Iubirea, intre iluzie si realitate
Ar trebui considerate povesti de dragoste numai cele impartasite, in care un El iubea o Ea si Ea raspundea pe masura? Dar cand o Ea iubea un El si El habar n-avea?…
Ne proiectam idealurile iubirii dupa modelul cel mai simplu, cel mai aproape de inaltul cerului, de piscul fericirii. Visam, cu suflet fraged, la povesti de dragoste in care ne daruim sufletul si ni se raspunde cu masura inmiita. Citind cartile cele mai frumoase ale lumii, crestem cu speranta ca destinele inimii ne vor fi simple. Ca vom intalni din prima iubirea care sa ne tina o viata si o eternitate. Dar, uneori, ne pomenim ca ne traim vietile mai mult in vis.
Ce e iluzie si ce e realitate intr-o poveste de dragoste? Nu-i asa ca sunt adevarate, profunde, si iubirile noastre adolescentine in care il visam pe actorul din filmul preferat, pe cantaretul refrenului acela care ne-a schimbat ritmul batailor inimii, pe scriitorul care a asezat pe hartiile nemuririi cea mai frumoasa nuvela pe care am citit-o vreodata?
Avem idoli si iubiri de taina. Stam cu ochii pironiti pe ecran cand apare Brad Pitt sau ni se inmoaie genunchii cand trece pe langa noi zeul tanar de la marketing, care si-a baut cafeaua cu noi acum doua luni. Suntem indragostite cu frisoane si reverii de taina de directorul companiei, pe care il vedem o data la doua luni cate trei ore, dar si o zi si o noapte in team-building-uri, chiar daca stim sigur ca niciodata, dar niciodata, nu ne va fi partener de puls si speranta.
Eu cred ca exista mari iubiri, chiar daca ne fac sa ne tresalte inima pe furis. Chiar daca nu au sorti de izbanda si niciun viitor. Si, totusi, uneori ma intreb si eu, iubirea lui Scarlett O’Hara pentru Ashley a existat, n-a existat?…
Ma uit pe acest blog si ma minunez ….inca mai exista oameni, oameni care simt , care iubesc , care plang , care….TRAIESC!eu cred cu toata taria ca indiferent cum iubesti….IUBESTE!cel mai rau sentiment pe care l-am avut a fost acela cand nu am mai avut motiv sa ma trezesc dimineata, cand nu mai aveam de ce sa suspin noaptea, cand pur si simplu ma simteam goala pe dinauntru.E trist sa fii un mort in viata…pt ca asta simti cand nu iubesti….ca nu traiesti, ca esti un robot…asa ca ascultati-ma ….iubiti himere, iubiti oamenii care nu va iubesc, bucurati-va de fiecare lacrima varsata din iubire si de fiecare fluturas pe care il simtiti cand vedeti persoana iubita…dar nu uitati niciodata sa IUBITI!
hmm ,da
Sunt amintiri frumoase,sunt rani prea dureroase,ele sunt totul,totul e nimic.Mi-am dorit mereu sa scriu o carte despe cum iubirea mi-a distrus viata sau mi-a salvat viata,o carte care sa aiva la continut sufletul meu si tot ce sa intamplat in viata mea.Eram o copila inocenta,o fata cuminte,prea cuminte si ascultatoare care traia din vise si nu intelegea rautatea oamenilor,stateam tot timpul inchisa in camaruta mea mica si invatam .Eram o fire naiva,foarte confidenta si deschisa,vesela,prietenoasa,o fata care isi astepta printul din povesti sa vina pe un cal alb.Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi… jertfa.Dragostea e “hoata”… te fura… te inseala… dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti… este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura… “Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!”La noi
a fost mai complicat inceputul ….el ma placea dar eu aveam o relatie asa ca doar ma urmarea si ii placea sa fie in preajma mea … si cu prima ocazie cand a aflat ca eu nu am mai avut prieten vroia sa fie cu mine dar nu stia cum sa mi spuna …era mai timid …Si ieseam afara stateam ore intregi de vorba ascultam muzica amandoi pana intr-o seara cand am inceput sa ne gadilam sa ne jucam si asa am ajuns la primul nostru sarut. . . eu aveam 15 ani si el 18 ani …si asa a inceput o frumoasa poveste de dragoste care desi am trecut prin multe impreuna si am luptat mult pentru relatia noastra ,si am facut 4 copii frumosii inpreuna.De aceea mulţumesc soţului meu…
Pentru toate clipele petrecute împreună, pentru fiecare oră, minut şi secundă din viaţa noastră scurse în ritm când lent, suav, când intens şi palpitant!
