Dupa fapta si rasplata?
Avem, cu totii, frustrari si nemultumiri. Dar ne-am invatat sa ne prefacem ca nu ne pasa de ele. Vedem, de pilda, femei care conduc masini pe care noi nu le vom avea niciodata. Le privim cu dispret si suntem gata sa juram ca au facut ceva necurat pentru a le avea, dar nu zicem nimic…
Daca, totusi, ne-ar intreba cineva ce e in inima noastra, n-am recunoaste cu niciun chip ca ne simtim nedreptatite de faptul ca traim intr-o lume in care rasplata nu mai vine dupa fapta. Ca marea majoritate a oamenilor bogati n-au facut avere din munca cinstita si ca, in cele mai multe cazuri, femei rele, care nu stiu sa iubeasca - si care se mandresc cu faptul ca nu pun suflet in relatia lor- au barbati buni si harnici, care le iarta mereu si nu le-ar lasa in vecii vecilor.
Mie mi s-a intamplat de multe ori sa ma simt nedreptatita de viata. Sa vad cum altii muncesc cu mult mai anemic, dar sunt rasplatiti cu mult mai mult decat primesc eu. Cum femei mai rele si nici macar neaparat mai frumoase decat mine invart pe degete domni la a caror dragoste eu n-as indrazni sa aspir. Cum personaje nu autodidacte, ci autosemidocte - cum le numea, cu umorul lui nebun si rafinat, Florian Pittis - expun cu emfaza spoiala lor de cultura si reusesc sa pacaleasca 90% din auditoriu. Dar spun onest ca nu am indraznit aproape niciodata sa ma revolt cu glas tare. Ca mi-am inghitit nemultumirile o data cu un nod de lacrimi si am declarat, cu prefacuta impacare, ca e loc pentru toata lumea sub soare si ca eu cred ca binele va invinge, iar pacalelile vor iesi la suprafata mai devreme sau mai tarziu.
Pentru ca, atunci cand spui cinstit ca lumea ti se pare nedreapta, ca valorile s-au intors cu fundul in sus si ca tot felul de femei cu caracter ieftin o duc cu mult mai bine decat o doamna cu principii si suflet sensibil, cei din jur nu se reped sa iti dea dreptate, ci se apuca sa-si dea coate pe la spate si sa susoteasca: ” o frustrata”… “o invidioasa”… Am tacut si eu, asa cum tace toata lumea. Numai ca, atata timp cat nu vom risca sa infruntam oprobriul public si sa spunem cinstit ce avem de zis, lumea va ramane rasturnata si absurda, tupeul va dobori onoarea, iar oamenii de nimic vor ajunge la putere catarandu-se pe rusinea noastra de a-i arata cu degetul.
bine faci bine gasesti
eu zic ca toate la timpul lor ,bine faci bine gasesti,adevarul iese intotdeauna la iveala
cine poate oase roade, cine nu moare de foame - spunea bunica mea!
bine faci, bine gasesti!
raman o optimista si astept rasplata faptelor mele, ca doar … cu mana cu care dai cu aia primesti!
fiecare isi gseste nasul.. asa spunea bunica mea. ca faci bine sau nu, oricum iti primesti rasplata.
mai devreme sau mai tarziu primesti cu aceeasi mana cu care ai dat si tu la randul tau!
asa este ca multe femei rele ,uratele invart barbatii asa cum vor ele ,sau ca au masini scumpe sau nu stiu ce avere,dar cunosc pe cineva care cand o vezi toata lumea zice ca are banii si tot ce si doreste ,dar nu este asa ca in sufletul ei sufera ca nu poate avea copii,rade ,glumeste se da mare pe unde merge ,dar cand ajunge seara acasa de multe ori plange……
fiecare cum isi asterne asa doarme!
In zi Sfinta de Vineri, zi speciala, reamintesc cu piosenie celor ce sunt puternici, ca este-n puterea lor, in bunatatea sufletului lor si-n privirea lor curata si inlacrimata si de nimeni uitata. Este darul lor pentru ei, cei tandri si buni, cu cei ce-s buni. Pupici dulci celor galbiori pufosi, dulci, ce-s alaturi de noi, cu cioculetul lor superb, abia scos din out, cu piuiturile lui diafane, acum, in prag de primavara.
nu cred ca e frumos sa gandim in locul altora, poate sunt nefericti cu ce au sau cu cine sunt… eu zic ca fiecare sa se bucure de ce are
eu nu gandesc chiar asa.. important este ca acei oameni sa fie intradevar fericiti cu ceea ce au.
stii cum e, sunt oameni care stau in bordeie de chirpici si sunt mai fericiti cu viata lor, decat acesti oameni pe care foarte multa lume ii invidiaza. Averile facute dinpacate nu te lasa noaptea sa dormi sau pana la urma tot li se intoarce spre rau…
mare lucru a…a ca ai putut vorbi ,ca ai putut scrie…asta sigur te va ajuta sa vezi lucrurile altfel.ti-ai deschis sufletul si ti-ai desclestat mintea sa gandeasca ,sa vorbeasca despre ce ai trait si simtit.
putere iti doresc sa treci peste toata jena pe care o simti fata de familia ta!
daca il vei mai vedea sau nu,depinde de tine…
multumesc si tie, draga maia!
asa este, nici nu-mi vine sa cred ce diferenta e intre ziua de vineri si cea de azi, cand, deja, toate gandurile si vorbele bune pe care voi mi le-ati trimis, incep sa-si faca “efectul”… sigur ca doare si va mai durea multa vreme inca, dar exact asta s-a intamplat: faptul ca am revarsat din preaplinul sufletului meu facut tandari, ca am putut vorbi(desi o facusem cu putinele mele prietene, pe care le-am “suspectat”, insa, mereu, ca tin cu mine si nu sunt un ajutor real, in conditiile astea), pt ca “el” a taiat toate legaturile cu mine, desi mai aveam atatea sa-i spun si am gasit intelegere la persoane necunoscute, dar trecute prin situatii similare sau mai intelepte sau pur si simplu bune si dornice de a ajuta, au insemnat enorm pt mine si n-ati facut-o degeaba!
recunostinta nu e putin lucru…
ce ti-e si cu tehnica asta, era cat pe ce sa inchid laptop-ul, cand vad mesajul mult asteptat, care doar ce a intrat…
ma simt onorata ca, la o ora destul de tarzie pt cineva in sit ta, Alice, ti-ai facut timp si pt mine!
