O mie de feluri de dragoste
O fata blonda, cu cozi lungi, ridica la buze mana baiatului de langa ea si i-o saruta. El se intoarce spre ea si zambeste.
Un barbat se apleaca peste masa si mangaie obrazul doamnei din fata lui. Un batran ia din mana obosita a batranicii lui sacosa de plastic in care stau cuminti doua paini. Un baietel care abia a invatat sa mearga ii intinde jucaria lui unei fetite putin mai mari decat el. Un tanar musculos si-a scos tricoul si vasleste cu foc, obligand barca sa deseneze pe apa contururi ample, seducatoare, menite s-o emotioneze pe iubita lui. Barbatul meu imi ia picioarele si mi le asaza la el in poala, fiindca stie ca simt nevoia sa le odihnesc. La masa de alaturi doua doamne dragute, elegante, isi povestesc una alteia despre iubirile lor fara noroc. Una dintre ele plange. Lacrimile i se scurg pe bluza de matase fina, de firma. O mama tanara se repede ca o leoaica sa-si ridice din nisip pruncul cazut, caruia-i tremura barbita de plans.
O plimbare de vara prin Cismigiu si un popas la o cafea pe una dintre terasele aflate pe malul lacului iti ingaduie sa vezi o mie de feluri de dragoste. Si sa te bucuri ca ai nimerit, intr-o dupa amiaza torida, intr-un loc care te imbie la sarut. Intr-un colt de lume in care intelegi ca, negresit, viata nu e in alta parte, si ca, pe malul racoros al unui lac, dragostea e la ea acasa. Trebuie doar sa deschizi bratele si ferestrele inimii si s-o primesti… Asa cum e ea, de o mie de feluri… Dragoste inalta. Fericita. Dulce. Disperata. Fragila. Pierduta. Implinita. Timida. Tandra. Ostenita. Totala. Luminoasa. Inventata. Proaspata. Ostentativa. Pasionala. Eterna. Mareata. Efemera. Ridicola. Materna. Mintita. Desavarsita…
Tu cand ai fost in parc cel mai recent? Cand te-ai indragostit ultima oara? Si… in ce fel?
Fotografie de Paul Buciuta/ Marea Dragoste
exista multe feluri de dragoste
Cred ca fiecare cunoaste dragostea in felul sau. Cunosc oameni care se simt iubiti necomunicand deloc sau aproape putin cu persoana iubita si oameni care vorbesc zilnic toate nimicurile la telefon pana se vad seara,,,
euam fost in parc zilele astea, de Sfintele Pasti. Si am vazut multe feluri de dragoste, asa cum ai descris tu in articol, dar am mai vazut si dragostea unei fete fata de catelusul ei… sunt asa de multe feluri de dragoste… nici nu iti poti imagina…
cand m-am indragostit ultima data? hmmmm….. cand eram mai tinerica, de un baiat dar….asta e…. si se pare ca de atunci nu am mai gasit persoana potrivita… in schimb iubirea care o port in suflet este impartita la diferite persoane…
Eu merg in parc destul de des daca e vreme frumoasa cu fetele mele, si de fiecare data ma indragostesc de natura care ma surprinde primavara cu mugurii mici si delicati, cu trilul pasarelelor, cu verdele care se iveste sfios dupa iarna grea si imi iubesc copii cand ii vad cat sunt de fericiti cand se joacca si iubesc mult si multe lucruri,
de barbatul care este, acum, iubitul meu, m-am indragostit intr-un parc (parcul mare al orasului in care traiesc). decorul era cumva atipic: inceput de martie, un frig dintr-acela monstruos, care, sub alte auspicii, ar fi capatat chipul unei sorti stirbe ranjind rautacios, totul pustiu, ca si cum oamenii s-ar fi dat din calea mea, ca si cum viata mi-ar fi menajat amintirile de cosmetizari ulterioare si mi le-ar fi furnizat de-a gata asa cum voiam sa fie, cum imi vor fi de folos peste cine stie cat timp. in plus, ora era tarzie, niciun fundal sonor decat huruitul ultimelor tramvaie si vocile noastre stranii din pricina melanjului de emotie si infrigurare. ne intalneam de o saptamana si ne cunoscusem cu ceva timp inainte, dar jumatatea de ora cat am strabatut parcul pana la o statie de taxiuri a fost singura revelatie pozitiva, menita sa-mi injecteze speranta in vene, pe o raza de mult, foarte multe luni: aceasta