A insela sau a nu insela
Eu nu cunosc nicio femeie care sa nu-si fi inselat sotul. Si niciun barbat care nu si-a inselat sotia. Chiar daca lucrurile n-au mers pana la capat, toti cei pe care ii cunosc eu au fost implicati, macar virtual, in cate un flirt mai mult sau mai putin serios.
Asta nu inseamna ca traiesc intr-o lume a moravurilor usoare. Dimpotriva, ma invart printre oameni de toata isprava, care declara ca tin la familiile lor si unii dintre ei chiar o fac cu toata seriozitatea. Dar am tot mai mult senzatia ca viata ne ia pe sus si, din cand in cand, ne trimite cate o ispita care sa ne plesneasca peste ochi cu propriile noastre trufii.
Eu cred si stiu pe propriul meu suflet ca a insela nu inseamna neaparat a ajunge cu cineva in asternuturi. Uneori e de ajuns sa porti pe altcineva in gand, sa spui si sa gandesti lucruri pe care sa nu le poti impartasi partenerului tau, ca sa te incarci cu vinovatia tradarii. Dar in jurul meu vad cu mult mai mult de atat. Am o prietena care, desi e maritata de o viata, tot de o viata isi pastreaza o legatura de taina cu primul ei iubit de care s-a indragostit in liceu. Cunosc bine de tot o femeie care, timp de un an, a avut – in scris- o relatie cu un barbat cunoscut pe internet, de care a fost indragostita nebuneste. Ei nu s-au intalnit niciodata fata in fata, desi ea era pregatita sa-si paraseasca sotul si sa plece sa traiasca cu alesul sufletului si al megabitilor sai. Dar alesul n-a avut niciodata curaj sa o intalneasca… Si n-a mai fost nevoie sa-i marturiseasca nimic sotului. S-a intors, spasita si devastata de durere, in mariajul ei pe care ar fi vrut sa-l paraseasca, dar n-a mai avut motiv.
O alta amica de-a mea imi povesteste cum acopera ea toate amantlacurile prietenei sale casatorite, care o pune sa minta ca i-a cumparat cadouri, sau a invitat-o la film, sau la un week-end petrecut doar de ele doua la munte. Iar in ceea ce priveste barbatii, nu, nu cunosc niciunul care sa spuna, cu mana pe inima, ca nu a inselat, macar cu gandul, daca nu cu fapta. Stiu barbati care au o iubire extraconjugala si barbati care invita in patul conjugal – si extra – cate-o duduie noua, ori de cate ori au prilejul . Stiu barbati care au si copii cu femei de care sotia lor nu a auzit niciodata. Stiu…
Vorbesc despre altii nu pentru ca, de la inaltimea pozitiei mele auctoriale, imi permit sa-i critic pe cei din jur. Am trecut eu insami prin tradari grave, prin inselatorii complicate si umilitoare, greu de indurat, ale mele sau ale omului langa care traiam. Ca dovada ca, pana la urma, am sfarsit prin a ne desparti. Si doar astfel am putut ajunge in miezul iubirii mele de azi. Dragostea pe care o traiesc are in ea toata frenezia inceputului, toata nebunia si orbirea indragostelii prin care am trecut cu totii. Dar recunosc ca, in momente de cruda luciditate, ma intreb cat va dura emotia si cat va dainui fidelitatea neconditionata pentru care azi ne simtim atat de pregatiti. Ma intreb daca ispita tradarii pandeste intotdeauna dupa fiecare colt de strada, dupa fiecare colt de inima, chiar si foarte indragostita…
Comentarii
693 Comentarii la “A insela sau a nu insela”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
Foarte frumos articol…nu am inselat niciodata si, sper, ca nu am fost inselata…cel putin eu nu stiu…dar daca as afla ceva de genul asta..nu stiu cum as reactiona…dar de iertat sunt sigura ca nu as putea ierta…ai foarte mare dreptate…si eu cunosc persoane, barbati, care au copii cu alta femeie si le mai si intretine…si o duc ffff bine…cu masina… apartament… mancare … si fara servici…eu una nu as putea accepta asa ceva….
nu
daca se poate insela cu gandul…..atunci….