CU SIGURANTA ca am o inima “mai inocenta” decat a unei adolescente daca am putut sa-mi fac singura asa ceva, nesocotindu-mi mintea matura, dar am simtit ca trebuia s-o fac, ma chema… si asta pt ca MA SIMT INCA TANARA, fir-ar sa fie!!! sigur ca ma straduiesc pt asta, nu mi-e usor, dar am crezut ca merita efortul, doar ca s-a intors impotriva mea ca un bumerang totul! am crezut ca daca arat de 38, pot avea un iubit tanar, ignorand restul “conditiilor” pt ca aceasta relatie sa reziste, pt ca m-a orbit iubirea! m-a facut sa ma simt tanara si fericita si n-am mai vrut sa stiu altceva decat ca trebuia cu orice pret sa pastrez aceasta stare! a fost si este inca IMENS pretul…
acum degeaba mai vorbesc, doar imi fac rau singura, cu orice imi aminteste de el si ma tem ca “doliul” meu e la limita superioara celei de care a vorbit dna Liiceanu.
iar cu dragostea viitoare, invocand tot spusele dnei Liiceanu, una e sa iubesti la 20 si alta la 60! aceasta dragoste pe care am trait-o ca la 20 ani, avand, insa, profunzimea si rafinamentul unei femei de 51, a fost ultima mare bucurie a vietii mele de femeie, o simt! daca va mai aparea una, aceea va fi dragostea varstei intelepte, eventual, dar mi-e si frica sa ma gandesc la asa ceva, daca eu acum am iesit pe locul 2…
multumesc din suflet pt tot ce am auzit zilele acestea de la voi, iar daca va veni si ziua in care sa mai pot zambi, asta va va fi “rasplata”…
cele mai bune ganduri si somn usor!
Ti-am citit si eu randurile draga a…a.O poveste de viata intr-adevar.Cat de mult trebuie sa il fi iubit,cat de mult suferi acum……eu te inteleg.Nu stiu cum vei trece peste toata aceasta stare,dar,vei trece.Sincer,pt mine a fost o poveste de viata,imi pare bine ca te-am intalnit aici,te mai astept desigur.Despre mine………….iubesc un barbat casatorit,eu la randul meu fiind casatorita.Cu asta am spus totul cred.AZI,FERICIREA EXISTA,DAR OARE PANA CAND???
Dana, am scris deja despre asta, am scris ce am gandit. Si ce am trait eu insami. http://alice.revistatango.ro/2009/09/de-ce-putem-iubi-un-barbat-insurat/
nu stiu daca esti dana de ieri, care imi spunea ca nu-l puteam tine prizonier si stiam ca va pleca la alta intr-o zi… chiar daca randurile de azi sunt complet diferite, nu m-am suparat, desi nu l-a tinut nimeni, el a vrut cu tot dinadinsul aceasta relatie, pt “beneficiile” de orice natura pe care i le-a adus, dar n-a stiut altcumva sa iasa din asta decat lovind pe la spate si fugind… si asta nu i-o pot ierta niciodata, desi, culmea, ii inteleg “filozofia”, pt ca finalul anuleaza tot ce a fost bun si ma lasa cu sufletul pustiit pt tot restul vietii! ramane de vazut daca si cum voi trece peste aceasta nenorocire, mai ales ca e foarte greu sa ma prefac fata de familia mea…
ma bucur pt tine, tine cu dintii de fericirea pe care o ai, dar fii desteapta(si cred ca esti)!
Buna Alice,
Apropo de nonvalori ajunse sus sau sefi tembeli, iti voi spune si povestea mea, sper sa te amuze.
Lucram in dept. de vanzari al unei divizii (start up) din cadrul unei mari companii de IT romanesti si aveam un sef total dezinteresat de echipa sa. Nu aveam strategie, produse, servicii, dar absolut nimic. Ar fi trebuit sa mergem la clienti sa le spunem ca noi ne pricepem la orice si sa le vindem orice pana la urma. Dupa un an de zile cifra de vanzari era zero si urmau primele diponibilizari (eram si eu pe lista printre altii). Intre timp, directorasul prospera (micile dealuri le tinea pt. el si le incasa pe propiile firme). In rest…nici un contract semnat.
O parte din noi urma sa fie data pur si simplu afara, de pe o zi pe alta.
Evident ca m-am revoltat, insa nu am obtinut mai mult de un salariu in plus.
Si amenintari ca nu ma voi mai angaja nicaieri vreodata, etc.
Ceilalti au plecat linistiti cu coada intre picioare.
Insa partea cea mai interesanta abia urmeaza…
Am trimis un email anonim in firma si apoi unei parti din industria IT in care dezvaluiam toate matrapalzacurile (cu date, cifre, etc.)
I-am terfelit reputatia rau de tot si multa lume care il cunostea si stia adevarul s-a bucurat si m-a felicitat.
S-a creat un iures in toata industria iar directorasul a fost silit sa demisioneze.
Inutil sa-ti spun ca a trimis niste “urati” la mine la bloc sa ma sperie.
A trebuit sa ma armez de frica lor (la propriu), dar am depasit momentul.
De ceva vreme am o pozitie f. buna intr-o institutie financiara si practic am intrat intr-o alta lume.
De-a lungul carierei mele, am invatat ca barbatii sunt mult mai rai decat femeile si au mult mai multe arme la dispozitie (sunt f. invidiosi, barfesc f. urat, te ataca pe la spate si nu suporta ca tu ca femeie sa le-o iei inainte sau sa te razbuni daca ti-au facut un rau).
Insa sunt pregatita si acum multa lume imi stie de frica!
CAnd spuneam ca barbatii au mai multe arme la dispozitie ma refeream la faptul ca nu s-ar da in laturi sa fie violenti, sa-si foloseasca forta fizica numai sa-si anihileze rivalul, fie el si femeie! Se intampla chiar in mediile cele mai elitiste!
Acu` cica nu-i bine sa vrei raul altuia dar…hotarasem sa ne cunune niste prieteni(verisori)de-ai sotului meu…
Acesti …..indivizi ca oameni nu pot sa le spun,s-au sucit si nu au mai vrut cu 2 saptamani inainte de nunta noastra….am gasit altii dar am avut de tras rusinea fata de ai mei si de cativa oameni…nu e problema acu` dar ce vroiam sa va spun e ca la un an dupa ce doamna respectiva…caci ea a fost autoarea morala a faptei…..si stiti ca un cuvant dat in fata lui d-zeu e sfant si nu te joci cu tainele…a decis ca nu mai vrea sa fie nasa noastra..a fost prinsa cu delapidare de un miliarsd…..a furat dela serviciul ei mult….1 miliard….in trei ani……..nu m-am bucurat am zis doamne fereste dar..acum ei stau cu chirie intr-o garsoniera au avut apartament super..duplex…si multumesc lui d-zeu ca i-a fost acceptata cautiunea…..li s-a pus sechestru pe avere si pe tot……naspa..dar dumnezeu nu bate cu ciomagul….
