Suntem la fel
Citesc povestile de viata ale celor care scriu pe blog si ma cutremur de cat de mult semanam. Vin aici femei care ma citesc si-mi spun ca se regasesc in cuvintele mele, ca si cum as fi scris despre viata lor. De fapt, cei mai multi dintre noi, suntem la fel.
Atunci cand suntem curajosi si ne asumam ce am trait, dar si atunci cand ne ascundem sub nume de imprumut ca sa povestim despre noi (nu atunci cand ne gasim nume fals ca sa facem pe desteptii cu ceilalti!), confesiunea tasneste, autentica. Cred pe de-a-ntregul povestile postate aici, desi stiu foarte clar ca suntem subiectivi si ca, uneori, instinctiv, ne mistificam trecutul si in propriii nostri ochi. Dar sunt convinsa ca nimeni nu are niciun interes sa vina si sa minta cu buna stiinta atunci cand isi istoriseste viata. Si ma uimeste mereu faptul ca, pana si atunci cand citesc despre situatii in care nu m-as mai putea regasi in prezent, totusi, acum ceva vreme, as fi putut eu insami sa fac si sa gandesc la fel.
Seman cu toate femeile lumii care nu au curajul sa se desprinda dintr-o relatie in care se simt neiubite, neiubind. Pentru ca am trecut eu insami prin groaza de despartire, prin paralizia de dinaintea eliberarii.
Seman cu toate femeile lumii care au fost inselate si s-au prefacut ca nu stiu cum stau lucrurile de fapt. Care s-au pacalit, timp lung si dureros, ca daca nu l-ai vazut cu ochii tai pe barbatul iubit in pat cu o alta femeie, inca mai exista o speranta, cat de marunta, ca poate doar inima ta speriata iti joaca feste.
Seman cu toate femeile lumii care au suferit ca nu sunt in stare sa petreaca timp de ajuns cu copiii lor, dar si cu toate cele care au marturisit ca nu au rabdare sa se joace cu copiii timp prea indelungat, care spun cinstit ca nu ar indura cu usurinta sa fie casnice, si atat.
Seman cu femeile care au mintit candva si au fost prinse cu minciuna si de-atunci s-au lecuit de pacatul neadevarului.
Seman cu femeile care se tem ca vor ajunge intocmai ca predecesoarele lor, care nu si-au trait viata incercand sa fie libere si fericite.
Seman cu femeile care se tem nebuneste pentru copiii lor, care tresar din somn de panica, de grija, de dorinta de a-i sti in siguranta intr-o lume rea.
Seman cu femeile care se tem de trecerea timpului, care sufera la gandul ca isi pierd frumusetea o data cu anii, care spera, frivol si absurd, ca intre timp va aparea leacul tineretii vesnice.
Seman cu femeile care, fiind prizoniere ale unei relatii plictisite si triste, si-au permis luxul, nebunia, durerea de a se indragosti pe furis de altcineva.
Si seman si cu femeile care, dupa ce si-au gasit marea dragoste, spun cinstit ca nu mai exista nimeni altcineva pe pamant. Ca soarele si luna rasar din dragostea lor implinita, ca simt, si cred, si iubesc fara rezerve.
Seman cu voi, asa cum voi semanati cu mine. Si sper din tot sufletul ca felul in care ne oglindim unii in altii ne face sa ne simtim mai putin ciudati, mai putin singuri pe lume.
Comentarii
75 Comentarii la “Suntem la fel”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
Nu suntem la fel din fericire si acesta este farmecul nostru, al fiecaruia dintre noi……..probabil ne asemanam uneori, dar simtim diferit oricum…..si aceasta este si esenta!Cred k aproximativ la fel poti simti doar cu o singura persoana si atat,adik cu “el” sau “ea”…..
Exista momente in viata cand semanam una cu alta, dar fiecare are soarta sa…
nu semanam deloc..
nu prea cred ca semanam…. foiecare cu viata lui
fiecare are destinul ei, nu cred ca seamana unul cu altul.
Sunt multe destine in lumea asta care se aseamana insa fiecare este in acelasi timp unic in felul lui. Ne regasim in multe povesti si de viata si de dragoste si de tradari si de dejamagiri dar in fiacare poveste este ceva diferit care nu face sa fim unici
O noua dimineata ,am plecat spre serviciul meu ,cel cu salariu minim pe economie, zambind.Am salutat pe rand vecinii,batranica care-si plimba catelul dis de dimineata, vanzatoarele de la magazin ,doamna de la chioscul cu ziare si pe tiganusul care vinde flori.Imi balangan poseta ,ca un copil ghiozdanul spre scoala si ma simt fericita fara un motiv anume . Ba da stiu,am recitit incurajarile voastre de dimineata ,a cata oara ?
Trec pe langa statia de autobuz ,din care se pleaca spre localitatea unde am trait atatia amar de ani.Ma intalnesc cu tanti Florica si tanti Lenuta,niste foste vecine care ma imbratiseaza si-mi spun ca am privirea luminoasa si arat bine.
Ce bine ,gata s-a terminat cu lamentarile.Voi uita ca am plans ani in sir ,in toate camerele pe rand ,sub nuc,langa cais si visin ,la nunti si inmormantari deopotriva ,de Craciun ,Revelion si de Inviere,la inceput si final de an scolar si-n multe alte locuri si ocazii pe care le vreau uitate.
Seara ma duc la culcare linistita ,desi o sa imi strang in brate fiica cea mica ,doar inca 10 zile .Va pleca si ea la sora ei in strainatate.A terminat anul acesta liceul si TREBUIE sa plece.O sa le fie bine simt asta.
Diseara se reia cursul se salsa la care ma duc din primavara.A fost o pauza de 2 luni. Ma bucur ca ma voi intalni cu colegii.Cand ma gandesc ca inainte sa-i cunosc nu ieseam din casa ,nu aveam unde si cu cine sa ies.Dar totul s-a schimbat ,m-au ,,adoptat ,, rapid in gasca lor si acum iesim impreuna
in week-end ,dansam , glumim ,discutam si ne incarcam astfel bateriile.
Am slabit din cauza supararilor ,dar acum am o silueta de invidiat ,am mers la gimnastica aerobica ,apoi la cursul de salsa si corpul a inceput sa mi-i se modeleze frumos.Iertata-mi fie lipsa de modestie ,dar cand simt inca
(desi fac in decembrie 46 de ani)priviri admirative si primesc complimente ca am chipul si mintea frumoase ,simt cum creste in mine un val de mandrie si incredere si parca am mersul mai sigur .
Am intrat dupa divort intr-o lume straina, de-a busilea ,cu pasi nesiguri ,de copil care nu stie sa mearga inca si uite-ma acum ajutata de prieteni ,de carti si de de vointa mea bineinteles ,sa fac pasi fermi spre o noua viata.
Mai trebuie doar sa gasesc iubirea …dar ea va veni ,stiu bine asta fiindca i-am netezit calea si sunt pregatita.
Sigur va veni, Mirela! iubirea vine intotdeauna la cei care au puterea sa viseze si sa-si pastreze sufletul deschis spre lumina. Din ce oras esti? Si mie imi place extrem de mult sa dansez, dar in orasul meu nu se fac cursuri de salsa…
Multumesc Alicia pentru incurajari, eu locuiesc acum in Mangalia.E foarte buna miscarea , inclusiv pentru psihic,pe mine m-a ajutat foarte mult.