Sunt multe tentatii in ziua de azi si este foarte usor sa inseli. Cred ca mai greu e sa nu-ti inseli partenerul si e nevoie , nu doar de dragoste, ci si de respect fata de el sau ea.
A insela este un mod de a face un rau gratuit.
Daca il iubesti cu adevarat pe cel de langa tine, nu ai cum sa-l inseli!
Sigur aleg “a nu insela” si ” a respecta persoana de langa tine”.
nu pot sa imi insel iubita deoarece o iubesc foarte mult
sunt casatorita de 30 ani si nu mi-am inselat niciodata sotul
Casa de piatra si multa fericire in continuare! Aveti o casnicie lunga, felicitari … e greu de tinut in ziua de azi fraiele casniciei!
Atractii sunt la tot pasul, trebuie sa stii doar cum sa le controlezi.
nu as insela niciodata
nu e frumos si nici bine sa inseli
nu e bine sa inseli…
Nu as insela deoarece nu-mi sta in fire.
A insela sau a nu insela? Aceasta-i intrebarea! A nu insela! aste e raspunsul corect. De ce sa inseli? Sunt de acord ca poti sa o faci si cu gandul…dar nu e acelasi lucru! Oricum eu cred in fidelitate. Cred ca e singurul lucru pe care nu i l-as putea ierta sotului meu e infidelitatea.
e un proverb nu face ceva ce nu iti doresti ca tie sa ti se faca … deci insala si vei fi inselat
daca este iubire nu cred ca se pune problema
am doar 25 de ani,dar pot spune cu mana pe inima ca nu am inselat,si sper sa nici nu o fac…daca se ajunge sa inseli odata e o treaba,dar daca o faci deja ca pe un lucru normal,inseamna ca acea relatie schiopateaza rau de tot.
O relatie este ca si o casa,iar fundatia ii este increderea…in momentul in care dispare,nici dragostea,nici altceva nu mai fac relatia sa mearga,cel putin eu nu as putea sa mai stau cu cineva care ma inselat
Este atit de usor sa judeci pe altii.Sa-ti dai cu parerea despre ce ai face sau nu.Dar cind esti in fata faptului,cind iti vine sa dai cu capul de pereti ,poate,poate iti vine gindul bun,cind nu stii ce consecinte vor urma faptei tale,cred ca nu mai e atit de usor.Si eu am obiceiul sa-mi dau cu presupusul,pina cind am trait drama unei prietene,pe care oricit as fi vrut sa o ajut ,nu stiam cum.Le acuzam pe acele femei ,care ramin linga sotii lor doar din motive financiare.Ce usor este.Dar cind esti in locul lor,nu mai e asa.Au muncit uneori o viata linga acel om,si se vad nevoite sa ia viata de la 0,pentru ca el ii spune ca poate sa plece daca nu-i convine.Si daca au si ghinionul sa nu aiba un loc de munca ,le mai poti acuza?Daca au ghinionul sa traiasca intr-un orasel mic in care nu-ti gasesti un loc de munca,le mai poti acuza?S-au credeti ca daca se despart si ajung pe drumuri cu copilul,sau doamne fereste cu copii,sunt mai demne de lauda.In aceste cazuri este mai bine sa taci,sa te bucuri daca nu ai o asemenea problema si sa incerci sa treci cu demnitate prin viata asta scurta si plina de probleme.
Mare dreptate ai… Pleci, dar unde? Nu traim intr-o lume in care sa avem cate doua trei apartamente sau nu stiu cate case. De cele mai multe ori cuplurile au o singura casa luata si aia pe credite nesfarsit de lungi. Si te intrebi scarbit: ok, m-a inslat, m-a tradat, m-a sfasiat, nu ma mai iubeste, imi spune ca pot pleca, dar unde???? Si uite asa ne plafonam si ramanem sub acelasi acoperis cu un om pentru care nu mai insemnam de mult inceputul si sfarsitul, pentru care dragostea, de mult, nu mai are acelasi liman cu al tau… Pacat.
a nu insela nu as putea niciodata sa insel pe cineva
Nu as insela niciodata.Am trecut prin asta si stiu cat de dureros poate fi.
e bine sa fii iubit si sa iubesti dar sa inseli, e groaznic
cred ca as inebuni!