Mulţumesc pentru fiecare dimineaţă ploioasă, ceţoasă şi friguroasă în care aducea, cu harul şi bunătatea caracteristice, soare strălucitor, razele-i mângâindu-mi şi alinându-mi viaţa, cu o forţă de incredibilă magie şi extaz.
Ce a fost ori ce va fi să fie niciodată nu m-am gândit, prezentul învăţând să trăiesc frumos şi cu intensitate maximă. Acele ore, minute şi secunde – toate, ca un cumul de fapte, vorbe şi trăiri profunde, perfect prinse ca într-un cerc de pasiune arzătoare şi mistuitoare.
El, cu bunatatea şi răbdarea incredibile, cu înţelepciune, în acelaşi timp, a reuşit să aducă ce nu credeam vreodată că se va întampla – acele atingeri blânde de aripi de înger peste sufletul meu, a reînviat fiecare părticică minusculă din al meu trup – ca un firicel de apă revigorant care se extinde şi se împrăştie uşor, readucând la viaţă tot.
Îi mulţumesc pentru fiecare seară fără lună plină, dar în care mă făcea să cred că e acolo, într-un colţ de cer, luminându-ne şi veghindu-ne paşii rătăciţi în noapte…Şi altă seară şi altă zi, aceeaşi poveste de iubire concentrată în capitole – fiecare altfel.
Îi mulţumesc pentru fiecare dimineaţă ce coboara lent peste mine, trezindu-mă cu aroma îmbătătoare şi inconfundabilă a cafelei cu lapte, făcute de El.
Ce frumos…
Intr-o lume fara inceput si fara sfarsit…..ma gandesc unde a inceput iubirea si unde s-a terminat. Sau..poate ca…nu s-a terminat. Vise…drumuri…provocari…destin…iubire…ambitie..demoni…distante…oameni…sau litere. …aici vor dansa ganduri, se vor imbratisa sentimente cu amintiri si vor desena o poveste!
Semiretorica interogatie din finalul articolului a calatorit o vreme si prin gandul meu,nici nu cred ca vreau sa-i aflu raspuns-de altfel acesta nu-mi pare atat de important cat e proiectia de convingere pe care Scarlett o are.De mult prea multe ori,in contexte circumscrise iubirii,am fost definitiv de sigura,spre a descoperi cat de putin definitiva si cat de profund nesigura am devenit mai apoi.Iubim si apoi uitam sau nu mai vrem sa o facem-e prea mult,prea greu,prea…Camil Petrescu spunea candva ca o “mare iubire” e primordial un act de vointa,poate ca ea cedeaza prima-aceasta vrere de a iubi.Sigur ca doare cand iubesti si de dincolo numai tacerea iti raspunde,doare al naibii insa si cand nu iubesti!Nu am harul de a verbaliza cat imi e de dor de indragosteala fulgeratoare si involburata,de nelinistea ceasurilor fara celalalt,de miracolul iubirii…imi e atat de dor de dragoste,incat imi sangereaza gandul nenascut si sufletul(sper)inca ne-murit!
Ne situam in criza de realitate si ne hranim cu iluzii. La iubire ma refer.
Desigur ca Scarlett l-a iubit pe Ashley… cu patima!…Pentru ca nu-l putea avea,pentru ca fiindu-i atat de la indemana,atat de aproape,era atat de departe,apartinand alteia!De indata ce a sosit momentul in care l-ar fi putut avea numai pentru ea,s-au evaporat… dorinta,dragostea,pasiunea.
De cele mai multe ori,astfel de sentimente ne coplesesc… date fiind conditiile si circumstantele;Pe care,din pacate,le permitem sa ne pacaleasca prin impostura lor.Aceea nu este iubire!Dar aduce atat de mult cu iubirea…
Este ceea ce cred ca traiesc si eu astazi… Dar cu toate acestea,parca tot nu-mi vine a recunoaste ca nu iubesc!:) Asta-i vraja.Deseori toxica.
