Daca-i anonima, semnez
E incredibil cate lucruri si fapte de nefacut suntem in stare sa facem atunci cand suntem convinsi ca nu ne vede nimeni si, mai ales, ca nu va afla nimeni niciodata ce am facut! Numai ca eu stiu ca nu exista secrete, si nici fapte care sa nu fie dezvaluite mai devreme sau mai tarziu.
Un secret pe care l-ai incredintat altcuiva, indiferent cui, e pornit pentru totdeauna pe drumul dezvaluirilor. Imi amintesc o replica dintr-un film pentru copii: “Iti spun un secret, dar jura ca nu-l mai spui nimanui. Iar daca totusi il spui cuiva, pune-l sa jure ca nu-l va mai spune nimanui”.
Ceilalti stiu despre noi mai mult decat ne-am dori si decat ne-am imagina. Si, la randul nostru, aflam despre cei din jur cu mult mai mult decat cred ei si, cel mai adesea, simtim nevoia sa folosim cumva informatia pe care am capatat-o.
Primesc intotdeauna zeci de scrisori si sute de mesaje elogioase. Si, printre ele, cateva, ratacite, dar insistente si pline de venin. Cele critice sau agresive sunt intotdeauna anonime. Si tot intotdeauna provin de la niste personaje pe care le-am intalnit in viata reala, care, insa, nu au curajul sa ma priveasca in ochi atunci cand ma intalnesc. Primesc pe blog comentarii moralizatoare de la verisoare care ma invidiaza, de la neveste sau foste neveste ale unor prieteni, care-mi fac morala, sub un nume fals, desigur, pentru faptele mele imorale- convinse ca eu nu le cunosc pe ale lor, in virtutea ideii ca un secret e secret. Dar un secret nu poate fi niciodata pastrat. Eu stiu chiar de la barbatii lor tristi ca ele au amanti, iar ele imi fac morala ca scriu in vazul lumii ca am avut si eu candva. Eu stiu ca ele ar da o jumatate de viata sa traiasca o poveste de dragoste precum a mea, dar imi explica, pe ton doct, ca totu-i trecator in viata si nu are sens sa ma bucur. Si ma induioseaza ca toata pedanteria lor curajoasa e musai trecuta sub un nume fals si azvarlita undeva in vazul lumii. Nimeni nu are sa-mi reproseze ceva in particular. Sa-mi scrie pe mail o scrisoare plina de opinii care sa ma faca sa pricep cu ce am gresit si unde. Toti vor sa ma puna la punct in public, probabil pentru ca stiu ca eu nu le-as raspunde niciodata in public expunandu-le secretele murdare pe care le-am aflat fara sa vreau. Pentru ca nu exista secrete. Doar subiecte asupra carora convenim ca nu-i frumos sa vorbim de fata cu altii. Decat daca putem sa trimitem cate-o scrisorica. Si s-o dam anonima. Atunci… cum spunea Caragiale…
Secretele sunt facute pentru a fi pastrate, nu divulgate
secrete cred ca toti oameni au ,dar la mine niciodata nu a fost pastrat un secret mult timp,poate m am dat de gol fara sa vreau
nu exista om pe acest pamant sa nu aiba macr un secret si nu exista nici nimeni care sa nu stie ceva despre o persoana care sa fie secret. Si barfa sau scrisorile anonime fac ceea ce este picantul vietii
Fetelor, sau doamnelor… e prima data cand va citesc. Inca sunt coplesita de articolele tale Alice, daca imi permiti sa-ti vorbesc astfel. Sunt o fata prea tanara, cu o poveste prea trista si prea multe experiente.
