Inimioare, si nori, si flori
A avea tabieturi e semn de inlemnire in propria viata sau, dimpotriva, e o dovada ca ne simtim stabili si impacati cu felul nostru de a fi? La ce obiceiuri nu putem renunta? De care ar fi grozav sa scapam?
Sunt dependenta de muzica, asa cum sunt dependenta de dragoste, de lumina, de speranta, de cautarea fericirii. Sigur ca fara de toate cele de mai inainte as putea sa traiesc, dar… de ce? Trec prin viata cu cate un cantec rasunandu-mi in suflet pe furis sau lasand o trena de decibeli in urma, si merg cel mai adesea cu muzica pornita in masina, ori carand cate-un i-pod intesat de minunatii muzicale dupa mine… Nu pot sa traiesc fara internet, ii caut undele catarandu-ma pe varfuri de deal sau de munte, daca e nevoie, umblu blindata cu dispozitive care sa ma tina conectata cu lumea, cu dragostea, cu prietenii mei, cu vorbele celor iubiti… Si nu stiu daca sunt dependenta, dar in mod sigur mi-e tare draga cafeaua, care imi insoteste fiecare zi. Mi-am inceput iubiri si mi-am lamurit dispute, stand cu o cana de cafea in mana. La cate o cafea mi s-a schimbat viata. Si inca mi se mai schimba, in fiecare zi, o data cu ceasca in care am invatat sa desenez, inainte de-a o aseza, inspumata, in fata iubitului meu, (de care sunt, clar, iremediabil, dependenta) inimioare, si nori, si flori, si fuioare de suflet…
Am citit undeva ca Eminescu era dependent de cafea, si m-am gandit ca poate ca exista o legatura intre cuvant si bautura nobila a diminetilor. Am aflat ca poetul Emil Brumaru a declarat cu glas raspicat si plin de metafora: „Chiar daca cineva mi-ar spune sa renunt la cafea pentru ca altfel mor, as renunta o zi, doua pana uit de faptul ca as putea muri si m-as apuca iar de baut”.
Care este tabietul la care nu renunti niciodata?- am intrebat-o pe Rona Hartner intr-un interviu pentru revista Tango. Iar ea a raspuns: „Cafeaua- dimineata, la pranz si seara”. Si m-a facut sa zambesc. Pentru ca exista dependente creative, precum aceea de iubit, vicii splendide, cum e poezia, tabieturi nobile, precum cel al cafelei. Eu cred. Eu asa traiesc… Voi?
cum de faci de gasesti aceste articole atat de interesante?
toti avem tabieturi, insa de la o varsta e mai greu, dar nu imposibil, sa renunti la ele sau sa ni le schimbam.
Si mie mi-e dor de o cafea cu lapte savuroasa, ii duc dorul de-mi lasa gura apa, dar am un bebe si am renuntat la cafea de vreun an si ceva si de abia astept sa mai savurez o ceasca de cafea.
Buna dimineata, suflete frumoase!
Ti-am zambit de dimineata Alice! Lady deja savurez spuma tandra si pufoasa …si ma simt ca o pisica “aristocrata”! Si chiar ca o sa plec sa ma intalnesc cu Tomas O’Maley pe la terasele cu aroma de vara!
Va zambesc si eu, Adina, Danuta, Lady- sunteti matinale si zambitoare, ca si mine. Va astept alaturi, la discutia despre iubiri implinite sau traite in lumea dulce (amara?) a iluziei. Lady, am un feeling ca pe tine, ca viitor critic de film, te va interesa subiectul!
..eu sint dependenta de masina si de muzica, muzica recunosc , ma tine treaza,in viata…iar fara masina nu ma duc nicaieri. noroc ca mai ies seara cu bicicleta pt miscare….
Buna dimineata! Am pentru toate cappuccino cu spuma tandra si pufoasa, in forma de inima. Si mai am pentru voi si pentru mine o zi, din cate vad, insorita, numai buna de plimbari prin parc si intalniri (fie ele chiar de business)cu noroc. Ce frumoasa e vara, n-as da-o pe niciun anotimp, pacat ca pana la urma pleaca ea! Dar acum abia a venit asa ca putem bea cafeaua afara, pe terasa. Haideti!