Exact, Mirela. Miscarea ne mentine intr-o forma fizica excelenta, dar ne ridica si moralul. Insa mie nu-mi place sa fac orice fel de miscare…de exemplu, nu m-as urca niciodata pe o bicicleta medicala, mi s-ar parea atat de plictisitor, anost si inutil sa dau din pedale pe o bicicleta care nu ma duce nicaieri…In schimb, sunt innebunita dupa dans. Dansul implica miscare, eleganta, gratie, melodii frumoase. Desi am nascut doi copii, desi mananc mereu ce vreau si cand vreau, ma mentin la greutatea de 48 kg si am o conditie fizica excelenta numai datorita dansului. Daca locuiesti in Mangalia, cred ca stii Plaja Diana. Este chiar la capatul statiunii Saturn, unde incepe Mangalia. Timp de mai multi ani, am mers acolo in fiecare vara si se faceau cursuri de salsa pe plaja. Era minunat! In orasul meu nu se fac cursuri de salsa, dar dansez prin casa, in timp ce-mi fac treburile, ori de cate ori aud o melodie care-mi place
Dragă Mirela, am doar 21 de ani. Mi se pare că sunt matură sau aşa aş vrea să cred. Înţeleg foarte bine suferinţa ta, deoarece mama mea are aceeaşi vârstă şi n-a avut curajul tău (să divorţeze) din cauza copiilor. Mi-a spus că e important ca copilul să aibă un tată aLături. Încerc să înţeleg suferinţa ei, dar e prea mare. Uneori îmi pare că o urăsc pentru comportarea ei, dar o admir şi o iubesc foarte mult, deoarece e curajoasă şi şi-a jertfit viaţa, fericirea şi sănătatea pentru mine şi fratele meu. De multe ori mă rog lui Dumnezeu ca să nu moştenesc unele calităţi ale sale, dar sunt sângele ei şi uneori mă comport exact ca ea. Eu sunt laşă, nu sunt aşa curajoasă şi puternică ca ea.
Te felicit cu pasul făcut, sunt sigură că o să-ţi găseşti fericirea şi dragostea, deoarece iubirea nu are vârstă.
Am multe vise “utopice”, cum le-ai numit tu, dar n-am curajul să le realizez. Sunt o fire timidă şi poate din această cauză băieţilor le este frică să se apropie de mine. Uneori parcă sunt mulţumită cu viaţa mea, alteori – nu. Aş fi vrut să trăiesc altfel, dar am crescut aşa ca şi copiii tăi; cu excepţia că n-am plecat încă în străinătate, dar m-am angajat la servici. Nu-mi doresc nimic mai mult, decât fericirea familiei mele.
Scriu şi eu câte ceva, dar demult n-am luat peniţa în mână. Sper că în curând veţi citi ceva de viaţă.
Sunteţi minunate şi mai devreme sau mai târziu veţi fi fericite.
Doamna Mirela, aveti un talent extraordinar…talent de scriitoare. M-ati impresionat pana la lacrimi. Atat povestea , cat si stilul in care ati scris-o. Va rog sa ne tineti la curent cu continuarea vietii dumneavoastra. Va doresc multa dragoste si fericire..suficienta cat sa va umple toate golurile din cei 23 ani , suficienta pentru a va vindeca ranile..
Alice, cred ca te simti tare bine cu tine insati, ma uit si vad cum ne-ai adunat aici si cum ne dai speranta, cum ne luminezi sufletul, cum ne ajuti cu vorbele tale, cu gandurile tale…
Esti frumoasa, radiezi toata, iti doresc din tot sufletul sa iti fie bine, sa fii implinita si fericita.
Suntem la fel, sufletele noastre se cunosc, se recunosc…
Alice, prin ceea imi transmiti cand te citesc, imi dai putere sa merg mai departe, sa mai cred in minuni…
Am intalnit aici multa sensibilitate si noblete, am intalnit oameni frumosi, oameni care au o vorba buna pt. cei care au nevoie de ea…
Invat sa am rabdare, invat sa zambesc chiar daca mi-e dor in fiecare zi…
Draga Alice,ma numesc Mirela Dogaru am 45 de ani,am doua fete una de 22 ani si una de 19 ,am divortat de 6 luni dupa 23 de ani de casatorie (a se citi compromis) si ma simt un alt om ,am intrat intr-o alta etapa a vietii mele mult mai frumoasa.
Nu am studii de specialitate ,am fost o autodidacta,dar am MULTA experienta de viata.Iti trimit, redata in cateva pagini ,o parte din viata mea.
UN OFTAT…
Glasul muezinului cheama tanguitor la rugaciune.E ora 20 si a inceput sa se insereze.Ies la geam si ma uit inspre moschee.E atat de frumoasa in ceasul acesta de inserare ,are un aer care imi da fiori cu mormintele din curtea ei si gandul imi zboara spre tara celor o mie de nopti.Parca astept sa o vad pe Seherezada stand pe o piatra si povestind.E luminata feeric si simti cum deasupra ei pluteste ceva nedeslusit.
Ma invart aiurea prin casa de colo pana colo fara sa-mi gasesc locul,ma hotarasc brusc si plec ganditoare pe plaja.
Ma plimb cu picioarele prin apa si racoarea serii imi intra in corp infiorandu-ma.
De la terase se aude o muzica amestecata formand un amalgam cu vuietul marii , tantarii incep sa ma bazaie insistent facandu-ma sa ies din visare.
Ma plimb asa ceva vreme si pasii se indreapta fara sa-mi dau seama spre locul meu unde am stat mereu asta iarna si am privit marea.
E luna plina …In noaptea asta iar voi avea un somn agitat.
E o luna mare minunata si eu o privesc singura. Tot asa am privit marea ,soarele rasa-
rind si apunand ani in sir findca sufletul meu a fost singur mereu,singur si greu .
Niste tineri fac baie in mare zgomotosi si incantati.
Un baiat striga insistent:
- Iulia,Iulia ,vino,vino sa vezi ce placut e.Tresar, simt cum emotia curge prin mine,imi simt sangele vuind.Ma ridic brusc in picioare si ma chinui sa patrund intunericul.Stau asa impietrita.Dumnezeule, am crezut la un moment dat ca e Radu.Cat de asemanatoare este vocea .
Narile mele freamata adulmecand iz de tinerete.
Plec infiorata din locul acela ,simt cum mainile imi tremura si stomacul mi-e ghem.Incerc sa-mi abat gandurile si ma joc cu pasii pe plaja netezita de tot felul de masinarii.
S-a intetit vantul,au aparut niste nori si luna se joaca de-a v-ati ascunselea cu ei.
Se aud tunete razlete si dintr-o data vazduhul e injunghiat de fulgere.Cerul isi face harakiri.Incepe sa ploua si eu ridic fata fara sa ma feresc .Poate ma spal de ganduri si amintiri…
Off,iar ma cuprinde nelinistea.Radu,Radu de ce ai revenit ,de ce apari in viata mea ,in sufletul meu tocmai cand credeam ca merg pe o cale lina ? Ochii mei secati nu mai pot plange si glasul meu stins nu te mai poate chema.Au trecut 23 de ani de atunci…
Am trait o viata fara tine si acum revine un demon si imi canonizeaza iarasi existenta…cuvinte pe care le-am vrut uitate,acum nu mai sunt asa… ,revin valuri ,valuri si simt cum ma coplesesc din nou inghetandu-mi inima…
-Sa nu te indragostesti de mine, eu am deja o relatie,e la sute de kilometrii distanta,si vreau sa plec din tara asta.
