Iubirea, intre iluzie si realitate
Ar trebui considerate povesti de dragoste numai cele impartasite, in care un El iubea o Ea si Ea raspundea pe masura? Dar cand o Ea iubea un El si El habar n-avea?…
Ne proiectam idealurile iubirii dupa modelul cel mai simplu, cel mai aproape de inaltul cerului, de piscul fericirii. Visam, cu suflet fraged, la povesti de dragoste in care ne daruim sufletul si ni se raspunde cu masura inmiita. Citind cartile cele mai frumoase ale lumii, crestem cu speranta ca destinele inimii ne vor fi simple. Ca vom intalni din prima iubirea care sa ne tina o viata si o eternitate. Dar, uneori, ne pomenim ca ne traim vietile mai mult in vis.
Ce e iluzie si ce e realitate intr-o poveste de dragoste? Nu-i asa ca sunt adevarate, profunde, si iubirile noastre adolescentine in care il visam pe actorul din filmul preferat, pe cantaretul refrenului acela care ne-a schimbat ritmul batailor inimii, pe scriitorul care a asezat pe hartiile nemuririi cea mai frumoasa nuvela pe care am citit-o vreodata?
Avem idoli si iubiri de taina. Stam cu ochii pironiti pe ecran cand apare Brad Pitt sau ni se inmoaie genunchii cand trece pe langa noi zeul tanar de la marketing, care si-a baut cafeaua cu noi acum doua luni. Suntem indragostite cu frisoane si reverii de taina de directorul companiei, pe care il vedem o data la doua luni cate trei ore, dar si o zi si o noapte in team-building-uri, chiar daca stim sigur ca niciodata, dar niciodata, nu ne va fi partener de puls si speranta.
Eu cred ca exista mari iubiri, chiar daca ne fac sa ne tresalte inima pe furis. Chiar daca nu au sorti de izbanda si niciun viitor. Si, totusi, uneori ma intreb si eu, iubirea lui Scarlett O’Hara pentru Ashley a existat, n-a existat?…
Comentarii
341 Comentarii la “Iubirea, intre iluzie si realitate”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
sunt o visatoare,tragedia este ca doare atunci cand te trezesti
Iubirea Scarlettei sigur a existat! dar nu pentru Ashley- asta a fost iluzia cu care si-a incercat inima, o repetitie, o durere, o amagire…stim bine ca Scarlett l-a iubit pe Rhett, stim bine ca nu putea iubi decat puterea si curajul unui barbat ..de-a fi barbat! si nu un barbat care mai mult isi dorea o mama! pe care de-altfel a si ales-o.In fine… sigur ca ne indragostim de multe ori ..;)) si de cele mai multe ori de o iluzie care se scutura usor si daca avem noroc si repede! Dar poate spune cineva ” am gresit..nu am sa mai fac?” poate ca de multe ori! Eu spun “am gresit…si-am sa mai fac!” pana cand…ei, nu stiu! oricat…cat mai mult si voi sti ca sunt vie ca fiorul unui inceput de iubire sta acolo, in cuibul sufletul meu gaata oricat sa fie daruita.
cred ca a placut oricui ce ai scris!
mi-a placut fff. mult povestea…
interesant
frumos!
Iubirea este,pe drept cuvant,un bibelou de portelan,extrem de frumos,dar si extrem de fragil si cu atat mai pretios.La cea mai mica neatentie,s-a fisurat si nu mai e ce-a fost,pentru ca -deh – fisura e fisura si orice lipitura se vede…
imi place.felicitari
Foarte frumos, nu am cuvinte!
iubirea ca in filme tine cam 2-3 ore poate o zi sau poate doua cam tot atat cat dureaza un film sau cat timp ar trebui pentru a citi o carte, apoi …precum pacientul il scoti din inima in fiecare seara si te trezesti dimineata constatand ca el e deja acolo,asta pana incepi sa obosesti,dar sigur gasesti un alt film… alte sperante sau poate tot aceleasi te fac sa crezi ca intr/o buna zi vei determina necunoscuta acestei ecuatii…
dificil subiect
Iubirea adevarata implica sacrificii..tine de “egoul”nostru cat de mult suntem dispusi sa oferim…pentru ca vrem sau nu sa acceptam ideea….toti asteptam sa fim iubiti dar adeseori oferim foarte putin!
Frumos !
