Cele mai frumoase poezii de toamna

E timp de iubiri infrigurate si de poezii spuse cu glas induiosat. A venit toamna si-mi acopar inima cu umbra inimii mele-pereche, cu fotografii splendide si cu versurile celor mai tulburatoare poezii de toamna. Ascult “September Morning” si recitesc Constanta Buzea, Arghezi, Pastorel… Ce ascultati ca sa nu fie, dintr-o data, asa de frig? Ce poezii de toamna la fel de frumoase cunoasteti?

Foto: Paul Buciuta/ MareaDragoste

http://www.youtube.com/watch?v=4E_UoJ8Kn0Y

Constanta Buzea – Ca o greseala-n care-am stat

Toamna-n gradina, toamna pe deal,

Toamna pe ses,

Toata lumina prinde rugina, frunzele ies

Sa se-nfasoare pe rasuflare si pe vedere

Intr-o cadere ca o culoare fara putere.

Ea ne ajuta, sufletul nostru e impacat,

Vara e muta ca o greseala-n care-am stat.

Cum suntem azi, am fost si ieri, altii, tot altii,

Marea ne uita, uita-ne muntii, inaltii.

Fie ca stam de-aci-nainte puri în lumina,

Frunzele aduc înspre pamant urme de vina.

Totusi ce pret necugetat se pregateste

Pentru livezi si pentru vii, pentru nadejde,

Pentru un cer inca senin, pentru schimbare,

Pentru toti samburii care devin lacre de soare?

Tudor Arghezi – Toamna

Strabatem iarasi parcul, la pas, ca mai nainte.

Cararile-nvelite-s cu palide-oseminte.

Aceeas banca-n frunze ne-asteapta la fantani.

Doi ingeri duc beteala fantanilor pe mani.

Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins.

Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins.

Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut

Ca orbul, ca sa cante, sparturile pe flaut.

Vreau sa-mi ridic privirea si vreau sa-i mangai ochii…

Privirea intarzie pe panglicile rochii.

Vreau degetui usure sa-l iau sa i-l dezmierd…

Orice vroiesc ramane indeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe? Ea pricepu, de plange?

Apusul isi intoarce cirezile prin sange.

O! ma ridic, pe suflet s-o strang si s-o sarut -

Dar bratele, din umeri, le simt ca mi-au cazut.

Si de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o data

S-aplec la sarutare o frunte vinovata

Sa-nvingem iaras vremea dintr-o-ntarire noua

Si sa-nviem adancul izvoarelor de roua.

Si cum scoboara noaptea, altdata asteptata,

Imi pare veche luna – si steaua ce se-arata ,

Ca un parete de-arme, cu care-as fi vanat.

Si fara glas, cu luna, si noi ne-am ridicat.

Lied – Al.O.Teodoreanu

Toamna a cazut,

Peste parcul mut.

Tainicule dor,

In zadar te alint.

Trandafirii mor.

Visurile mint.

Toamna trece acum.

Invelita in fum.

Unde-i de argint

Glasul ei sonor?

Trandafirii mor.

Visurile mint.

Toamna mi te ia,

Vis stingher, cu ea.

Lacrima de dor

Strop de margarint.

Trandafirii mor.

Visurile mint.