Oportunitati de criza
In limba japoneza, ideogramele care desemneaza cuvantul criza ilustreaza un obstacol. Si o oportunitate. Eu nu stiu sa inteleg cu adevarat oportunitatile din crizele business-ului. Dar incerc sa le pricep pe cele ale inimii. Si sa merg mai departe.
Oamenii isi arata adevarata fata in momente de criza. Atunci cand lucrurile nu merg conform programului, intra in panica si totul capata alt ritm, alta randuiala, alt rost. Citesc prin manuale, si oameni mai intelepti decat mine imi spun de asemenea, ca e vreme de schimbari cu folos. Dar mie mi-e frica, prin toate legile firii, de schimbari.
As fi vrut, dintotdeauna, sa am o viata lina, si un drum de la care sa nu ma abat. Sa-mi stiu, inca din primele tresariri ale inimii, cine-mi este ursitul, sa avem copii si sa nu ne gandim niciodata ca ne-am putea desparti. Sa nu cunosc o a doua iubire si sa nu-mi otraveasca sufletul niciun fel de curiozitati ale mintii poftitoare de dragoste, ale trupului care ravneste atingeri. Dar viata este de doua feluri: pe de o parte, viata din visele noastre, viata asa cum ar fi trebuit sa fie dupa o proiectie a dorintelor care pulseaza, dintotdeauna, in noi, iar pe de cealalta parte, viata asa cum ni se da in fiecare ceas, in orisice clipa. Viata traita.
Uneori imi spun ca am trait mai mult decat as fi vrut. Ca dintr-o criza in alta, dintr-o panica in alta, am glisat prin mai multe vieti, si niciuna nu m-a vrut cu adevarat. Sau, pe niciuna n-am stiut s-o pastrez. Am intalnit, tarziu, un om care a alunecat si el printre iubiri si crize, si ne-am intersectat vietile intr-o oportunitate atat de inalta, incat parea sa fie fericirea insasi. Dar prabusirea din piscul splendorii e atat de cumplita, incat seamana chiar cu moartea, cu o criza dincolo de obstacolele careia nu se intrevad niciun fel de oportunitati. Si, totusi, plutesc mai departe, iar panica mea exersata imi da timp sa vad frumusetile lumii, splendoarea iubirilor visate, fragezimea emotiilor oricarei varste. Si-mi spun ca mie mi-au fost date mereu oportunitatile visarii asezate in cuvant. Ca din orice deznadejde se naste o lacrima care spala pacate. Ca din orice cadere se va naste un zbor spre lumina.
cu totii traim intr-o criza continua
cu totii avem momente dificile , de criza
nu cred ca exista cineva care sa nu aiba un moment in care ii vine un moment de criza sau de isterie
cred ca toti am avut si vom mai avea crizele noastre, important este sa fim calmi, sa cautam solutii si sa nu ne blocam!
Cred ca fiecare din noi trece la un moment dat printr-o criza fie ca e financiara sau de orice alt fel, insa cel mai important e sa stii sa te mentii sa nu te duci in jos si astfel o sa reusesti sa treci peste
cred ca fiecare are o zi de criza, sau putin gri… imi place sinceritatea ta Alice
Alice, eu stiu si tu nu ne spui ca exista si teama de criza financiara care (desi multi o blameaza) incepe sa-si arate dintii ascutiti tot mai mult. eu stiu ca tu ai ingrijorari cu editura, cu revista… sunt problemele de sanatate legate de sarcina…caldura..
de-ar fi dupa mine, as sterge tot si te-as lasa la fel de luminoasa ca in ziua concertului lui Peter Gabriel… sa ramai mereu asa. dar nu pot.
asa ca vin si spun: ingrijeste-te de tine si de pruncii tai.
de vei avea nevoie de ceva, orice, si eu pot… voi veni, voi face, voi fi alaturi… pe cuvant de pisica neagra!
Nu ştiu ce să zic! Mi-e teamă că dacă aş zice, n-aş zice destul de bine. Totuşi, dăruieşte-ţi liniştea şi zâmbetul!
Caută acolo, înăuntru, tristeţea şi goneşte-o…
Eşti puternică, eşti adevărată, eşti minunată…
draga noastra Alice… te imbratisez…sa nu fie nici un nor, nimic sa nu-ti umbreasca fericirea…ma rog sa fie bine tuturor zeitelor, si bineinteles tie …
In sfarsit! Multumim frumos si sper ca o sa te odihnesti si gandurie rele or sa treaca. Paradoxal, dar citind raspunsul tau m-am linistit si in privinta mea. De o saptamana am un ghem in stomac, parca as astepta sa-mi cada cerul in cap, iar cei dragi mie, inclusiv copilul meu, imi spun ca simt acelasi lucru. In lipsa altei explicatii, asociez tensiunea si nelinistea din jur cu eclipsa de soare de saptamana trecuta.
Iti doresc sa fii fericita mereu!
Nu am cuvinte sa va multumesc. Nu stiu cum sa va explic exact prin ce trec, in viata mea nu s-a schimbat nimic concret, dar m-a napadit o frica ingrozitoare. Vad pretutindeni doar sfarsituri, doar caderi, si nu mai am puterea sa cred ca va fi bine pana la capat. Am obosit. Nu s-a schimbat nimic in afara mea, dar se schimba inauntru. Si mi s-a tot spus ca gravidele sunt fericite fara intrebari, neconditionat. Probabil ca eu nu sunt gravida.
Sunt la mare, am facut un pictorial aici, nu am dormit de doua nopti. Poate ca muncesc prea mult si atunci cand fur un minut de somn, mi-l otravesc cosmarele.
Va multumesc pentru grija, pentru incurajari, pentru sufletul vostru nobil. Multumesc.