Altfel..acele femei rele si fara caracter…multe din ele vor sfarsi singure si parasite fara un suflet sa le deschida usa…
va pup si alice sa fii atenta cu burtica….
Andrada, iti prezint scuze pentru ca am intarziat cu raspunsul. Poti sa vii sau nu, eu am crezut ca intalnirea noastra aici ne aduce mai mult decat senzatia ca am contribui la vreo pusculita. Nu ti-am raspuns de aseara pentru ca nici aseara si nici azi dimineata nu am inca niste raspunsuri foarte exacte. Voi naste candva in jurul Anului Nou, dar parerile sunt impartite, inca n-am reusit sa calculam exact data, unii spun ca inainte de Revelion, altii ca dupa, in mod sigur va fi in preajma sarbatorilor. Iar in ceea ce priveste locul, inca nu am stabilit exact. Va fi intr-o clinica particulara, dar nu stiu exact care, am vazut mai multe si nu am reusit sa iau o decizie- cantaresc aspecte legate de conditii, pret, apropiere de casa. Sunt mai multe variabile.
Anemone, doctorita mea draga, iti multumesc ca imi iei apararea. Nu m-am jucat cu copiii, tocmai am terminat de facut un interviu pentru numarul viitor al revistei. Pregatesc un numar special de sarbatori si muncesc cu seriozitate, chiar si in week-end.
Ioana, cea mai buna dovada ca mai este loc de poezie pe lume este ca postarea mea intitulata “Cea mai frumoasa poezie de toamna” este prima in topul vizionarilor, iar poeziile de pe site-ul Tango, de la rubrica Cea mai frumoasa poezie, au sute si sute de vizualizari.
Abia astept Revista de sarbatori, cum dealfel le astept si pe celelalte toate! Si nu aveam nici o indoiala ca sub o forma sau alta lucrezi si in weekend.
Am vrut sa fiu draguta mai inainte, dar suna cam aiurea cum am zis…uff, stiu ca muncesti foarte mult, esti puternica si curajoasa, iar eu te admir atat de mult!
Buna dimineata,
Ce frumos scrieti doamnelor! Idealuri din astea ca vei fi rasplatit, casa ta e cea mai cea daca ai pus suflet in ea, chiar daca ai insuccese te mobilizezi si treci mai departe, etc. etc., astea’s doar povesti de adormit copiii. Eu una cred numai in soarta si, de ce sa nu recunosc ca ma razboiesc deseori cu Dumnezeu si il intreb de ce nu a cantarit egal. Unii au noroc de nu stiu ce sa mai faca cu el si altii stau… si asteapta, poate azi, poate maine. Am o situatie… normala. O casuta frumoasa, pe malul unei ape, un apartament in oras dar fara bani decat pentru fiecare luna. In fiecare zi trebuie sa ma gandesc ce facturi am luna asta de platit, ce s’a mai scumpit intre timp, ma las sau nu de fumat ca nu o sa ne mai ajunga banii. De multe ori ma intreb cum o fi si ai atatia bani sa nu le faci calculul saptamanal? Cat despre suflet si multumire nici n’ai timp sa te mai gandesti ca esti preorupat cu: la 1 se scumpeste benzina (deci toate produsele automat), tigarile, impozitele etc. etc. Mai are un om de rand timp si chef de poezie? Niciodata. Imi pare rau ca trebuie sa recunosc dar BANII sunt totul!
Mai are timp, daca vrea. Vei ajunge si la parerea aceasta, candva. Si crede-ma poezia este un repaus al sufletului pentru a se putea reincarca sa reziste problemelor cotidiene. Banul este baza pentru multe lucruri, dar sufletul este esenta pentru existenta in complexitatea ei :). Duminica frumoasa sa ai.
UFFFF ! Ce forum plictisitor .
Daca doamna Alice Nastase , nu raspunde nici unei intrebari legate de starea binecuvintata in care este , inseamna ca nu este primordial acest aspect in viata dumneaei.
Se pare ca e adevarat ca nu e bine sa incerci sa interactionezi cu oamenii care iti plac cum scriu , pentru ca s-ar putea sa fi dezamagit.
In cazul acesta ,eu nu am sa mai contribui cu nici un banut in pusculita de la JACOBS prin accesari repetate .
Doamna Alice Nastase nu a primit nici o intrebare in postarea dumneavoastra de la ora 8.23 (postare care nu are nici o legatura cu tema zilei…), asadar nu avea la ce sa raspunda. Supararea si acuzatiile sunt asadar complet nejustificate.
Iar plictiseala data de forumul nostru se poate alunga privind, spre exemplu, o telenovela
Raspunsul meu este perfect integrat in tema, insa.Dupa fapta, si rasplata.
Alice, sunt convinsa ca te joci cu puii tai acum…sa ai o zi linistita si burtica sa fie cuminte. Te imbratisez.
buna ziua tuturor!
e prima data cand fac asta, adica sa intru in vorba cu persoane pe care nu le cunosc si sa-mi dezvalui sufletul, dar sambata trecuta s-a petrecut ceva la care nu m-as fi gandit…
dupa 3 luni de suferinta dusa la maximum si refugiere in bautura, sedative si somnifere si din cauza carora am fost pe punctul de a-mi pune capat zilelor, butonand absent telecomanda tv, dau peste emisiunea lui catalin stefanescu, garantat 100%, avand-o invitata pe doamna Aurora Liiceanu. nu era prima data cand o auzeam, dar atunci “ceva” m-a facut sa nu mai schimb canalul si am ramas pana la sfarsitul emisiunii, de nota 100, de altfel! nu stiu ce scurtcircuit s-a produs in mintea mea incetosata, dar am inceput imediat si asta fac de o saptamana, incat a ajuns aproape o obsesie, sa caut tot ce a aparut pe net scris de domnia sa! si a fost ca un balsam neasteptat “sa aflu”, desi am 51 de ani si stiu ca nu eu am inventat roata, precum nici fericirea si suferinta, dar “mi-a facut bine” sa stiu ca atatea alte femei sufera, nemeritat si traiesc drame mai mari decat a mea, poate, dar se straduiesc sa le depaseasca si sa redescopere ca “viata e frumoasa”(chiar daca e un cliseu, e un adevar, se pare!).
