Iubirea, intre iluzie si realitate
Iunie 4, 2009 de Alice Nastase Conversatii
Ar trebui considerate povesti de dragoste numai cele impartasite, in care un El iubea o Ea si Ea raspundea pe masura? Dar cand o Ea iubea un El si El habar n-avea?…
Ne proiectam idealurile iubirii dupa modelul cel mai simplu, cel mai aproape de inaltul cerului, de piscul fericirii. Visam, cu suflet fraged, la povesti de dragoste in care ne daruim sufletul si ni se raspunde cu masura inmiita. Citind cartile cele mai frumoase ale lumii, crestem cu speranta ca destinele inimii ne vor fi simple. Ca vom intalni din prima iubirea care sa ne tina o viata si o eternitate. Dar, uneori, ne pomenim ca ne traim vietile mai mult in vis.
Ce e iluzie si ce e realitate intr-o poveste de dragoste? Nu-i asa ca sunt adevarate, profunde, si iubirile noastre adolescentine in care il visam pe actorul din filmul preferat, pe cantaretul refrenului acela care ne-a schimbat ritmul batailor inimii, pe scriitorul care a asezat pe hartiile nemuririi cea mai frumoasa nuvela pe care am citit-o vreodata?
Avem idoli si iubiri de taina. Stam cu ochii pironiti pe ecran cand apare Brad Pitt sau ni se inmoaie genunchii cand trece pe langa noi zeul tanar de la marketing, care si-a baut cafeaua cu noi acum doua luni. Suntem indragostite cu frisoane si reverii de taina de directorul companiei, pe care il vedem o data la doua luni cate trei ore, dar si o zi si o noapte in team-building-uri, chiar daca stim sigur ca niciodata, dar niciodata, nu ne va fi partener de puls si speranta.
Eu cred ca exista mari iubiri, chiar daca ne fac sa ne tresalte inima pe furis. Chiar daca nu au sorti de izbanda si niciun viitor. Si, totusi, uneori ma intreb si eu, iubirea lui Scarlett O’Hara pentru Ashley a existat, n-a existat?…
E-asa de frumos afara! Ninge. E alb. Si-as vrea..as vrea, sa ma-ndepartez de lume, intr=o casuta mica indepartata si de flori colorata, sau intr-ul iglu mic. Singura sa stau, doar eu pe pieptul meu, sa nu vad nimic, sa ma uit doar in doua tuneluri adinci, sa nu aud nimic, decit soaptele buzelor, sa nu fac nimic, decit sa mingii zorile, toate ale mele. Si miine zapada se va topi.
Alice, trebuie sa-ti spun ca sint si cazuri cind iubeste numai unul din cei doi implicati. Vreau sa spun mai mult, fiecare iubeste in felul lui, cit poate. Rar se intilnesc doua persoane care pot iubi cu aceeasi pasiune. Dragostea depinde de asa multe, si imbraca atitea forme.
Stiti voi cititori si jucatori ai acestui chat cine sunteti? cand va treziti oare distingeti realitatea de vis si visul unde este el de fapt….oare ati observat ca uneori cu mult tupeu unele dintre dorintele noastre se materializeaza asa pur si simplu….!?!?!?! cine se incumeta sa descifreze acesta mica ghicitoare? ….pentru acesta va trebui sa ascultati pe fundal ,,vitas”…restul este extaz………….
Uneori, ne pomenim ca ne traim vietile mai mult in vis. Realitatea este atunci cind ne trezim, cind stam vertical pe propriile noastre picioruse.Cind ai independenta, cind celalalt nu te poate “coordona ” prin buget sau loc in spatiu. Nici nu va puteti imagina dragele mele tinere (sunt sigura ca unele dintre voi pot)ce putere-ti da aceasta libertate si ce nonconfort da barbatilor faptul ca nu le sunt acceptate aceste “avansuri materializate”.
Cind eram mai tinara mi se parea un lucru firesc sa nu accept, acum sunt mindra de mine, chiar idolatrizez chipul ce n-a acceptat nici macar o floare de la vre-un barbat, inafara zilelor aniversale. Si credeti-ma dragelor, refuzul este greu acceptat de barbati, chiar daca ei nu arata acest fapt si si-si ascund frustrarea in spatele unui zimbet prietenos. Probabil in mintea lor se nasc scenarii si nu-si pot explica secretul refuzului si se gindesc ca te ascunzi in spatele vre-unui secret, pe care cu inversunare-l urmaresc in timp si spatiu cu diplomatie. Altii cauta si in urma cu 30 ani , si cauta nu gluma. Ma mir cum de nu le este lor jena de ei, nu de actiunile lor. Ce sa le vorbesti de iubire adevarata, majoritatea traiesc intr-o lume a lor mai frumoasa sau mai urita, mai plina de adevar sau minciuna.Iar atunci cind descilcesc cite ceva, mai tirziu, satisfactia este deplina. De unde si vorba ca “barbatii se maturizeaza mai tirziu”. eu as indrazni sa spun ca mai greu. Si ma opresc aici.
