Ne intereseaza vietile altora
Ne intereseaza vietile altora. Tragem cu ochiul dupa perdelele date accidental intr-o parte si, de fiecare data cand ne cade privirea pe un titlu de scandal din ziarul cuiva de langa noi, nu ne putem abtine sa il citim.
Multa vreme m-a stanjenit propria mea dorinta de a cerceta vietile celor din jur. Am considerat-o o maladie ascunsa si am incercat sa ma tratez de una singura. Dar, pe masura ce au trecut anii, am constatat ca imi doresc tot mai mult sa aflu cum traiesc si alti oameni. Uneori ma intreb daca nu cumva am ajuns jurnalist sublimandu-mi dorinta de a ma reflecta in ochi mai limpezi si mai intelepti decat ai mei. Pentru ca da, acum cand citesc si recitesc interviuri facute in anii din urma, constat ca in intrebarile adresate personalitatilor am incercat, de fiecare data, sa gasesc raspunsuri la nedumeririle, la deznadejdile, la suferintele care imi contorsionau atunci propria-mi viata. Dar tot astfel, privind in urma, imi dau seama ca nu am gasit raspunsuri decat in mine insami.
De foarte multe ori gasim noi posibilitati de intelegere privind catre destinele altora. Intalnirea cu oameni insemnati ne lumineaza viata si ne deschide perspective noi. Vestile despre vietile promiscue ne cresc in propriii ochi, aducandu-ne in suflet senzatia ca suntem cu un pas mai buni si mai morali decat ceilalti. Dar nu din simpla curiozitate obraznica tragem cu coada ochiului catre altii. Ci din singuratate. Din nesiguranta. Din dorinta de a ne gasi repere sau contraexemple care sa ne faca sa ne simtim mai legitimi in faptele si-n simtirile noastre. Numai ca mie mi-a luat ani buni pana sa pricep ca nu-mi foloseste la nimic sa stiu in detaliu cum traiesc alti oameni, atata timp cat viata mea isi urmeaza cursul independent de destinele sau de parerile lor. In fiecare seara incuiem usa intre noi si lume si ne traim autentic povestile de dragoste, sau singuratatile, sau visul impartasit ori solitar. Pe perna noastra suntem doar noi si gandurile care ne leagana inainte de-a cadea in vis. Si chiar daca stiu sigur ca voi urmari si maine stirile mondene, ca voi intoarce capul spre fereastra deschisa a vecinei si maine dimineata, am priceput intre timp ca viata mea e in alta parte decat a lor. O port cu mine pretutindeni si sunt singura raspunzatoare de ea. Si nimanui altcuiva nu-i pasa cu adevarat de ceea ce traiesc, chiar daca, in drum spre serviciu, si vecinii intorc capul spre fereastra mea.
Comentarii
9 Comentarii la “Ne intereseaza vietile altora”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
Nu prea ma intereseaza vietile altora, de abia reusesc sa o “stapanesc si sa o echilibrez” pe a mea………ma intereseaza numai vietile persoanelor pe care le cunosc si care inseamna ceva pentru mine, in sensul ca doresc sa la ajut daca pot cu ceva, nu k as fi curioasa ce au mankt azi, ce imbraca, ce incalta si cu cine dorm in pat…………
in masura in care ei pot fi un exemplu pentru noi!
recunosc ca intr-un timp citeam cu mare interes ziarele de scandal si eram interesata de barfe din viata vedetelor. dar acum m-am lasat de acest “sport”. am ajuns sa cred ca vedetele sunt tot oameni si la fel ca si mine merg in oras,citesc,beau,fumeaza,au iubiti,fac plaja,se scobesc in nas etc. sunt oameni normali dar cu viata publica. am ajuns sa cred ca ziarele de scandal te fac vedeta dar te fac si nesuferit in ochii cititorului. unele ne intoxica cu detalii neinteresante din viata vedetelor. de cand cu cazul mihaelei radulescu chiar nu ma citesc nimic. absolut nimic sau daca imi pica in fata ochiului, privesc in treacat. m-am saturat de barfe si minciuni.
chiar am ajuns sa fie egoista si sa nu ma mai intereseze de viata nimanui,fie persoana publica sau amica,colega etc.
e cel mai sanatos asa.
Buna seara Alice,
Da, Alice ,ne intereseaza vietile altora , pentru ca fiecare interviu luat unei personalitati, ne arata cit suntem de unici prin diversitate si cit de diversi in unitate.
MULTUMESC, pentu ca ne raspindesti putin cite putin din harul tau si noua celor mai putin inzestrati in arta scrisului .