Voiam sa va spun ca nu pot pleca de acasa fara sa o pup pe fetia mea dormind,
Soso , subscriu si eu , neuronii mei sunt pe drum .
Iulia, iti marturisesc ca un film bun il vad din ce in ce mai rar.
Vorbesc in schimb ore la telefon , cind un prieten are nevoie de un umar , spre disperarea iubitului meu sot , care plateste facturile.
Da , ma intreb adesea, cum ar fi viata fara muzica ? Ce ar fi viata fara prieteni ? Fara o mina intinsa atunci cind simti ca te indrepti spre abis?
Va spun Buna dimineata- am asezat la masuta de cafea scaune pentru toate, si pentru tine, Soso, stai linistita, esti binevenita si in zori si in noapte! Nina, Pisica, Iulia, Soso, Gdiana, Amore, Lady, Adina, Alyce, Simona Ioana, Cornelia, Simona M, dragelor, va spun buna dimineata. Mai bine ne faci tu, Lady, cate-un cappuccino?!
vin si eu sa va spun, pe seara tarzie ca sunt dependenta de cuvant, dependenta de atingeri, dependenta de taceri… de carti, de poezie, de verde, ca si tine soso (o dependenta mascata de tinuta office-business), de ciocolata si de oameni buni.
da, Alice, sunt dependenta de tine, de oamenii pe care i-am gasit alaturi de tine…si sunt mandra de asta.
cu cafeaua am o relatie speciala, de dimineata, este momentul neimpartit cu nimeni, cand in fata singurei cani de cafea din zi, scriu… scriu ce-mi trece prin minte.
Alice, nici eu nu mai apuc sa ma uit la TV dar nici ca-mi lipseste. Si da fetelor (Simona, alyce, Amore, Nina) si eu sunt dependenta de internet, de retele de socializare, de orice imi da oportunitatea de a mai interactiona in afara biroului. Cate pareri noi, atatea experiente noi
Buna seara ,va spun si eu la o ciocolata calda, tirzie.
Suntem dependenti de oamenii pe care ii iubim. Nu pot pleca de acasa fara sa o pup pe fetita mea in somn( a devenit o superstitie) . Simt ca-mi merge rau daca nu vorbesc cu sotul meu , macar o data pe zi ,intre doi clienti , sa situ ca e bine. Accesarea blogurilor a devenit un reflex, deci internetul nu poate lipsi din viata mea ,nici telefonul , imi creeaza disconfort si panica. Cred ca sintagma cu insula pustie nu mai e de actualitate. Sunt dependenta de cicolata.
Iubesc discutiile cu prietenele in fata unei cesti cu aroma divina.Cafeaua cu alinta roma a creat dependenta, benefica zic eu , pentru ca doar asa ne putem incepe ziua cu zimbetul pe buze.
Si nu am uitat de muzica , pe care o ascult cit de des pot, intrebindu-ma mereu ce ar fi viata fara muzica.
Sa aveti o seara frumoasa!
la naiba, am scris cu greseli, am pierdut neuronii?
Buna dragelor, buna Alice, trage-ti-va un pic scaunele sa intru si eu la masa…chelner, inca o cafea cu alintaroma la masa de la geam!
Eu sunt dependenta de creierul meu si asta ma scoate din sarite…nu pot sa ma detasez de ratiune si cu ea stric o gramada de chestii minunate (evident in stransa legatura cu amorul, existent si potential, care ne face sa ne simtim mai dependente de El ca niciodata)…dar eu nu pot, pentru ca neuronii (imi place sa cred ca am mai multi) se bulucesc in frunte…
Mai sunt dependenta de “trebuie”, un scai de care nu scap nici macar in weekend…
Verdele e o alta meteahna, descoperia nu stiu cum, dar bine implantata in sifonier, pe pereti, la birou, la fereastra si pe cana de cafea
Mai sunt dependenta…hai ca nu mai termin…va imbratisez!
Buna seara,
De foame maninc litere , dar nu-mi pasa .