Am crezut si eu in iubire…dar mi-a trecut.Am iubit cu tot sufletul,numai ca sentimentul nu s-a putut materializa.N-am fost impreuna,dar cred cu tarie ca a fost iubirea vietii mele.Stiu ca n-as mai putea simti pentru nimeni la fel…acea bucurie nemarginita de a fi langa el chiar si pentru cateva clipe,de a-l vedea zambind,de a-i urmari fiecare gest,de a ramane in urma lui pana cand se indeparta atat de tare incat nu mai desluseai cine e..Visele obsesive in care il cautam si nu reuseam niciodata sa-l gasesc,uneori imi parea ca-i aud vocea in timp ce visam si as fi dat orice sa raman acolo pentru totdeauna..N-a fost o singura zi in 13 ani in care sa nu ma gandesc daca-i e bine,daca e linistit si impacat cu viata lui,daca iubeste si este iubit.
Draga Paula, am crezut (cand citeam randurile scrise de tine) ca le-am scris eu dar nu-mi aminteam cand. Pana am vazut perioada de 13 ani (la mine sunt doar 5 ani). In rest, coincidenta e mult prea mare. Ma cheama tot Paula si am trait si traiesc exact ceea ce ai descris tu aici. Sunt gandurile si sentimentele mele si credeam ca nu mi le stie nimeni. Cum e oare posibil? Asa mare coincidenta………in orice caz ……nu sunt singura…..
Subscriu. De fapt stau si ma gandesc ca nu demult nu credeam in dragoste. Credeam in atractie,in prietenie, in respect.Si ma intrebam daca toate astea inseamna “dragoste”. Din fericire abia acum imi dau seama ca dragostea implica toate astea dar nu se rezuma la ele.Si asta datorita unui suflet minunat.
Nu cred ca termenul “dragoste adevarata” e cel mai potrivit…e DRAGOSTE. ACEA DRAGOSTE. Si spun asta pentru ca am descoperit ( mai tarziu, ce-i drept) ca daca primul si ultimul gand inainte de a adormi se indreapta spre EL, atunci iubesti.Am invatat ca doua suflete pot coexista in acelasi trup. Faptul ca acum iubesc a demolat orice definitie a dragostei. Cred cu tarie intr-o potriveala zevzeaca, in chimie…in ceva ce inca nu imi pot explica.Acum inteleg ca inima bate nu doar pentru a ma mentine in viata….ITI MULTUMESC CA EXISTI …
Si daca cumva acel Brad Pitt sau director super frumos si impunator sau acei “ingeri” pe care-i vedem pe strada , habar n-au sa-ti acorde atentie sau sa aiba grija de tine ? Sa-ti adreseze cu blandete un : ” Ce mai faci ? Te simti bine ? Ai nevoie de ceva ? ” Poate-ar trebui educata in acest sens o astfel de persoana. Din pacate , deseori sotiile trebuie sa-si invete sotii ceea ce nu i-au invatat mamele lor …
Draga mea, imi pare rau sa te dezamagesc, dar nu asta inseamna dragostea (sa te topesti dupa Brad Pitt sau manageri). Hmmm…dragostea adevarata e ceva despre care nu poti vorbi, cuvinte care nu-si au rostul. E acel sentiment care te face sa uiti de tine si de restul lumii, sunt acele zile in care te trezesti dimineata si uiti de cafea, de serviciu…dar nu de el. Sunt zilele departe de ea, in care simti un dor nebun sa-i vezi ochii, sa simti privirea sa cum strabate trupul tau, ti-e dor de cel mai mic si neinsemnat gest al sau, ti-e dor sa il asculti, sa il privesti cand tace, cum se enrveaza, sa-l vezi zambind, sau dormind si sa ti se para ca toate aceste lucruri sunt complet noi pentru tine, desi va stiti de mult timp, sa stii ca nu te-ai putea niciodata plictisi alaturi de el, sa nu-i promiti nimic, dar sa-i oferi mai mult decat cere, iar fiecare intalnire sa fie mereu prima, si dragostea sa nu mai fie ca la inceput, ci din ce in ce mai intensa…numai gandul la el sa te infioare, sa-ti faca inima sa bata nebuneste, sa-ti sclipeasca ochii, sa nu vezi, dar sa simti ca va fi mereu, undeva, acolo…nu numai in inima ta, dar ci langa tine…pentru totdeauna. Doar ca e o mica problema…asa ceva nu exista. Exista doar atractie (de care tu vorbesti), care se va sfarsi imediat ce apare ceva nou. Sau mai este o forma a “dragostei”, si anume, acea dorinta de a te stabili la casa ta, de a intemeia o familie, de a gasi pe cineva langa care sa faci toate astea, exact ca parintii tai…dar asta nu e dragoste…asa ca e cam greu sa vorbesti de ceva ce nu exista…nu e nici iluzie, nici realitate, e NIMIC