Apoi cu intelepciunea omului trecut prin suferinte, imi spune ca dragostea nu tine prea mult,un an si apoi totul se pierde.Trebuie gandit bine inainte sa iei decizii. Si el vrea sa-I fie bine in viitor ,gandeste rational.
Il simt cand ma tine in brate si-mi spune ca e mult prea bine, ca se indoieste de hotararile lui si ca in mintea lui e aceeasi valtoare ca si in a mea. Ne stangem in brate si simtim cum vartejul ne inghite, ne trage in adancuri in pofida vointei noastre.
– Sa nu ne indragostim ,nu-i bine, asa imi spune si eu il aprob cu inima mica privindu-l in ochi.Ma prefac ca sunt de acord si afisez o stapanire de sine totala. Ii spun ca pot sa-mi controlez sentimentele si ca totul e o joaca,o atractie pur fizica. Ma mint si pe mine si pe el si realizez ca e un exercitiu de echilibristica ,un mers pe sarma. Pasii nostrii sunt nesiguri, neexperimentati si simt cum ne clatinam.
Asa imi repeta la nesfarsit cu ochii lui dusi si vrea sa-l cred ca spune adevarul ca nu simte nimic ,e imun la tot.
Radu,Radu pe cine crezi tu ca minti?
Ne intalnim seara cu prietenii ,dansam, radem si la un moment dat eu devin tinta ironiilor baietilor fiindca sunt cuminte, mult prea cuminte. Se citeste pe fata mea inocenta desi de multe ori bravez incercand sa par ceea ce nu sunt. Gesturile , atitudinea ma tradeaza.Cum as putea sa-l fac sa creada ca e o atractie pur fizica cand il simt ca a intuit ca eu habar nu am de anumite lucruri,ca desi joc rolul fetei emancipate nu am cunoscut atingerea unui barbat.
Ma invita la dans si eu ma las uitata in bratele lui ,ma agat de el ca de un colac de salvare. Nu mai auzim muzica si dansul se transforma intr-o tulburatoare imbratisare .Melodia se sfarseste dar noi ramanem asa ,stransi de parca cine stie ce miraculos liant ne-ar fi unit.
Stam asa cateva secunde si el imi sopteste uitandu-se in ochii mei ca Ea va sosi peste cateva zile in tara.
Sa fiu cuminte imi spune ,sa inteleg ca e mai bine asa , sa ma distrez in continuare,sa ma vad cu baieti si sa-mi traiesc cum pot mai bine viata.
Ajung cumva ,intr-un tarziu acasa si din acel moment incepe asteptarea…
Fumez o tigara si fumul urca ca un sarpe spre tavan. Gustul mentolat imi da o placuta amorteala a limbii ca dupa un sarut pasional.Nu am fumat niciodata , ma inec mereu si tusesc,,sunt agitata, mainile imi tremura si trebuie sa fac ceva sa ma autosugestionez pozitiv.
– Sa ai grija de tine maine pe drum ,asa i-am spus cu glasul stins.Pleaca la Bucuresti sa – si ia iubita de la aeroport. Ii spun sa aiba grija de el, dar buzele mele soptesc cuvinte de dragoste. Pleaca sa-si aduca iubita si eu ii urez drum bun,ii doresc sa se intoarca cu bine cu ea acasa .Imi musc buzele sa nu plang.
E un vartej in capul meu,ma comport de parca totul e in regula,rad,glumesc dar sufletul meu tipa de tristete.
Maine o va tine in brate,ii va spune cuvinte frumoase pe care poate mi-I le-a spus si mie.O va mangaia cu mainile cu care m-a inlantuit in pasi de dans prima oara.Va uita de ochii mei si se va pierde in ochii ei.
Ma duc la geam si vad pescarusii cum dau tarcoale .Asteapta,le-am pus de atatea ori mancare pe pervaz.Iau o bucata de paine si-I ademenesc.Nu trec decat cateva minute si deja bat din aripi la geamul meu. Marea e atat de aproape si le aud zi de zi tipatul.
As vrea sa zbor sa vad unde este el acum.O sa treaca cumva si noaptea asta si inca multe altele luminate de ganduri si framantari.
E ora 16,ce greu trece timpul…inca o zi fara sa-l vad si fara sa stiu ce face.
Cred ca au ajuns acasa la ora asta,se odihnesc sau poate fac dragoste. Poate stau la masa si mananca ceva pregatit de el ,ca ea doar e musafir.S-a straduit sa prepare ceva bun sa o impresioneze .Totul trebuie sa iasa ca la carte fiindca ea e biletul lui de plecare.
Oare a asteptat-o cu flori,ce o fi cumparat,trandafiri rosii sau un crin mare alb?Oare l-a sarutat cand a primit florile ,cu siguranta da.Poate i-a facut si un cadou,un parfum,poate parfumul care i-a placut atat de mult la mine de nu se mai satura sa-l inspire.Mai bine nu-i spuneam cum se numeste sa fie asa un mister sa nu-l mai dezvaluie si altcuiva.
De ce ma chinui singura?
Stau si astept si numar diminetile in care ma trezesc si nu ma bucur cum faceam odata ,cand soarele ma saluta .Numar zilele in care nu il vad si sufletul mi-e parjolit ca o miriste la sfarsitul secerisului.
Ma tarai pe strazi cautandu-l, salut mecanic pe cine ma saluta ,zambesc dar zambetul meu e o grimasa ,pasesc fara sa simt nimic sub talpi de parca as inainta levitand si totul pare un cosmar din care vreau sa ies cat mai repede cu putinta.
Vine seara cu ea la terasa de pe plaja ,stam la aceeasi masa,radem ,bem bere,mancam pizza.Se ridica si danseaza cu ea ,dar ochii lui imi cauta privirea .Simt cum ma preling ca o picatura de ploaie pe frunze .Alunec usor iar apoi cad brusc de la inaltime si ma risipesc in sute de particule. Sufletul meu pluteste ca o pacla pe deasupra tuturor. O durere ascutita imi cresteaza ca un cutit inima si stomacul.
Cand eram copil faceam barcute din hartie ,le puneam intr-un lighean cu apa sa pluteasca si faceam valuri cu mana.Asa ma simt acum, ca o jucarioara de hartie plutind in deriva pe o apa fara orizonturi si cineva se joaca cu mine dupa bunul plac, facandu-ma sa ma scufund sau sa plutesc la suparafata. Mi-e teama ca jocul se va termina prost pentru mine…
Peste cateva zile ea va pleca … si apoi nu stiu ce va fi.
A plecat.Ea a plecat si el e trist…si eu sunt trista.
Ne-am intalnit seara la restaurantul de pe plaja .M-am lasat purtata in pas de dans de bratele lui. Ma tinea in brate dar el nu era cu mine ,era departe,cu gandurile lui ,visele,framantarile si nelinistile lui. Simt ca nu mai stiu ce vreau,simt ca trebuie sa-l las in pace,sa intre in ,,cochilia,, lui sa poata lua o hotarare. Incerc sa-l evit cat pot de mult.
Intr-un tarziu plec singura, fara sa –I spun la revedere,pe furis ca nu cumva sa creada ca vreau sa ma conduca.