Frumos.
exista iubire dar nu cred ca pe toata durata unei relatii, in timp devine obisnuinta placuta. in metrou am vazut un cuplu, in ochii fetei care-l privea pe baiat am vazut pura dragoste, m-a cuprins un sentiment de nedescris, chiar daca eu eram doar un umil privitor m-am simtit brusc mai fericit
Dragostea perfecta este iluzie, dragostea reala este adevarata!
Am citit candva ca “iubirea este ca un proces de autosugestie”.Acel om care a scris randurile probabil ca este un dornic de autocontrol constant. Cat m-am autosugestionat sa nu mai vreau…ar fi trebuit sa fiu cea mai fericita permanent.Iubirea exista,in orice forma, dar exista.
am avut rabdarea sa citesc toate comentariile…si atere mi-au placut….in viata mie mi s-a intamplat un clucru bun atunci cand eram total daramata..D-zeu nu ne lasa
perfect adevarat
frumos tare!
frumos
e un lucru frumos iubirea
Frumos , nu pot comenta
iubirea adevarata nu se comenteaza
Fiecare dintre noi a trait macar o data in viata o poveste de iubire!
iubirea este numai in imaginatia noastra pt ca noua femeilor ne place acewasta buiana otravita cind avem ceva nj se pare ca nui9 bun si mai vrem ceva si mai bun iubirea ne o facem noi nu alt cineva iubirea se creaza ,se creaza intr o complxitate de situatii;ocazii intilniri ;surprize;ambitii;dorine orgolii etalari manifestari ect. sa nu confundam iubirea cu atrqactia cind descoperim defe de
mai dispare si iubirea si pentru si sa nu se faca confuzie intre sex si iubire iubirea vine din suflet,din respect;din grija;unul pentu celalalt,nu din actul sexual asta este iubireanu neaparat dorina trupeasca sa nu se confunde dorintele cu cerintele pentru a ajunge la oiubire adevarata este cale lunga daca femaia nu ar fi oarba si surda nu sa r mai prostitua barati tocmai de aceia ni se spune sexu slb si totusi sa nu uitam ca depindem de ei si totusi sa vedem pe cine iubim caci ratiunea ;invinge sentimentul de iubire femeia este ma puternica
nu nu draga nu depinzi de nimeni cu ce depinzi de barbati?
Exista si multa iluzie, dar si adevar!
iluzie totala . nu exista asa ceva.!
frumoss
Iubirea e frumoasa cand este impartasita .
de acord
interesant, chiar şi comentariile…
iubirea ce lucru mare cine nu doreste sa fie iubit sau sa iubeasca
Prefer o iubire in doi!O iubire in care totul se imparte,chiar si suferinta .Nu mi-as mai dori vreodata sa fiu doar eu cea care iubesc ,cea care arde de dor si durere ,aceea nu poate fi iubire ci chin in flacarile iadului!!!
eu cred ca nu exista reguli in dragoste,depinde de fiecare persoana si de context
O definitie pentru dragoste e ceva mult prea complicat…
iubirea e realitate,clar!
fiecare viseaza…fie ca visezi la fat frumos fie ca iti traiesti povestea cu unul al tau.e iubire! e realitate!
iluziile dezamagesc!
iubirea nu,doar oamenii:* si eu traiesc o povestea a mea.nu e scrisa dupa tiparul clasic unde ”au trait fericiti pana la adanci batraneti” insa cu bune,cu rele,o scriem impreuna dupa propriul tipar,si asta o face mai frumoasa decat restul celorlalte! frumos articol:*
Titlul este semnificativ
Trec doar pe aici…
Din coltul din dreapta sus,
Al inimii…
Am venit sa-ti îndeplinesc o iubire.
Sa-ţi îngrop trecutul
Care nu are timp
Nici de suspine, nici de regrete, nici de amintiri…
Chemarea se naşte
Din drumul tainic spre ochii tai
Înălţaţi spre mine…
Ca o ruga.
Nu am venit sa rămân
Trec doar pe aici
Să pictez clipa în care se iartă…
Şi sa botez cu lacrimi
Bucuria de a fi noi doi…
Suflet de foc cu trupul în apă…
frumos
Superba poezie !
Fetelor, fiti realiste. Putina duritate nu strica din partea voastra. Chiar nu vedeti ca suferintele sunt numai de partea voastra? Suferiti putin acum renuntand la “iubitul” insensibil si veti avea de castigat mai tarziu cand va apare adevaratul EL. Pana atunci mai capatati experienta. Parerea mea este ca niciodata , dar niciodata nu trebuie sa te implici total intr-o relatie si nici sa nu-ti pui inima pe tava . E bine sa fii permanent stapana pe tine,sa controlezi tot timpul situatia. Eu una nu am incredere in nimeni si viata mi-a demonstrat ca bine fac.