Amore frumoase dependenta Te iubesc-ul copiilor si a Lui;
Cred ca fiecare din noi ar trebui sa avem astfel de depndente
sa iubim si sa ne aratam dragostea , sa plutim si sa visam fiind dependente de dragoste.
mi ar fi greu sa traiesc fara a ma indragosti in fiecare zi si a simti fiorul ce-ti trezeste la viata toata fiinta cand ea/el iti ofera o clipa numai tie pentru a te privi ,chiar si in treacat,insa pentru mine e de ajuns pentru a-mi incepe dimineata.Ochii plini de albastrul cerului imi alina sufletul si nu m-as mai satura sa-i savurez de cate ori am ocazia.As putea sa traiesc fara a iubi dar nu-mi mai vad rostul pe pamant
Sunt dependenta de de voi!:), de casutele lui Alice!
Internetul este nelipsit, “butonez’ si dimineata si la pranz si seara:)
Sunt dependenta de “Te iubesc”-urile copiilor si ale Lui. Sunt dependenta de pupicii lor.
Ar mai fi tigarile- ufffff, ce viciu urat!-mereu promit ca “ma las”, dar nu cred in sinea mea ca o voi face vreodata cu adevarat:)… apoi revistele… apoi baile aromate… apoi discutiile telefonice cu mami, cu sora si cu prietenele…
Nu ma simt “intreaga” fara masina mea, fara mobilul care este cu mult in urma ca tehnologie celor pe care le au copii mei:).
Poate as scrie zeci de randuri despre tabieturi…Poate nu am scris “la obiect”, dar voi ma veti ierta si de data aceasta, nu-i asa?:)
Frumoasa si delicata Lady, si mie-mi place ciocolata cu lichior de visine, dar, dintre bunatatile dulci sunt dependenta de bomboanele Rafaello, recunosc. Si-mi place de mor cafe frappe, ca si tie, Gdiana, dar e un tabiet pentru mare, soare, pentru zilele fierbinti. Intre timo, gdiana, ma bucur ca ai scapat nu de tabiet, ci de singuratate. (Si eu!!!)
Iulia, ma uit, de nevoie, numai la canalele pentru copiii, sunt toba de Hannah Montana, H20, si Liceul Muzical, stiu si dansurile, cu pasi, cu figuri! Nu apuc sa vad altceva. Dar e un subiect interesant, cred ca merita un articol aparte - multumesc! Si nu numai pentru idee, pentru tot ce aduci, in dar, la intalnirea noastra cu cafea.
Buna ziua, suflete frumoase!
Pentru mine, faptul ca am tabieturi e un rasfat al propriei mele persoane. Si mi-s dragi dependentele mele pentru ca imi ofera clipe in care imi asez la sueta creierul si inima.
Am doua mari dependente-cafeaua si nicotina :)…stiu “sa citesc ce scrie pe pachete” (il citez pe tata care imi tot arata pachetele cand imi aprind o tigara) . Stiu dupa atatia ani de medicina efectele nocive, dar mai stiu si ca suma viciilor e constanta! Asa ca tigara si cafeaua de dimineata imi sunt o companie placuta si la care nu cred ca pot renunta. Ma asez pe scaunul meu, imi aprind tigara, imi savurez cafeaua si astfel imi incep ziua rasfatandu-ma. Urmeaza alta cana de cafea pe care o degust pe indelete in cursul zilei si, bineinteles, alte “cultivari ale viciului”.
Alte dependente? Muzica, cartile, relaxarea prin librarii, goana dupa zambete pe care le culeg cu drag daca le gasesc in drumurile mele si, mai presus de toate, orele mele de frumos pe care le petrec citind “pe net” lucruri interesante sau povesti cu franturi de suflet agatate printre litere! Asa ti-am descoperit magia Alice , asa ti-am descoperit hora de suflete minunate prinse de mainile tale….si pentru ca mi-ati daruit atatea ore de frumos, va multumesc!
da, v-am citit in citeva dimineti Alice tu scrii cu voluptate, imi place, dar as vrea sa gasesc si subiecte care ating altfel , invariabila nepotrivire in cuplu e inepuizabila … vreau subiecte , de pilda ce e realitate si ce e iluzie, ca experinta de viata , sau cum o simte un creator , tu de exemplu Alice care scrii.Un alt subiect, singuratate si solitudine, despre segventa luminii care cunoste atitea culori in timpul unei singure zile , noaptea e doar intuneric .Despre identitatea cotidiana care nu ne permite anumite libertati pentru ca avem o “imagine” de aparat de sustinut.Ce ne leaga de geniul lui Brincusi ca popor,in masa tacerii ,coloana infinitului, poarta sarutului….
buna ziua
Ce tabieturi am?