Credeam odata ca imi doresc ca iubitul meu sa-mi fie cel mai bun prieten, confident si partener de viata. Sa nu tin secrete fata de el, sa-i pot marturisi orice, sa-l pot avea alaturi neconditionat, sa imi ofere siguranta si liniste si fericire. Dar la un calcul simplu am realizat ca am prieteni cand doresc, ca am liniste cand poftesc, ca siguranta si fericirea depind de mine si nu de cei din jur. Si ca ceea ce imi lipseste cu adevarat este un mic razboi care sa ma tina treaza in miez de noapte. Care sa ma provoace si sa ma enerveze suficient de mult cat sa nu am timp sa ma plictisesc. Nu cred ca e normal. Nu cred ca e nici patologic. Cred ca pur si simplu nu exista alternativa
Draga Loredana,
Candva gandeam si eu asemeni tie, dar am descoperit ca exista alternativa. Exista iubirea, dar din ce imi dau seama nu ti-a fost dat sa o traiesti. Iubirea este acel “mic razboi” care iti lipseste, iubirea te provoaca in fiecare secunda si nu te plictiseste niciodata. Din pacate nu tu alegi iubirea ci ea te alege pe tine. Poate vei crede ca sunt doar povesti, dar mie viata mi-a dat o lectie: iubirea e doar pentru cei curajosi, restul se multumesc cu firimituri.
Andreea opinia mea se plaseaza undeva intrea a ta si a Loredanei. Am iubit un om care mi-a fost si tata si frate si prieten si confident si iubit si barbat. Ii spuneam tot ce faceam, desi stiam ca el nu imi spune chiar tot; mi-am pus sufletul pe tava in fata lui. STIAM ca ma iubeste, ca nu ar face nimic rau noua (asa cum imi spunea adesea), stiam ca e al meu si sunt a lui pentru totdeauna, ca il iubesc si ma va iubi vesnic. Deci gandeam ca tine. Intr-o zi a plecat… Cum m-am simtit nu mai spun, dar probabil banuiesti. Am realizat atunci ca trebuie sa gasesc in mine resurse de ama ferici singura, ca am o familie minunata care intotdeauna imi va fi alaturi, ca am prieteni de suflet care imi deschid usa in miez de noapte, ca am un suflet de care trebuie sa am eu grija, nu altcineva. Mi-am jurat ca nu imi voi mai pune inima pe tava, ca voi pastra o rezerva si pentru mine, desi stiu ca dragostea adevarata nu conditioneaza, ci daruieste peste masura, cum spune Alice. Asa ca Loredana are si ea partea ei de adevar (din punctul meu de vedere).
Totusi sper ca intr-o zi voi intalni acea dragoste frumoasa, plina, rotunda care sa aiba grija de sufletul meu carpit acum, reformat din bucat.
Dragoste multa va doresc amandurora!
Maria,
Te inteleg si pe tine si pe Loredana. Stiu cum este sa iti daruiesti sufletul neconditionat celuilalt si sa nu iti mai pese de tine. Stiu cum e sa primesti doar iluzii. Crezi apoi ca nu mai trebuie sa oferi nimic nimanui, ca trebuie sa fii egoista. Dupa o perioada iti dai seama ca e o greseala, ca iubirea adevarata vine macar o data in viata si trebuie sa fi pregatita sa o primesti. S-ar putea sa nu mai ai aceasta sansa apoi.
Eu am spus doar ca e gresit sa iti spui ca nu exista alternativa, ca iti pot oferi tie insati totul, pentru ca va veni vremea unui bilant personal cand vei constata ca ai totul dar de fapt nimic.
Da, ai dreptate. Nu trebuie sa ne inchidem in noi si nici nu trebuie sa uram toti trandafirii doar pentru ca ne-a intepat un spin. Si da, stiu ca va veni si ziua bilanturilor in care trebuie sa ne cantarim nu doar binele/ raul facut, ci si dragostea acceptata/ neacceptata, daruita/ nedaruita si s-ar putea sa nu avem ce cantari.