Cinstita sa fiu nu stiu daca sa te invidiez sau sa-mi para rau pentru acest realism de care dai dovada. Am fost si eu candva asa,inima-mi era insa asa pustie … si-apoi sa intamplat ceva, am intrat in joc cu toata fiintza mea si nu regret.
Abia atunci viata mea a capatat culoare
cred ca si mie mi se intampla acea parte de magie din viata. Culmea, cu un coleg de servciu . L-am intalnit acum 2 ani, singur, si acum ne tot dam tarcoale . Avem amandoi pereche dar ceva se intampla . Ceva ne atrage ca un magnet. Frica de a nu strica ce avem ne impiedica sa vrem mai mult .
mi-a placut comentariul tau….sa fim putin realiste
IUBIRE, IUBIRE,ce-mi place sa vorbesc despre iubire!oare exista sau este o iluzie iubirea impartasita?de ambii? am iubit si eu, m-am casatorit, dar gandul mi-a ramas la el…………..ce n-as da ca si el sa ma aiba in gand asa cum i-l am eu;zicea cineva mai inainte ca ochii care nu se vad se uita; la mine au trecut 11 ani, si eu tot pe el i-l visez;mi-e foarte dor de el.
imi place f mult tot ce a-ti scris si a-ti comentat! eu cred ca nimic nu se compara cu iubirea reala,cea langa care te simti cu adevarat fericit! eu am cunoscut anul trecut un barbat si culmea este ca m-am indragostit lulea( desi am peste 40 de ani si am fost casatorita,dar nu mi-am iubit ex sotul din motive intemeiate)! dragelor ,a-ti auzit voi sa te indragostesti prima data de-o voce la tel,apoi a venit si contactul fizic,dupa care am devenit dependenta de el*, dar…dragele mele, stiti , a-ti simtit ca uneori dragostea doare? eu am suferit enorm, cand mi-am dat seama ca ma minte, apoi am aflat ca este intr-o locuinta cu fosta sotie si totusi am stat despartiti o luna jumatate si-a fost groaznic !! stam la distanta unul de altul, ne vedem odata pe luna sau cand se poate, il astept, il iubesc mult!! cateodata imi spun ca asa nu se poate ,ca am sa pun capat relatiei si totusi nu reusesc –e primul barbat pe care l-am iubit cu adevarat !aveti mare grija de cine va indragostiti !! va doresc voua tuturor sa iubiti si sa fiti iubite!
buna iubitelor!o irezistibila dorinta de comunicare ma impinge sa intru si eu in acest dialog virtual nu doar pentru ca sunt de acord cu voi dar mai ales pentru a intari ideea danei:aveti intelepciunea de a spune inimii sa taca atunci cand aveti cel mai mic dubiu de neincredere.va doresc sa fiti iubite!(nu ranite!)
dragostea nu are varsta dar pt unii..in ziua de azi a fi romantic e un semn de slabiciune..a spune ceea ce simti…te dezarmeaza si te face vulnerabil …..mai bine purtam o platosa …ne e frica de ceeea ce simtim…suntem prea ocupati sa recunoastem sau sa iubim cu adevarat….????
Nu mai sunt tinerica, totusi, tocmai pentru ca viata e asa cum e acum, nu-i mult prea greu sa mai purtam in fiecare zi aceea platosa de care ne spuneai?
Parerea mea … sa fim noi insine si vom avea de castigat.
corect…sa fim noi insine si nu ceea ce doresc altii ca noi sa fim…
si mai conteaza sa fii impacat cu propriul tau suflet si cu propriul tau trecut
Bine punctat !
Mi se pare ciudat sa zici ca dragostea este ceva intre iluzie si realitate. Desi se poate zice ca este ceva inventat (nu sunt sigura daca primii oameni de pe aceasta planeta au simtit asa ceva), dar este cea mai mare inventie a omului, chiar si pana in zilele noastre. Exista ca vrem sau nu, dar este subiectiva. Pentru cineva poate fi o iluzie, pentru altcineva poate fi o realitate. Se spune ca pentru fiecare exista cineva special in lumea asta mare, uneori inspaimantatoare. Nu stiu daca e adevarat, dar cred ca acest concept si sentiment ar trebui demitizat putin: nu mai exista (daca a existat vreodata)acea iubire ca in carti, ca in filme. Si poate asta ne face sa dam cu “sutul” la o sansa reala de fericire in viata noastra. Poate asteptam prea multe, sau ne imaginam prea multe, sau pur si simplu suntem indragostiti de ideea de iubire….Nu stiu….Un singur lucru il pot afirma, din experienta mea, desi mica: daca iubesti, nu ajunge numai acest lucru, trebuie sa muncesti alaturi de perechea ta pentru a face relatia sa mearga, nimic nu vin de-a gata, apar certuri, trebuie sa stii ce e important si ce nu, trebuie sa stii sa faci compromisuri, dar nu sacrificii. Uneori te vei lovi cu capul de pragul de sus, alteori te vei impiedica de cel de jos, sau poate ca ti se va parea ca usa e deschisa, cand de fapt nu e asa. Singurul lucru care conteaza e sa continui sa crezi, sa iubesti, sa zambesti, sa traiesti…..O viata fara tristeti, asta chiar ca e o iluzie….