Nu ve inebuni Nicol209, dar nici nu vei trai… De fapt sunt si momente in care simti ca innebunesti, dar te trezesti apoi la acea amara luciditate care ti-o doresti a fi un cosmar urat… Eu iti doresc sa nu cunosti amarul tradarii nciiodata in viata ta, e cumplit si imposibil de descris in cuvinte…. Zile senine
este bine sa fii iubita si sa nu fii tradat …dar intotdeauna exista un “dar” care de multe ori dezbina o familie
e dureros sa fii inselat …orice ai fi…barbat, femeie, daca-ti iubesti partenerul si el te tradeaza iubirea voastra primeste o lovitura de pumn in fata. te ridici cu greu..poate te mai ridici…dar o mai poti lua de la capat sau te declari invins?
O iei de la capat, poate, dar schiopatand rau.
de uitat in stinga, in dreapta, as fi mincinoasa daca as spune ca nu am facut-o. mai departe nu mi-am propus sa merg si nici pornire spre asa ceva nu am
“Niciodata sa nu spui niciodata!”
De ce ajungem sa inselam?De ce acest pacat nu poate fi perceput ca o dorinta de a pune capat suferintei,singuratatii si lacrimilor..atunci cand stai alaturi de cineva ani,cand esti tratat cu indiferenta,cand nopti in sir,mult prea multe sa le poti insirui ,durerea iti mistuie inima iar intrebarile nu iti dau pace..nu stii ce ,de ce,cum e posibil ca un suflet cu inima plina de iubire cu trupul curat si frumos sa nu primeasca linistea si tandretea unei imbratisari ,sarutul cald si plin de pasiune de cel ce-i sta alaturi de mult prea mult timp!?Atunci cand nepasarea celui de alaturi iti apasa sufletul si iti regasesti intamplator(necunoscute sunt caile Domnului) zambetul si sclipirea in privirea unui suflet ce constati mirat/a ca iti rasfata un colt din suflet fie si cu un zambet, atunci nu e pacat sa intorci spatele trecutului si sa te lasi purtat de bratele necunoscutului?Cine stie..poate e o noua sansa la fericire..poate toate acele nopti in care suspinele au inchis respiratia lacrimilor, au declansat adevarate cutremure, vor putea trage zavorul in urma lor..Cand lucrurile nu sunt ce par a fi,atunci,cred ca ar fi bine sa nu ne mai chinuim asteptand diminetile cosmetizandu-ne chipul pentru a ne amagi ridurile si cearcanele de zbuciumul noptilor pierdute!De ce sa ne topim constant viata intr-o tacere,daca Cel de sus ne ofera sansa de a putea din nou zambi!Pentru a nu fi inteleasa gresit ,m’am referit strict la o anumita categorie de suflete!
Inteleg si e dureros ce spui. Eu zic insa ca in acea situatie mai bine te desparti si iei viata de la capat.
NICI EU NU SUNT DE ACORD CU INSELATUL PARTENERULUI…MAI BINE II SPUI IN FATA…CA POATE SE VOR REZOLVA PROBLEMELE DE CUPLU…BINEINTELES ACOLO UNDE EXISTA COMUNICARE
Eu nu mi as insela partenerul de viata niciodata, chiar daca nu l as mai iubi, cred k este un lucru de onestitate si respect fata de tine in primul rand.Ma gandesc ca este pacat sa ti bati joc de viata ta si a celorlalti si sa le produci suferinta, doar pentru un moment de placere sau poate pentru unul plin de dezamagire….in viata sunt atat de multe lucruri dragute care merita cu adevarat timpul si inima noastra si sunt mult mai importante, eu sunt convinsa.
