Iubirea, intre iluzie si realitate
Ar trebui considerate povesti de dragoste numai cele impartasite, in care un El iubea o Ea si Ea raspundea pe masura? Dar cand o Ea iubea un El si El habar n-avea?…
Ne proiectam idealurile iubirii dupa modelul cel mai simplu, cel mai aproape de inaltul cerului, de piscul fericirii. Visam, cu suflet fraged, la povesti de dragoste in care ne daruim sufletul si ni se raspunde cu masura inmiita. Citind cartile cele mai frumoase ale lumii, crestem cu speranta ca destinele inimii ne vor fi simple. Ca vom intalni din prima iubirea care sa ne tina o viata si o eternitate. Dar, uneori, ne pomenim ca ne traim vietile mai mult in vis.
Ce e iluzie si ce e realitate intr-o poveste de dragoste? Nu-i asa ca sunt adevarate, profunde, si iubirile noastre adolescentine in care il visam pe actorul din filmul preferat, pe cantaretul refrenului acela care ne-a schimbat ritmul batailor inimii, pe scriitorul care a asezat pe hartiile nemuririi cea mai frumoasa nuvela pe care am citit-o vreodata?
Avem idoli si iubiri de taina. Stam cu ochii pironiti pe ecran cand apare Brad Pitt sau ni se inmoaie genunchii cand trece pe langa noi zeul tanar de la marketing, care si-a baut cafeaua cu noi acum doua luni. Suntem indragostite cu frisoane si reverii de taina de directorul companiei, pe care il vedem o data la doua luni cate trei ore, dar si o zi si o noapte in team-building-uri, chiar daca stim sigur ca niciodata, dar niciodata, nu ne va fi partener de puls si speranta.
Eu cred ca exista mari iubiri, chiar daca ne fac sa ne tresalte inima pe furis. Chiar daca nu au sorti de izbanda si niciun viitor. Si, totusi, uneori ma intreb si eu, iubirea lui Scarlett O’Hara pentru Ashley a existat, n-a existat?…
cand eram mica si l-am vazut prima oara pe Julio Eglesias, mi-am zis,”uite ce barbat frumos si canta cu atata caldura sufleteasca”.Si m-am indrafostit de el, dar cu trecerea anilor, am constientizat ca e o iluzie, ca niciodata nu m-as putea apropia de el, decat la tv..Dar iubirea fiin ea si adevarata si iluzie, ne face sa fim mai frumoase, mai implinite emotional. Iubind, traim.
Scarlet iubea o iluzie. Iubea ce nu putea avea. Asta i-a si adus multe din tragicele ei trairi, dar asta face si deliciul cartii, in egala masura. Din punctul meu de vedere era doar o femeie care fugarea maturitatea, ignorand complet ceea ce avea frumos alaturi, de cele mai multe ori. Ashley avea scrupule, ea nu. Se folosea de toti, cand putea; insa viata i-a dat destule lectii pe care le-a si invatat, dar cu ce pret?
http://www.ruthal.blog.com
foarte frumos si adevarat
foarte frumos
nici nu am aflat inca unde ne este localizat sufletul , dar ce doare!!!!!!!!!!nu????????????sau cate ne trimite?!
iubirea , frumos cuvant
frumos articol
interesant articol
iubire e cea mai importanta si mai ales la cafea
Asa este
da cand iti este adusa in pat cu atata iubire
frumos
iubirea , frumos cuvant
Exista mari iubiri si mari deziluzii..
ai mare dreptate
Asa este,important e sa stim sa facem diferenta
frumoasa povestire si cu mult adevar
foarte bine descris.
soarta decide
E adevarat, ne putem indragosti, noi femeile, de barbati pe care ii vedem in filme sau de personaje ale unor romane. Sau , cum mi s-a intamplat mie, sa te indragostesti de un barbat despre care ti s-a povestit foarte mult. ii stii viata, ii stii povestea dar nu l-ai intalnit. Nici macar nu ti se pare periculos, e doar in gandul tau. Dar ce se intampla daca destinul te aduce in calea lui si el se indragosteste de tine? Waw! E ca intr-un vis. Ai impresia ca esti cea mai norocoasa femeie de pe pamant. si pentru o vreme chiar esti. El, idolul tau, barbatul cu care ai adormit si te-ai trezit doar in gand, pare ca te iubeste. Este insa doar o iluzie. El are viata lui, familia lui, despre care stiai, pentru care il admirai, si nu o renunte la ele, indiferen decat te-ar iubi. Pare absurd la un moment dat ca soarta se intoarce impotriva ta. dar nu e decat o ironie a destinului. Si cel mai bine e sa fii inteleapta, si sa multumesti cerului, ca ai trait o poveste de iubire, care ti-a bucurat dar ti-a si chinuit sufletul, decat sa nu fi trait nimic. In adancul sufletul il poti chiar dispretui un pic, dar in acelasi timp e bine sa stii sa ierti pentru pacea sufletului tau.
In adancul meu, ma simt daramata si eu…desi poate ca unii ar spune ca se poate si mai rau. Cum sa ma regasesc pe mine, pentru ca asta este singura scapare?