de ce vb noi aici, dragostea nu are ce cauta intre iluzie si realitate,dragostea are o definitie ptr fiecare in parte atunci se naste….este si ea copilul nostru…acum depinde de fiecare in parte cum si-o educa , hraneste…gestioneaza….ea are etape ce evolueaza ,iar noi trebuie sa o despovaram ducandu-ne netamatori intr-acolo unde ne este scris ,urmandu-ne doar propria cale si negresit vom gasi impacarea presurata la raspantia timpului…in ce o priveste pe Scarlett O’Hara…ambitie incapatanata canalizata nefericit..
interesant,as putea spune si as tinde sa va dau dreptate daca in urma cu aprox 6 luni nu as fi intalnit un personaj care mi-a cam schimbat sensul vietii si nu as putea spune ca sunt la inceput dar cred totusi ca sunt la ….un nou inceput!!!cand chiar credeam ca m-am resemnat si ca asa trebuie sa fie in viata,ce este frumos trece repede,ce ramane este lipsit de vitalitate ……cand toate panzele erau deja “jos” si lasasem corabia vietii mele sa pluteasca la intamplare ,un val puternic ma impins intr-o frumoasa poveste de dragoste ,care si acum ma tem ca nu este adevarata si mi-e frica sa nu se sfarseaca …….!in concluzie as putea sa va sfatuiesc sa nu incetati nici o secunda sa sperati la ce poate fi mai frumos pt ca s-ar putea sa va stea la indemana si efectiv sa va scape……
din pacate ei nu inteleg adevarata dragoste pt ei totl este trecator
foarte frumos spus
frumos, imi place
Cand iti intalnesti jumatatea, pur si simplu simti… trup si suflet. Dar ce faci cand dintr-o data ai pierdut-o ??? Incepi sa o cauti in alte persoane …sperand ca poate o vei ragasi acolo… faci un pas …mai multi si pur si simplu traiesti viata, incercand sa fie cat mai frumoasa… incercand sa uiti… dar amintirile raman. Si totusi printr-o minune intr-o zi o reintalnesti… e aceeasi persoana… jumatatea ta, care in tot acest timp tea cautat la randui, care tea iubit la fel …poate chiar mai mult . Dar multe sau intamplat intre timp si nu mai poti da timpul inapoi… cu atat mai mult fara a ranii alte persoane… si totusi e iubire, jumatatea vietii tale… nu o iluzie.
