In ce se masoara succesul?
Mass-media catalogheaza adesea diverse personalitati numindu-le “persoane de succes” in functie de realizari dintre cele mai diverse. Unii sunt bogati, altii frumosi. Unii au luat premii peste premii, altii sunt controversati, dar foarte celebri.
In ce se masoara, de fapt, succesul? In recunoasterea celorlalti sau in implinirile inimii? Eu intalnesc mereu asa-zise femei de succes, care au masini scumpe si posete de piele fina, despre care stiu sigur ca au o viata nefericita. Ca ar schimba oricand realizarile profesiei cu izbanzi ale inimii. Dar pentru ca acestea din urma sunt mai greu de obtinut, se multumesc cu ceea ce li se ofera de drept pentru munca si talentul lor: onorurile profesionale.
Cunosc si oameni care se declara cei mai fericiti de pe pamant, care se mandresc cu dragostea si cu familia lor unita. Dar care sunt saraci si frustrati, si care se simt nedreptatiti- si pe buna dreptate- de dispretul celor care au agonisit mai mult. Sunt ei adevaratii oameni de succes, care, pana la urma, si-au gasit un drum in viata punand spiritul mai presus de nimicurile costisitoare?
Stiu artisti care incearca sa schimbe lumea prin ceea ce fac, care se revendica din stirpea celor alesi- dar care par ciudati si neadaptati. Dar ma intreb mereu, daca dintre ei vor rasari Von Gogh-ii viitorului? Daca precum pictorul olandez care n-a vandut decat un tablou in timpul vietii se vor dovedi a fi miracolele generatiei urmatoare, iar noi ne vom cai amarnic de lipsa noastra de viziune?
Eu, una, desi am avut momente de profunda implinire, nu as putea sa spun ca am simtit vreodata, pe deplin, gustul succesului. Nu m-am simtit incununata de merite marete nici cand, copila fiind, luam premii la scoala. Nici cand am ajuns cunoscuta. Nici cand am fost fericita. Premiile nu mi-au tinut de familie calda, iar recunoasterea profesionala nu mi-a tinut catusi de putin loc de dragoste. Apoi, cand a venit, dragostea, oricat de mare ar fi fost, nu mi-a dat dreptul sa uit ca, daca as fi trait intr-o alta tara, as fi fost putred de bogata.
M-am leganat mereu intre nemultumiri si am vrut mai mult, am cerut mai mult, convinsa fiind ca am gasit, astfel, cheia succesului. Dar nu am avut curajul niciodata sa iau cheia si sa incerc sa descui poarta catre ceea ce se cheama adevaratul succes: bogatia inimii si a spiritului, imbinata cu aceea a contului, bucuria de a trai in fiecare zi pentru tine si ai tai, dar si pentru valorile omenirii, frumusetea gandului si a trupului, fericirea ta si a celor pe care ii iubesti…
Comentarii
17 Comentarii la “In ce se masoara succesul?”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
nu stiu, pp ca intre binele meu si cel al celorlalti
esti o femeie de succes pentru ca stii sa le imbini foarte bine pe amandoua, pentru ca atunci cand familia are nevoie de tine esti alaturi de ea, pentru ca stii sa te ocupi si de cariera ta!
dupa cati oameni poti invita la o cafea la sfarsitul zilei
Nu dupa cati te invita la cafea?:)
si asa e adevarat
Eu nu inteleg ce are succesul cu fericirea si de ce trebuie sa ai succes. In zilele noastre mi se pare ca se pune un mare egal (=) intre termenii ‘succes’ si ‘vedeta’. Mult uzitati si murdariti de tot felul de perceptii gresite.
Mai cinstit ar fi sa discutam despre cat de bun este cineva in domeniul in care lucreaza, cat valoreaza competenta si talentul lui pentru cei carora li se adreseaza (ca generalizarile fac rau), cat de bine reuseste cineva sa aduca armonia si bucuria familiei sale.
Off, e greu si cu succesul asta!
Dar tu esti de succes, esti un exemplu si o alinare, totodata, pt multe dintre noi!
Succesul e cum te vad ceilalti, implinirea de sine este cum te vezi tu.
De ce i-am lasa pe ceilalti sa ne defineasca ? Eu, una, sper ca am depasit etapa asta, sa imi pese prea mult de cum ma vad ceilalti, de judecata lor.
Cand un om este cu adevarat implinit, asa cum zice Alice in finalul articolului, acest lucru este implicit recunoscut si de catre cei din jur, fara ca omul respectiv sa depuna eforturi deosebite pentru imaginea sa in lume.
Cat despre ce spui tu in finalul acestui articol, Alice:
“Dar nu am avut curajul niciodata sa iau cheia si sa incerc sa descui poarta catre ceea ce se cheama adevaratul succes: bogatia inimii si a spiritului, imbinata cu aceea a contului, bucuria de a trai in fiecare zi pentru tine si ai tai, dar si pentru valorile omenirii, frumusetea gandului si a trupului, fericirea ta si a celor pe care ii iubesti…”
mie mi se pare ca de fapt chiar asta faci tu in fiecare zi ! Fiecare om are modul sau de a accede la comorile spiritului.