Eu cu sotul avem o vorba:Am jurat credinta nu orbire.
ne uitam si noi stanga dreapta,ca doar nu o sa ramanem de piatra,dar de aici ,la a insela fizic e cale lunga,o cale pe care nu voi calca
eu nu sunt de acord cu inselatul……
)
tare amuzante comentariile cu “boul”
bun articol
sa spunem ca am varsta necesara in a-mi da cu parerea
se intampla sa auzi ca domnul X si-a inselat sotia,prietena,etc..nu da nimeni nici o importanta ba dimpotriva incep toti sa speculeze care ar putea sa fie cauza,doamnele nu fac mare tam-tam ba chiar dau vina pe acea nefericita: nu s-a mai ingrijit,nu-i pasa de el si cu rautate spun…asa-i trebuie ca sa nu mai spun faimoasa replica ,,al meu nu m-ar insela,, morala de fapt este ca nimeni nu vede un lucru rau in asta decat in momentul in care sunt ele puse in aceasi situatie si vai,vai durere mare cand afla ca sotul le-a inselat cu toate ca (psiholog fiind) doamnele mele sunt mii de semnale dar nu vreti sa le da-ti importanta
statistic majoritatea femeilor inselate sunt la cunostinta cu escapadele sotilor dar si aces DAR l-am scris cu majuscule nu le intereseaza minune mare atata timp cat dragutul aduce banii in casa,nu sunt maltratate(escluzand anumite cazuri),doamnele sunt doamna X, sotia d-lui doctor,sotia d-lui profesor,sotia d-lui secretar…etc
banuiesc ca o sa supar cateva doamne cu aceasta interventie a mea DAR
doamnelor treziti-va la realitate
Un pic de gramatica in plus nu strica.
am alte lucruri pentru care sa-mi fac griji,pacientii mei,copiii mei,parintii mei,sotul meu,las gramatica in grija dv
fiecare isi expune punctul de vedere aici,nu urmarim greselile de ortografie
o seara buna
ai dreptate, din pacate unele femei sunt prea lase si se complac in aceasta situatie asteptand sfarsitul relatiei de la sine sau daca poate domnul se hotaraste sa plece………trist dar adevarat., dar oare de ce?
de ce nu putem fii sinceri cu noi. daca nu se mai poate sa incheiem in termeni pritenesti, de ce sa ne amenintam, sa ne violentam sa i pedepsim pe cei din apropierea nostra……..
curioasa reactie ati avut la ceea ce am scris
am citit multe comentarii pe acest blog,greseli de ortografie facem majoritatea unii chiar foarte multe,cum de a intrat chiar comentariul meu in vizorul dv?
doamna draga sper ca in viata de zi cu zi sa nu incercati sa gasiti doar greselile celorlalti ci sa va da-ti seama unde ati gresit dv
si va rog nu va deranjati sa-mi raspundeti
folositi-va resursele pt a face altceva mai bun
Doamna draga intr-adevar toti gresim, insa pe mine m-a mirat faptul ca sunteti psiholog ceea ce inseamna ca ati terminat niste studii universitare, poate chiar postuniversitare. Acest lucru presupne ca ati trecut prin niste examene destul de solicitante unde trbuia sa respectati niste reguli de exprimare si gramaticale invatate in gimnaziu.
Textul dumneavoastra (din cauza semnelor de ortografie incorect puse sau inexistente) e destul de greu de citit, ceea ce nu e foarte bine tinand cont ca lucrati cu oameni si, presupun, ca va exprimati la fel. Sunteti psiholog doamna draga, aveti (cred) studii universitare… Mult succes si nu luati in nume de rau ceea ce am scris. Este o parere pur personala.
Zile senine va doresc!
am o familie fericita si nu cred ca va exista vreodata vreo piedica in calea dragostei,de inselat nici vorba
Cred ca sunt o norocoasa pentru ca eu nu cunosc decat familii in care partenerii nu se insala . La fel si in familia mea , verbul a insela nu exista
din pacate flirturile nu se discuta la cinele in familie…;)
ar fi culmea sa te si lauzi cu asa ceva sau poate sunt care fac?
a insela, clar
alice, frumos articolul tau, cu mult adevar, dar la sfarsit parca parca inclin sa cred ca l-ai scris pentru sotul tau, actual, ti-ai exprimat temerile si fericirea….hai ca esti o norocoasa, bucura-te de ceea ce ai, prea gandesti mult ! de ce sa nu crezi ca e posibil ca viata ta pana la batranete sa fie ca-n ziua de azi??? ; numai bine, anda
Daca ar exista comunicare eu nu cred ca oamenii s-ar insela unii pe altii…Nu e vorba ca nu ne ajunge ci doar ca nu ni se da atentie.Sunt sigura ca oricine nu a primit suficienta atentie din partea iubitului/iubitei a simtit nevoia sa fie cu altcineva sau s-a gandit la o alta persoana!