cantitate minimala- noi doi, zgribuliti, vorbind despre lucruri mari, scriptibilie cu litera mare, lucruri pe care conversatiile superficiale de care erau intesate vietile noastre pana atunci le ocoleau sau manjeau cu reprobabile carente de traire- mi-a parut brusc suficienta ca sa rascumpere perioada de 3-4 luni care hotarasere scindarea mea intre o viata si o altfel de viata. fusesem parasita, fulgerator, fara explicatii, dupa relatii schiopatande si dezamagitoare, eram confuza, haotica, iar pe fondul acestui context sentimental oricum labil, se produsese marea tragedie a vietii mele de pana acum (nici nu puteau fi multe, am abia 20 de ani): mi-a murit tatal. a trebuit, deci, sa infrunt disparitia, fara drept de apel, a singurului barbat despre care nutream credinta ca nu le va semana celorlalti prin diferenta esentiala constand in prezenta lui- neconditionata si plina de dragoste. pot spune acum ca singura prima zi a vietii mele a coincis cu ultima zi din viata lui…
dar plimbarea aia, gestul timid cu care mi-a infipt in materialul rochiei un martisor in forma de white scottish terrier, sentimentul infricosator ca daca am mai trait vreodata vreo alta viata, asta e unul din momentele acelea de “spartura” in real, momente in care “imi amintesc”- au vindecat o mie de rani.
Mi-ai adus aminte ce bucurie imi aduc plimbarile in parc… am cateva saptamani de cand nu m-am mai avantat la o plimbare prelungita pe aleile parcului… Va trebui sa recuperez curand.
Cu indragosteala e alta poveste. Ma indragostesc destul de des si fugitiv. Ma indragostesc pentru 3 minute, 3 ore, 3 zile… si trece. As vrea sa pot pastra sentimentul mai mult, dar pleaca mereu, se stinge in noapte. Ultima oara m-am indragostit de un tip pe care il vedeam dimineata in drum spre serviciu… Si e ciudat, din ziua aia nu l-am mai vazut, desi am pastrat ora de plecare. Era lovit la picior, bandajat. Schiopata. As fi vrut sa-l prind de mana, sa-l intreb daca il pot ajuta. M-am multumit sa-l privesc o secunda in ochi pentru ca inima sa-mi ajuta in gat. Cred ca m-a tinut 3 ore sau poate 3 zile.
E un sentiment ciudat si frumos sa te trezesti gandindu-te la cineva, un oarecare. Il poti modela dupa dorintele tale si nu te va dezamagi niciodata prin a-si arata adevarata fata…
O seara minunata sa ai,
Andres
Sa ai si tu o noapte cu vise dulci, Andres! As vrea sa cunosti iubirea care dureaza, care te implineste, care iti schimba viata. M-am indragostit si eu de cate un baiat care mergea cu mine in autobuz, dar acum stiu ca n-a fost iubire, doar sete de iubire… Si am baut de multe ori din cate-o cupa goala si mi s-a parut ca e mai mult decat nimic. Dar daca n-ar fi venit dragostea, dragostea, dragostea… as fi murit.
Sambata, am fost la picnic cu sotul meu pe o banca din Parcul Kiseleff. Am admirat verdele abundent, curatenia impecabila, florile inviorate de stropi razleti de ploaie, cerul innorat datator de aer proaspat.
A fost dragoste tihnita si implinita, eram acasa.
M-am indragostit ultima oara astazi cand am mers mancat la pranz impreuna si am vorbit despre prieteni adevarati.
Am zambit, Daniela, si eu m-am indragostit azi de o mie de ori, in toate felurile unei mari iubiri…
M-am indragostit ultima data la o spalatorie de masini, intr-un loc ireal, dar de dincolo de vis. Apa pornea daca alimentai un automat, repetat, cu fise. Cel cu care eram, de cate ori se oprea apa, lasa furtunul jos, venea din celalalt capat al spalatoriei la automat si introducea urmatoarea fisa. Nu mi-a zis niciodata sa fac operatia asta, desi eram mult mai aproape.
Atunci am realizat cat de obisnuit e sa fie singur, atat de mult incat toate actiunile lui devenisera niste automatisme. Atunci mi-am dat seama ca nu mai vreau sa plec de langa el niciodata. Ca nu-mi doresc alceva decat sa impletesc strans singuratatea lui cu a mea si sa le fac un nod dublu.