Dupa parerea mea iubirea in zilele noastre este o iluzie……..totul este din interes.Si daca este o farama de”iubire”se stinge repede.Nu stim sa aratam iubirea si nici sa o intretinem.Si mai cred …..iubire fara respect nu se poate.
scumpa mea adyna vad ca te contarzici in comentarii,aici scrii ca,iubirea e din interes,ca nu stim sa o aratam,sa o intretinem…iar la articolul,,a insela sau a nu insela,, ai scris citez,,mai bine il inghite pamantul pe el,, gandeste-te un pic: el te iubeste ,iti arata ca te doreste dar tu esti nepasatoare, de ce sa-l inghita pamantul daca gaseste iubirea in alta parte ,aceea iubire de care are nevoie,acea picatura de fericire?
vezi,in viata trebuie sa si daruiesti nu numai sa astepti,sa crezi ca totul ti se cuvine pt faptul ca el acum ceva timp te-a ales pe tine,pe mine,pe ea…
spunea un mare psiholog,,pt om este vital sa iubeasca si sa fie iubit,,-Jean Piaget
Iana cred ca pe subiectul dragoste sunt atatea de discutat,poate ca nu am o experienta vasta.Insa sunt cu sotul meu de 11 ani,m_am casatorit din dragoste am si doi copilasi. Iti spun sincer ca nu este ceea ce am vist.Ce am sperat sa fie dragostea.Sunt constienta ca dupa atatea ani nu mai poate fii ca la inceput.Ma iubeste,il iubesc dar nu cred ca as putea ierta daca ar calca stramb.Atata timp cat sunt cu el,am fost tot timpul alaturi de el,de ce sa imi calce in picioare sentimentele.Mai bine imi marturiseste ca nu se simte implinit si fiecare pe drum lui.Nici casnicia nici ani care au trecut nici copii nu pot tine doi oameni legati daca nu se mai iubesc….eu una asa cred.pupici
Iti doresc in continuare multa fericire alaturi de sotul si copilasii vostrii si ai dreptate sunt multe de spus pe seama dragostei,ne mai contrazicem ca daca nu,acest blog nu ar fi asa de interesant dar chiar daca nu sunt de acord cu anumite comentarii respect modul fiecaruia de a-si expune gandurile aici la o cafea la coffechat.
O seara placuta!
A iubi inseamna a suferi,inseamna a maturiza.Am trecut prin multe mare parte din cauza mea,dar doar acum mi-am dat seama.El e de poveste,frumos inalt cuminte harnic etc.Nici eu nu sunt urata dar nici fff frumoasa,mi-a rabdat s m-a astptat sa cresc sa inteleg k el ma iubeste k nu vrea sa ma piarda.Era sa-l pierd definitiv dar am luptat mi-am cerut iertare s am recunoscut k mare parte din vina era a mea,k dak nu procedam asa poate nu treceam prin atatea s era mai bn.A iubi inseamna a ierta a uita trecutul a spera la un viitor mai bun,iubirea inseamna multe depinde de fiekre cum o intelege.Eu am inteles in ceasul al 12-lea k el e tot c imi doresc s k ar fii mai bn sa las orgoliu deoparte s sa-mi recunosc vina dak nu vreau sa pierd dragostea lui s mintile mele.Dragostea e o himera e o poveste ptr fiekre inseamna cv sau cnv,dar tot c pot spune e k e frumoasa s k merita traita ptr k altfel nush cum ar fii lumea fara ea.Va pup si va doresc o viata plina d iubire,papa.
E GREU SA IUBESTI SI SA NU FII IUBIT……ASA E VIATA…
nu trebuie sa speri ca te va iubi, daca nici macar nu se uita la tine
fiecare iubeste in felul lui si recepteaza iubirea la fel de personal;
este foarte important ca mesajele de iubire sa fie corect receptate de parteneri si ACCEPTATE;
iubirea ar trebui sa fie reciproca
e frumos sa iubesti si sa fi iubit:X
Am batut la o usa da ea nu sa deschis.Am incercat sa o fortez dar incercarile mele au fost zadarnice.Tineam cu tot dinadinsul sa deschid aceea usa in spatele careia se gasea viata cu tot ceea ce avea ea fericire,nefericire,bucurii,tristeti,esecuri sau impliniri…Epuizata de incercari am reusit sa intredeschid usa si am vazut ceea ce se numea viata.Am cazut la pamant iar mana mea era intinsa spre coltul in care credeam ca se gaseste fericirea.Dar cineva mai puternic ca mine mi-a luato inainte, cineva care o data demult imi spunea ca ma iubeste facindu-ma sa cred in dragostea lui, imi furase si partea mea de fericire lasand un gol care trebuia sa fie umplut.
