Cand am fost fericita
De dincolo de pragul minunii mele, am privit ieri inapoi spre viata mea si am spus, cu glas tare: “Nu am fost niciodata atat de fericita!” Apoi m-am gandit mai bine, si m-am corectat: “De fapt, nu cred sa fi fost vreodata fericita pana acum”.
Apoi mi-a parut rau. Ma plimbam, indragostita, pe strazile Londrei, si mi-am dat seama ca nu am dreptul sa neg viata mea de pana acum. Da, stiu sigur ca nu am fost niciodata atat de fericita intr-o poveste de dragoste. Ca langa niciun alt barbat nu m-am simtit atat de intreaga, de senina, de implinita. Ca n-am vorbit cu niciun barbat aceeasi limba, ca n-am vazut lumea cu ochi atat de curajosi, langa niciun alt vietuitor de sex masculin al planetei. Ca n-am calatorit cu atata bucurie si incredere langa niciun alt domn al lumii. Si, totusi, uneori, mi-a fost dat sa fiu nespus de fericita. Am calatorit, odinioara, cu Simona mea, in alte orase, in alte tari, si intotdeauna ne-au fost drumurile pline de farmec. Radeam ca nebunele si niciodata rasul nu ne era prostesc sau fara rost, ci adanc, plin de seva, cum e rasul acela splendid care iti lumineaza inima cu adevarat. Ne povesteam mereu cate ceva, fara sa simtim vreodata vreo unda de plictiseala. Din viata noastra de dinainte de inatalnire scoteam mereu cate o poveste, cate-un inteles pe care sa-l impartasim una alteia. Iar din tot ce ni se intampla, zi de zi, intr-o viata in care munceam mult, si intalneam mereu oameni demni de tot felul de comentarii, bune sau rele, gaseam impreuna motive de inteleptire, sau de ras, sau de plans.
Langa Simona mea am fost fericita. Si am mai fost fericita adesea langa copiii mei. Am fost fericiti impreuna la Disneyland, stiu sigur. Si am fost fericita in diminetile in care am hotarat toti trei sa chiulim- de la gradi si de la serviciu- , si ne-am oferit cate-o zi de rasfat si hoinareala. Si ascultandu-l pe Peter Gabriel am fost fericita. Si atunci cand am inteles ca nu am sa mor de durere nici de data aceea, si ca voi merge mai departe, am fost fericita… Poate ca nu cum sunt acum, cand toate sperantele lumii mi-au fost date in dar, insa am fost.
Comentarii
23 Comentarii la “Cand am fost fericita”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
Cea mai fericita am fost cand am fost copil si in adolescenta………dar lucrul acesta l am realizat mai tarziu……..atunci credeam k asa va fi mereu………si de atunci am mai fost cat de cat multumita, nu fericita knd mi am luat lucruri materiale sau am facut ceva ce mi place.
am avut multe clipe frumoase de fericire ,nu stiu sa spun cand am fost ce a mai fericita,si poate pe parcurs devin din ce in ce mai fericita asta numai cu ajutorul domnului
Da, pari atat de fericita in poza, Alice !
Imi dai speranta si mie. Ca poate o sa intalnesc iubirea pe care am cautat-o mereu, iubirea cea frumoasa, rotunda, fara compromisuri…
Si eu sunt de varsta ta si am doi copilasi. Si in urma niste sfasietoare povesti de dragoste imposibila. Care m-au facut sa-mi spun: ok, hai sa accept realitatea: nu mi-e scris sa am parte de acea dragoste pe care am visat-o de cand eram copil. Bine ca sunt implinita pe alte planuri: sunt mama, am prieteni adevarati, etc.
Dar urmarindu-te pe tine, parca-parca imi incolteste din nou speranta
Draga Alice,
Citind, mi-am amintit acest vers: “Fericirea are chipul tau”.
Cred ca fericirea care chipul celui ce ne-o aduce. Chip de copil, de parinte, femeie sau barbat… BARBATUL…
Mai cred ca fericirea poate capata chipul unui loc. Ma bucur ca fericirea ta se numeste acum Londra.
In acest week-end, a mea s-a numit Constanta, Constanta noastra cea dintotdeaua pe care in fiecare an o redescopar.
Cred ca uneori uitam momente dragi de fericire. In tavalugul vietii de zi cu zi, nu ne amintim mereu sa ne bucuram din plin de ceea ce ni se ofera. Tindem uneori sa ne aducem aminte de neajunsuri, de decizii pripite care ne-au condus la momente dure, dureroase, dezamagitoare. Dar sunt convinsa ca fericirea ne-o oferim singuri. Gandind pozitiv si crezand in noi si in cei dragi.