Secrete, secrete, secrete…
Secretul cel mai greu de indurat este secretul vietii si suferintei tale. Ai vrea sa-l spui cuiva, ca sa “descarci” suferinta aceea, uneori iti vine sa-l strici cat te tin plamanii numai sa scapi de el… dar nu poti… si n-o sa poti niciodata. De cate ori nu mi-am plans secretul, de cate ori nu mi-am plans existenta, doar pt ca ma obliga sa pastrez acest secret, de cate ori nu mi-am simtit sufletul prea greu ca sa mai pot duce povara aceasta. Dar cui sa spui? Si prin ce metoda? Pt ca pana si a spune e prea dureros. De cate ori nu m-am rugat sa-mi fac curajul sa marturisesc celui care se face intr-un fel vinovat de acest secret toata suferinta prin care trec. Dar n-am reusit niciodata si nu voi reusi niciodata , pt ca si-ar pierde si ultima dorinta de a trai daca ar sti prin cat chin am trecut …poate.. din cauza lui.
Secretele fie ele ale noastre sau ale altora aduc responsabilitati si tristete.
Alice fii curajoasa, de aceea au gura.. sa vorbeasca, de aceea au maini.. sa scrie. Cei ce scriu fara a avea curajul sa se semneze nu merita nici macar sa faca parte dintr-o comunitate umana.
Poate printre persoanele care te critica sint si oameni care nu sint de acord cu ceea ce scrii tu despre un anumit subiect. Asta nu inseamna ca nu te respecta pe tine sau talentul tau, ca nu te citesc in continuare cu placere..Fiecare are dreptul la o opinie si daca altii aleg sa faca pe lupul moralist este dreptul lor. Cit priveste secretele lor, sa si le pastreze sanatosi, pe constiinta lor. Sinceritatea ta despre povestile tale de viata este alegerea ta pentru care te admir foarte mult si iti doresc sa fii fericita si povestea ta de dragoste sa fie nesfirsita.
Oamenii sunt invidiosi si rai. Se judeca unul pe celalalt uitand ca nici ei nu sunt perfecti. Ii preocupa viata altora mai mult decat viata lor. Si totusi le lipseste curajul sa ni se adreseze in fata cand au ceva de obiectat. Atunci cand esti fericit, intotdeauna se va gasi cineva care sa incerce sa iti tulbure fericirea. Alice, ignora-i! Probabil ca frustrarile lor ii indeamna sa decurga la lucruri atat de rautacioase.
Meninne, la multi ani!
Noapte buna!
merci
Indiferent cum arati, indiferent cum te porti, indiferent de ceea ce faci si cum faci, tot se vor gasi oameni sa aiba ceva de comentat.
Nu degeaba se spune ca “gura lumii-i sloboda”….si orice ai face “gura lumii n-o poti acoperii nici cu c_ _ _t” .
Asa ca urmeaza-ti drumul si uitat-te doar in inima ta .
Alice draga, mi-ai amintit si mie de o vorba: “Oamenii pot ierta orice, insa nu pot ierta faptul ca esti fericit!”. Cam asta e esenta ce duce la faptele de care ne spui, pe care le simtim fiecare, mai mult sau mai putin…
La multi ani frumosi, Meaninne!
Va imbratisez tare…
multumesc!
Draga Alice, ignora toate rautatile si nedreptatile…oamenii de genul acesta nu merita sa fie luati in seama…concentreaza-te pe tot ceea ce este frumos si bun in jurul tau…traieste-ti fericirea din plin si nu da voie nimanui sa-ti tulbure pacea din suflet…saluta din partea mea minunea pe care o porti in burtica si spune-i ca viata este minunata si sunt atat de multi oameni care va iubesc nespus de mult…Fa abstractie de ceilalti, care sunt foarte putini si oricum nu merita sa te gandesti la ei! Cu clar de inima, Alice( adica Alicia)
“daca stii sa nu spui, daca spui sa nu scrii, daca scrii sa nu semnezi si daca totusi ai semnat, sa nu te mire ce-o sa se intample” nu stiu cine a spus aceste vorbe, le folosesc uneori cu oamenii din jurul meu si efectul este intotdeauna altul…
candva, un prieten mi-a spus ca poti sa recunosti oamenii destepti dupa cum sunt: deschisi si sinceri. si eu stiu, alice, cum te-am cunoscut…si cum din numele meu de pisica (pisicoasa) s-a ales praful- aveam si eu un secret!
pastreaza intelepciunea cu care stii sa cerni oamenii, sa-i cunosti si sa-i ai aproape pe cei care merita. pastreaza intelepciunea de a fi tu insati mereu…
stiu ca o ai.
oamenii buni te vor urma, neconditionat.