asa “te-am descoperit” si pe tine,Alice,(iarta-ma, dar poate imi permiti sa ma adresez astfel), desi te auzisem si te vazusem de cateva ori pe la diverse tv, dar nu te “ascultasem”!in general, nu sun fan tv, cu asemenea “oferta” submediocra din ultima vreme si nici nu citesc presa, mai ales cand pe coperti se lafaie o ana lesko sau altele asemenea si din interiorul carora nu afli decat ce “poponet” o mai sponsorizeaza sau ce inteligenta e ca femeie de afaceri sau cum sa cucerim barbatii cu bani(…), desi e lesne de inteles de ce aceste publicatii exista si rezista!!! n-am stiut, spre rusinea mea, de “tango” pana acum, cum n-am stiut multe altele si regret timpul pierdut…
in afara faptului ca multe din cele ce spuneti sunt rezultatul trairilor personale si fiind, incontestabil, persoane “alese”, au alta incarcatura si mesaj decat ceea ce spunem, noi, oamenii obisnuiti, fara studii in domeniu si pt ca o spuneti intr-un anume fel, aveti capacitatea, care este un “dar” pt cele ce va citesc, sa ajutati daruind, din inteligenta, dintr-un interior frumos si bun, nu conteaza de unde, important e ca o faceti… nu insist, pt ca nu vreau sa par lingusitoare, aceasta trasatura de caracter fiindu-mi straina.
am doua prietene de suflet, una aici, cu mine, cealalta in germania, pe care le tot “plictisesc” cu drama mea, dar care s-au straduit cat au putut ele sa-mi fie aproape si sa-mi deschida alte orizonturi, desi n-au prea reusit sa-mi mute gandul de la ideea fixa care pusese stapanire pe mine, ca viata mea nu mai are sens si ca nu mai pot indura atata suferinta sufleteasca! asta pe langa psihoterapia pe care o fac de ceva vreme, dar care n-am simtit ca da roade, poate si pt ca n-am intalnit persoana potrivita, desi era o prezenta agreabila, care a stiut sa ma faca sa “ma deschid”…
de o saptamana, insa, cum spuneam, citesc cu disperare tot ce a aparut pe net sub aceste doua semnaturi, inclusiv comentariile voastre,”zeitele”, pe toate temele si simt ca, in caderea mea, programata si inevitabila, m-am agatat, incredibil, de o creanga, un ciot, de ceva nu stiu ce, dar n-am mai ajuns jos…
sigur ca, de fapt, nu s-a schombat nimic, inca, in realitatea cruda pe care o traiesc, doar ca, brusc, ochii mei s-au deschis si trebuie sa vad, n-am incotro, ceea ce e in fata mea: ca m-am indragostit nebuneste, casatorita fiind, de un barbat mult mai tanar decat mine, cu care am trait 5 ani una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste, vulcanica din prima pana in ultima clipa, pentru care am facut mai mult decat ar fi facut orice femeie cu capul pe umeri, pentru ca am fost fericita, ca, desi nu mai sunt tanara(dar asa ma simt, din pacate sau din fericire!), am avut tot timpul “fluturi in stomac” si ii mai am, inca, din pacate… nu m-a meritat, insa, pot spune acum! pt ca,intr-o zi, brusc, fara o vorba, m-a parasit si dus a fost!!! la alta, fara nici un Dzeu, doar pt ca e libera, iar eu nu!!! desi a stiut tot timpul cine si ce sunt si a vrut dragostea mea, stiind cu ce sacrificii imense are parte de tot ce a avut… de fiecare data cand mai pleca, se intorcea cerandu-si iertare, spunand ca stie ca din 10femei nu face una ca mine si sa-l primesc inapoi, pt ca nimeni nu ma va mai iubi ca el!!! si asa este, de fapt, o data cu el simt ca viata si-a pierdut farmecul…
asta in ciuda faptului ca, din afara vazute lucrurile, ar trebui sa fiu “fericita”, material si social sunt acolo unde trebuie sa fiu la varsta mea, doar ca NICIODATA n-am stiut ce e dragostea pana la “el” si voi plati tot restul vietii, probabil, pt a-mi fi dorit sa aflu si a o fi gasit…
cred ca acum singurul lucru important este ca fiul meu nu mai trebuie sa se intrebe pana la sfarsitul vietii de ce a mai venit pe lume, daca mama lui l-a parasit prea devreme fara ca el sa aiba vreo vina si sa inteleaga ceva din ce i se intampla… si pt asta pot sa spun ca sunt recunoscatoare faptului ca intr-o seara trista de sambata,friguroasa si ploioasa, nu am schimbat canalul tv…
tema voastra era alta, dar m-a luat valul…
daca am trezit interesul cuiva, pot reveni oricand cu amanunte etc,cred ca pot fi si eu o prietena buna, dar acum ma cheama “datoria”, ca e wknd si toata casa are nevoie de mine!
va doresc numai bine tuturor!
“NICIODATA n-am stiut ce e dragostea pana la “el” si voi plati tot restul vietii, probabil, pt a-mi fi dorit sa aflu si a o fi gasit…”
Eu cred ca ar trebui să priveşti partea plină a paharului. Mie îmi pare că eşti dintre cei fericiţi dacă poţi să afirmi cele de mai sus.
Ştiu cum e gustul dragostei “furate”, chiar dacă dintr-o postură diferită. Şi mai ştiu că nimeni niciodată nu poate să ţină prizonier un suflet. A plecat la alta - ştiai că asta se va întâmpla într-o zi - şi viaţa ta “nu mai are sens” (aşa spui). Redescoperă-i sensurile, căci NOI suntem cei care dăm fiecărui lucru şi fiecărei trăiri o lume şi un sens!
Cine ştie, poate sensul ăsta e… răsplata.
asta imi spun toti(putini, cati sunt) cei care imi stiu “povestea” si imi sunt alaturi(inclusiv eu), chiar daca nu au fost de acord cu ce faceam… doar ca lucrurile sunt mult mai complicate decat am redat eu si doare rau!!! daca as fi stiut ca asa se va termina, m-as fi gandit de o mie de ori inainte de-a intra in ceea ce am crezut ca e fericirea mea, dar s-a dovedit contrariul! e vorba de atitudinea lui fata de o realitate asumata initial de amandoi, CHIAR DACA STIAM ca nu avem un viitor! in fond, nimic nu e sigur in viata asta, dar avem dreptul, cred, sa incercam sa gasim ceea ce ne face fericiti! multumesc, oricum, pt intelegere…
Imi amintesc cu mare placere de emisiunea de acum o saptamana, peste care am nimerit din intamplare. A fost un regal, o citesc de mult de d-na Liiceanu, la fel si pe d-na Alice Nastase iar scrierile lor m-au ajutat sa ma descopar, sa ma definesc.
Ma bucur mult pentru tine. Stii, nimic nu e din intamplare, aveai nevoie de un “ceva” care sa iti schimbe gandurile, ce bine ca s-a intamplat.