asa de multe adevaruri in ceea ce ai scris,nu se insala de azi pe maine,vine totul treptat,de multe ori vedem schimbarea partenerului si nu facem nimic sau nu vrem sa facem nimic,credem ca ni se cuvine totul fara sa dam ceva in schimb
E atat de usor sa spui ca observi schimbarea partenerului si nu faci nimic. Va marturisesc ca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa-l fac sa inteleaga, sa il fac sa vorbeasca cu mine. Am initiat discutii, m-am schimbat eu, am incercat sa fiu asa cum nu eram, insa atunci cand el/ea porneste pe aceasta cale nimic nu-l mai poate impiedica sa nu o mai faca. Incerc sa trec pe ste asta si s aimi spui ca ar fi pacat sa ne despartim la primul impas intampinat in relatia noastra de aproape 10 ani, dar doare rau tare. Nu ma pot impaca cu gandul, nu pot accepta, nu pot ierta, uita… El si acum imi spune ca nu stie ce a fost in mintea lui, nu stie la ce a gandit atunci, insa nu regretele nu mai au rost acum…
Citesc si parca ma vad pe mine…Asa este, este foarte greu, al naibii de greu sa treci peste..dar ce faci cand nu poti sa renunti, ce faci cand el te implora sa nu pleci?…oare ma intelege cineva?..poate doar cine a trecut prin asa ceva…Multumesc.
Te ineleg perfect. Stiu cum e sa nu poti pleca. Parca nu te lasa inima sa pleci si sa lasi in urma atat de multe lucruri, sperante, vise, o draoste mare… Si pe mine m-a implorat sa nu plec si nu am facut-o, insa, sincera sa fiu, nu sunt sigura ca am facut alegerea corecta. Imi spun uneori ca trebuia sa plec si sa imi vad de viata mea ca, orice s-ar intampla, oricum nu voi putea uita, ierta, trece peste acest amar. Parca e nedrept ce mi s-a intamplat, dar nu am cum sa schimb acum. E ussor sa judeci si sa spui ca ea a stat cu mainile in san cand a observat schimbarea partenerului… dar cine trece prin asta stie ca nu e asa. Te zbati, te agiti, plangi, te certi, implori, faci tot ce poti…
Cu riscul de a fi judecata, cu drag O EA
scumpele mele daca simtiti ca iubiti asa de mult da-ti cate o sansa celor care au gresit,toti avem nevoie de a doua sansa in viata,de a doua,de a treia…
da,am trecut prin asa ceva si inca mai trec de aceea spun ca avem nevoie de alta sansa
o imbratisare
O sansa poti da, dar cand e vorba de a doua, a treia… mai ganditi-va unde e greseala, nu e evident?
Eu nu sunt pro inselat.Nu am facut-o si nici nu o voi face niciodata.De ce sa-i faci atat de mult rau celui de langa tine?
acel rau de care pomenesti tu vine din dorinta de a te simti bine,trebuie sa recunoastem.Apoi,un flirt nu e chiar un pacat!
depinde ce-si ofera unul celuilalt!
Ca toti ceilalti,chiar daca fizic nu am gresit ,unori imi doream ca in locul lui sa fie prietenul meu cel mai bun,,,,,,,,,,,,,,
Fiecare are fantezii. Nu avem ochelari de cal si, din cand in cand, ne mai zboara mintea si mai departe decat ar trebui. Nu e nimic grav in asta atat timpcat ne tinem capul bine insurubat pe umeri si ne iubim partenerul
O femeie se simte dorita si fericita cand cineva ii face avansuri pentru ca e o confirmare ca arata bine. Dar ramane la acest stadiu. Barbatii insa, in general, merg pana la capat. Aici e deosebirea.