Cazuta la pamnat in camera in care se gasea viata, cautam bijbiind cu minile intinse fericirea.Zadarnic pipaiam acum ramasiteleunei fericiri care nu mai exista.Fara sa-mi dau seama m-am indreptat spre un alt colt al camerei si m-am lasat cuprinsa de nefericire.M-am zbatut sa scap de acest demon care vroia sa ma stapaneasca.Peste putin timp cand reusisem sa scap, nefericirea chemase in ajutor un alt colt al camerei pe care il stapanea esecul.Nu mai puteam rezista, am cedat si m-am lasat, invinsa invaluita de acesti doi demoni.Am inceput sa astept, am inceput sa sper cand ai aparut tu.Voiai sa ma ajuti,iar la inceput eu m-am bucurat.Eram sigura ca o sa reusim.M-am imbatat cu iluzii,cu sperante,cu iubre care in momentele acelea imi erau necesare.Un timp a fost bine,dar cei doi demoni nu se voiau invinsi,Ei erau doi noi eram doi…si totusi…parca orice incercare de a merge mai departe era zadarnica.Nu reuseam decat sa ne chinuim si sa fim nefericiti.Am renuntat de cateva ori dar vazandu-te am vrut sa fiu cu tine si am incercat din nou.Tot nu reuseam.Oare va trebui sa fiu iar invinsa?Se pare ca da.Odata ce am intrat in camera in care se afla viata nu o sa pot invinge decat atunci cand acel cineva care mi-a luat fericirea mi-o va aduce inapoi.
Am incercat sa deshid usa din nou,dar de data aceasta pt a iesi din acea camera.O parte din mine vroia sa raman, o parte din mine inca spera, vroia ca tu sa vii pentru a ma elibera.Toate incercarile mele au fost zadarnice,inca odata viata cu cei doi demoni a invins.Mai ramane inca intrebarea pana cand…pana cand…?
frumos….dureros ,mai ales cand treci sau ai trecut prin asa ceva….iubirea e frumoasa dar nu usoara,intotdeauna….pacat
e super sa iubesti
Acum multi ani cineva mi-a zis ca traiesc din cartile pe care le citesc si sint o naiva.Nu i-am dat dreptate nu credeam ca romanele de dragoste ne prostesc dar uitindu-ma retrospectiv in viata mea parca era mai bine daca nu le citeam.Fata din “Pe aripile vintului”s-a trezit din obsesia ei de iubire dar prea tirziu totusi iubirea e rascolitoare o experienta pe care merita s-o traiesti.
O iluzie poate deveni realitate, uneori…
Intr-o relatie eu cred ca intotdeauna unul iubeste enorm si celalat se lasa iubit!
dfoarte frumos
E frumos sa iubesti si sa fii iubit!
nu vreau sa stiu daca iubirea e iluzie.
Cred ca exista cineva special pentru fiecare dintre noi.O dezamagire in dragoste trebuie sa fie un pas inainte.
sunt de acord.
Este foarte greu sa iubesti in tacere si sa nu fii iubit!
Iubirile neimpartasite nu sunt neaparat adolescentine.
Pe mine m-a “lovit” pe la 26 ani si m-a lovt rau ca am raams cu sechele.
Imi pare sincer rau, si eu tot la acea varsta am fost ranita. Dar … m-am ridicat din cenusa, sotul meu a fost alaturi dee mine … si acum sunt fericita alaturi de el si cele doua fiice ale mele.