Nu plange pentru ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat! Sunt atat de putine femeile care in viata lor traiesc o dragoste adevarata, intensa, impartasita. O dragoste matura. Stiu ca e greu, te tin de mana.
multumesc din suflet, simona ioana!
poate pt ca e sambata si mai toata lumea are altceva mai vesel de facut decat sa stea cu laptop-ul in fata,ceea ce am indraznit eu sa scriu, depasind limitele unei decente la care n-am renuntat, totusi,desi ar mai fi multe de spus pt a intelege cineva DE CE s-a intamplat totul, n-au fost prea multe reactii la “confesiunea” mea! tot recitind-o, ma gandesc daca n-am exagerat, totusi, expunandu-mi sufletul cu toata durerea din el unei audiente necunoscute si, poate, neintelegatoare in sensul “bun”…
ma repet, chiar daca nu e tema zilei, mi-am permis s-o fac si fie-mi iertat “abuzul” asupra timpului si rabdarii celor care au o vorba buna si pt mine, intrucat sunt noua in “club” si trebuia cumva sa ma fac inteleasa, desi raman multe altele nespuse, care au fost esentiale, totusi!
stiu f. bine totul: am dorit, am indraznit, am avut curajul si taria sa infrunt toate greutatile PT CA AM FOST FERICITA, dar pesemne ca nu am avut dreptul la asta, de vreme ce s-a terminat totul atat de abrupt si urat…
cum spunea dana, nu poti tine pe nimeni prizonier, doar ca TOTUL a fost dorit si consimtit de amandoi sau asa am crezut eu…
aveti dreptate, eu insami as fi vrut sa-mi amintesc cu placere de cate ori imi va fi greu de aceasta dragoste unica si superba, dar felul in care a plecat NU MA LASA si asta ma innebuneste in fiecare clipa, ca totul a fost degeaba! ca i-am fost mama, sora, prietena, iubita si i-am stat alaturi in cele mai grele momente din viata, ca in ciuda unei experiente “feminine” mult prea vaste, n-a cunoscut iubirea pana la mine si ca voi ramane unica lui dragoste! tind sa-l cred, intrucat apartinem unor lumi diferite, ne raportam diferit la valorile vietii si cu siguranta asa ceva nu va mai trai, pt ca asta nu se intampla de doua ori intr-o viata, motiv pt care mi-a si spus, nu o data, ca e prea mult pt el si ca daca nu ma are tot timpul, mai bine sa nu ma mai aiba deloc! si asta a facut, brusc, intr-o zi, de m-a lasat complet nauca si inca sunt asa…
daca spui ca o citesti pe dna liiceanu si chiar si pt celelelte care ar putea ajunge candva intr-o situatie nefericita, cautati articolul “alergatul dupa blugi”, din 13 oct 2009, cu subtitlul “tacerea barbatului inseamna ruptura”! ca sa nu fiti nepregatite ca mine…
multumesc, inca o data, sunt ceva mai bine si sper sa dorm cateva ore in noaptea asta!
vorba lui scarlett o’hara:”si maine e o zi!”!
noapte buna tuturor!
A…a, eu nu am scris ieri, dar am fost impresionata de istorisirea ta. Stii ce cred? Ca esti o norocoasa ca ai trait asa o iubire. Imi pare rau pentru sfarsit, nu stiu ce sfat ti-as putea da, poate sa discuti cu un psiholog care sa te ajute sa depasesti momentul acela intunecat si sa poti sa pastrezi in amintire doar ce a fost frumos.
iti multumesc si tie, riana!
of, parca imi pare rau ca m-am apucat sa scriu, aici, despre asta, primind asemenea incurajari… o tot intorc pe toate partile de 3luni si ajung sa-i dau dreptate “lui”, ca singura solutie de vindecare e SA NU MA MAI GANDESC SI SA NU MAI VORBESC NICIODATA DESPRE ASTA!
am simtit, insa, ca eu sunt altfel si am nevoie tocmai sa vorbesc despre asta, mai ales ca “el” a hotarat sa nu mai existe nici un dialog! sigur ca eu l-am bombardat cu sms si mail, varsandu-mi naduful, dar e ca si cum am vorbit cu peretii!
toata lumea imi spune sa iau partea buna, dar nu mai exista nici o parte buna, tocmai aici e drama! asa cum tonul face muzica, asa si amanuntele dau imaginea de ansamblu a unei sit, care nu e niciodata in alb si negru, ci in diverse “tonuri” de gri, cum bine se stie! n-am spus multe si nici nu stiu daca e bine s-o fac, dar chiar daca va fi ultima mea interventie, pt cine a fost interesat de trista mea poveste, risc sa continui!
pe sotul meu l-am cunoscut in primul an de facultate, in prima zi de scoala si de atunci suntem impreuna, de 30 de ani! a existat o anume potrivire intre noi, care exista si azi, inca, dar iubire n-a fost niciodata(cel putin din partea mea, desi imi place, il admir si il respect)!
nu stiu voi, toate cele care mi-ati scris ce varsta aveti, dar atunci erau alte vremuri… m-a impresionat ceea ce am citit despre vietile dnei liiceanu si nastase, despre curajul de-a infrunta oprobiul public, avand deja un copil si tot “alaiul” de consecinte care deriva dintr-un divort, dar eu n-am fost in stare sa-mi duc la capat convingerea ca nu ma regasesc alaturi de sotul meu si ca ne chinuim inutil amandoi continuand ceva ce a inceput prost! eu n-am putut sa le spun parintilor mei, cu rochia de mireasa si verighetele luate, ca simt ca fac o greseala casatorindu-ma, dar in decursul anilor am plecat de acasa de 3 ori(fara sa fiu cu altcineva) si m-am intors tot de atatea ori! ca ma iubea si regreta, ca imi era rusine sau teama ca n-o sa ma descurc, nu mai conteaza, cert e ca am ramas “prizoniera”(vorba danei) in propria-mi casnicie sau cum spune prietena mea, “e de aur, dar tot intr-o colivie traiesti!”…
si recunosc ca am incercat sa-mi gasesc fericirea altfel…si deja stiti ca o gasisem, intr-un baiat simplu, fara scoala si educatie, sarac, dar frumos si destept, pe care l-am iubit fara limite, in ciuda tuturor relelor de care am avut parte din cauza asta si alaturi de care am crezut ca am dreptul sa fiu si eu fericita in ultimii mei ani de “femeie tanara”! asa m-am simtit si poate asta regret cel mai mult, ca, dintr-o data, ma simt batrana, desi niciodata nu mi-am tradat varsta…
stiam ca n-aveam viitor, dar EL m-a tinut inlantuita de el atatia ani, “pt ca ma iubea”(?), incat ajunsesem sa cred ca asta poate dura atata timp cat totul ramane neschimbat… si m-am straduit peste puterile mele pt asta! doar ca, dupa ce ne-am despartit fara nici o explicatie, pur si simplu intr-o zi mi-a spus ca pe el nu-l mai multumeste relatia asta si dus a fost, aflu, intamplator, ca de un an de zile AVEA O PRIETENA!!!