Ajung acasa ma intind in pat ,imbracata si stau asa pe intuneric si ma gandesc,incerc sa-mi ordonez gandurile. Incep sa apara intrebari chinuitoare carora le bajbai raspunsul.
Indoielile se ivesc ca zeci de ace infipte in corp.Oare de ce am crezut ca el e cel pe care l-am asteptat ,doritul,visatul ,iubitul meu.Ce adevaruri am crezut ca am descoperit?
Ce inselatoare sentimente credeam ca m-au cuprins.
Imi pun un pahar cu vin si il uit pe masa .Nu pot sa beau .Stomacul mi-e ghem .
Ma zvarcolesc in pat si adorm intr-un tarziu cu maianile stranse ,inclestate de neputinta.
Gata ,totul a luat sfarsit ,m-am maritat.Am devenit femeie ,mi-am inghitit lacrimile, mi-am inchis visele intr-un coltisor al sufletului . Primul barbat din viata mea mi-a devenit sot.
Radu a plecat in Germania, s-a casatorit acolo si a primit cetatenia. Si-a indeplinit visul ,sper sa-i fie bine…
M-am maritat si existenta mea s-a schimbat.M-am trezit intr-o lume straina,departe de parinti,frati,orasul unde am copilarit ,langa un om care imi va ucide visele incetul cu incetul.
Am inceput o viata gri care va dura 23 de ani…
SI COLIVIA ERA ATAT DE MARE…
Imi spun sa scriu ….cuvintele se joaca in minte, se invalmasesc, se ascund,revin,ma obsedeaza.
Sa scriu despre ce ,despre viata ,despre dragoste sau fericire?Cuvintele care descriu aceste lucruri nu se afla in vocabularul meu.Eu stiu sa descriu doar teama ,singuratatea,plansul,umilinta,nefericirea.
Eu stiu reteta dupa care sa-ti distrugi viata,ii cunosc toate ingredientele …mi-i le-a daruit sotul meu…
Se ia un barbat si o femeie destul de tineri inca,se adauga repede copii,se iau bani din banca si incepi sa construiesti o casa.Cand termini primul etaj nu te opresti ,mai iei din nou un credit mai faci inca un etaj si inca unul, mai adaugi iarasi o refinantare, amesteci bine ,bine sa te inglodezi ca lumea in datorii,condimentezi cu o amenitare cu sechestru fiindca nu-ti poti plati ratele,mai adaugi niste certuri,injuraturi,amenintari,eventual te urci putin pe casa si incerci sa te arunci ,asa pentru andenalina,te razgandesti ca ai 2 copii si iti revii pentru putin timp.
Intre timp te zbati sa ai ce manca si sa cumperi ceva haine copiilor ,nu prea multe ca nu sunt bani,trebuiesc pentru investitii si in tot acest timp vila iti straluceste mandra in soare cu toate cele 3 etaje ale ei. Pe strada lumea te invidiaza isi da coate ,de, esti proprietarul unei ditamai case.
Frigiderul e gol,mai gasesti uneori o margarina ,niste branza si o urma de parizer,dar ce bine taiem porcul si vom avea carne pentru un timp.Si uite asa incet iesim din iarna,cu o ciorba dimineata ,la pranz si seara,o sunca afumata ,ce delicatesa e cu ceapa si un pahar ,doua sau mai multe de vin ,ca din asta se gaseste din abundenta pentru stapanul casei ,e bun iti da putere.
Dragostea devine un cuvant tabu ,nu se rosteste nici macar in soapta in casa.Noaptea sub patura se incearca un soi de miscari ritmice ,indiscutabil pe intuneric, uneori si acestea esuate. Nimic nu are “gust” si te intrebi la un moment dat daca vei mai simti vreodata vreun gust sau papilele gustative ti-au devenit amorfe.
Lasi totul la dospit multi ani, compozitia creste ,creste si sunt multe bule de aer in interior,multe goluri.Te mai duci, dai inapoi aluatul sa se mai lase,dar el creste neincetat.
Fiindca lucrurile merg din ce in ce mai rau presari putina depresie asa cam un praf,dar fiindca ti-i se pare ca nu-i deajuns , pui o portie zdravana ,te duci si la doctor care iti spune ca trebuie sa elimini cauza ca sa poti trata efectul..Eventual doctorul dandu-si seama ce iti lipseste iti spune ca esti perfecta si te saruta, incercand sa te trateze pe loc.
Te gandesti ca parca ar merge dar totusi vrei altceva si pleci ingandurata cu reteta (probabil vreun tratament placebo) in poseta.
Te intorci acasa la aluatul tau `si bagi in reteta si medicamentele poate ii imbunatatesti gustul. Incerci sa-I dai putina savoare. Slabe sperante aluatul e acrit deja ,dospeste de prea mult timp.
Si fiindca oricum toate merg rau ce conteaza, mai refinantezi odata creditul,mai adaugi niste ingrediente , cateva zeci de mii de euro si mai construiesti o cladire adiacenta.
Copiii iti cresc mari ,Dumnezeu stie cum , printre betoane,datorii,certuri.Te bucuri ca intra la facultate si dupa doi ani in care se chinuie sa supravietuiasca fiindca n-ai sa-i dai bani (toti merg la investitii) lasa facultatea si pleaca in strainatate sa se chinuie sa munceasca Isi lasa parintii in vila somptuoasa cu mobile vechi si degradate, cu visele utopice ale tatalui,cu speranta unei vieti mai indestulate.
Si atunci se pare ca observi cum aluatul incepe sa iasa din vas,sa se reverse si realizezi ca reteta nu a iesit si ca e momentul sa te opresti. Te gandesti ca te-ai straduit sa pui ce trebuie dar daca nu ai avut o colaborare buna totul este un esec.
Iti faci bagajele, iei copilul care este inca acasa cu tine si pleci. Iti lasi 20 de ani de munca ,florile pe care le-ai rasadit ,pietrele cu care ai placat frumos gardul cu mainile tale,plasa pescareasca pe care ai agatat-o pe umbrar si calutii de mare si crabii cu care ai decorat-o. Lasi vecina cu care bei cafeaua de 17 ani, lasi pernele de la mama si toate maruntisurile pe care ti-i le-a dat ca zestre ,caisul pe care l-a plantat fiica ta , o lasi pe Maia cateaua dragalasa care alearga pana la poarta pe care iesi si priveste lung in urma ta . Lasi urmele pasilor tai care au facut poteca spre gradina in atatia ani, iti lasi amintirile ,sperantele ,o parte din viata ,tineretea irosita …Inchizi poarta ,te mai uiti odata la mareata casa in care ai fost prizoniera atatia ani, te urci in masina si pleci…
Faci pe geam cu mana vecinilor care cred ca pleci la plimbare , ramai cu mana ridicata,uitata sus si spui adio cu ochii secati unei etape din viata …
La urma ,dupa cateva luni, se orneaza frumos cu cateva petale din primul buchet de flori pe care l-ai primit din inima de la cineva si se serveste cu un usor zambet care a inceput de un timp sa-ti apara pe chip…
Asta a fost viata ta? De fapt viata atator femei e la fel, doar ca putine au curajul(sau inconstienta spun unii)de a lua taurul de coarne. Nicodata nu e prea tarziu. Sper sa-ti gasesti linistea si fericirea, ziua ta sa inceapa cu un zambet.