Draga Raluca, da-mi voie sa te contrazic. Acea dragoste adevarata, pe care ai descris-o atat de frumos, exista! Din pacate nu toti avem marele noroc sa o intalnim. Dar ea exista … eu tocmai o traiesc! Este intr-adevar minunat sa te trezesti dimineata gandindu-te la el, sa te culci seara cu gandul la el, sa simti ca ti se face cald in jurul inimii numai la auzul vocii lui, sa te topesti cand te priveste sau te atinge, sa iti doresti sa il vezi zambind, dormind, in orice ipostaza, dar sa il vezi … sa tresari la orice gest frumos al lui, oricat de neinsemnat, stiind ca vine din adancul sufletului sau … sa iti ofere, fara sa ii ceri, mai mult decat ai sperat vreodata … sau ai crezut vreodata ca meriti … Sa iti doresti sa fie langa tine in fiecare clipa, pentru totdeauna … Dragostea adevarata exista! … Nu vom stii niciodata de ce unii o intalnesc, altii nu … de ce unii o intalnesc in tinerete, altii mai tarziu, ca mine … de ce ne alege tocmai pe noi … E soarta? E mana lui Dumnezeu? … Un lucru e cert, nu terbuei sa renuntam la speranta ca o vom intalni vreodata!
Iti dau voie sa ma contrazici, doar ca, vezi tu, e o chestie ce tine de timp, de vapaia pasiunii…da-mi voie sa te intreb, te rog, de cat timp sunteti impreuna? Si inca ceva…cat va rezista aceasta iubire? Nu o fi ea trecatoare ca toate lucrurile frumoase care ni se intampla? Spune-mi, ce dureaza mai mult, o bucurie sau o durere? Nu-mi raspunde. Raspunde-ti tie, dar gandeste mai intai cu mintea, nu cu sufletul. Sincer, m-as bucura enorm daca ar sti ca da, exista, chiar si pentru o anumita persoana, si poate, poate ca as incepe sa cred ca dragostea intr-adevar exista. Si totusi e ciudat, aceasta lege a iubirii, de ce este data (daca este)doar unora…ce or fi avand ei mai presus de restul…pe de alta parte, eu nu ma refer ca nu am intalnit-o, ci ca nu am intalnit nici o persoana care poate sa-mi confirme acest lucru. N-as vrea sa ma iei in serios, m-as bucura sa stiu ca dragostea voastra va rezista in timp, indiferent de ce se va intampla. Iar cat despre speranta…e fals sa crezi ca moare ultima, sincer.
Draga mea,
iubirea exista, a existat si va exista intotdeauna. De ce unii o intalnesc, iar altii nu?… la aceasta intrebare nu cred ca poate raspunde cineva. Iti doresc din tot sufletul sa o intalnesti si tu, intr-o zi. Ma intrebi de cat timp impreuna? De 6 luni, dar ne cunoastem de peste 10 ani. Si in acest 10 ani, ne-am intalnit aproape zilnic, dar nu am stiut ca ma iubea pe ascuns de mult
timp. Nu am stiut, pentru ca nu m-a lasat el sa vad nimic, stiind ca sunt casatorita, stiind ca intre noi nu va putea fi nimic, niciodata. Dar lucrurile s-au schimbat, nu stiu de ce, nu stiu exact cand, stiu numai ca a fost voia lui Dumnezeu! Sa nu crezi ca nu m-am luptat cu sentimentele mele, negandindu-ma la la familia mea, la cei din jur. Dar poate tocmai aici e greseala, ne gandim mai intai la ceilalti, abia apoi la noi. Cateodata e bine totusi sa fim egosti! Cat va dura? Acest lucru nu il poate stii nimeni, niciodata. In viata, la fel si in iubire, nu exista garantii. Te pup si iti doresc toate cele bune