La multi ani, meninne si aici! pentru ca si aici este ziua ta.
Intr-adevar, secretele nu raman mai niciodata ne…impartasite altora.E parca un imbold de a imparti si altora, de a afla opinii noi, de a te uimi si de a uimi prin ceea ce sti, prin ceea ce afli…e o satisfactie “urata” si asta, de a imprastia fericirea, nefericirea, adulterul care ii inconjoara pe altii.
Insa,mai exista, intr-un colt ignorat si gri, desigur, secretele neinteresante, cele car nu atrag interes sau raman fara sclipire. Sunt iubirile de taina spuse si planse doar in fata prietenilor dragi, sunt suspinele si bocetele bolii si ale tristetii pline de amaraciune.Asta nu atrage, asta nu spune mai nimic sclipitor, lumina secretelor de genul asta nu e deloc artificiala, e lumina blanda a unor oameni atat de…vulnerabili!
Stiu, dezamagirea, la fel ca iubirea gustata in asternuturi straine nu se striga in gura mare, se spune soptit intre 2 inimi…sperand sa ramana acolo,numai ca uneori doare sa spui secretul cu glas tare si raspicat…secretul tau mare cat cleveteala celorlalti,dar de nerostit.E ca si cum ai recunoaste esecul, ca si cum ti s-ar concretiza temerile, ca si cum prapastia ta ar deveni tot mai adanca, de fiecare data cand cineva ar repeta tot ce ti se intampla…Si atunci secretele se transforma in rani ascunse, care raman undeva intre ventriculul stang si atriul drept,ca o pata amara, pe care altii nu o pot atinge cu rautatea lor.
Secretele sunt facute pentru a fi pastrate, nu divulgate. Niciodata nu am putut spune un secret, in schimb, am pastrat multe.
Exista foarte multi oameni rautaciosi, care atunci cand ti-e lumea mai draga, te plesnesc de nu te vezi.
Nu inteleg sentimentele de ura, setea necontrolata a unora, de a face rau. Nu suntem perfecti. Si nu vom fi niciodata.
„Scrie numai ceea ce poti semna, fa numai gesturile pe care le poti face fata de altii”. Alice, ceea ce ne-ai scris azi m-a dus cu gandul spre acest citat…
Din pacate, traim printre oameni care poarta masti in functie de interese, printre oameni care dau lectii despre moralitate si principii, cand ei ascund atatea secrete urate si murdare…
Ar trebui sa nu uitam niciodata ca fiecare rau facut, spun unii, il platim de patru ori…
Si ar mai trebui sa invatam sa ne bucuram pt. cei cu adevarat fericiti, pentru cei care iubesc si sunt iubiti, asa cum si noi ne dorim sa iubim si sa fim iubiti…
Alice, e si meseria de vina dar si natura noastra de a cleveti
Buna dimineata…! Alice,ignora-le.Stiu(de la tine) ca, dragostea e pt cei curajosi. Asa mi s-ar parea normal sa fie si lupul moralist!
Meninne, iti doresc muuult noroc! La Multi Ani,din tot sufletul!Nu reusesc nicicum sa accesez blogul…
Blanca,ti-am raspuns pe aceasta cale,te pup.
Buna Ali , deci tu esti All Blacks !
multumesc.