CE SA MAI RETIN BUN DIN ACESTI 5 ANI PT CAND IMI VA FI GREU SI DE CE SA MA MAI BUCUR “CA A FOST”???
am gresit ca l-am crezut, ca mi-a fost mila ca nu are tata si are o mama de intretinut si imprumuta bani de paine si de autobuz ca sa vina sa se intalneasca cu mine,eu neavand probl de acest gen si l-am ajutat si l-am inteles, pt ca ma iubea…atat de tare incat n-a mai suportat gandul ca nu pot fi a lui pt totdeauna si si-a ales una din lumea lui, cu care sa aiba un viitor! iar eu m-am ales cu somnifere+bautura, cu o stare permanenta de rau si cu rusinea(tarziu, dar acum o simt si e ingrozitoare!) ca am facut asa ceva familiei mele!!!
acum s-a razgandit si vrea sa ne vedem ca sa-mi explice de ce s-a purtat astfel, dar nu mai pot eu, mi-ar face rau sa-l vad, stiind ca nu vine decat sa-si descarce constiinta, totul ar ramane la fel…
nu stiu daca am facut bine spunand chiar atat de multe, mi-e teama ca asa ceva “nu se face”, dar macar s-a intregit puzzle-ul pt cele care vor vrea sa ma citeasca, sa ma judece sau sa-mi spuna o vorba buna!
si sa fie un exemplu de ASA NU!!!
multumesc inca o data tuturor pt gandurile bune si mai sper ca, poate, intr-o zi, imi va spune si alice o vorba, chiar daca n-a fost subiectul zilei!
numai bine va doresc tuturor si sa fiti fericite!
Draga a…a, totul e trecator pe lume! Asa cum a trecut iubirea, va trece si durerea( oricat de tare doare acum )…depinde de firea fiecaruia in cat timp se intampla asta . Poti fi linistita li se intampla si altora sa lase garda jos, sa ofere si sa daruiasca tot ce se poate intr-o relatie. Esti o femeie puternica si vei reusi sa faci fata! Sfaturi poate primesti de la toti, dar eu cred ca in tine vei gasi rezolvarea. E timpul sa te gandesti la tine, sa te iubesti si sa te pretuiesti tu pe tine si sa faci ceva pentru tine. Spui ca e o colivie de aur cea in care stai , dar colivie. Gandeste-te ce ai fi vrut sa faci pentru tine si nu ai facut si dai drumul ..treci la actiune si realizeaza-le! Nu mai esti singura! Ne ai pe noi ..TOATE! Cand iti va fi greu si vei dori sa cedezi…gandeste-te la NOI, toate celelalte femei asemeni tie!
chiar nu m-am asteptat sa-mi castig atat de repede atatea prietene, e impresionant, in toata drama asta… nu pot decat sa-ti multumesc si tie, oanna!
asa e, de sfaturi n-am dus lipsa niciodata, dar cum spunea alice, zilele trecute, atat de plastic, referindu-se la “acest” gen de barbati, “pana cand nu ajungem noi insine la fundul paharului cu umilinte, nu ascultam de cuvintele nimanui.pana nu ne irosim anii pe care-i avem de aruncat pe apa sambetei, nu ne invatam minte…”!
e cam tarziu sa mai “trec la actiune”, nici macar nu ma mai simt atat de puternica pe cat m-am stiut, ca sa nu mai vorbesc de varsta si de vremurile pe care le traim…
si ca sa fiu cinstita, nu e chiar atat de rau mereu, doar ca eu, cea care credeam ca sunt, nu mai exist si asta e crucea pe care o am de dus…
incerc sa-mi reduc treptat “adjuvantele” pt uitare(si aici ii raspund si simonei ioana) si sper sa reusesc, ca, daca “il” voi intalni vreodata pe strada, sa nu aiba si satisfactia ca “am cazut” si fizic(inca tin la aspectul meu si STIU ce efect devastator are combinatia alcool+sedative, dar AM VRUT sa ma distrug, dintr-un masochism explicabil, poate, dar de care ma straduiesc sa ma desprind)!
cat de adevarata e vorba aia:sa nu dea Domnul cat poate duce omul…
noaptea trecuta n-am reusit sa dorm decat 4ore, poate la noapte fac vreun progres datorita voua, tuturor, care ma incurajati mai mult decat am sperat si pt asta nu pot decat sa va fiu recunoscatoare!
noapte buna, dragele mele prietene!
Am citit completarea puzzle-lui. Nu te judec, incerc sa te inteleg si atata tot. Vreau insa sa te rog un lucru: sa nu cauti rezolvarea in alcool. Nu este o solutie.
Un gand bun pentru tine.
Draga mea,stiu ce inseamna sa te indragostesti si sa iubesti un barbat mult mai tanar…traiesc si eu aceasta drama, cam la aceeasi varsta ( am 52 de ani ). Bucura-te de ce ati trait impreuna, chiar daca a plecat ca un las, pastreaza ce a fost frumos, sa iubesti cu pasiune la 50 de ani nu ii este dat oricui! Faptul ca te-ai simtit si arati tanara vorbeste despre sufletul, despre spiritul tau! Ai sa te vindeci si poate ai sa iubesi din nou, trebuie sa crezi asta!
Ai grija de tine, nu te distruge, viata iti mai poate oferi surprize placute!
inca o prietena, emilia, iti multumesc si tie! mai ales ca “semanam”, daca te-a apucat asa o ora tarzie citind mail-uri… sper ca tie sa nu ti se intample asa ceva, pt ca AM FOST FERICITA, dar n-am stiut sa apreciez limitele unei atare situatii, desi de cate ori am vrut EU sa renunt, parca simtind ca nu e a buna atata fericire, ma intorcea la el cu vesnicul “fa ce vrei, dar nimeni nu te va mai iubi ca mine…”. si l-am crezut si m-am intors si mi-am continuat fericirea de unde o lasasem, asa cum va trebui sa invat de acum sa traiesc nefericita, cu speranta intr-o posibila fericire care va sa vina, cum spuneti voi toate…
numai bine va doresc voua si mie!
Draga mea a … a,
nici nu stii de cate ori am dorit sa-ti “vorbesc” avand convingerea ca intamplarile noastre de viata seamana foarte mult. Accesul meu la internet este limitat in timp si nici nu am priceperea necesara de a utiliza computerul ca sa nu mai vorbim de lipsa de talent in a scrie. Daca vreodata primesti acest mesaj mi-ar placea sa putem comunica si sa-ti impartasesc din experienta mea si greselile mele sa-ti fie pilda pentru ca tu esti inca tanara si nu ai pierdut se pare nimic atata timp cat esti inconjurata de familie, ai un fiu si confortul necesar … de faft ai totul.
