Cele mai frumoase poezii de toamna
Septembrie 2, 2009 de Alice Nastase Buciuta Conversatii
E timp de iubiri infrigurate si de poezii spuse cu glas induiosat. A venit toamna si-mi acopar inima cu umbra inimii mele-pereche, cu fotografii splendide si cu versurile celor mai tulburatoare poezii de toamna. Ascult “September Morning” si recitesc Constanta Buzea, Arghezi, Pastorel… Ce ascultati ca sa nu fie, dintr-o data, asa de frig? Ce poezii de toamna la fel de frumoase cunoasteti?
Foto: Paul Buciuta/artista
http://www.youtube.com/watch?v=4E_UoJ8Kn0Y
Constanta Buzea - Ca o greseala-n care-am stat
Toamna-n gradina, toamna pe deal,
Toamna pe ses,
Toata lumina prinde rugina, frunzele ies
Sa se-nfasoare pe rasuflare si pe vedere
Intr-o cadere ca o culoare fara putere.
Ea ne ajuta, sufletul nostru e impacat,
Vara e muta ca o greseala-n care-am stat.
Cum suntem azi, am fost si ieri, altii, tot altii,
Marea ne uita, uita-ne muntii, inaltii.
Fie ca stam de-aci-nainte puri în lumina,
Frunzele aduc înspre pamant urme de vina.
Totusi ce pret necugetat se pregateste
Pentru livezi si pentru vii, pentru nadejde,
Pentru un cer inca senin, pentru schimbare,
Pentru toti samburii care devin lacre de soare?
Tudor Arghezi - Toamna
Strabatem iarasi parcul, la pas, ca mai nainte.
Cararile-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeas banca-n frunze ne-asteapta la fantani.
Doi ingeri duc beteala fantanilor pe mani.
Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins.
Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins.
Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca sa cante, sparturile pe flaut.
Vreau sa-mi ridic privirea si vreau sa-i mangai ochii…
Privirea intarzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui usure sa-l iau sa i-l dezmierd…
Orice vroiesc ramane indeplinit pe sfert.
Dar ce nu pot pricepe? Ea pricepu, de plange?
Apusul isi intoarce cirezile prin sange.
O! ma ridic, pe suflet s-o strang si s-o sarut -
Dar bratele, din umeri, le simt ca mi-au cazut.
Si de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o data
S-aplec la sarutare o frunte vinovata
Sa-nvingem iaras vremea dintr-o-ntarire noua
Si sa-nviem adancul izvoarelor de roua.
Si cum scoboara noaptea, altdata asteptata,
Imi pare veche luna - si steaua ce se-arata ,
Ca un parete de-arme, cu care-as fi vanat.
Si fara glas, cu luna, si noi ne-am ridicat.
Lied - Al.O.Teodoreanu
Toamna a cazut,
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
In zadar te alint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna trece acum.
Invelita in fum.
Unde-i de argint
Glasul ei sonor?
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrima de dor
Strop de margarint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Bacovia..e preferatul meu.
sunt multe poezii frumoase despre toamna dar si despre celelalte anotimpuri
super melancolica
frumos spus!
am devenit melancolica.
superbe poezii.
de mult nu am mai citit poezii.
Anotimpurile sunt frumos creionate in poezia romaneasca
foarte frumoasa poeziile
sunt foarte frumoase versurile.mi-a facut placere sa le citesc
Este bine ca aceste poezii nu au fost uitate inca.
imi face placere sa citesc
ma gandesc la toamna
foarte frumoase versurile
Sa-l ascultati pe Tudor Gheorghe…e de vis…
Sunt nenumarate poeziile despre toamna si poetii care au surprins acest anotimp…fiecare a descris anotimpul dintr-o alta viziune!
Sunt foarte frumoase versurile alese.
foarte frumos!!
foarte frumoase!
Foarte frumos!
mai e putin, vine toamna si cel mai intens moment din viata mea ,de pana acum.. nunta
Am recitit Toamna a lui Tudor Arghezi si este foarte frumoasa.
adoarme luna,col pe cer,
in locu-i vine,primaveratec inger,
pe pasi de tango,stelele danseaza,
iar norul cel beat…viseaza.
vantul, tandru mangaie padurea,
iar lupul solitar,isi cauta perechea,
eu stau si ma gandesc la o pierduta rima,
dar pana atunci sorbesc din alintaroma,
imi zambeste din cana,ca o virgina fata,
ma imbie si provoaca,de o beau indata.
