Sunt tanar, doamna, tanar…
Am vazut multi oameni stanjeniti de varsta lor sau de a partenerilor lor. Am auzit, de mai multe ori, explicatii - inutile - adaugate dupa ce isi marturiseau varsta. “Am 40 de ani, dar ma simt inca tanar”. “Sotul meu a implinit 50, dar nu-si arata varsta”.
E o impolitete sa intrebi pe cineva cati ani are. Intrebarea e permisa doar daca esti functionar si completezi o fisa, in care rubrica legata de data nasterii are steluta, deci e obligatorie. Asta pentru ca, de cele mai multe ori, nu ne simtim impacati cu anii pe care ii purtam, iar glumele facute pe seama varstei sunt considerate, intotdeauna, glume proaste. Mi-am amintit de curand de o emisiune a Mihaelei Radulescu in care moderatoarea a paruit-o in direct pe Andreea Antonescu dupa un dialog neinspirat. “Ideal e sa arati ca de douazeci de ani” a spus Mihaela, iar Andreea a completat “tu arati ca de douazeci de ani de cand ai terminat liceul”. Si mana Mihaelei a tasnit catre coditele impletite ale invitatei sale adolescente.
Am fost eu insami stanjenita de mai multe ori, cand mi se parea ca sunt ratacita intr-o mare de oameni care parca s-au inteles sa fie, toti, mai tineri ca mine. Mai demult mi s-a intamplat de cateva ori sa ma atinga cate o declaratie trufasa a vreunui tanar sau vreo gluma mai nesarata facuta pe seama oamenilor avand etati mai inaintate decat ale lor- pentru ca, stiti, stim, tineretea are trufia ei de nedomolit, si am avut-o noi toti, la randul nostru.
Dar, intre timp, am cunoscut oameni mari si admirabili, care mi-au marturisit varsta lor cu mandrie, iar despre dragostea lor, venita fara sa tina seama de riduri, mi-au vorbit cu lumina in glas. Si am invatat ca e absurd sa iti negi varsta, si e ridicol sa ti-o mistifici, asa cum am vazut ca fac destul de multi sau, mai degraba, multe. E inutil si dureros sa incerci sa schimbi ceva ce nu se poate schimba, mai ales ca impacarea cu noi insine e doar o chestiune de alegere. In fiecare dimineata imi aleg varsta pe care o am, viata pe care o duc, dragostea pe care o port in suflet. Le aleg eu, si le transform in cele mai frumoase optiuni cu putinta. Si ma bucur de miracolele care mi-au fost date si de fericirile de care am parte. Si ma inalt peste prejudecati din iubirea pe care mi-o tin treaza si tanara, mai presus de varste, sau de ere, sau de generatii.
nu imi ascund varsta niciodata, imi pare doar rau ca timpul trece repede
nu e o rusina sa iti spui varsta
am 29 ani dar par de 24-25 ani.
eu imi spun mereu varsta…
nu mi-a fost niciodata rusine sa imi spun varsta….fiecare etapa din viata unui om e speciala..si ne vom aminti cu drag de fiecare etapa
as vrea sa mai am vasta de 21 22 ani si sa arat cum aratam atunci
multi nu isi arata varsta. asa sunt ei, dar sunt tineri care par mai in varsta decat anii lor.
sunt foarte multi oameni care nu i tradeaza varsta ,eu am o prietena care nu i dai varsta de 40 ani majoritatea ii spun ca are 27 -28 ani,si multi sunt mai tineri si poate arata ca la 38-40 ani
e intr-adevar o problema daca nu te simti bine tu cu tine insuti…
Imi plac oamenii care se lauda cu varsta lor si cu anii pe care i-au trecut frumos prin viata. Bravo lor! Sa dea Domnul sa ajungem si noi asa…
varsta este un moment pe care trebuie sa-l traim.
am observat ca oamenii care trec degeaba prin viata se supara cand aduci discutia spre varsta.
De ce oare trebuie sa ne ferim sa ne spunem virsta? Este aia pe care o ai, nu poti sa o negi, dar poti sa ti-o traiesti cu mindrie, ca ai adunat sau nu ceva la ea, ca ai infrumusetat-o sau nu, ca ai intinert-o sau nu, ca ai iubit-o sau nu. Da, virsta trebuie iubita, asa cum iti iubesti iubitul, fara sa-ti fie jena de ea/el, sa-i iubesti pur si simplu si sa gasesti acel “ceva” pentru care o/il iubesti. Sunt astrolog de profesie, citesc in stele. Ofer consultatii, dar numai celor care gindesc ca mine. Zimbesc.
Cum a spus Anemone, atat de frumos… “ne traim varsta prin dragoste”. Si dragostea e fara varste. Ma bucur de intalnirea cu voi. Pisica draga, te-ai intors? Bine ai venit! Nina, draga mea, imi traiesc dragostea fara varsta si sunt fericita cum nu am fost niciodata. La multi ani pentru Alexandra ta si pentru toti cei care poarta numele sfantului de azi. Emilia, sa fii mandra de tineretea si de puterea ta! Ramona, te imbratisez cu drag si iti multumesc pentru referirea la Brian Adams care imi e tare scump.
Moi, scrii foarte frumos, si foarte adevarat!