Foarte frumos spus…dar ma chinuie gandul ca timpul asterne praful peste tot si ca oadata incheiata o relatie, daca o reintalnesti dupa cativa ani, nu se mai leaga nimic…Mi-e frica ca ” ochii care nu se vad se uita” e cruda realitate, ca in atatia ani de pribegiri fiecare intalneste alte suflete de care se poate lega….si ce-a fost intre cei doi ramane o frumoasa poveste…
foarte frumos spus
Buna dimineata, incerc sa dorm de cateva ore doar ca v-am descoperit pe voi din greseala si nu prea ma indur sa fug la somn
sunteti pur si simplu adorabile …toate 
Am observat ca aici vorbiti despre iubire.Pot sa va spun decat ca traiesc o poveste de iubire (probabil singura si adevarata iubire din viata mea)care pe o parte ma termina si pe alta ma face sa zambesc in fiecare zi si in fiecare moment…trebuie doar sa inchid ochii si sa imi amintesc ochii si zambetul lui.Chiar daca suntem la inceput sentimentele mele si inima au luat-o razna si am inceput sa obosesc asteptand,sperand,oftand….uneori simt ca obosesc sa traiesc in nesiguranta si fac cate o pauza de cateva zile si imi zic :gata,nu se merita…si asa o sa se termine in curand….noi nici macar nu avem o relatie (chiar daca eu ma simt intr-o relatie din mom in care l-am sarutat prima data)Tin sa precizez ca distanta e singurul dusman 
) si munca lui…da,e unul dintre barbatii aia cu o cariera stralucita,e unul dintre aia care au pus si pun munca pe primul loc…iar eu nu fac altceva decat sa astept o farama de atentie (atunci cand nu e ocupat ) si sa ii arat in fiecare zi ca ii acord toata atentia si toata iubirea mea.Vorbim aproape in fiecare zi pe messenger si mail-uri ,ne auzim la telefon si prin sms-uri si ne vedem doar atunci cand munca il aduce in orasul meu….Nu stiu unde o sa ajung..stiti cum e atunci cand ne indragostim…atunci cand el ne arata ca exista cea mai mica sansa noi,femeile,facem tot ce ne sta in putere ca sa vada cat de speciale suntem,ca sa se indragosteasca,ca sa ne dea atentia cuvenita pt ca in final sa ne impartaseasca sentimentele…momentan nu am curajul sa il intreb nimic,nu am curajul sa il intreb daca suntem intr-o relatie…sau macar daca isi doreste o relatie serioasa…amandoi nu facem altceva decat sa ne spunem cat de dor de este unul de celalalt si cat de mult asteptam sa ne revedem…nu vreau sa va plictisesc cu nebunia mea,am vrut doar sa va impartasesc o bucatica din bucuria si totodata din tristetea mea….o sa am rabdare in continuare si nu pot face altceva decat sa sper ca poate intr-o buna zi se va transforma in ceva mai mult …va pup pe toate
Buna Iuly…abia acum am vazut ce ai scris tu! ma regasesc in povestea ta 100%, eu mi-am facut curaj sa il intreb ce isi doreste?, daca isi doreste ceva serios?…si nu am primit un raspuns foarte clar, desi ar trebui sa renunt acum la el ma complac asa in situatia asta pentru ca inca mai sper…nici eu nu stiu ce sa fac
Dragele mele, tocmai v-am descoperit si mi-ati si captat atentia.Am observat masajul lui luly si acceasi poveste asemanatoare am avut-o si eu.Ne-am cunoscut, ne-am intalnit , ne-am placut (foarte tare), doar ca munca lui este pe primul loc, iar numaratoarea asta nu se va schimba niciodata.Si intr-adevar in dorinta de a demonstra cat de “bune” suntem , facem tot felul de compromisuri , si ne calcam pe inimioara , si suferin in tacere pentru acele cateva clipe in care ne iau in brate si lumea dispare.
Din pacate iubirea noastra pe cat de puternica si de mistuitoare a fost , la fel de repede a si ars.In momentul in care am inceput sa pun intrebari despre “noi” , situatia a inceput sa se schimbe.nu mi s-a spus clar in fata , dar omul s-a indepartat considerabil dandu-mi de inteles ca vrea doar sa se distreze.ufletelul meu nu a rezistat prea bine la asta , si chiar si acum la lunide zile dupa despartire , cand ma suna sau da mesaj tresar si nu stiu pe unde sa fug sa-i fac pe plac , doar ca sa il vad.Nu e normal , si n-ar trebui sa ne lasam asa.E o lectie pe care eu inca mai refuz sa o invat si sufar mai departe ca atare.
Trebuie sa invatam din lectiile de viata,gresim ,suferim….o luam de la capat,iar gresim ,iar suferim…pana intr-o zi cand trebuie sa spunem:”Gata,asa nu se mai poate!”Va fi greu,dar trebuie sa lupti,sa speri,sa zambesti si..cu putin noroc sa iubesti din nou! Un singur lucru putem face de acum incolo,sa tinem ochii larg deschisi!Eu asa voi face !Multumesc ca existati!Celor care veti citi,imi permit sa va dau un sfat caci am ceva experienta de viata…cu toate ca v-am zis…am gresit…din nou…la 45 de ani…deci…nu trebuie sa ne lasam,nu trebuie sa ne complacem,nu ne va fi bine asa.Trebuie sa fugim departe de cei ce ne ranesc,de cei care cred ca ne dau indeajunssi,de fapt nu dau nimic…fugiti,cat va tin picioarele,cu siguranta,dar cu siguranta,veti intalni pe cineva…acel cineva…
Si ce sa fac atunci cand suntem colegi de serviciu.? Crezi ca nu m-am gandit. Dar nu e o solutie sa fugi.MAi greu e cand trecem unul pe langa celalalt si se simte in aer DORINTA.