Cafeaua de dimineata si cea bauta cu prietenii, ssa citesc macar 2 pagini inainte de culcare
sa plec dupa ziare la prima ora lunea si miercurea cand am program dupa-amiaza ca sa nu scap cumva cartea de la cotidianul
vorbitul la telefon de se inrosesc firele deatata vorbit dupa ce am lipsit cateva zile
nu cred ca am intrat in tipare pentru ca tabieturile mele s-au schimbat odata cu fiecare etapa a vietii mele …
dar de cafea nu ma las
aveam un tabiet de singuratate -ziua cand sunt singura-o sticla de suc , un caton de prajituri, o cafe frappe mare si asta se intimpla in zilele mele de LIBERTATE
Alice, sunt curioasa, tu mai apuci sa te uiti la TV?
Citeam textul lui Alice si comentariile voastre si ma gandeam, oare eu de ce anume depind fara tagada? Fara ce nu pot trai pe lumea asta? Iar gandurile s-au napustit si mi-au dat, crud, raspunsul, ca as putea trai fara foarte multe lucruri. Dar ar fi o viata searbada, amara si inlacrimata, caci stiu, am traversat atatea perioade in care mi-au lipsit multe si n-am murit, insa nici bine nu mi-a fost. Si atunci ma gandesc la replica pe care Jennifer Aniston o da iubitului ei, pierdut si regasit, in filmul “Rumor has it…” : “Stiu ca pot trai fara tine. Dar nu mai vreau sa traiesc fara tine.”
Asa si eu, pot, dar nu mai vreau cu niciun chip sa traiesc fara televizor, fara computer, fara ciocolata cu lichior de visine. Nu concep viata fara blugi si fara prietenii mei cu care sa ies, imbracata in jeansi, la o cafea. Pot, dar sigur nu vreau sa mai traiesc singura, ci indragostita vesnic, inconjurata de o familie mare si zgomotoasa. A, si nu mai vreau (desi cred ca nici nu mai pot, a devenit aproape o necesitate organica)sa vietuiesc fara telefon, asa ca am renuntat sa-mi mai propun asta si dupa aia sa ma reped la el hamesita dupa apeluri ratate si sms-uri. Si nici fara vorbe frumoase nu vreau sa traiesc. Fara revista pe care o iubesc si fara cuvintele tale, Alice, e tare urat pe lume.
Pe masura ce a trecut ziua de azi am constatat ca, dintre toate dependentele (materiale), cea mai napraznica pare a fi, totusi cea de internet! Nu mai stiu sa gasesc nimic fara sa dau pe google, si nu mai stiu sa traiesc fara sa vad ce s-a mai intamplat in casutele mele de suflet, unde v-am intalnit, la o cafea la care, bineinteles, nu voi renunta niciodata, niciodata.
Iulia, noi aveam o lingurita de cafea care fusese a bunicii din tinerete, si se tocise de atata invartit in ibric! LaLa, sper ca ti-a trecut cu bine ziua de lucru, totusi:)
SimonaM, imi amintesc de sesiunile mele in care o cafea era o adevarata sarbatoare… Pastram cu evlavie cate o lingurita, ca sa ne bucuram de ea atunci cand chiar aveam nevoie de parfumul ei minunat, sa ne dea putere.
Pifa, sa ma iei si pe mine la o cafea si la cules ciuperci. Si poate si pe munte, ca tare am dor de duca, ma cheama natura, mi-e dor de acasa…Simona Ioana, tu nu aveai nevoie de cura de slabire, dar te rasfeti, asa cum facem noi toate. Iubirea ta seamana cu a mea, si eu intind clipa de clipa brate de iedera, el, dragostea vietii mele, e reperul fara de care m-as prabusi.
Alyce, te imbratisez si eu, ca sa ramai dependenta de intalnirile noastre, de care sunt, la randu-mi dependenta.