Alice, inger de floare, tu nu esti gravida, esti o zeita ce va naste un inger, din dragoste. Vin-o la munte, la aer curat sa te odihnesti putin, esti invitata mea.
Te imbratisez cu drag.
Va iubesc. Va multumesc. As vrea sa vin la voi, o sa ma gandesc. Am ajuns acasa, incerc sa imi linistesc inima putin, si sa dorm mai mult, sa ma trezesc zambind- dar tot cu mainile intinse spre voi. Fiecareia in parte va multumesc.
…Draga mea, sa stii ca esti cea mai buna si cea mai frumoasa!
Draga noastra Alice, sper din tot sufletul ca tacerea ta de astazi nu inseamna altceva decat ca iubitul tau te-a “rapit” si v-ati ascuns de tot ce va poate face rau, de ochii lumii si de minunile tehnicii. Am dat de un milion de ori “refresh” paginii astazi la birou, m-am gandit tot timpul la tine. Iti astept zambetul, asa cum astept zambetul copilului meu atunci cand e bolnav. Suntem alaturi de tine, nu poate fi decat bine!
Situatiile de criza pot fi gestionate cu maturitate si intelepciune. Cu totii am trecut prin ele.Eu vreau sa cred ca Alice face referire la ele, asa, la modul general si nu ca i s-ar intampla ei ceva rau acum.
Sanatate si iubire, tuturor!
am ganduri mute….am zambet inghetat!!!
eu nu mai cred demult in, mai nimic….
tu esti cea care ai luptat cu impotrivirile mele, tu mi-ai aratat jumatatea ta de fericire, care formeaza intreg, care completeaza rosturile firii, si ale lumii si ale vietii, si ale mortii…tu……
Nu, nu , nu !!!
Citesc si recitesc si eu, ca fetele de dinainte…
Alice daca tu ai fi trait o iubire simpla si mediocra, planificata de la bun inceput, n-ai fi ajuns niciodata sa scrii. Sa strangi langa tine si sa faci sa freamete mii de oameni care se regasesc in gandurile tale. Tu nici nu stii sa iubesti mediocru, tu arzi, te inalti, te prabusesti, esti altfel.
Te tin de mana, uite cate maiini se intind spre tine, va fi bine draga mea. E doar un nor, o umbra, respira adanc, linisteste-te, plange nitel daca simti nevoia…Iar apoi zambeste. Lui, copilului ce va veni, a celor de acasa, noua. Astept poze cu zambetul tau cel frumos, cel care ne insoteste de cateva luni de zile.
Alice, sunt langa tine cu mainile intinse.
Alice, nu stiu ce sa inteleg din cuvintele tale, care par un exercitiu al metaforelor triste si sper, cu toata sinceritatea, ca asa sa ramana. Vreau sa spun ca acea liniaritate a vietii si implicit a iubirii, cred eu, nu este sortita fiintelor superioare, deosebite prin ceva anume. O viata limpede si clara, trasata drept, aflata intr-un sablon bine stabilit, de generatii, este apanajul majoritatii mediocre si care trece prin viata fara a lasa vreo urma semnificativa prin ceva. Iubirea aceea cu suisuri si coborasuri cu intuneric si lumina este pentru sufletele puternice si mari care, Dumnezeu stie precis, pot sa duca aceasta povara atat de grea. Aceste fiinte, frumoase, au aceasta ursita, dureroasa pe care ele o transforma in deosebitele povesti de iubire care, spuse lumii, lasa loc credintei ca iubirea in cel mai sublim inteles ai ei exista. In toate clipele vietii noastre pamantene avem iubirea de nemasurat a Divinitatii. Sa credem si sa ne rugam cu siguranta ca Dumnezeu are grija de noi si de sufletele noastre.
Uneori cred ca viata, asa cum o vad eu si o asez in cuvinte, nu exista decat in mintea mea. Momentele de criza imi dovedesc, iar si iar, ca nu stiu sa traiesc. Ca viata e in alta parte. Cu timpul, am inceput sa obosesc sa mai visez. Si, de cand nu mai simt, descopar ca nici nu mai pot scrie. Am pierdut si cea din urma arma.
Se vede raza de soare. E mai puternica decat norii! E puternica ca si tine.
De la ora 8 dimineata tot citesc si recitesc, ma uit printre randuri…. O sa fie bine. Trebuie sa fie bine.
Alice, am citit si recitit. Spune-mi ca nu am inteles eu bine, ca totul e la fel ca zilele trecute, ca esti fericita si frumoasa…
Te tin de mana!
E deja ora 10.30, nimeni nu mai scrie nimic, iar pe blog nu pot intra de la birou. Sper ca totul e bine si am inteles eu gresit tristetea lui Alice din aceasta dimineata.
Un gand bun si pentru Pisica,pace si liniste va doresc sa aveti!
Cea mai mare oportunitate in aceasta perioada e sa faci copii. Cheltuilelile pentru femeia insarcinata nu sunt atat de mari ca pentru o mamica si un an-doi pana trece criza ai copil mare si frumos si posibilitatea de a-i oferi mai multe. Cel putin teoretic
Alice, stiu ca doar a trecut un nor pe cerul fericirii tale. Noi ne daruim total si orice dezamagire ia proportiile unui cataclism in sufletul nostru. Nu ai cazut,doar te-ai dezechilibrat,el e acolo langa tine si te tine de mana. Sunt sigura de asta. Putin mai jos suntem noi, zeitele tale, cu mainile intinse , gata sa-ti sara in ajutor . Dar nu va fi nevoie. Nu ai cazut. A fost doar un vis urat. Buna dimineata, zambeste, iubeste, fii fericita!
Alice sunt cu tine, stiu ce inseamna sa cazi de sus. O sa fie bine, o sa vezi.