Superb! M-a impresonat povestea ta, chiar ai talent! Te felicit pentru determinarea de a o lua de la capat, bucura-te de anii maturitatii, sunt atat de frumosi! Descopera adevarata dragoste, ai sa ai o revelatie! Si eu vreau sa fac pasul, dupa 30 de ani de casatorie! Eu m-am maritat din dragoste, l-am adorat pe sotul meu, dar el nu a stiut sa aprecieze, a considerat dragostea mea ca pe un dat, care i se cuvine, nu a mai pus nimic in rezervorul acela de tandrete si iubire, care s-a golit…Acum plange si imi cerseste mila…
Ma impresioneaza in mod placut sa vad ca exista din ce in ce mai multe femei puternice si curajoase! Superb, sa ai curaj sa te rupi dupa atatia ani, daca nu te mai simti bine, implinit in cuplu! Trebuie sa te cunosti si sa te iubesti mult! Felicitari, zeite puternice! Probabil si eu as proceda la fel, dar sper din toata inima sa ramana totul frumos, ca acum- o casnicie perfecta, cu iubire, rasfat, respect reciproc, saruturi patimase. Totusi, viata mi-a demonstrat: “Never say never”!
Iubitele mele, asa as putea sa va spun de-acum cunoscandu-va destul de bine, ma regasesc si eu cu bune cu rele, alaturi de femeile lumii. Suntem la fel si totusi, suntem atat de diferite unele de altele, cu vieti unice, cu trairi unice si totusi asemanatoare. Cum oare?
Ma gandesc si ma tot gandesc, cum in univers sunt forme asemanatoare si totusi diferite?
Pornesc cu gandul meu de la numele meu spiritual as putea spune care-mi fu atribuita de mic copil, cand mi-era bine-n lumea mea, toata “lumea” ma “ghidonosea”, ma mangaia prea mult poate, poate si pentru maturitate, cine stie… Sau poate crescand, nu le-am mai fost la fel de draga sau dragalasenia s-a transformat intr-o alta forma, de invidie, de neantelegere de fapt, ca eu eram aceeasi. Dar poate nu-i nimic intamplator in viata. Acum ma mangaie copii mei.
Dar sa revenim la steluta. Stele sunt peste tot, dar peste tot: de la numele de pe pamant la cele de pe cerul instelat, in apa, in case, la sarbatori, divers colorate, divers iubite si admirate, de diverse marimi, divers pomenite, coduri universale. Toate la fel si totusi absolut individuale. Asa-i si cu oamenii, indiferent de-i femeie/barbat. Suntem la fel si totusi suntem individuali.
Vad ca tot mai mult ne aseamana povestile de viata, micile deosebiri fiind cele de natura cronologica. Ma intristez tot mai mult si nu pot sa nu ma intreb :” Oare pana cand voi rabda eu?”
“Oare tot ca si mine s-au amagit si aceste femei , ca totul va trece, ca va fi bine, ca acuma nu e momentul, ca sunt copiii mult prea mici?”
Ma intristez si plang…
Superb! Superb si-adevarat!
a avea o prietena,e frumos.a avea simplu cu cine vorbi e linistitor …a te intelege cieva atunci cind nici tu nu te intelegi,e greu si obositor…fetelor ma bucur pt voi ca aveti ceva ce eu nu am si nici nu stiu daca voi putea avea vreodata.Puterea de a iubi si de a stii sa fii iubita!
buna dimineata, buna duminica.
da, alice,suntem la fel pentru ca aseara, micuta mea inimioara rosie a batut la unison cu inima ta mare, rosie… pentru ca am impartit un timp si zambete si vorbe tihnite pentru ca iti doresc sa fii mereu ceea ce esti astazi: cea mai iubita dintre pamantence, trup de zeita zamislind iubirea…
iti multumesc pentru venirea ta la noi,va multumesc, tie si lui paul, pentru tot.
esti atat de frumoasa!
Draga Alice, am intarziat la intalnire, dar sunt si eu pe aici, o zeita care isi asteapta zeul, cu inima plina de dragoste, o dragoste nemarginita…De cate ori ti-am citit scrierile, m-am regasit in randurile tale, aveam senzatia ca scrii despre mine…Asa am realizat si eu ca suntem asemanatoare, ca ne uneste imensa putere de a iubi, de a ne darui fara rezerve, chiar daca uneori nu am facut cea mai buna alegere…Se stie ca inima are alte ratiuni si e geu sa fii rational si obiectiv cand ai “fluturi in stomac”, chiar daca ai depasit de mult prima tinerete…Dragostea e frumoasa la orice varsta, dar parca la maturitate este mai profunda, nebuna, chiar devastatoare…Suntem facute sa iubim si sa fim iubite, chiar daca marea iubire vine mai tarziu, trebuie sa fim pregatite sa o simtim, sa o primim cu bratele si sufletele deschise! O femeie nu este cu adevarat implinita decat iubind si zamislind o noua viata alaturi de cel iubit!
Sper din tot sufletul ca anul marilor iubiri sa nu se incheie inainte de a-mi gasi si eu linistea in bratele celui pe care il iubesc cum nu am iubit pana acum…
sunteti minunate.. ma regasesc in cuvintele voastre.. dragostea ne face deosebite… unice…
am intalnit acea dragoste adevarata.. un barbat special.. cu adevarat demn…
dar l-am pierdut.. din prostia si greseala mea.
ma iubeste si ma va iubi mereu, si imi alina suferinta cand imi confirma asta. i-am zis ca o sa-l astept toata viata daca va fi nevoie, fiindca fara el nu pot fi intreaga si implinita. dar nu e momentul sa revenim la dragostea noastra sublima.. si ma roaga sa-mi refac viata de dragul lui, ma roaga sa fiu fericita, insa fara el nu pot. stiu.. si sper, ca intr-o zi, cand va fi sigur ca nu ma va mai face sa sufar ma va lua inapoi, numai pe mine printesa lui.
dar exista si gandul rau… de ce nu face acum asta? sunt oare prea naiva?
poate ca da, noi femeile in dragoste suntem naive, insa alta cale nu exista pentru sufletul meu.
intr-adevar draga Alice, suntem la fel prin dragoste, fiindca toate iubim nemarginit cand consideram ca am gasit persoana potrivita. va multumesc ca existati, povestile voastre imi dau sepranta ca voi fi si eu fericita intr-o zi, implinita.
Sunt sigura, Lexya, ca va veni ziua in care sa te simti implinita in dragostea ta. Cu el sau cu altcineva. Daca el e barbatul tau, se va hotari intr-o zi. Daca nu, va veti gasi linistea. Eu iti doresc sa fie cum vrei tu, sa traiesti o dragoste mare, mare…
Ceea ce ne face sa semanam atat de mult este PUTEREA DE A IUBI – NECONDITIONAT, TOTAL, FRUMOS SI VESNIC! Eu nu am trecut prin situatii asemanatoare, nu am trait dezamagirea in dragoste, nu am cunoscut tradarea…Totusi, citind randurile voastre, am trait totul alaturi de voi, am simtit suferinta voastra si m-am bucurat alaturi de voi atunci cand ati reusit sa depasiti momentele dificile si sa “renasteti” traind o noua iubire, imensa si adevarata! Cele care nu au intalnit inca marea iubire, sunt sigura ca, atunci cand va veti astepta mai putin, va veni…Scenariile vietilor noastre pot fi diferite, totusi suntem la fel pentru ca in sufletele noastre incape un ocean de iubire…
Alicia, tu esti norocoasa, tu ai meritat dragostea de la inceput, noi am cautat-o mai mult. Dar sufletele noastre sunt la fel, au fost la fel dintotdeauna, de cand eram fetite la liceu, de cand visam feti frumosi si mari iubiri. Ce bine ca pentru tine a venit dragostea de la inceput, si ce minunat ca ti-ai pastrat mintea si inima deschise catre intelesurile tuturor celor care n-au avut atata noroc! Te imbratisez cu drag, pe tine si pe baietetii tai.