Si cum a fost, nu ma lasa in suspans? Sunteti impreuna? Sunteti fericiti? Ati renuntat la singuratati? Da-mi vesti bune, Anda, te rog!
Nu, Alice
Am fost fericita doar eu, o vreme…
Imi doresc asa de mult sa iti/imi pot da o veste buna, intr-o zi…de fapt, cred ca va fi o dimineata…
Of, of, Anda mea blonda si frumoasa… Da, intr-o dimineata o sa rasara fericirea ta. Te imbratisez, cu drag mult, cu speranta pentru noi amandoua si cele mai frumoase iubiri traite.
Multumesc mult Alice, pentru generozitate, atentie, timp…Si, daca cele mai frumoase iubiri nu vor fi toate traite, le voi zugravi in culorile curcubeului si voi scrie despre ele ca si cand ar fi fost, amintindu-mi aroma pe care fericirea o lasa mereu in urma.
Frumoasa tema ne propui si astazi, Alice. Da-mi voie, mai intai, pentru ca am inteles ca esti nascuta in zodia racului, ca si mine, sa te felicit, sa-ti doresc fericirea, pe care am convingerea ca o meriti si sa-ti spun ca nu ma mira sensibilitatea ta, caci noi racii, prin firea noastra suntem inclinati spre a iubi, uneori fara limite si fara masura dar cu incredere, oarba chiar, ca ni se va raspunde la fel. Mare dezamagire, de multe ori si totusi, noi, o luam de la capat cu iubirea si iar iubim si iar speram :). Intradevar sunt atatea feluri de dragoste si atat de bine conturate in fiinta umana. Cred ca hrana noastra primordiala e iubirea sub toate formele ei si ca atat de bine ne este si atat de motivat pasul spre inainte, datorita si din cauza iubirii. De cand ma stiu pe acest pamant si ma stiu de ceva timp :), iubesc si vreau sa transmit dragoste. Sensul vietii, cum spunea cineva, e iubirea, scopul vietii este evolutia. Evoluam prin iubire.
Din acest week-end intru in concediu si sper ca imi voi petrece timpul prin parcurile din orasul meu, Timisoara, pe care il iubesc atat, parcuri ce se continua unul intr-altul, incat poti strabate intregul oras pe aleile lor. :). Va invit, cu tot dragul, in orasul nostru, sa puteti admira strabatandu-l, cele o mie de feluri de dragoste, pe care le veti regasi in urbea noastra, numita si mica Viena :).
Moi, esti din orasul drag sufletului meu, din Timisoara cea frumoasa! Si esti rac, ca mine si ca multe dintre fetele de aici, care iubesc si spera, si iarasi iubesc… Cum stim noi sa facem. Te imbratisez, o sa-mi lipsesti cat vei fi in concediu, dar te astept aici.
Alice, ma bucura ca iubesti Timisora. Intradevar, ai ce si te invit la noi oricand. Cu cea mai mare placere as fi un ghid pentru gradinile si locurile romanttice ale orasului. Multumesc pentru imbratisare, ti-o intorc si eu spunandu-ti ca voi fi in continuare cu voi, chiar si in concediu. O noapte frumoasa de vara, va doresc :).
O mie de zie, o mie de oameni, o mie de sentimente, o mie de iubiri, o mie de suferinte…and still counting
In fiecare zi traiesc mii de stari, de emotii, in fiecare zi ceva din omul iubit ma surprinde si face ca dragostea mea pentru el sa se dezvolte catre alte si alte sfere; in fiecare zi ma gandesc la copiii pe care o sa ii am si la dragostea pe care le-o port; IUBIM….SIMTIM…asta conteaza…asta ne face sa fim fiinte extraordinare si unice
nu trebuie sa ne indoim de sentimentele noastre si, va rog, nu mai puneti intrebari de genul “dragoste dureaza?”…evident ca dureaza; daca nici dragostea nu dureaza…ce se va intampla cu noi?
Dragostea dureaza. Dar uneori ni se pare doar ca e iubire, insa este, de fapt, numai teama de singuratate, Nicoleta. Numar o data cu tine…
O mie de feluri de dragoste si inca o infinitate…pentru ca in fiecare dintre noi samanta iubirii prinde cele mai neasteptate contururi, naste cele mai frumoase vise…Si pentru ca suntem unici. la fel si dragostea ne este unica intru fiinta!dupa cum spunea H.R. Patapievici : “Daca am fi iubiti cu adevarat, stiu ca nu am muri niciodata” si mereu m-am intrebat: De ce sa incepem cu “daca”?!