Tocmai pentru aceste interviuri in care ai talentul de a pune exact intrebarile esentiale pe care cel din fata ta parca abia astepta sa le auda si sa raspunda la ele, citesc revista ta. Sa nu crezi ca inseamna indiscretie. Ne aduci personaje mai aproape, cu acordul lor, sunt convinsa.
Poate ai sa ne dezvalui vreodata cum iti alcatuiesti sirul intrebarilor.
A propos, te rrrrog, astept de mult un interviu luuung in Tango cu Doamna Ileana Vulpescu.
nu stiu ce culoare au perdelele vecinei mele. si nici ce carti are in biblioteca. nu citesc reviste de scandal si ma feresc de stiri care nu imi imbogatesc cunostintele. le aud, dar nu le retin. iar articolele din singura revista pe care o citesc, a ta, Alice, nu aduc sordidul din viata oamenilor ci frumosul.
…cumva,cred ca imi apar astfel inima de priviri indiscrete, neprivind in alta parte decat in ochii omului cu care ma intalnesc.
dar stiu ca as petrece si chiar petrec ore in sir, in parc, privind oamenii. sambata, cand imi fac piata, singura, ma asez pe o bancuta din parcul apropiat cu castile pe urechi si sapca trasa pe ochi si privesc printre gene la oameni. la zambetul lor, la mainile care se ating, la pasii lor impreuna, la joaca copiilor. le privesc limbajul trupului si ma gandesc cat de frumoasa si de tainica este viata fiecaruia. cat de frumos este un copil alergand in soare si cata iubire este in ochii parintilor lui.
este frumoasa viata. pentru ca poti vedea atata bucurie intr-un parc cu bunici, cu copii, cu parinti, cu indragostiti, cu flori.
Alice , chiar despre interviurile tale am vrut de atatea ori sa-ti spun ca ar trebui ca intr-o zi sa le aduni intr-o carte minunata, ai intervievat atatia oameni interesanti si ai avut asa un talent sa-i determini sa spuna lucruri pe care nu le mai spusesera inainte!Am fost de multe ori surprinsa placut de cate o personalitate intervievata si care mi-a aparut dintr-o data in alta lumina!
Buna ziua Alice. Mi-am propus sa nu mai scriu aici, dar nu rezist tentatiei de a-ti spune cat de mult imi place ce scrii si cum scrii. Nu vreau sa insir cuvinte fara rost sau spuse de altii inaintea mea si mai frumos ca mine, dar a devenit un reflex caruia nu ma pot impotrivi. Atat de adevarat e ceea ce spui si azi incat imi permit sa te apreciez si sa te completez in acelasi timp. Da, ne intereseaza vietile altora, acelora carora le-ai luat interviuri, in care ai reusit sa extragi parca esenta acelui om, prin prisma indoielilor tale, care de atatea ori sunt si ale mele. Ai spus foarte adevarat in randurile de mai sus ca urmarind vietile altora, ne raportam propria viata acestora, balansand intre binele si raul din viata lor. Intoarcem adeseori capul spre fereasta deschisa a vecinului, dintr-o curiozitate uneori greu de inteles. Am avut ocazia sa locuiesc o perioada scurta de timp in Franta la o familie a carei locuinta era lipita de cea a vecinului avand curtile despartite de un gard simbolic. Am constatat la ei un dezinteres total pentru ce fac vecinii lor, legatura cu ei rezumandu-se la un salut politicos. La noi insa intimitatea personala este adeseori calcate in picioare de indiscretia unor vecini care exact din aceleasi motive de justificare a propriei vieti intra intempestiv in vietile altora. Este adevarat ca suntem singurii raspunzatori de propria viata dar vin si spun ca sunt si oameni carora chiar le pasa de noi, de destinul nostru, uneori atat de zbuciumat si care chiar vor sa ajute si sa faca bine acolo unde pare ca e nevoie de ajutor. Adevarul e ca poate doar pare, ca de fapt nu e nevoie de maini intinse spre noi, dar gandurile si sentimentele cu care vin catre noi sunt realmente sincere avand un singur scop, acela al binelui nostru. In lumea asta in care interesul pentru o persoana are la baza dorinta de a barfi si de a rade de ea, sunt fiinte apropiate noua carora le pasa pentru ca ne iubesc si doresc din suflet ca sa ne fie bine. Acesta este motivul interesului lor constant pentru noi si pentru viata noastra.
Interviurile facute de tine sunt frumoase si bogate, mereu simt nevoia sa revin la ele, ca sa le asez si mai bine sensurile in inima mea.