Pe harta sufletului meu, pot localiza cu precizie fericirile mele, oamenii carora le-a pasat, care m-au iubit. Vor ramane pt. totdeauna acolo si nu voi uita: buchetul imens de frezii, zambetul lui din diminetile noastre, renul Rudolf care imi va canta si dansa vesel in fiecare Craciun in care el nu va mai fi sa ma faca sa rad…Rudolf imi canta si acum, nu pot sa nu va spun, il scot din cutia lui, il strang usor de ureche, canta si danseaza atat de haios, incat, oricat de amare ar fi lacrimile mele, incep sa zambesc amintindu-mi…
Voi avea grija de el si il voi darui copilasului meu, atunci cand va fi sa fie,si asa nu voi fi nevoita sa-l ascund mereu…
buna dimineata!
la ceasca de cafea a zilei de astazi, pun zambet de soare si zambet de ploaie si astept cuminte zambetul tau, Alice, ambetul de dupa implinirea unui vis..
in your eyes…!!!
Alice, fotografia asta poate fi considerata un simbol al fericirii…
Ma bucur si eu pentru tine. Chiar daca nu ai fi scris ca esti fericita acum, se vede cu usurinta pe chipul tau.
Mie mi se intampla uneori sa imi spun ca nu m-a iubit nimeni niciodata…apoi, cu lacrimi in ochi, imi spun in gandul meu sfasiat ca ma iubesc parintii, ca sigur m-au iubit bunicii, si poate ca m-a mai iubit cineva…dar nu stiu cine…cu toate astea, neiubita fiind, sau poate de neiubit, am fost uneori fericita…in calatoriile mele, in vacantele mele, dupa vreo reusita pur si simplu, sau chiar citind lucruri care mi-au atins sufletul.
Iti doresc, Alice, numai clipe fericite alaturi de cei dragi, si sa scrii mereu, caci scrii minunat!
“je”, ce frumos scrii, dar trist…fara pic de optimism…mai gandeste-te! exagerezi…sigur te-a iubit si altcineva in afara de parinti(frumusetea vine din interior si se pare ca exista); sau…esti prea tanara?! si cu siguranta ai timp sa fii iubita….
…ma rog…ce-ai gresit cel mai tare cand ai scris, a fost:”sau poate de neiubit”. Cineva acolo sus te aude si poate esti nedreapta…nu mai folosi asemenea cuvinte. Tu sigur esti o femeie draguta.
Bye!
…da, poate sunt nedreapta, Cineva acolo sus ne iubeste pe fiecare dintre noi, dar cred ca e ocupat cu atatea treburi…
Nu, nu sunt prea tanara, am 37 de ani, si cand sunt trista de mahnire, nu ma simt nici tanara si nici nu pot sa fiu optimista; toata viata pana acum am avut un fel de optimism inconstient si nefondat, la fiecare problema/necaz/greutate, imi spuneam ca o sa treaca…si probabil ca treceau, dar veneau altele peste ele…acum nu mai pot sa imi spun ca trec, se rezolva sau nu conteaza, pt ca formula asta nu mai functioneaza. Si sa stii ca in afara de parinti/bunici, chiar nu m-a iubit nimeni niciodata…de aceea de o vreme imi spun ca poate sunt de neiubit…sigur am gresit pe undeva.
Dar multumesc frumos ca ai scris pentru mine!
Je, iarta-ma ca intervin si eu. Mai intai, vreau sa te salut si sa spun ca am fost impresionata foarte tare de ce ai scris si nu am vrut sa comentez. Insa, am fost impulsionata de prietena mea care s-a mirat ca nu am nimic de spus la acest subiect atat de sensibil. Lasasem tot ce aveam de spus doar pentru gandurile mele nerostite inca si nescrise nicaieri. Vreau sa-ti spun, acum ca ai mentionat ce varsta ai ca eu am cu mult mai mult ca tine dar ca inima mea e tanara cu mult mai mult decat ar fi poate normal. Acest lucru se datoreaza fericirii pe care o traiesc de ani, deja, alaturi de prietena mea, care pentru mine este sufletul meu deschis spre viata de azi. Cred ca ai cunoscut acest sentiment de prietenie adevarata, care nu poate sa te faca decat fericita, caci prietenia tot de la Dumnezeu vine, ca o alinare a sufletului ranit. Eu sunt fericita cand vorbesc cu ea si cand ne amuzam impreuna de ridicolul cotidian, ne sustinem in neimplinirile vietii. Cred ca, undeva, de-a lungul vietii tale, ai avut clipe in care ai fi vrut sa le poti opri si sa ramai in ele, fara a dori sa schimbi absolut nimic, pentru ca totul era fericire. Sunt clipe doar, dar sunt ca nestematele, ca pietre rare si stralucitoare, pe care nu le porti in orice moment al zilei, insa pe care oricand le scoti la vedere iti fac viata frumoasa prin stralucirea lor si inevitabil te motiveaza sa crezi ca ai dreptul la fericire. Chiar azi dimineata o doamna spunea fiicei mele, de 25 ani, ca in viata sa-si urmeze instinctul, caci acela sigur nu da gres, mintea, in schimb, mai da rateuri. De aceea permite-mi sa-ti doresc sa iti asculti instinctul si vei vedea ca acolo vei afla si limane de fericire. Multa sanatate
.
