al ei si al noului sau sot. E pacat sa ne prefacem ca doamnele de la Hollywood nu se gandesc la silueta lor si la faptul ca, indiferent ce ar face, ies din sistem pentru macar un an jumate. Ne gandim si noi, femeile de rand: o sa-mi pierd slujba? O sa-mi plateasca patronul doar banii din cartea de munca, dar, intre timp, va gasi pe cineva care sa ma inlocuiasca? O sa ma ingras monstruos si nu o sa ma mai iubeasca barbatul?…
E o decizie grea si pentru o femeie care traieste in lumea normala, cu atat mai grea trebuie sa fie pentru una care traieste de pe urma infatisarii sale. Doar sunt atatea femei in jurul nostru care decid, de buna voie, ca nu vor sa aiba copii niciodata. Eu cunosc destule.
Alice, nu stiu cat de evidenta este premisa de la care ai pornit. Inainte de toate nimeni in afara de ea si de doctorii care au hotarat ca e cazul sa adopte solutia asta nu are de unde sa stie ce probleme are si ce-a determinat-o sa faca asta. Si nu e treaba noastra sa judecam pe nimeni. Iar in legatura cu faptul ca mai are un copil asta nu inseamna ca nu poate sa-si mai doreasca la fel de mult sa mai aiba inca unul. NU e corect sa sariti sa judecati omul pentru nimic in lume pentru ca nimeni pe lumea asta nu e sfant si fara pacate. Si inainte de toate mi se pare cel mai nobil lucru pe lume sa faci tot posibilul sa faci un copil.
Perfect de acord cu tine, Mihaela! Este remarcabil sa aduci pe lume un copil, chiar daca asta implica o mama surogat. Nu ma intereseaza daca motivele femeii care ia aceasta decizie sunt frivole sau nu, important e ca un copil se va naste, fara sa afecteze pe nimeni. E foarte usor sa o acuzi pe SJP, daca privesti superficial si doar prin prisma informatiilor aparute in ziarele de scandal, dar deciziile ei o privesc, atata timp cat nu face rau nimanui.
eu am dezvoltat impreuna cu sarcina un fibrom de toata frumusetea:) noroc ca puiutul meu s-a nascut sanatos si PERFECT…daca as vrea inca un copil nu se stie cum ar decurge procesul, as putea sa nasc la 6 luni sau sa-l pierd…nu-mi asum riscul , mi-e frica.
Daca as apela la o mama surogat? Nu, ce trebuie sa se nasca se naste. Prea mult intervenim in firea lucrurilor si eu cred ca din cauza asa vedem mult prea multe cazuri de handicapuri, cancere, boli autoimune…prea multi hormoni, prea multe interventii ca sa ramai insarcinata. Stiu ca isi doresc sa fie mame, le doresc sa poata sa faca copii…nu le este frica de ce probleme pot aparea in viitor?
Dar, pe SJP nu o judec, cred ca a facut asta la sfatul medicilor.Am citit de mame surogat care au facut copii pt surorile care nu puteau sau pentru prietene bune…
Viata-i complicata si interesanta:)
Sa ai o zi buna
Neata, Sanda! Asa trebuie vazute lucrurile… Viata e o nebunie, o minunatie, un spectacol fabulos. Ramane sa decidem noi cat intervenim, si cat lasam in seama Domnului.
Ce trebuie sa se nasca se naste?!
Dupa acelasi rationament as putea spune ce trebuie sa moara, moare! De ce te tratezi cand esti bolnav? Intervenim in firea lucrurilor cu orice medicament..
Infertilitatea in toate formele ei este o boala! Cum se fac cercetari intense pentru a descoperi solutii pentru a trata cancerul nu vad de ce nu s-ar accepta metode de solutionare a infertilitatii.
Draga Alice,
M-am bucurat imens cand am citit postul tau in care anuntai ca vei mai avea inca un copil. Pari facuta pentru a iubi si a fi mama. Si la fel si eu, doar ca la 28 de ani mi s-a pus diagnosticul de infertilitate si singura sansa de a avea un copil este fertilizarea in vitro. Multumesc lui Dumnezeu, acum dupa 2 fiv-uri sunt insarcinata. Anii de incercari insa au fost cumpliti, ma tot gandeam, oare voi avea vreodata bucuria de-a simti cum creste un copil in mine, voi avea ocazia de-al vedea pe iubitul meu cum imi mangaie burtica..si tot asa. Si in timp ce luptam pentru un copil m-am tot gandit ce-o sa fac daca organismul meu nu e facut sa tina o sarcina, ce as putea face.. Sa ma despart de sotul meu pentru ca langa mine nu poate avea o familie, sa infiem un copil, sa caut o mama purtatoare.
Sunt milioane si milioane de ganduri care iti trec prin cap si care te macina cumplit.