Stii, Alice, si ceea ce se intampla aici intre voi sau mai bine zis noi e o forma de dragoste…fiecare cuvant o tainuieste…
In sfarsit am curajul sa va scriu!
Pentru voi, pentru a va continua ziua despre si cu dragoste:
http://www.youtube.com/watch?v=_XOHpJ-UPD4&feature=related
Asa simt si eu intalnirea noastra de aici, Alina Andreea, ca pe o poveste de dragoste. Asa a fost si este si dincolo, pe celalalt blog, unde ne-am intalnit prima oara. Si pentru ca simteam cu toate ca sunt sentimente adevarate intre noi am inventat un proiect care sa ne faca sa ramanem impreuna, Cele mai frumoase iubiri. Eu nu stiu cum sa fac iubirile durabile decat nascand copii, sau scriind carti singura sau impreuna cu prietenii mei… Si fac asta cat inca mai pot, cat inca mai am alaturi suflete pe care sa le inmultesc sau sa le opresc intr-o secunda vesnica. Ma bucur ca ai venit, Alina Andreea, ca ai avut curaj. Si-ti multumesc pesntru Daca dragoste nu e, nimic nu e…
Multumesc, Alice.
M-am indragostit acum mult timp, iubesc si acum, e acelasi barbat…In prima zi a intalnirii noastre, m-a dus in oraselul unde a copilarit el, ma tinea strans de mana, am oprit in fata blocului si mi-a aratat geamul camerei lui, apoi cinematograful unde fugea de la scoala cu prietenii lui. Desi era iarna am strabatut orasul pe jos, cu mana strans prinsa in mana lui, cu sufletul si inima incalzite in mod miraculos de prezenta lui langa mine, ascultand povesti vesele legate de acea perioada a vietii lui… Am dormit intr-o pensiune de la geamul careia am privit noaptea orasul frumos luminat. Cand m-am trezit dimineata si el mi-a zambit am stiut ca il voi iubi frumos toata viata mea.
Am vizitat gradina zoologica, ne-am plimbat prin parc, ne-am bulgarit… Orasul despre care va spun e Targu Mures. De atunci nu am mai avut putere sa ma intorc in acel oras…
Am simtit atat de intens reverberatia povestii tale de dragoste, Cristina Socaciu, incat iti aud pasii pe strazile orasului drag, si iti aud rasul, si te vad sub ninsoare, desi nu te-am vazut niciodata si nu stiu daca mintea mea te deseneaza corect. Dar stiu, simt profund conturul sufletului tau, care e desenat precis in sufletul meu, te cunosc in amanunt, asa cum o cunosc si pe Rosanne, pentru ca noi trei ne-am tinut de mana in nopti insingurate si asta nu se poate sterge niciodata din vis si din inima. As vrea sa fii fericita si sa te intalnesc si sa te imbratisez cand imi vei spune, fara ezitari, ca te simti in al noualea cer! As vrea sa fie si Rosanne a noastra, si eu, sa radem si sa topaim intr-un dans pe care sa-l inventam noi si sa fie mereu al nostru…
Alice, stiu sigur ca in ziua in care va voi intalni, pe tine si pe Rossane, voi fi fericita… Asa cum spui, asa cum cred si simt, mainile noastre inlantuite in acele nopti vor ramane mereu intinse… Ieri, cand te priveam la TV, am zambit… si era un zambet de care mi-a fost dor si nu-mi venea sa cred, ca acel om minunat pe care il privesc, imi adreseaza cuvinte atat de calde…
Si imi doresc ca Rossane sa nu se fi suparat pe mine, m-am inchis in carapacea mea de rac, si nu mai vorbesc cu nimeni…dar mana mea a ramas intinsa…
Sunt atat de asemenea voua, sunt prietena ta cu adevarat! O sa vezi, o sa simti, o sa radem impreuna toate trei- sau poate o sa plangem putin…
Mergem des in parc sau in gradina botanica…pacat ca, de cele mai multe ori luam cu noi si problemele care nu se prea impaca cu saruturile.