Eu nu am pretuit suficient toate aceste nemasurate daruri si cu multi ani in urma am pierdut totul. Traiesc doar cu speranta ca nu voi parasi aceasta lume inainte de a cere iertare sotului si copiilor mei pentru toate relele pricinuite si chiar si asa nu-mi voi putea ierta greselile.
Cred ca am spus deja prea mult. Nici macar nu stiu daca aceste randuri ajung numai la tine sau vor fi citite si de ceilalti “membri” dar as dori sa putem comunica si daca acest lucru nu se va intampla sa stii ca iti tin pumnii si iti doresc din tot sufletul ca povestea ta sa aibe un final diferit, sa-ti poti saruta familia in fiecare dimineata si sa ai puterea sa uiti ceea ce poate inca mai crezi ca a fost o frumoasa poveste de dragoste ..
Din pacate timpul meu a expirat, trebuie sa cedez computerul. Sper sa-l mai pot deschide intr-o zi si sa am confirmarea ta ca ai citit aceste cateva randuri poate incorect scrise sau incoerente dar este prima mea experienta si sper sa-mi acordati circumstante.
Va imbatisez cu toata dragostea si va doresc sa aveti parte de liniste sufleteasca, bucurii si sa nu cunoasteti niciodata singuratatea
Astept un semn ca vorbele mele nu au ajuns in neant
multumesc pentru gandurile bune, sper sa citesti aceste randuri si altele care poate vor urma. sper sa pot reveni curand …
Buna dimineata Alice
Eu cred ca oamenii acestia care si-au construit viata in jurul altor valori, cum ar fi banii nu cunosc implinirea. Ca indiferent cate case si masini frumoase ai avea in inima ta nu va fi o casa frumoasa decat daca ai depus efort pentru a avea. Daca este meritul tau.
Cat despre cercurile in care se invart si atentia pe care o atrag cred ca este doar de fatada si bineinteles nimeni nu este cel “real” in aceasta poveste.
Dar stii ce Alice. La final, cand toate mastile cad, cand fiecare isi face balanta tot noi cei adevarati si cu masini nu atat de frumoase suntem mai castigati. Pentru ca valorile adevarate: iubirea, prietenia, sinceritatea, daruirea in ceea ce faci sunt cele care conteaza.
Ca la sfarsitul serii cand ne dezbracam de haine, de machiaj si revenim in locul acela cald numit casa sa putem fi linistiti si fericiti cu noi insine.
Ce frumos spui tu lucrurilor pe nume de fiecare data! Stii ca vin aici pt ca simt ca si tine, dar nu am atata talent si atata putere.
Mi s-a intamplat insa, atunci cand am fost provocata repetat, sa ripostez si sa spun ceea ce cred, ceea ce gandesc depre situatia cu pricina. Imi vine acum in gand un conflict de acolo de unde lucrez, cand un mare sef, dealtfel foarte talentat si apreciat in meseria lui, devenise atat de mitocan si nedrept, nu cu mine in mod special, ci mai ales cu o parte din oamenii din compartimentul meu, incat la un moment dat nu am mai rezistat - ce lucru neintelept din partea mea! - si i-am spus ceea ce cred. Se intampla sa fie prima oara cand il infrunta cineva si asta nu a fost deloc bine pt mine. Am mai povestit pe aici in diverse imprejurari, ca m-a chemat la el in birou, si fara a se uita la mine, mi-a spus ca are metode scrise si verbale sa incetam colaborarea. Dupa ceva timp am cautat sa plec din departament. Nu ma asteptam ca un om cu pozitia si anii lui sa se coboare sa ma vorbeasca de rau peste tot; barbatii spun - si credeti-ma ca stiu, pt ca lucrez de 20 de ani intr-o lume a lor - ca barfa si vorbe de genul asta sunt apanajul femeilor…si totusi, marele om se coborase sa sune peste tot pe unde as fi putut ajunge. Dupa intamplarile astea am avut un traseu destul de nefericit; am trecut cu atat mai greu peste toate, cu cat mi-a intors spatele si o buna prietena - si asta v-am mai povestit, ma simteam si fizic rau, nu stiu de ce, a murit apoi bunica mea pe care am iubit-o foarte mult, singura acasa eram de ceva vreme, asa ca nu stiam ce urmareste Dumnezeu cu mine. Apoi m-am obisnuit cu toate. Intre timp mi s-a propus un transfer tot in sistem; cu greu s-au urnit formalitatile; de luni trebuie sa activez acolo, ca sa zic asa. In tot acest timp, mi-am spus in gand, ca daca ar fi sa imi traiesc din nou viata, nu as mai spune nimic nimanui; si stiu ca aici nu voi mai riposta nici in fata vreunui sef mitocan, nici in fata vreunei amante sau neveste obraznice, am sa tac pur si simplu, pt ca am vazut cum e atunci cand spui lucrurilor pe nume (ca tactul/diplomatia, sunt atat de greu de izbutit).
Asa ca, uneori/de multe ori, oamenii aleg sa taca, indiferent de nedreptatile din jur. Nu cred ca este bine, nici sanatos asa pt scarile de valori…ale cui scari insa?!Dar tot mai multi se feresc sa spuna ceva, sa spuna ce cred, din diverse temeri.
Oho, Je, stiu si eu prea bine ce spui tu, am trecut prin asta si am auzit si eu cum un pretins mare sef ma barfeste… Nu e caraghios?
Iti tin pumnii, sa iti fie bine in noul departament si sa inveti sa taci fara sa te doara. Eu, inca, nu am reusit, dar incerc.
Vin langa voi si va spun ca nici eu nu am invatat sa tac, cand se face o nedreptate cuiva, protestez. Dar viata mea, pana acum, mi-a aratat ca rasplata, de cele mai multe ori, nu are legatura cu fapta. Si nu stiu cum as putea schimba ceva…stiu doar ca eu nu vreau sa ma schimb, si imi doresc sa raman optimista, desi e din ce in ce mai greu…
Ai dreptate Cristina Socaciu, e din ce in ce mai greu… Trebuie sa credem, mai ales in Dumnezeu, ca facem bine ceea ce facem si ceea ce gandim. Sa ai o duminica calda :).
Multumesc pt incurajare, Alice, te simt langa mine (si nu numai pe tine).