Viorica, avem timp sa vorbim despre toate, avem o viata intreaga inainte in care sa stam de vorba.
bine te-am gasit draga mea…mi-a fost tare dor!
Nu am ascuns niciodata varsta atunci cand am fost intrebata. M-am bucurat din plin de anii tineretii si eram mandra de ei. Acum tineretea mea se regaseste in tineretea fiicei mele, in tineretea prietenei mele. Tineretea o avem in suflet si suntem tineri in masura in care intelegem ca batranetea e singura cale de prelungire a vietii. Atunci cand suntem multumiti de ceea ce avem, de cei ce ne sunt aproape, familie si prieteni nici macar nu ne mai intereseaza varsta biologica. Trecem prin ani cu sufletul tanar si implicat in viata lor. Cand insa familia si prietenii lipsesc, o apasare grea se aseaza pe umerii nostri avand impresia unei alunecari disperate spre batranetea cu finalul stiut de toti. Si da, Alice, tot iubirea e cea care ne tine tineri. Un suflet care iubeste si e iubit va fi mereu tanar in ciuda ridurilor de pe fata. Un tanar care nu are in suflet bucuria iubirii e deja un batran cu fata neteda.
Draga Alice, ma bucur ca ai abordat acest subiect! Am 52 de ani si imi declar varsta cu mandrie, ma simt bine in pielea mea, in sfarsit ( a trebuit sa trec bine de 45 ca sa traiesc acest sentiment…)si ma simt mult mai tanara!! Simt ca mai am multe de facut si de spus in viata aceasta si vreau sa o traiesc intens ( lucru pe care nu l-am facut la 20-30 sau chiar 40…)Este minunat sa te indragostesti la 50 de ani, chiar daca dragostea nu iti este impartasita…Simti ca esti vie, ca vrei sa palpezi viata cu fiecare fibra a trupului tau, cu fiecare coltisor al sufletului…
Bucuriile si iubirea te fac sa te simti mai tinar. Cu cateva luni in urma, veneam dintr-o delegatie de serviciu cu masina, pe un drum pe care am fost de nenumarate ori, fara nici o importanta, judetean. De data asta, la gandul ca trec numai prin orasul iubitului meu, i-mi venea sa cant de bucurie, sa scot capul-nafara si sa strig lumii bucuria mea, iar drumul mi-a parut mai frumos ca niciodata. La toata lumea am spus. Si-am fost fericita numai ca am trecut prin aerul pe care-l respira el. Asta daca esti tanar si iubesti 1/2 de barbat, restul e la mine.
Ce curios! Si eu am patit la fel si de-atunmci indragesc drumul. Pupici. Am sa vin spre sud pe drum.
Eu inca sunt la varsta femeii din romanul lui Balzac…Dar mi-am simtit des anii mult mai grei ,atunci cand am suferit, cand am fost parasita, mintita, inselata…Acum sunt iubita, si ma simt iar ca la 16 ani.
Cred ca ne traim varsta prin dragoste.
Alice, poate discutam odata si-o data si despre tradarile celor apropiati tie sau despre invidie.
draga mea, eu imi spun varsta de cate ori sunt intrebata si multumesc pentru varsta pe care o am. la 20 de ani eram ca o ratusca urata si recunosc si fragezimea varstei si a gandurilor… abia dupa 30 am invatat sa ma impac cu mine, sa ma bucur de mine, de ceea ce sunt, de ceea ce invat.
este frumos si deceniul al patrulea al vietii mele si stiu sigur, de pe acum, ca ma asteapta inca ani buni si frumosi sa invat, sa traiesc, sa ma bucur…
eu cred ca esti cu adevarat batran cand sufletul ti-este batran…
si tu, ca si mine, mai ai multa copilarie in suflet, mai ai multa bucurie de daruit si de primit.
Suntem ceea ce suntem , dincolo de virsta cronologica , care nu e atit de importanta.
Fiecare virsta are frumisetile si bucuriile ca si regretele ei .Paradoxal, am simtit cei 40 de ani pe care i-am implinit ca pe un prag. Mi-a fost teama, dar am constatat cu surptindere ca nu am motive, pentru ca sufletull respira, se bucura ,spera , iubeste. Si paradoxal , cind o vad pe Alexandra, care ma depaseste in inaltime , uit de cei 40 .
Viata trebuie traita cu intensitate, sunt de acord. Uneori obosim , ne poticnim, pentru ca apoi sa luptam. Pentru ca lupta ne reconstruieste, ne ajuta sa mergem inainte.
Alice, cum esti ? Cum te simti? Mi-e dor sa te mai stiu. Te imbratisez.
buna dimineata Alice
in jurul meu vad tot mai des oameni in varsta, pe chipurile carora s-au asternut foarte multe riduri. am vazut si tineri care isi astearna un sal si stau cuminti in banca lor fara sa simta intens trairile de la 20-30 de ani.
eu cred ca varsta este o stare a spiritului, a sufletului…cum spune Brian Adams, voi avea 18 ani pana voi muri.
cred ca viata trebuie traita la fel de intens la fiecare varsta, sigur nu se mai cad anumite lucruri dupa ce inaintam in varsta (limbaj sau vestimentatie, sau…comportament) dar viata trebuie traita!
week-end frumos va doresc!