Mai bine ,,a nu insela,,insa aceste lucruri se intampla cand unul sau ambii parteneri sunt nefericiti in relatie sau pur si simplu o fac din egoism si prostie.Eu nu mi-am inselat niciodata sotul,il iubesc …
de multe ori barbatii cauta alinare in alta parte daca sunt neglijati de sotii
Asta e doar unul dintre motive. Mai sunt multe altele: le face placere cand altcineva ii gaseste atractivi, din divertisment, vor ceva in plus ca deja le e prea familiar ce au in casa, etc. Din pacate sunt atat de multe motive incat nu putem sa le facem fata si sa le impiedicam. Totul depinde de ei.
Eu una nu mi-as putea insela sotul! Pur si simplu..nu as putea….
Nu pot sa concep faptul ca mi-as putea insela sotul sau as putea fi inselata
Sper sa te fereasca Dumnezeu de acesta cruda realitate. E crunt, umilitor, groaznic sa fii inselata…
Cei mai multi dintre noi suntem casatoriti fie ca recunoastem sau nu, altii prefera concubinajul sau au o relatie de perspectiva. Si ce frumoasa e relatia fiecaruia.. Doar ca, daca nu eu, amicul sau necunoscutul a trecut prin patul tau conjugal, dar tu habar n-ai, chiar daca tu la randul tau te-ai intins in alte cearceafuri. Tu sau el, sau oricare altul, este un BOU fericit. De ce spun asta…
BOU pentru ca isi neglijeaza consoarta impingand-o indirect in bratele altuia, BOU pentru nu realizeaza acest lucru, BOU pentru ca se mai si lauda ca femeia lui ii este clar fidela, nefacand parte din categoria celor in cearceaful carora el a intrat, si FERICIT pentru ca este atat de BOU, incat e convins ca partenera il crede usa de biserica!
De ce boul e bou in casa lui si alege sa fie taur in locul boului din curtea vecina pentru ca boul de acolo s-a trezit taur la doua case mai la vale? Adica, poti fi un taur atat de bou incat sa nu vezi ca un alt bou stie sa fie taur?
Sursa: Boul Fericit
ce bun e textul asta sa-i dau cu el pe la nas Boului meu. oare o sa priceapa ceva?
cel mai dureros e ca societatea te constrange sa ramai in astfel de situatii cand ai de crescut un copil…
modelul de fericire pe care mi l-a bagat societatea in cap era sa ma casatoresc, sa am un job bun ca urmare a studiilor si sa fac copii.
asta e modelul, dar, ca femeie, nu-ti explica nimeni ca atunci cand ai atins aceasta “fericire”, tu practic dispari ca entitate, devi o piesa dintr-un angrenaj, piesa fara de care sistemul nu ar functiona altfel, dar pe care o neglijeaza toata lumea.
chiar ma gandeam cum ar fi sa-mi caut un Taur, poate din razbunare, dar de unde timp si pentru asta?? si oare mi-ar inveseli zilele cu ceva?
eu cred ca problema e totusi un pic cam diferita , nu mi se pare normal ca o femeie sa stea langa BOU , doar pt copil sau sa respecte cutumele socilale ( si multe mai sunt si injosite si batute, si jignite de maria sa boul) , in mare parte spun ca stau din cauza situatiei materiale , frica , rusine , etc
societatea e de vina 50% , insa restul apartine femeii,
nu cred ca a-ti anula personalitatea duce la bunul mers al relatie , devenind doar o rotita in angrenaj
razbunarea e uneori dulce , alteori amara , dar a te razbuna cu un bou pe alt bou e cam aiurea
asa spun multe
ca stau pt copii, ca stau pt ca-si iubesc sotul chiar daca el nu o mai iubeste,toate magarii,a mea de ce a stat si de ce vrea sa stea? pt bani,pt confort,pt a-si pastra rangul de ,,doamna casatorita,,si la dracu cu mine,ma milogeam sa am parte de un pic de iubire din partea ei,cand trebuia sa mergem in vreo vizita la neamurile mele trebuia sa pregatesc terenul,sa o rog,dar la ai ei,chiar daca sunt unul mai nebun decat celalalt inclusiv ea se mergea cu trambite.