Anii de liceu…frumosi ani, minunate vise…care, mai devreme sau mai tarziu, ni s-au implinit, nu-i asa? Fericirea o meritam cu totii, in egala masura…doar ca la unii se intampla sa vina mai repede, la altii mai tarziu…totul e sa creada in ea, sa poata visa chiar si atunci cand li se pare ca este doar o notiune abstracta, extrem de indepartata, de neatins…Si poate ca aceia care asteapta fericirea indelung si sunt nevoiti sa invinga multe obstacole ca sa ajunga la ea stiu sa aprecieze mai mult acest dar al vietii! Va doresc tuturor pace si lumina in suflete!
Draga Alice, ii multumesc lui Dumnezeu si ii multumesc si Oanei pentru ca te-am regasit. Asa este, inca de atunci, de cand eram niste fetite, aveam senzatia ca sufletele noastre sunt identice, ca simtim exact la fel…Si acum, dupa mai bine de douazeci de ani, si de la mai mult de nouazeci de kilometri distanta, am aceeasi senzatie: sufletele noastre sunt la fel! Parca ar fi acelasi suflet, pus in situatii de viata diferite! Simt atat de acut acest lucru…Cand te-am regasit, am avut senzatia ca ma regasesc pe mine insami
Si noi va imbratisam cu drag pe toti, iar Victor si Radu le transmit salutari lui Victor, Ilonei si minunii din burtica, al carei nume nu il cunoastem inca!
Mă înclin în faţa ta, Alice! Eşti cea mai de seamă zeiţă dintre zeiţe pentru că reuşeşti să dai glas gândurilor şi trărilor noastre. De fiecare dată când citesc ceea ce scrii, dar mai cu seamă ieri, şi după ce am citit şi celelalte poveşti am ajuns la aceeaşi concluzie, că toate zeiţele suntem la fel, iubim la fel, suferim, tresărim, ne bucurăm la fel , ne asumăm acleaşi riscuri, şi cumva facem aceleaşi alegeri.
P.S. Îmi pare rău că am ratat cafeaua din dimineaţa de astăzi, dar sâmbătă fiind, ;i ca o zeiţă ce sunt, m-am lăsat alintată de aşternuturi până spre orele amiezii.
Ai facut foarte bine, Ioana P, o adevarata zeita treuie sa se mai si rasfete din cand in cand! Si, pentru ca suntem la fel… sa facem si noi asemenea, maine dimineata. Noapte buna!
Azi eram la un chiosc de ziare si intrebam de revista daca a aparut si mi-a aparut un gand care nu-mi da pace. Alice, dupa ce nasti, vei mai avea timp de noi? Esti liantul nostru, cititorul nostru de suflete. M-am regasit de multe ori in cele scrise de tine si mi-ai dat curaj. Cand ti-ai gasit fericirea, mi-ai dat speranta ca o voi gasi si eu, pentru ca daca dragostea e curata, va invinge mereu.
Promit, Alexandra, sa nu dispar decat o zi, doua, cel mult! Nici eu nu pot fara voi, va promit ca va voi povesti tot ce fac, cum a fost, ce facem noi in noua formula, la ce ne mai gandim, la ce mai visam, cat de grea sau de usoara ne e minunea!
o sa fie ata de frumos cu bebelusul langa tine. si o sa vrei sa fi cat mai mult cu el. nu stiu, dar asa de fericita cum am fost cand mi-am vazut puiul, nu cred ca am mai fost vreodata. o sa nasti prin cezariana sau natural? scuza-ma ca te intreb. meriti toata fericirea din lume.
Buna dimineata, Zeite la fel..
Alice draga, tu ne faci sa ne simtim la fel, prin cuvintele tale pline de sensibilitate, care ajung direct la esenta noastra: la suflet. Atat de diferite din multe puncte de vedere, in fata ta ramanem, dincolo de orice diferente, femei si atat.E darul pe care ni-l faci zilnic, sa nu uitam, sa nu ne schimbam…
Va imbratisez, la fel cum ati face-o si voi
Roberrta, suntem zeite, trebuie doar sa ne gasim zeii- cele care inca nu i-am gasit – si plangem dupa cate-un muritor. Dar vor veni, daca vom avea rabdare si putere sa-i asteptam, sa ii cautam.
Alice, ai in mare parte dreptate, numai ca pentru “zeite” dragostea nu trebuie cautata sau asteptata, ea vine, vine pe neasteptate, cand nu te astepti. Ea te gaseste, numai sa o meriti probabil.
Alice, ce frumos spus ” trebuie sa ne gasim zeii” dar oare mai exista ei??? Eu inca plang dupa “muritorul” meu, care intre timp s-a transformat intr-un zeu…un zeu pierdut…
Alice inca de cand te-am citit prima data, cu multi ani in urma, am simtit cuvintele tale ca imi ating sufletul. Mi-am spus atunci, ca intr-o revelatie : Femeia asta scrie despre mine. Mi-am repetat-o mereu si mereu, indiferent ca scriai despre dragoste sau bucurie, de despartiri sau tristeti.
Iar cand am descoperit blogul tau am intalnit acolo alte suflete croite pe aceeasi masura. Ca fatetele unui diamant, care veneau sa intregeasca minunea care esti tu.
Si eu te-am indragit de la primul cuvant, povestea ta a fost si a mea, Simona Ioana, Turda ta e si cea din visele mele, iar fericirea mea de azi va fi si a ta, sa vezi!
Traiesc zile cumplite. Zile in care incerc sa ma rup de el, sa nu ii mai raspund nici la telefon, nici la mesaje, zile in care incerc sa pun capat uneirelatii de 7 ani, in care nu am trait decat pentru el. Da, Alice, am stiut mereu ca ma insala. I-am spus, am plans, m-am zbuciumat, m-am rupt, dar am revenit inapoi. Nu cred ca mai pot acum acest lucru. Il iubesc, dar nu mai pot. Ea are 22 de ani, eu cu 10 mai mult. Ea mai are timp, eu simt cum neiubirea ma distruge.
Alice, de doua saptamani nu sunt in stare sa scriu un cuvant. Te citesc si va citesc aici si pe blog, si plang si ma framant mereu.
Stiu ca suntem la fel. Eu, tu, mii din femeile lumii. Si totusi in fiecare seara adorm tarziu convinsa ca nu voi mai putea suporta atata durere, ca nu voi mai deschide ochii dimineata.
Vezi, simone, ne asemanam…cu toate am trecut prin astfel de momente, in care ni se parea ca fara “El” viata nu are rost, nu are farmec…Mi se mai intampla si mie, de mult asa…E adevarat, nu dupa relatii asa de lungi ca a ta. Dar timpul trece, vindeca ranile, ajungi sa uiti de suferinte si sa zambesti nostalgic de naivitatea ta…Crede-ma, dupa ce iti gasesti sufletul-pereche, vei zambi- am patit si eu. Multa putere si incredere in tine!