Am un mare respect pentru mamele purtatoare, daca organimul meu ar fi fost capabil sa obtina si sa tina o sarcina usor as fi ajutat pe cineva. E inutil sa spun ca nu pentru bani ci doar pentru bucuria pe care as fi putut-o oferi unei femei care vrea sa fie mama.
Sarcina cat mai usoara, Alice!
Te imbratisez,
Raluca
Raluca, ma bucur ca ai reusit sa ramai insarcinata, e cea mai mare izbanda a vietii, stiu, simt chiar eu! Cate saptamani de sarcina ai? Te imbratisez si iti multumesc pentru urari. Nu inteleg optiunea ta, sau dorinta ta de a fi mama purtatoare, daca asta s-ar putea, dar ti-o respect. Eu stiu sigur ca m-ar durea sa port copiii altuia, sa-i nasc, sa-i smulg din mine si sa-i dau altcuiva. Tu vezi cat de legata esti de copilul din pantec, cat de al tau il simti in cresterea lui, in zbaterea lui…
E nevoie de un simplu exercitiu de imaginatie..cum ar fi sa nu pot obtine natural o sarcina? ce-as face daca sufletul mi-ar tanji dupa un copil..
De ce as face-o? Pentru ca inteleg atat de bine suferinta unei femei de a nu putea avea un copil..
Nu m-as mira ca mama surogat sa fi fost inconjurata de psihologi sau consilieri pe toata durata sarcinii sau sa fi fost atent monitorizata, ce mananca si ce comportament are, orice care ar putea pune in pericol sanatatea bebelusilor.
Eu cred ca pt ea asta a fost doar un job, bine platit. Atat. Si-a imprumutat corpul pt noua luni. Se reface la spital dupa nastere le zambeste bebelusilor (sau ce are voie sa faca conform contractului) si isi vede de viata ei.
Suna tare bizar, eu nu pot percepe ce simte mama surogat pt ca nu m-as vedea in stare sa fac asa ceva.
Dar nu cred ca a apus mult sentiment in asta, s-o fi gandit ca ajuta o femeie sa devina mama, cine stie?!
Intre timp mama cu talia fina a preluat stafeta. Copiii sunt ai ei. Mai mult ca sigur ca a asistat la nastere si a fost prima care i-a tinut in brate.
Eu nu cred ca Sarah a apelat la metoda asta ca si un moft sau o fandoseala. Mai are un baietel de 6 ani din cate stiu. Cred ca daca ar fi fost capabila dpdv medical sa duca sarcina asta ar fi facut-o. Oare sa fi fost talia un motiv? nu prea cred… siluetele la Hollywood se recupereaza foarte repede cu antrenori personali, nutritionisti si altele.
Buna dimineata!
Am ajuns la concluzia ca nu este corect sa “judec” pe cineva… Totul este subiectiv, iar atata vreme cat nu cunosc mecanismele care au declansat anumite reactii, nu cunosc amanuntele, nu-mi pot exprima parerea. Am facut deseori greseala de a judeca dupa aparente, dovedindu-se ulterior cat de tare ma inselasem..
M-am gandit si eu adeseori cum as fi reactionat daca nu as fi putut avea copii… As fi infiat? As fi recurs la FIV sau alte metode costisitoare si dureroase spre a-mi indeplini visul? As fi fost de acord ca sotul meu sa faca un copil? Din fericire, nu am trecut prin nimic din toate acestea…Sunt decizii grele!
Mama este cu siguranta aceea care te creste, care iti ofera iubire si sprijin neconditionat.
Din pacate, banii au prioritate deseori in fata sentimentelor; se vinde orice, se cumpara orice. Traim intr-o societate ale carei valori nu le pot intelege in totalitate, care se opun principiilor mele. Dar atata vreme cat nu ma afecteaza in mod direct, le tolerez si imi explic ca poate eu nu am capacitatea de a le intelege…
Alice, un pupic dulce pe burtica ta si o calda imbratisare!
Nu vreau sa supar pe nimeni, dar cred ca mesajul de mai sus e scris de o femeie care nu stie ce inseamna sa astepti, sa speri si sa-ti doresti cu ardoare sa-ti vezi copilasul, sa-l simti, sa-l tii in brate si apoi sa-l vezi crescand pe langa tine. Si ce mare handicap este sa nu poti face toate astea. Nu cred ca s-a lansat moda asta la Hollywood penru ca nici o femeie normala la cap nu s-ar priva de toate bucuriile unei sarcini. Este doar, ma repet, un handicap ca nu mai poate purta un copil in propriul pantec. Si nu e valabil doar pentru femeile care apeleaza la aceasta solutie pentru primul copil. Este valabil si pentru cele care mai au copil(i) si care isi mai doresc. Dorinta de a face copii este de ne explicat. Asa ca pana nu traim aceste sentimente umilitoare si frustrante de a nu putea concepe un copil in propriul uter, hai sa nu aruncam cu pietre si sa ne deschidem mai larg orizonturile pentru a putea intelege astfel de cazuri!