Si de la mine, iubita mea Meninne, La multi ani, de o mie de ori! Sa iti gasesti marea iubire, sa fii fericita, sa te bucuri de norocul fetitelor tale! La multi ani!
multumesc alice…si stai linistita. eu o sa fiu fericita chiar daca nu o sa imi gasesc marea iubire
nu o sa incetez nicodata sa o astept totusi!
totul este ok atata timp cat nu ai secrete mari – iubesc o femeie cu toate ca sunt casatorit, dar si ea este. eu am o fata iar ea are doua fete. Ma afisez cu ea prin tot orasul (10.000 locuitori) dar suntem chiar pot spune si sigur asa este ——suflete pereche ——
Fetele rele iti fac de fapt un serviciu .Trandafirul rasare in toata splendoarea lui dintre maracini.
Tu nu raspunzi atacurilor decit atunci cind chiar nu mai poti sa le ignori. Raspunsul tau este elegant , este firesc … este literatura. Esti o Lady , Alice !
Un prieten mi-a spus un secret care mi s-a parut atat de ingrozitor, incat i-am promis pe loc ca orice-ar fi, nu o sa-l spun la nimeni, niciodata ! Nu va mai zic cata suferinta mi-a produs faptul ca nu puteam sa-l zic la nimeni, ca nu era nimeni care sa ma aline in suferinta si contrarierea mea de a afla asa ceva… M-a costat cateva nopti nedormite asta. Dar m-am tinut tare, era ceva mult prea serios.
)
Tot prietenul respectiv m-a eliberat de curand de povara de a avea un secret chiar…secret (cat putam sa-l mai tin asa ?!), spunandu-mi ca situatia respectiva s-a rezolvat. Si eu i-am spus: “Doamne, ce bine ! Dar sa stii ca n-am spus la nimeni asta ! ” (insa nu cred ca a inteles ce efort am facut pentru asta…
Intotdeauna fericirea este privita cu suspiciune si se cauta “fisuri”, se inventeaza orice…Din invidie, din neputinta de a ajunge acolo unde altii au acces. Tocmai rautatea aceasta ii indeparteaza de fericire- in loc sa-si vada de viata lor, “scarma” in viata altora, cu frenezie, spre a demonstra (cui, oare?) ca nimic nu e asa perfect cum se infatiseaza.Neavand alte preocupari, anonimii- care sunt astfel si in viata de zi cu zi-isi fac un scop din a denigra.De mult nu-mi mai pierd vremea cu analiza acestor specimene, desi imi place sa studiez tot felul de tipologii- acestia mi se par cei mai josnici si nu merita sa-ti canalizezi eforturile zadarnic.
Asa ca, scumpa Alice, nu le poti raspunde decat printr-un zambet ironic, traindu-ti fericirea mai departe, asteptand si pretuind darurile pe care le-ai primit, pentru ca le-ai “semanat” cu iubire si speranta. “Cine seamana vant, culege furtuna!”
O zi minunata!
alice imi pare rau ca oamenii(ma rog…oamenele:) sunt rai cu tine, nu meriti. nu meriti tu, nu merita nimeni! ipocrite ce vrei! lasa…fii tu fericita si bucura-te de fericirea ta! sa indrazanesca sa arunce cu piatra cine nu are un “secret”! please!
Exista si secrete care ascund fapte din trecut pe care incerci cu disperare sa le uiti pentru ca sunt rezultatele unor greseli sau ale imaturitatii si daruintei. Acelea sunt secrete greu de indurat, care iti revin in minte la fiecare pas si care te fac sa platesti inzecit, chiar si dupa ce ai realizat ca tot acest chin este in zadar. Cu toate acestea, nu ai curajul sa marturisesti, nici macar nu sti daca va fi cineva langa tine dispus sa te asculte,si cu atat mai putin cineva pregatit sa te inteleaga si sa iti ia povara atat de importanta pentru tine si atat de neinsemnata pentru restul lumii.
Si atunci preferi sa iti pastrezi inima stransa si ingreunata, sa inchizi ochii si sa astepti..