detest porcii care-si bat sotiile dar detest si vacile care nu vor un taur ci un bou care sa traga tot timpul la jug si cum vor ele
citesc ceea ce ai scris si parca nu-mi vina sa cred ca exista asemenea femei care se folosesc de propii copii pt a ramane alaturi de partenerii lor, cu toate ca am intalnit si eu un asemenea specimen
trist dar adevarat cat de mult se pot injosi anumite persoane care se mai numesc si ,,doamne,, sau le place sa fie ridicate la rangul de,,doamne,,
dar stiti zicala,, sa fi domn e o intamplare,in schimb sa fi om e lucru mare,,
Si eu, la fel ca alte “ELE” sunt o nevasta de bou. E atat de simplu sa se comporte ca unul ce rage, incat ma mir cum de-l mai pot suporta. Mi-a fost greu, dar m-am decis sa fac eu ceva pentru mine, asa ca l-am ignorat (peel si aventurile lui) si mi-am vazut de ale mele. L-am inselat la randu-mi si, sincera sa fiu, nu simt vreo remuscare fat de el.
Sa stiii ca la mine a functionat! M-am simtit atat de tradata… M-am gandit mult daca e bine sau nu sa imi gasesc un taur. Am deliberat repede si m-am decis: da, imi voi gasi. Iti spun ca te simti macar razbunata:) Fa-ti timp pentru ca, stii tu, ochi pe ochi se scoate
gresit ceea ce ai scris
nu te constrange societatea sa ramai in astfel de situatii,suntem noi care decidem pentru noi
nu trebuie sa-ti cauti un Taur din razbunare,posibil sa fi dezamagita de acea zicala,, traieste momentul,,
numai bine
Stimabila nevasta de BOU, am ras cu lacrimi, sa ma crezi pe cuvant. Stiu, nu e de ras, ca nu din burta am cugetat “Boul Fericit”, ci din trecerea mea prin viata, dar stiu ca mare dreptate am.
Discutam cu o femeie tare draga mie.. Printre altele, vorbind despre cat de frumoasa este relatia de inceput dintre doi oameni care se iubesc. El o curteaza, ii aduce flori, ii zambeste sagalnic, ii mangaie obrazul si este atent la fiecare detaliu. Pe masura ce povestea, ii savuram sclipirea din ochi, de parca in privirea ei se adunasera laolata toate acele amintiri ce umplu de bucurie inima unei femei. Dupa care a coborat privirea, iar licarul i-a disparut brusc spunand:
“Stii ce este ciudat, iar voi, barbatii, nici nu realizati asta? Ca alergati dupa aleasa inimii pentru a face din ea o femeie banala cand va casatoriti.“
of, cam dur folosite cuvintele, dar cat adevar exprima.
si “boul meu” ma neglijeaza la greu, nu vorbeste absolut deloc (doar chestii administrative si starea vremii) in schimb am descoperit cu stupoare ca e foarte comunicativ cu alte “vaci”…deci singurul defect al celei de pe langa casa e ca s-a invechit.
A înşela sau a nu înşela…
E rost de poveşti, mi-am spus. Şi-am să vă spun şi eu o poveste adevărată, de viaţă banală, contemporană. Fără un scop anume, căci poveştile se spun deseori şi-aşa. E o poveste despre o ea, o ea care poate fi una dintre multele anonime care îl luau în braţe pe necruţătorul “niciodată”.
Ei i-a fost dat de curând să-şi înfrunte propria trufie, să se vadă în postura de a-şi recunoaşte ei înseşi că nu e infailibilă, că e foarte uşor să se lase împinsă de egoismul nebunesc şi să alunece către un gen de comportament pe care, cu un timp scurt în urmă, l-ai fi considerat de neconceput. Din sfera acelui “niciodată” atât de familiar.
A divorţat din pricina faptului că soţul o înşelase şi alesese o altă femeie. Nu-a reuşit să-l ierte în străfundurile sufletului pentru asta, deşi i-a iertat până atunci toate, absolut toate. Şi fuseseră multe şi grave… catalogate obiectiv. Dar inima judecă după alte legi, nu are de-a face cu raţiunea uneori.