Cand aud de rani provocate de dragoste mi se face pielea gaina, zau asa! Am suferit si eu cum nu s eputea mai rau si stiu, simt, ca nu m-ar mai tine mintea si inima sa mai trec printr-un esec la fel de mare. Stiu caa renaste din cenusa, cum spui tu Octombrie, dar cu ce pret? Mai poate sufletul nostru “functiona” la fel? Al meu nu mai poate… Pentru mine dragostea noastra a fost o realitate, pntru el, o simpla iluzie… Dragostea este un sentiment atat de frumos si inatator, de c eoare trenuie sa mai si suferim din caauza lui?
daca erati voi cele care nu mai aveau sentimente pt respectivii?
intelegeti odata ca (asa cum a spus Alice)nu poti merge pe ideea ,,lapusneniana,, DACA TU NU MA VREI EU TE VREAU.
ce preferati? sa va inseale toata viata? sa stea langa voi si sa se gandeasca la altcineva? sa faceti dragoste si in acele momente ei sa fie cu gandul in alta parte? sa inchida ochii si sa se prefaca ca,face dragoste cu altcineva?
suntem toti la fel,umani,avem toti sentimente si BARBATI SI FEMEI
ajunge cu atata victimizare
Tin sa te contrazic,in parte macar. Ce zici tu e foarte adevarat. Fiecare dintre cele care scriu aici si au trecut printr-o tradare STIU ca asa e mai bine. Ca decat sa stea langa un om ce nu le mai iubeste, nu le mai fericeste, nu mai este cu gandul la ele mai bine singure, dar linistite. Ceea ce nu intelegi tu este faptul ca acest lucru chiar daca este constientizat SUFLETUL TOT DOARE! Si astepti cu nerabdare clipa in care sa simti ca te-ai vindecat de vreun EL care oricum nu ar fi fost jumatatea ta, dar tu l-ai iubit atat de tare si profund. Fiecare dintre noi avemd reptul sa alegem in viata pe cine sa iubim, cu cien sa traim, pe cine sa tradam si daca el/ ea a plecat e CLAR precum lumina zilei ce-o vedem in fiece dimineata ca acea persoana nu era pentru noi! Asta nu inseamna ca cel lasat in urma nu sufera, nu plange, nu-l doare si nu se topeste de durere chiar daca stie ca asa e mai bine. Asta este toata “victimizarea” de care spui tu si altii/ altele. Cand ai iubit cu toata fiinta ta nu e atat de simplu sa il iei pe “asa a fost sa fie” in brate si sa mergi mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Poate unii trec mai usor, dar altii trec foarte greu, de aceea nu-i mai judecati!
Zi senina!
Este o granita foarte periculoasa si de multe ori nu tinem cont de ea.
Iubirea trebuie sa existe in doi … daca e numai in unul nu are sens …
Cand depasesti limita intre iluzie si realitate nu mai poti distinge corect.
Stii cum cred eu ca se intampla, cand vezi ca dragostea nu-ti este impartasita te ambitionezi sa-i arati, sa-i deschizi ochii ca de fapt pe tine te iubeste si pe masura ce vrei sa apropii persoana mai tare o indepartezi. Cred ca daca ai trata-o cu indiferenta ar fi mai dureros pt acea persoana care si-a schimbat sentimentele fata de tine ca daca nu le-a avut niciodata nu ai ce sa faci. Dar cateodata dragoste te impinge sa faci si “nebunii”. Numai cine n-a trecut prin asta nu stie!
Doamna cata dreptaate aveti… Incrcaam sa-i “deschidem” ochii lui/ei, sa-l facem s aisi dea seama ca dragostea adevarata ii doarme in brate in fiecare seara, dar de cele mai multe ori acest ucru nu da rezultate. El/ea se simte iubit/iubita si se alinta, sau macar gandeste ca oricum cineva il/o asteapta acasa cu inima plina de dragoste si nu ar face nimic rau oricat de mult ar fi lovit/a. Nici nu stii cum s aprocedezi ca sa fie mai bine. Ce bine ar fi daca am avea parte toti de aca dragoste plina si rotunda, cum spune Alice, fara sughituri, fara dureri…
eu cred ca cel mai frumos lucru e sa iubesti si sa ti se raspunda sentimentelor tale in acelasi mod
A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
ce frumos e sa fii indragostit si pe langa asta sa mai si iubesti
dragostea ce lucru mare si rar in ziua de astazi
am trecut prin multe feluri de iubiri pina am gasit acea iubire ce nu trebuie explicata. pina la aceasta iubire am invatat care-mi sunt nevoile. acum este bine
E UN LUCRU MINUNAT SA IUBESTI SI SA FI IUBIT….