Finalul articolului , da o definitie a ceea ce inseamna succesul total , implinirea completa.Cele doua articole , cel de azi si cel de ieri se leaga intre ele.Si eu sunt de acord ca esti o femeie de succes.
Suntem vulnerabili ,ne masuram succesul prin comparatie cu ceilalti .Deci daca ne comparam cu cei care ne sunt deasupra , vom fi inevitabil nemultumiti .Daca ne vom apleca privirea asuprea celor care ne sunt inferiori, atunci vom fi mai optimisti.
Succesul depinde mult de perceptia noastra .
Lacrima draga, cine ne poate defini sensul real al unor cuvinte ca fericire, succes, realizare in viata, femeie de succes si retetele lor de-ndeplinire…De multe ori am stat si m-am tot intrebat cum de nu am ajuns o femeie de succes pana la varsta maturitatii, cum de nu m-am realizat in viata cum vad ca au reusit atatea femei, cum de nu am fost capabila sa am si eu afacerea mea, sa frecventez acea patura a societatii realizate de-acum, ca am muncit cinstit si corect toata viata …Inseamna ca ceva mi-a lipsit si nu pot sa-mi raspund nici acum de ce am lasat ca, copii mei sa fie de multe ori in cercul lor in situatii umilitoare fata de ceilalti colegi ale caror mame erau femei de SUCCES, recunoscute in oras si de barbati, faceau adevarate concedii, masini peste masini, bani peste bani, deci o viata-nbelsugata, de trait ca o singura viata. Nu ma plang, ca am avut alte realizari, ci doar ma-ntreb si duc gandul greu al unei vieti in care succesul nu a aparut, nu am gasit reteta.
Maria,
Mai intii imi cer scuze , dar deoarece nu am intrat pe blog in WE , nu am citit comentariul tau.
Intr-adevar spuneam ca ultima fraza dn articolul Alicei ,defineste succesul perfect, complet .Dar , eu tind sa cred ( mai nou ,pe masura ce imbatrinesc) ca de fapt acesta nu exista.Daca ai putea intra in intimitatea acelor cupluri de succes care iti umilesc copiii si iti otravesc viata , sunt sigura ca ai gasi si ceva putred . Ei lasa sa se vada doar luciul aparentei.
Eu pentru a nu ma mai amari atit , caut intodeauna reversul medaliei.
Ca si tine , am muncit cinstit si corect toata viata , acelasi , lucru fac si copiii mei .Si eu ma intreb ,daca suntem destepti si daca am fost olimpici si premianti la scoala ( atit eu cit si sotul meu si copiii)…atunci de ce nu avem bani , case, masini, conturi bancare …etc.???
Raspunsul este …TOCMAI DIN ACESTE MOTIVE!
Sistemul de valori este complet rasturnat iar noi prin caracterul si educatia primita ,nu ne putem modela dupa aceasta societate care promovoeaza non -valoarea .O lume NEBUNA ,NEBUNA !..
Buna dimineata,
Esti sanatos. Te trezesti dimineata langa cei dragi. Ei sunt sanatosi. Este armonie in suflet si in jur. Exista contradictii in suflet si in jur. Daruiesti mai mult decat primesti (in sensul cel mai larg a verbului “a darui”). Cazi si te ridici, mergi inainte.
Aceasta este definitia succesului meu.
O zi cu tot ce va doriti
Succesul este o notiune relativa. Asa cum foarte bine surprinde Alice Nastase in randurile de mai sus, este foarte important ca tu sa te simti implinit. Desigur, conventional, societatea nu va accepta sa numeasca “persoana de succes” pe cineva care nu a uimit pe nimeni printr-o avere consistenta, realizari marete cu rezonanta publica, etc. Si, sincer vorbind, nu poti fi acceptat ca facand parte dintre cei “de succes” fara ceva din cele “lumesti”.
Ceea ce insa afirma Iulia, incepand cu “treaba-i simpla” este la fel de valabil. Pana la urma conteaza sa fii fericit, sa te simti multumit de propria-ti persoana, de ceea ce ai realizat (si aici se poate vorbi de diferite planuri), sa nu uiti ca aceasta fericire trebuie sa vina constant, in fiecare zi, in doze mici si suportabile, nu ca un accident, odata la cativa ani… Dar mai ales sa stii ca si in jurul tau sunt oameni fericiti…
Succesul se masoara in zambete, in linistea din suflet.Degeaba ai palate, masterate, diplome, daca acasa nu te asteapta nimeni care sa se bucure alaturi de tine de tot…Alaturi de cei dragi, o poti lua de la inceput oricand, doar tinandu-i strans de mana.Zambetul copiilor mei, mangaierea tatalui lor imi sunt scut impotriva oricaror probleme.
Foarte frumos spus
Succesul meu este un echilibru intre starea mea de bine si starea celor care ma inconjoara.
cred ca treaba-i simpla, il masori in functie de raportul dintre ceea ce ti-ai promis si ceea ce ai realizat