Buna ziua, Simone, da-mi voie sa-ti spun ca iti sunt alaturi si iti doresc sa nu-ti pierzi speranta. Nu-i nimic ca esti cu 10 ani mai mare
. Balzac a scris o carte edificatoare pentru toate femeile din lume : “Femeia la 30 de ani”. Acum esti adevarata femeie care, sigur, va avea puterea sa o ia de la capat, in alta relatie, cu alt om care te va descoperi cu adevarat. Iti doresc putere si incredere ca nu e nimic pierdut si iubirea asteapta la cotitura. Cu mult drag.
Simone, am trecut si eu prin asta, am zacut zile in sir, fara sa pot sa vorbesc cu nimeni, intrebandu-ma intruna, in nestire, “De ce?”. Dar nu exista raspuns la vietile altora, fiecare face ce poate, traieste cum poate. Iar barbatii lasi insala. Cei puternici sunt fideli si statornici, isi traiesc viata cu demnitate, iar daca nu mai sunt fericiti langa femeia pe care au iubit-o candva, merg mai departe. Eu ma incapatanez sa cred asta. Si-ti spun si eu precum Amore-Iulia: dupa ce iti vei gasi adevarata pereche, vei zambi. Iti promit!
draga mea iti sunt alaturi si de aceea te rog sa-ti stergi lacrimile de pe obrazul tau , sa incerci sa-ti umpli zilele cu lucruri cat mai frumoase ,care te fac fericita ,ai sa vezi ca totul se va rezolva ,incearca sa crezi ca el face parte din trecutul tau ,iar trecutul nu are voie sa demoleze prezentul.Cupidon iti va gasi in curand perechea ta potrivita ,in curand ne vei spune ca te mariti .TE PUP SI MULT CURAJ.
Simone, nu-i asa ca deja e un pic mai bine?:)
Noi suntem cu tine, te strangem strengareste de mana, cu drag si iti trimitem gandurile noastre bune! Va veni linistea, apoi iubirea… Ne dai un zambetel?:)
Alice, esti cea mai frumoasa gravida! Si cea mai iubita!
Da, dragele mele, e mai bine cand va citesc, e mai bine cand umblu pe strazi si e soare afara. E mai bine cand imi tin mintea ocupata. Durerea e insa tot acolo, iar ochii inlemniti. Si va veni seara si va fi iar insuportabil. Dar va multumesc oricum si ma gandesc ca intr-adevar, poate dupa ceva timp, va trece.
Ma tot gandeam, Alice, cum ai spus ca acesta e anul marilor iubiri… Am scris in primavara pe blog ca simt cumva ca e asa…Barbatul meu venise si imi spusese ca vrea sa se casatoreasca cu mine si eram fericita, ignorand realitatea.
Nu stiu acum ce sa mai cred.. Oare m-au inselat simturile? Oare a fost de vina euforia pe care am trait-o in preajma lui?
Cred insa ca undeva, fericirea si linistea exista.
in seara aceasta va fi o noua intalnire tango la brasov. vom adauga un nume nou in imbratisarile noastre… si iti promit simone, ca voi avea un gand pentru tine in imbratisarile noastre…
Simone, rupe relatia. Fii puternica. NU MERITA. “Taie poalele si fugi” cum bine zice o vorba veche. Nu te mai compromite. Nu te mai chinui gandindu-te ” de ce?” Tradatorul nu o face pentru ca tu ai avea vreo vina , ca ea e mai tanara sau mai frumoasa ci pur si simplu e alta.Viata ti-a dat o lectie…cauta sa-i intelegi mesajul si mai ales nu dispera si nu ura. Cand te rogi spune daca vrei si asa: Doamne, Calauzeste vointa mea si Invata-ma sa ma rog, sa cred, sa nadajduiesc, sa rabd, sa iert, si sa iubesc, AMIN”. Maine vei rade iar. Iubirea adevarata pe care o meriti din plin te asteapta.Vei vedea.Ai incredere in tine!
Ne asemanam, asa e.
Va multumesc, zeitelor, ma bucur tare mult ca v-am gasit! Ma inspirati si ma mangaiati in fiecare zi….pentru mine sunteti niste raze de soare!
Sunt zilnic alaturi de voi toate! Va imbratisez cu drag si va multumesc pentru curajul vostru de a impartasi povesti de viata!Alice, sarcina usoara in continuare, iar voua zeitelor un week-end minunat!
Emily, am o sarcina buna, imi ingaduie sa muncesc mult si sa fiu fericita si senina. Multumesc, multumesc!
dupa o relatie de 2 ani, prietenul meu s-a despartit de mine pt o fetita de 21 ani. eu am 38 . durere. multa durere. de atunci ma vad( a reusit sa faca lucrul asta), batrina, urita, grasa, neinteresanta din toate punctele de vedere. va da-ti seama ce comparatie, intre mine 38 si ea 21 ( slaba, miniona, ochii verzi, satena, studenta..). sufar f mult. au trecut de atunci 10 lunii iar eu nu reusesc sa trec mai departe. 2 luni am rupt orice leg cu el. dupa 3 luni am inceput sa-i raspund la mesaje, iar de 2 luni ne intilnim din nou,la 2-3 sap si fece sex cu mine. el face.de ce sint impietrita in chestia asta(nu pot sa-i zic relatie). cind vorbim , se evita TOTAL sa vb despre EA, sau despre orice ar presupune prezenta EI in discutie. de ce sint asa de slaba, de proasta? nu sint casatorita nu am copii, la fel si el. de ce vine la mine sa facem sex? de ce mai vrea asta cu mine? cind are asa o “bunaciune “acasa ???
Fugi cat poti de repede. Omul acesta te trateaza ca pe un obiect.Mai ai timp de iubire, de implinire.Roaga-te mereu, te vei izbavi de aceasta iubire absurda. Viata e frumoasa, nu iti lasa demnitatea deoparte.Cine ajunge in casuta lui Alice are parte de iubire si fericire, chiar daca se mai lasa uneori asteptate. Succes!
Nici “bunaciunea” nu ii e de ajuns, pentru ca sunt barbati carora niciodata o singura femeie nu le e de ajuns. Cum era si cel despre care v-am povestit. Sunt oameni chinuiti, tarati de copilarii dezechilibrate, copii aruncati de la mama la tata, fosti baieti complexati de cine stie ce defecte neacceptate, care si-au gasit puterea in sex, care se simteau bine doar atunci cand cucereau o noua fata. Nici tu, Claudia, nu i-ai fost e ajuns, si nici amarata aia de fata nu ii va fi. Sa nu o invidiezi, ca nici ea nu va fi fericita. Da, cum spune Iulia draga, fugi, fugi, fugi! Elibereaza-te si linisteste-te, ca sa poata veni si la tine dragostea adevarata.