În existenţa ei de femeie singură- şi liberă, nu-i aşa?- a apărut, la un moment dat, un bărbat, cunoscut pe un site de socializare pentru oameni singuri şi, de ce nu? frustraţi. Conversaţiile internautice dăduseră un verdict clar: Interesant şi inteligent. Părea răspunsul la toate întrebările sufletului însetat de comunicare şi înţelegere. Dar, cum nimic nu-i perfect… ERA CĂSĂTORIT. În ciuda acelui “niciodată”, mereu prezent, care îi interziceau să mai continue,n-a putut abandona conversaţiile, care deveniseră o nevoie zilnică şi nici dorinţa de a-l cunoaşte. Deşi ştia că e imoral ceea ce face, că devine părtaşă la acel gen de istorii pe care-l detestase mereu şi de care era sigură că niciodată…l-a cunoscut … În cele câteva întâlniri la o cafea, în care nimic n-a dezamăgit-o, atracţia funcţiona, deşi nu era un Făt-Frumos, dar glasul sufletului pe fundal striga trist, cu amărăciune: fugi!
Infidelităţii lui, recunoştea,i se puteau găsi scuze acceptate azi de toate cutumele şi mentalităţile: o căsnicie dezastruoasă, formală, de dragul copiilor, nevoia de a fi înţeles şi iubit, firească, de altfel…şi multe altele,înscrise în firea bărbaţilor. Dar gestului ei nu-i găsea scuze, oricât a încercat. Pentru că ea era cea care înfierase aceeaşi faptă, a cărei victimă fusese ea îmsăşi. Şi ceea ce fusese de neconceput era acum în pericol de a deveni realitate.
Şi, în ciuda faptului că ochii lui o priveau cum nu mai fusese privită niciodată şi cum , poate, nu va mai avea şansa să fi privită niciodată, n-a mers mai departe, deşi şi-a dorit şi a fost tentată s-o facă.
A învăţat că “niciodată să nu spui niciodată” nu e doar un clişeu, că oamenii sunt supusi greşelilor şi că măreţia lor stă în faptul că-şi pot asuma, cu sinceritate, imperfecţiunea şi refuză să rănească atunci când o pot face … E doar chestiune de alegere. Deloc uşoară, într-adevăr, dar necesara.
Ce frumos ai scris! Cat de bine te inteleg … Intr-adevar, niciodata sa nu spui niciodata. Uneori, sau de cele mai multe ori, ar trebui sa judecam cu inima!
mulţumesc pentru aprecieri. nu numai cu inima, ci şi raţional, căci fără raţiune n-am fi cu nimic mai buni decât gloata…
este intrutotul adevarat , frumos subliniat fiecare aspect
ratiunea ne deosebeste de animale , insa sunt cazuri in care instinctele sunt mai puternice
multumesc pentru apreciere. intru totul de acord, dar sunt oameni si oameni…
Never say never…. si totusi…. ea nu am mers mai departe… Si el, ex-ul, Da.
Exista doua categorii de oameni. Cei care o fac si cei care nu recunosc. Si nici macar nu ai nevoie de un motiv, cu toate ca ratiunea cauta de fiecare data unul. Insa, tot ceea ce facem este sa scuzam ratacirile sufletului.
As putea sa spun ca mai exista si o a treia, cei care NU o pot face…din respect pentru propria persoana mai intai, pentru principiile de viata alese ca si mod de conduita…Si eu cred ca pentru linistea sufletului e mai bine asa…Cu siguranta regret ca poate ar fi fost mai bine, daca…dar acest daca ar fi dus clar la ruperea relatiei existente pentru ca dualitatea presupune si o modificare a caracterului. Si mai cred eu ca din cand in cand e bine sa ne ,,aruncam” privirea asupra celei/ celui de langa noi, altfel decat ca sot/ sotie…sa privesti cu ochii celui / celei care s-a indragostit, sa-ti amintesti si de ce, eventual sa incerci sa readuci acea stare in actualitate…
nu mi-am inselat niciodata niciun iubit. cand am vrut sa fiu cu altineva am pus capat relatiei. Sper ca atunci cand ma voi casatori sa nu vreau sa fiu cu nimeni altcineva in afara de sotul meu. sunt o persoana fidela din fire, nu imi place sa fiu inselata si nici sa insel.
a flirta asa ca sa treaca timpul nu cred ca se poate numi inselat
este bine sa fie iubire pana cand moartea ne va desparti,dar de multe ori anumite persoane mai cauta un gram de iubire si in alta parte