Nu merg niciodata in Gradina Botanica, dar o sa merg, ai dreptate, Sanda! Si-o sa las la poarta toate grijile, si-o sa ma ridic pe varfuri sa-mi sarut barbatul ca si cum ar fi prima oara…
Ma uit cu drag la batraneii care se tin tandru de mana, oblojindu-si suferintele fizice reciproc… Trag cu ochiul la adolescentii din parc, care se saruta pe banci, de parca ar fi singuri pe Pamant- ei si dragostea lor. Zambesc cand cei din jur se mira ca iubirea noastra dainuie, dupa ani si ani si ne uitam complice unul la celalalt!
Iubirea exista, in mii si mii de forme, ce minunat!
In parc nu ies prea des, din pacate, desi copiii ma roaga deseori… Dar e o idee buna, pentru ca vine de la Alice:)
Si eu iau din ideile tale, Amore-Iulia, si eu imi iau speranta din speranta ta. Imi esti draga!
Voi chiar credeti ca dragostea dureaza? Ultima data m-am indragostit acum 2 ani. si de atunci sunt cu acea persoana. Uneori e atat de bine langa el si ma face atat de fericita…dar alte ori nu vreau sa il vad, sa il aud, sau sa se pomeneasca macar de el. Oare dragostea adevarata chiar tine 3 luni?
ultimaoara in parc…saptamana trecuta(cu bicicleta:X)
Have a wonderfull day
Nu stiu, Reha, ma intreb si eu cateodata, cand mi-e dragostea fragila, cand ma coplesesc temerile. Dar nadajduiesc, si lupt si caut si vreau sa imi pastrez dragostea pentru totdeauna. Fiindca n-am avut niciodata atat de intreg sentimentul ca e dragostea vietii mele, ca imi curge prin vene sangele lui, ca eu sunt el. Asta va dura, nu se poate altfel.
Oricat ai incerca si te-ai zbate la un momentdat obosesti, mai ales daca el primeste si tu daruiesti. Nu e vorba de dragostea vietii, e vorba de tine si atat. Va dura pentru ca vrei tu asta, si te incapatanezi, chiar daca uneori ai momente cand nu mai vrei.. Fac la fel si eu, nu stiu cat voi rezista, dar mereu incerc sa fac sa fie bine. Sincer u stiu cat e de bine… Bine, probabil ca la mine situatia e total diferita ca a ta….
Chiar daca obligatia noastra ca om e sa fim fericiti si sa nu renuntam, parca nu se poate de fiecare data…
Buna dimineata
O remarca …Din gesturile -dovada de mai sus , cel mai implinit si deci cel care exprima ,iubire sincera , protectie , tandrete ,caldura sufleteasca ,sensibilitate,respect profund ,declaratie nerostita pe vesnicie este cel cu “picioarele odihnite in poala lui”.
Despre mine…Da , m-am indragostit de prima mea iubire , de fapt ne-am re-indragostit desi suntem alti oameni ca infatisare , marcati de bucuriile dar mai ales de traumele unei vieti traite separat.Ne-am regasit dureros pe un pat de spital. Ne-am promis unul altuia vesnicia ,( care ne-a mai ramas ).Am facut asta pe malul unui superb lac european.
O zi frumoasa , Alice !
Sa va fie vesnicia care v-a mai ramas cea mai fericita dintre vesnicii! Asa e, Lacrima, ma simt ocrotita, cand cobor de pe piedestalul meu de zeita, sunt doar o femeie gravida pe care o dor gambele umflate de la sarcina. Dar iubesc cu iubirea pe care am cautat-o toata viata si nimic nu mi se mai pare greu.
imi sare inima din piept de fiecare data cand omul meu se uita la mine. ma indragostesc iar si iar de el, de cate ori ma tine de mana si plecam prin lume, cu doi euro in buzunar si un sac de sperante si dor de frumos.
s-ar spune ca traiesc o poveste de lapte si miere, desi viata ne arunca mereu din barcuta noastra de coaja de nuca, dar ma indragostesc si caut mereu regasirea noastra, acele maini care ma ridica mereu dintre apele tulburi, acei ochi ce imi spun fara cuvinte ca sunt, ca eu sunt.
iar parcul este locul meu special, cum bine ai spus tu eu sunt o pisica insingurata, locul in care stau ore in sir si privesc oamenii… si zambesc cu sufletul.
Zambetul tau de pisica de Cheshire… Asa sunt si eu, indragostita mereu, reindragostita la fiecare privire, la fiecare atingere. Si iubesc in toate cele o mie de feluri posibile. Ce fericita sunt, si ce speriata de atata minune!
da, Alice. de Cheshire… cand o spui tu suna frumos si imi infloreste un zambet mare-mare pe gura