Multumesc (si tie) ca ai scris asa de frumos pentru mine!
Ai dreptate, dar ceva mi se intampla de o vreme, nu stiu exact ce anume, si mai ales nu stiu unde gresesc…simt cumva ca sunt blocata sa mai vad partea buna a lucrurilor in viata mea acum.
Imi fac bine lucrurile citite aici.
scumpa mea alice, fericirea adevarata de pe fata ta se vede si fara sa ii dai explicatii. nici nu ai idee cat de mult ma bucur pentru tine, meritai sa fii atat de iubita! sa nu iti faci griji de mine, eu nu sunt inca pregatita sa primesc iubirea in inima din nou. sa va fie intr-un ceas bun.
Va iubesc! Va iubesc pentru ca scrieti, ganditi si simtiti astfel!
Atat de mult ma bucura fericirea ta care se citeste in fiecare cuvant, se aude in strigarea-ti de prea plin si mai ales se vede in privire, in zambet, in seninatate…Radiezi, Alice, si asta o confirma fiecare dintre noi! De ne-ar fi mereu fericirea un intreg si nu doar parti de viata…si de oameni, si de iubire, si de zambet, si de tot…
Va doresc un sfarsit de saptamana intru fericire si va imbratisez cu drag!
Buna dimineata, la cafea, va spun din miez de Londra si de fericire, cu emotiile de dinaintea calatoriei mele spre concertul visat si asteptat. Va imbratisez, cu drag, va doresc week-end senin. Si aici e soare, ca sa imi faca si mai frumoasa ziua…
…..ce frumoasa esti Alice! Pe cuvant….un farmec aparte….
Alice, acum esti tu, cu adevarat…ma bucur pentru tine…traiesti complet, intreg…si cred ca mai mult de atat, nu se poate…ai fost binecuvantata de Cel de Sus. Te sarut si te imbratisez.
Nu cred ca trebuie sa aplicam fericirii grade de comparatie. Nici nu cred ca diferitele feluri de fericire (cele pe care le insiri tu si cele pe care le-am traiti noi toate) trebuie neaparat puse intr-un grafic cu piscuri mai mari sau mai mici,
M-a intrebat cineva odata cand am fost cel mai fericita in viata mea. Mi-au venit multe imagini si n-am putut sa stabilesc o ierarhie, mi-am amintit doar cu drag de clipele sau zilele acelea.
Haide pur si simplu sa constatam ca se intampla si sa ne bucuram de asta. Si sa spunem celor de langa noi asta. Asa cum faci tu acum, daruind felii de fericire si de speranta. Eu iti tot repet ca un papagal ca ma bucur imens pentru tine, asa si este.
buna dimineata!
o noua poza bifata, salvata, pastrata cu drag.
si, da… ai mai fost fericita, desi nu ca acum. prietenia ta cu simona e ca inima ta rosie…
iar ceea ce ai acum, sa-ti ramana pe toata viata, ca un izvor magic, de unde se adapa caprioarele sufletului tau.
si ii multumesc omului care iti aduce un astfel de zambet, pe care tu ni-l daruiesti.
Ai scris despre fericire, asa cum ai promis, Alice. Iti multumesc.
Multumesc Maria pentru sentimentele tale.
Doresc sa afirm inca o data ca nu cunosc lumea voastra.
Nu sint o persoana care stie sa aplice concurenta printre voi, desi doresc de mic copil un suflet linga al meu si nu virtual.
Multumesc
Buna dimineata, cu raze de soare,
zimbeste, soare frumos ce arzi tot ce atingi.
Vreau soare mult, sa fie cald, sa fie caldura, arsita in sufletele noastre…si iubire adevarata, pentru cei ce simt.
Iubire, buna-dimineata la o ceasca mica de cafea, cu suflet.