Cred ca ai castigat mai mult spunand ceea ce crezi. Chiar daca pierd, prefer sa fiu asa decat sa ma-nbolnavesc de nervi. Eu cu tactul nu stau prea bine si nici nu am de gand pt ca viata e prea scurta ca sa las toti ticalosii(oasele)sa ma comenteze. Gand la Dumnezeu si speranta. Si nu uita: un picior undeva e un pas inainte. Mut succes
Trebuie sa recunosc ca dupa toate suturile am invatat ceva, si pana la urma mi-au prins bine, dar reasezarea a durat si nu mi-a fost usor in tot timpul asta. Presupun ca si toate conflictele pe care le-am iscat prin faptul ca nu am putut sa tac in anumite imprejurari, au contribuit la formarea mea; dar am constatat ca am deranjat niste oameni care au reactionat pe cat de caraghios si pe atat de nedrept.
no comments
Buna dimineata, Alice. E vorba despre parvenitii societatii. De-a lungul secolelor pe care le-a strabatut societatea omeneasca, au existat intotdeauna indivizi care au stiut sa profite de momentele dramatice pe care le traiau, care au stiut sa minta si sa fure, ocolind cu buna stiinta regulile impuse de regimuri in care coruptia era usor de intalnit. Intotdeauana in situatii de criza au aparut imbogatitii peste noapte. Apoi, pentru a-si asigura un si mai stabil statut in societate au incercat o spoiala daca nu a lor, barem a odraslelor lor, ca acestea sa iasa in lume, epatand bunastare materiala si oarece educatie, sfidand prin atitudinea lor. Cum au ajuns unde au ajuns este si datorita atitudinii semenilor lor, care i-au acceptat si i-au privit chiar admirativ, uneori. Ai dreptate ca ar trebui sa avem curajul sa-i aratam cu degetul iar justita sa-i condamne si sa le confiste averile dobandite in mod ilicit. Dar cine sa o faca cand o apatie generala a cuprins Romania, cand la douazaci de ani de la revolutia din decembrie 1989, crezi tot mai clar ca a fost doar o lovitura de stat, manipulata. La Timisoara lumea a iesit in strada si a murit, pentru adevar si dreptate, pentru o schimbare in bine. Azi, putem spune, doar, ca societatea romaneasca s-a structurat foarte evident in saraci si bogati. Patura de mijloc a societatii, cea care este baza unui echilibru stabil economic si social este sfidata de parvenitii de care vorbeam. Intradevar, ar fi bine sa reusim sa-i aratam cu degetul si sa-i dezaprobam public. Atata timp, insa, cat legile nu-i pedepsesc si nu platesc pentru ilegalitatile facute, vor sfida in continuare. Suntem o societate bolnava de imbogatire rapida, banul este supremul stapan. Mai mult ca oricand coruptia, inselatoria si minciuna stau la masa principala. Postand aceste impresii, pe care cei despre care am scris nici macar nu le vor citi vreodata, ramanem doar la stadiul de discutii la o cafea aburinda. Va dorescm tuturor, un week-end in care binele sa fie mai pregnant.
Buna dimineata la pranz, draga Moi! Tu esti revolutionara din Timisoara, iar eu republicanca din Ploiesti! O sa schimbam lumea, asa, incet, incet, si eu sunt optimista, ca si Dana. Buna dimineata si tie, Dana, sa avem o zi frumoasa impreuna!
Multumesc, Alice draga ! E cam mult spus ca sunt revolutionara, atunci am trait cu frica in san, cateva zile si, mai ales, cateva nopti. E foarte bine ca s-a ridicat si Bucurestiul caci altfel nu cred ca am mai discuta acum :)). Sa iti fie gura aurita cu ceea ce ai spus, vreau sa cred in bine, dreptate si adevar. Vreau sa cred ca va fi cum Stiu ca e bine si ca nu vom trai mereu umiliti de impostori si neciopliti. Multumesc pentru curajul tau de a invinge raul. Iti doresc, din nou, tot binele posibil si meritat :).
Bună dimineaţa, dragă Alice şi dragele mele prietene virtuale!
Probabil am să vă stârnesc zâmbetul cu naivitatea mea, dar eu am convingerea că răsplata este întotdeauna croită după dimensiunile faptelor noastre. Da, m-am simţit şi eu nedreptăţită - de oameni, de şansă, de destin - şi m-am revoltat în surdină, da, am avut şi eu dovada incompetenţei unora, răsplătită cu premii lucitoare şi mi-am strigat revolta în răbufniri chiar publice, da, am văzut şi eu prostie învelită în poleială şi am râs sarcastic, trimiţând semnele dispreţului meu. Însă am primit de fiecare dată semne că balanţa nu înşală niciodată. Că fiecare sfidare a echilibrului îl aruncă pe mincinos în prăpastie la un moment dat. Sub o formă sau alta, toţi plătim preţul faptelor noastre, când acestea se răsfrâng asupra altora.
Eu sunt optimistă.
O zi frumoasă!
Dana ! Ma bucur ca ai spus aceste lucruri si ca le crezi. Sper sa le invat si eu si sa cred ca asa este. Ma voi incarca de optimismul tau, sper sa ma ajute :). Zile frumoase si tie !
Buna dimineata doamna Alice
Scrieti atit de frumos , dar frustrarile acestea nu sunt pentru dumneavoastra .Acum cind asteptati o mica minune , cind sotul dumneavoastra este in al noulea cer , va mai ginditi sa schimbati lumea asta ?
Abia astept sa vad postata poza de dupa nastere cu bebelusul si cu sotul care va aduce un superb buchet de flori si se apleaca asupra celor mai iubite fiinte ale lui :SOTIA SI PUIUL LUI .Aceasta e cea mai mare implinire si adevarata fericire.
Imi vine sa iti spun si o vorba buna, a…a, dar si sa te cert. Ma deranjeaza ca ai spus de atatea ori ca tu nu mai esti o femeie tanara, ma revolt cand te aud vorbind asa, desi e limpede ca inima ta e mai vie decat a unei adolescente. Si poate chiar mai inocenta. Ai cunoscut dragostea, ii stii gustul acum, si i-l vei mai cunoaste si alta data, peste ani, mai tarziu, chiar daca acum nu iti vine sa crezi si nici nu te poti gandi la asta. Sa stii ca inteleg cat suferi, cat iti e de greu si, daca ai citit interviul cu Aurora Liiceanu de la noi de pe site, ai sa intelegi ca mai ai inca destul de indurat pana sa te vindeci, pana sa iesi din doliu. Si ai sa intrelegi ca exista dragoste pana foarte tarziu, ca si Aurora e o femeie care iubeste, desi are aproape 20 de ani mai mult decat tine, ca viata nu sta in loc atunci cand simtim noi ca ne sta inima in loc… Ti-am dat exemplele astea fiindca mi-ai spus ca asa ai ajuns la noi, cautand-o pe doamna Liiceanu si gasindu-ne pe noi… Fii binevenita, cu sau fara tema zilei.