Am iubit candva un om… tare. Dupa multi ani plini de declaratii si dragoste a plecat spunandu-mi c anu ma mai iubeste si, de fapt, niciodata nu m-a iubit asa mult cum spunea. Am rait atunci sentimentul dragostei neimpartasite, al tradarii, suferintei si neputintei.
Am intalnit apoi o persoana ce imi parea perfecta. Frumos, destept etc. Am simtit ca ma atrage foarte tare si ca am fi un cuplu reusit impreuna. Din partea lui, insa sentimentele erau pe jumatate impartasite. M-am retras atunci, realizand ca nu are rost sa lupt pentru o himera, pentru un EL care probabil nutreste pentru mine doar sentimente de drag si nici macar nu viseaza la ceva mai mult.
Din aceatsa a doua experienta mi-a ramas in cap sentimentele ce le traiam cand indrazneam sa visez la un viitor impreuna cu acel om ce imi bantuia visele noapte de noapte si cat de frumos ar fi fost sa gandim impreuna la fel si sa visam impreuna la fel.
Zi senina
Imi place tema si nu ma pot abtine sa nu mai pun inca un comment. Ca atare iubiri mari se nasc si apar pretutindeni in jurul nostru, insa nu tot timpul percepem cu acuratete intensitatea lor..
Oare chiar apar in jururl nostru tot timpul iubiri mari? Sau doar iubiri? Sau doar iluzii de iubiri?
Cred ca” ce ti-e scris in frunte ti-e pus”si ce ti-e dat sa tragi in lumea asta oricum se va intampla.Categoric nu sunt de accord cu modul acesta de a te agata de cineva cu orice mijloace si cu orice pret.
N-as vrea sa fiu in pielea”parasitei”dar asa cum am mai spus pe acest blog,atunci cand prapastia se adanceste fiecare are partea lui de vina.Nu cred ca te trezesti asa intr-o dimineata si spui”vreau sa ne despartim”.
Asa cum afectiunea ,atasamentul,dragostea se tes in timp la fel si ruptura se produce tot in timp.Cel putin asa vad eu lucrurile si nu-mi puteti spune ca decizia cuiva de a pune capat unei legaturi vine asa din senin ca o surpriza pentru unul sau celalat implicat in relatie.
Si ce rost ar avea sa ma umilesc cersind ceva ce nu mai exista?Pentru bani?-banii ai facem noi pe ei ,nu ei pe noi;pentru orgoliul meu ranit?-nu cred ca ar avea sens sa ma irosesc pentru atata lucru,atunci pentru ce?
Si Doamne iarta-ma, cum sa folosesti copiii in reglarea unor astfel de conturi?Trebuie sa ai o minte bolnava rau de tot!
Razbunarea nu ne face sa fim mai buni ,nu poate fi constuctiva si nici nu ne va face sa evoluam.Sunt pentru replici inteligente date la momentul potrivit!
“Ce ti-e scris in frunte ti-e pus”. Daca Dumnezeu programeaza ca unii dintre noi sa fim inselati iar altii nu, inseamna ca face o mare nedreptate fata de unii pamanteni.
Poate doar unul simte ca nu mai este pe aceeasi lungime de unda cu celalat. Partenerul doar simte o schimbare usoara, nimic mai mult. Apoi, intr-o zi vine si despartirea - fireasca pentru cel care o alege, dureroasa si neagra pentru cel parasit. Eu nu prea cred in despartire de comun acord intre parteneri. Pe unul din ei trebuie sa-l doara mai mult, unul trebuie sa se chinuie mai mult, sa planga mai mult…
Cat despre umilinta… Se spune ca in dragoste e permis totul. Pentru a-ti pastra dragostea ajungi uneori sa te si umilesti. Eu m-am umilit candva, intr-un timp aantic parca, dar nu imi pare rau. Am ramas macar cu multumirea ca am facut tot ce am putut sa pastrez o dragoste mare (asa o credam atunci) langa mine. Cu timpul asta s-a dovedit a fi un soragat de dragoste.