:):):):):)
Imi plac foarte multe poezii
dar cele mai frumoase poezii de toamna sunt cele ale lui Cosbuc si Bacovia
foarte frumoase! Bravo!
Trei pisici, într-o grădină
se jucau cu luna plină:
socotind că e din fire,
încercau să o deşire!
Smotoceau la ea întruna,
însă, mai şireată, luna,
să îşi rîdă de micuţe,
le scăpa printre lăbuţe
şi, spre disperarea lor,
se-ascundea după vreun nor,
c-abia o găseau aici
înciudatele pisici,
care printre „hîrr” şi „miau”
mai vîrtos o scărmănau,
pînă către dimineaţă
cînd, cu roua pe mustaţă
şi gheruţele tocite,
adormeau pe nesimţite
şi visau că împreună
torc acelaşi fir de lună…
S-au trezit tîrziu, în noapte,
şi-nainte de-a bea lapte,
au privit în grabă cerul
neînţelegînd misterul
ce făcuse să dispară
luna-ntreagă de ieri seară
şi-n locu-i să nu se-arate
nici măcar o jumătate…
Nu e chip ca luna plină
să se piardă prin grădină!
Şi-au crezut atunci – tustrele-
că au deşirat-o ele.
Când zăpada se topeşte
Sub raze blânde de soare
Cine gingaş vezi c-apare
Primăverii să-i dea veste?
Ghiocelul, clopoţelul,
Care dup-o iarnă lungă
Frigul de pe văi alungă
Şi porneşte caruselul.
Cling,cling,cling el clopoţeşte
Dând suratelor de veste
Din seminţe adormite,
Că-i timp să fie trezite.
Şi nici bine nu-ţi dai seama
Cum înverzeşte poiana,
Tot mai cald bătrânul soare
Umple pământul de floare.
În rochiţe colorate
Frumoase şi parfumate
Pe ritmuri de ciocârlii
Flori dansează, mii şi mii.
Vara
Vară dragă tu începi
Cu cireşe la urechi.
Ne hrăneşti pe săturate
Cu frăguţe aromate.
Murele le înnegreşti
Zmeura o înroşeşti
Îndulceşti merele-n ram,
Caise, piersici, bat în geam.
Ne aduci doar bucurii
Gârla umpli de copii,
Într-a undelor răcoare
E doar râset şi candoare.
Pentru cei mari şi cei mici
În vancanţe la bunici
Sau la munte ori la mare,
Loc ai pentru fiecare.
Vacanţa să ne ajungă
Vară, te-am dori mai lungă.
Jur că am fi copii buni
Şi de-ai ţine şase luni!
Bravo! Foarte frumoase!
Foarte frumoase! Felicitari!
Cele ale lui Bacovia sunt atat de expresive!
in toamna vad o moarte,
o nescrisa carte,
o dragoste trecuta,
de timpuri uitata,
tradata!
toamna sunt eu,
plangand de dor;mereu,
Austrul te-a luat cu el,
parsiv si nesimtit rebel.
antic cant,
pur si atat de sfant,
iese din mormant,
…dansand!
mai trag un fum din tigara,
se termina…
ca si banala vara,
viata noastra toata,
atat de neansemnata…
Nu ma pricep prea bine,dar imi dau silinta
foarte frumoase!
BACOVIA, ARGHEZI…SUPER AUTORI CU SUPER POEZII
Imi plac poeziile lui Bacovia.Reuseste mereu sa le dea o nota aparte.
Cele mai frumoase poezii de toamna sunt cele ale lui Cosbuc si Bacovia.
Imi place toamna, doar sunt nascuta in acest anotimp. Poeziile lui Toparceanu, care descriu acest anotimp imi plac … sunt vesele si tineresti, parca …
frumoase versuri… ,multumesc pt ele
frumoase versuri
Cea mai frumoasa poezie de toamna? Rapsodii de toamna, de G. Cosbuc
frumoase versuri
multumesc pentru aceste versuri deosebine, sunt nascuta intr-o zi de toamna si mi-a facut placere sa citesc aceste randuri