Alice, buna dimineata, buna dimineata tuturor. Suntem in acest blog, cu cana de cafea calda in mana, toate asemanatoare si fiecare dintre noi se regaseste in franturi, mai mari sau mai mici, din ceea ce citim. Tonul il da Alice, iar eu ma reped sa va citesc apoi pe toate si pe toti, cei putini care sunteti, sa invat de la voi ca doar iubind putem sa credem in binele din viata noastra, care cuprinde vietile celor dragi noua, fara de care nu putem trai. Citind randurile afisate pe ecran, retraiesc franturi de viata, pe care simt nevoia sa vi le impartasesc, la randu-mi. Dar mai ales renasc sperante si credinta in binele care ne este pana la urma sortit si pe care trebuie sa-l cultivam prin increderea noastra in puterea de a invinge raul care din pacate e departe de a disparea si de a sta deoparte. Suntem mereu prinsi intre bine si rau dar trebuie sa credem in adevar si frumos mult mai mult. Multumesc, Alice, pentru speranta care renaste cu fiecare postare a ta, atat de edificatoare si sensibila. Odihna placuta tuturor.
http://www.youtube.com/watch?v=1w3mCenhqoU&NR=1&feature=fvwp
Moi, suntem intre bine si rau, cum spui tu, doar dragostea e pe taramul de dincolo de bine, de dincoace de rau, cum am scris acum cativa ani impreuna cu Aurora Liiceanu. Iti multumesc si eu, Moi, pentru ca ma regasesc in tine, in voi.
da, semanam. pentru ca sufletele care se aseamana se intalnesc.
pentru ca am fost chemate sa ne intalnim pe blogul tau prin chemarea sufletului tau…de a fi impreuna, de a ne tine de mana, de a ne vedea sufletul oglindit in cuvintele tale…de a intelege ca, chiar daca suferim cand iubim si cand nu suntem iubite, cand sufletul nostru tanjeste dupa acea “minune”…love is the only way…adevaratul drum real in viata…ca o viata mintita si traita fara iubire nu are rost…
si cum frumos spune sora noastra pisica, inimile noastre rosii bat la fel de tare, insa probabil au marimi diferite..dar au aceeasi culoare de rosu intens.
intind mainile catre voi si va multumesc ca existati!
Si eu intind mainile spre tine, Ramona, intr-o dimineata de toamna frumoasa, in care mi-e drag si bine sa ma trezesc langa voi. Suntem un sinur suflet, risipit prin iubiri sosite, asteptate…
Da, ne asemanam in toate, dar mai este o mare diferenta intre noi. Sint femei care sufera, si sint femei care ne fac sa suferim, cele care ne strica casa, cele care se bucura la o noapte de vis cu sotul nostru, cind tu uzi perna cu lacrimi, cele care isi etaleaza cadourile din salariul sotului tau si tu nu ai ce pune in farfurie la copii…. Sa nu ne asemanam cu acest tip de femei, nu-mi doresc pentru nimic in lume asa ceva.
Ce-mi doresc eu este sa-mi gasesc prietene adevarate aici cu care sa pot conversa, sa ma pot inveseli, si sa stiu ca am pe cineva cu care sa ma sfatuiesc.
Sunt si femei lipsite de scrupule si de onoare, sunt si femei care mint si care isi cauta barbatii pentru bani, sunt si femei care nu au suflet- dar daca barbatii nostri ne-ar iubi intr-adevar, nu s-ar apropia de ele, si-ar vedea de viata lor. Am plans si eu cativa ani din cauza unei femei care venea acasa in lipsa mea, am udat si eu perna si am urat o femeie care nu voia sa dispara din viata barbatului cu care traiam, care ii trimitea mesaje si scrisori si-l imbia sa o intalneasca. Am dat vina pe ea, dar mi-a luat ceva timp sa pricep ca ea nu ar fi avut sorti de izbanda daca el ar fi respins-o, daca i-ar fi explicat ca nu o mai vrea. Dar el o voia. Si el o chema, la randu-i, si lui i se facea dor de ea, pentru ca eu nu ii eram de ajuns. Am povestit despre asta, cumva, sublimat, in cartea mea cu zeite. Si, pana la urma, am priceput ca nu femeia aia care venea in asternutul spalat de mine cat lipseam eu de acasa e de vina, ci barbatul langa care traiam. Ca el nu e om intreg, om de cuvant.
Da, scumpa Alice, asa este , daca ei nu ar fi vrut, acea aventura nu s-ar fi consumat. Dar….ma intreb eu, oare cind se hotarasc pentru casatorie, nu sint constienti ca-si pierd libertatea si isi asuma anumite drepturi? Oare cum poate intra in casa, sa tina in brate copilul conceput cu sotia sa, cind el vine din bratele alteia? Sau mai rau, sa-si bata copilul pentru ca l-a vazut sarutinduse cu amanta? Pentru mine barbatii sint ceva de care ne-am putea lipsi foarte lesne daca nu am vrea sa avem copii. Sa aiba cine sa ne strige “mama”.
Buna dimineata
Haideti la cafea si la placinta cu mere, placinta de la mama !
Mama mea are o vorba “oamenii buni atrag oamenii buni”. Pentru ca gandurile frumoase atrag oamenii frumosi la minte si suflet.
O zi luminoasa sa aveti
Mihaela, atunci eu chiar sunt om bun, fiindca mi-au iesit in cale atatea fiinte splendide, oameni care mi-au daruit dragoste si prietenie, femei demne si oneste… Oameni ca voi, numei buni de indragit. Vin la cafea si la placinta cu mere, mmm…- asta virtuala nici nu ingrasa, e o nebunie:)
semanam la mers si la ganduri, semanam la puterea de a zambi atunci cand lacrima ne desparte de iubire, semanam la ochi atunci cand ne indragostim si imbratisam la fel oamenii, viata, cuvintele… suntem cu totii nascuti din aceeasi reteta secreta a Creatorului, chiar daca unii sunt inalti si altii mai scunzi (de la drojdie), chiar daca unii sunt mai albi si altii mai inchisi (de la faina)… ne poarta prin viata setea nemarginita de a fi unul prin doi…
si atunci cand ne gasim, cand ne regasim, seamanm una cu cealalta pentru ca inimile ne bat cu aceeasi putere…
intr-o zi inima ta rosie, mare, draga mie, o s-o cunoasca pe inimioara mea mica, rosie, de care nu ma despart si pe care o cred, de cand am gasit-o, desprinsa din sora ei mai mare, de la tine…
Intr-o zi care va veni curand, ca prea mi-e dor de voi, Pisica si inima de pisica…
si tu vei fi negresit cu noi. si simona.
Sigur voi fi si eu cu voi. Asa cum si tu esti cu mine mereu, ca o jumatate descoperita cu uimire a sufletului meu.
te iubesc, sora mea… sa nu uiti niciodata. chiar daca n-o spun!
Da, semanam una cu cealalata…..In franturi de viata, in modul de a simti si aprecia ceea ce este frumos, ceea ce este cu adevarat important in viata. Sau, mai degraba, avem aceleasi valori, acelelasi repere.Stim sa iubim, sa daruim, sa spunem clar ceea ce dorim, fara a ne ascunde “dupa degete”, fara a ne inzorzona cu farduri inutile.Avem aceleasi “categorii” de iubiri, vibram la acelasi gen de poezii.Tu ai creat minunea de a ne sti, de a ne impartasi crampeie de viata, de amintiri- pe care le credeam uitate… Noi toate, fara iubire nu am fi nimic.Avand-o, devenim zeite, cele mai puternice de pe Pamant. Iar cele care inca o cauta, o vor gasi cu siguranta, pentru ca sunt puternice si au toate “dateel” pentru a primi fericirea.
Semanam!
O zi minunata!
cealalta- scuze, am scris gresit:(
Pisica, te imbratisez cu drag!
si eu, draga mea… si eu… si as vrea sa o fac si in real…
Amore-Iulia, chiar suntem zeite! Buna dimineata, sa avem zile de week-end senine si bune…