Imi place cum ati scris, zi senina si zambet cald
maria draga se spune ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce
la unii ne este dat sa suferim mai mult,la altii mai putin dar eu cred ca suferim toti de fapt
cunosc o persoana care a divortat si-ti spun cu toata sinceritatea ca a suferit mai rau ca un caine( este un mod de a spune) dar imi spunea ca este singura cale ca sa poata sa mearaga mai departe fiecare pe drumul lui ca prea mult se chinuiau sa duca mai departe acea casnicie.
stiu,doare,ca stai impreuna sau ca esti casatorit este de fapt acelasi lucru,o hartie nu te face sa suferi mai mult si sau mai putin
si pe mine m-a durut chiar daca ne agatam unul de celalalt cred ca din obisnuinta si cand celalalt nu-ti spune nici da nici ba,este indecis doare si mai mult si paote o sa par banala dar asa de libera m-am simtit cand mi-a spus GATA pana aici de nici eu nu stiam cum sa ma manifest de fapt,si da m-am umilit si eu dar in limita bunului simt
o zi buna si calduroasa in continuare!
fetelor stiti cumva de ce nu imi apare poza la avatar?
Aliosa darag si wu am incercat sa imi pun poza, dar, la fel ca la tine, nu imi apare. Nu stiu de ce.
Multumesc pentru cuvintele calde…
si eu am iubit fara sa imi fie impartasita dragostea… si cred ca multe am avut iubiri adolescentine care nu ne-au fost impartasite..
Pe alea din adolescenta nu le mai pun la socoteala. Cand am citit ce ai scris mi-a aparut un zambet in colt de gura, amintindu-mi de un baiat (coleg de clasa din clasa I pana in clasa a XII) de care mi-a placut la nebunie ,dar niciodata nu am indraznit sa ii spun. Nu cred ca a fost dragoste, doar o atractie puternica. Insa era frumos sentimentul, chiar si neimpartasit.
Multumesc ca mi-ai scormonit printre amintiri
mereu am fost o visatoare, am visat la dragostea eterna…
iubirea este reciproca atunci cand te contopesti cu persoana de langa tine
iubirea nu e intotdeauna impartasita…
Complicat.Iubirea presupune 2 persoane, tocmai din acest motiv este complicat, dar in acelasi timp si frumos………tu intotdeauna poti spune ce simti si gandesti, dar niciodata nu stii de fapt cum stau lucrurile si in cazul lui….este un risc pe care ti l asumi sau poti sa renunti inainte de a incepe doar pentru k iti este teama………sau poti lasa timpul sa rezolve ceva pentru amandoi……..
nu e bine sa iubesti si sa nu fii iubit,daca vezi ca persoana de langa tine nu ti impartaseste sentimentele ar trebui sa o lasi balta
Este minunat sa iubesti insa este magnific sa-ti fie impartasita dragostea.Insa nu trebuie sa uitam ca pe langa acest superb sentiment este mare nevoie de intelegere ,incredere si intelepciune.
De la “ar trebui” pana la un “trebuie” hotarat e cale lunga si anevoioasa…
cel mai inaltator e sa fii iubit si sa simi ca esti iubit!
Iubirea este motivul ancestral al existentei umane, licarirea de emotie ce rasare din sufletele oamenilor. Iubirea nu poate fi niciodata urata, iar toti cei ce o intalnesc, cu o infinitate nemarginita de fiori arzand in piept, pastreaza pentru totdeauna flacara sa undeva intr-un colt de suflet in cea mai pura intimitate.
Este atat de greu sa iubesti si sa nu fii iubit la randul tau.
Da…ceva mai urat ca dragostea neimpartasita nu exista. Mai ales sa stai cu o persoana atata timp, dupa care sa iti spuna ca nu iti impartaseste sentimentele. Telenovele…cine ar fi crezut. Sigur eu nu…
draga mea ai dreptate dar oare chiar nu bagi de seama in timp ca acea persoana nu-ti impartaseste sentimentele?
toate persoanele care posteaza aici sunt persoane inteligente sau cel putin asa imi par mie citind ceea ce scriu deci este absurd sa nu vezi o schimbare cat de mica