Va sarut pe toate, in miez de zi cu soare si zambet. Imi cer scuze ca astazi a fost o mica problema si comentariile voastre au asteptat atat de mult. Sunt sigura ca nu se va mai intampla. Dulcele internet…
Trebuie sa recunosc ca m-am apucat tarziu de baut cafea. Mai exact acum vreo 4 luni. Mi se parea atat de amara. Dar azi, nu concep dimineata fara cafea. Nu sunt sigura ca sunt dependenta de ea, dar sunt sigura ca sunt dependenta de telefon, de ceaiul de vanilie, si in primul rand de teatru. Sunt dependenta si nebuna dupa el si nu as putea concepe viata fara aceasta arta care daca printr-o eroare ar disparea, m-as simti complet goala. Sunt, de asemenea, dependenta de cuvinte, de iubire. Si de imbratisari sunt dependenta. Atat de dependenta. Cat de dulci sunt imbratisarile celor dragi. Despre muzica nici sa nu mai vorbim. Umblu pe strazi cu celebrele sarme ce imi ies din urechi, cum spunea Simona Catrina, si mi se intampla sa ascult zile la rand aceeasi melodie. Si, asa cum scria Simona Ioana, si eu, la randul meu, sunt dependenta de voi, si nu concep sa raman undeva fara internet si sa nu va pot spune ca mi-e mereu dor de voi. Devin agitata si nervoasa, irascibila si greu de calma. Imi iubesc dulcile mele dependente, chiar daca am una la care as renunta. Voi renunta! Caci doar ti-am promis Simona Ioana draga, nu?
Simona, pe mine ma doare capul daca nu breau cafea
este absolut necesara in fiecare zi!
Am tinut o dieta foarte stricta (azi e ultima zi - yupii!) dar de altfel foarte eficienta. Cafeaua imi era ingaduita doar dimineata si nu in toate zilele. Ei bine nu alimentatia foarte saraca in calorii si redusa ca si sortimente a fost problema. Problema a fost cafeaua. Deja doar o cana dimineata era cam putin, dar in zilele in care lipsea - ei bine, astea au fost zilele grele cu adevarat. I-am simtit lipsa fizic, nu aveam nici o vlaga. Deci depind de cafea.
Depind si de muzica. La birou, in masina, acasa, mereu mereu… Depind de celular, de internet, absenta lor imi creeaza o stare de neliniste, aproape de panica. Depind de dragostea iubitului meu, viata mi se invarte, ca o iedera, in directia lui. Si depind de voi, mi-ati intrat in sange.
Am descoperit gustul si aroma cafelei in noptile din sesiuni cand o consideram o necesitate pentru a rezista cu stoicism naturalei si mult prea tentantei dorinte de a dormi. In timp insa m-am indragostit de gustul dulce, cremos al cafelei si asa a devenit partenerul meu din fiecare dimineata, de cele mai multe ori singurul care imi asculta gandurile si nemultumirile necuvantate. Nu pot lipsi de la intalnirea matinala, cotidiana cu aroma ei care ma energizeaza si imi ofera confortul necesar pentru a-mi umple ziua intr-un mod eficient si, de ce nu, placut.
lucrul pe care il fac oriunde as fi….sa imi beau cafeaua!chiar si pe munte sau la cules de ciuperci prin paduri si oriunde …trebuie sa am cafeaua la mine!
Cafeaua bautura care ma trezeste este un bun stimul pentru creativitate la orice ora, dimineata, la pranz si seara. Inlatura senzatia de oboseala si este prietena tuturor momentelor. Nu as putea trai fara. Am descoperit-o destul de devreme, in clasa a 5-a cand mama isi pastra din ibricul de dimineata o cana de cafea pentru seara. De la un anumit punct incolo acea cana nu mai ajungea la ea. Se supara ea, dar uite asa ajungem sa ne aducem aminte de multe povestiri de la cafea…
Buna!
Azi v-am descoperit si sunteti minunate. Eu sunt la serviciu acum si sorb din cafeaua mea cu lapte si nu am nici un chef de treaba:)…
Buna Alice,
Nici eu nu as putea renunta la mirosul placut al cafelei de dimineata, cand imi pun in ordine gandurile pentru o noua zi.
Buna dimineata, va spun, cu buzele mirosind a cafea buna, cu sufletul mirosind a lan nesfarsit de grau. Camelia, si eu imi pun viata in ordine in fiecare dimineata- si pana seara o fac vraiste la loc…