Lucruri care nu se pot schimba
Trecutul. Lungimea picioarelor. Parintii si rudele. Tara in care ne-am nascut. Parul drept sau ondulat. Moartea celor plecati. Gafele. Varsta. Vergeturile. Pentru toate celelalte, vorba reclamei, exista Mastercard.
Traim intr-o epoca norocoasa in care, cu putina stradanie, putem schimba aproape totul. In copilaria si in adolescenta mea nu mi-as fi putut imagina niciodata ca se va ajunge aici sau, mai degraba, n-as fi indraznit niciodata sa am asemenea sperante. Astazi, daca ai angoase, te duci la psihoterapie. Daca ti s-a asezat prea multa grasime pe solduri, fugi la chirurgul estetician. Daca ti se pare ca ai facut prea multe riduri, onorezi invitatia la un botox-party. Daca nu-ti place cum esti perceput de ceilalti, iti iei mai intai un stilist, dupa care un PR. Daca nu-ti convine tara ta, iti faci formele de emigrare in alt colt de lume.
Am vrut dintotdeauna sa schimb cate ceva in viata mea si, pe parcursul trecerii anilor, s-au adaugat alte si alte nemultumiri. In copilarie, mi-am dorit sa schimb casa in care locuiam, apoi relatia dintre parintii mei. Pe masura ce am crescut, mi-am dorit din ce in ce mai mult sa arat altfel decat aratam. Dupa care am nazuit sa gasesc un alt final povestilor mele de dragoste. Iar apoi sa fac in asa fel, incat sa le uit cu totul, ca si cum nu le-as fi trait niciodata.
Mi-a luat patruzeci de ani sa pricep ca sunt lucruri pe care le poti schimba daca te straduiesti foarte mult - sau daca ai foarte multi bani ca sa platesti pentru asta - si lucruri care nu mai pot fi schimbate niciodata. Nu poti drege relatia dintre parinti si nici propriile tale iubiri nu le poti face sa curga asa cum ti-ai dori, daca ele au pornit prost si continua anapoda. Nu-ti poti schimba trecutul acela gravat in sufletul tau, doar il poti, eventual, cosmetiza pentru cei din jur. Nu poti sa fii mai inalta, si nici mai tanara - poti doar sa faci lifting si sa porti tocuri. Si, dupa ce am inteles ca nu am cum sa ma lupt cu propriul meu destin, m-am hotarat sa traiesc alegandu-ma pe mine insami in fiecare zi. Imi aleg varsta si infatisarea ca si cum ar fi cele mai bune pe care le-as putea avea. Imi aleg casa si familia si le fac sa fie cele mai frumoase si cele mai fericite. Imi aleg trecutul si il accept asa cum este. Ma iert pentru greseli si merg mai departe asumandu-mi tot ce sunt, tot ce am, pentru ca, din pacate, sau, uneori, din fericire, sunt lucruri care nu se mai pot schimba niciodata.
Sunt lucruri sau oameni sau situatii care nu se pot schimba, iar noi le putem accepta, ne putem adapta,putem sa incercam sa le schimbam….dar presupune mult timp si nimeni nu garanteaza k rezultatul ne va multumi sau putem sa ne intoarcem cu spatele si sa le abandonam pur si simplu, si nu din nepasare sau egoism, ci ptr k ne cunoastem limitele…..uneori sunt “prea mult sau prea putin” ptr noi si nu mai facem fata……….
Asa-i sunt lucruri date a fi mereu prezente in viata ta, indiferent ca-ti fac bine sau rau. Sa dea Dumnezeu sa avem toti puterea de a le accepta cu credinta si puterea de a vedea mereu parte frumoasa a lor.
Eu cred ca 2 lucruri nu le poti schimba trecutul si constiinta. Atat. In rest tootul se poate schimba mai ales daca dispui de bani multi.
Trecutul meu cuprinde multe amintiri frumoase, la care ma gandesc cu drag si sper ca intotdeauna amintirile acelea sa ramana vii.De asemenea cuprinde si lucruri dureroase ,pe care mi le amintesc , nu le uit si nici nu vreau sa le uit(de exemplu tin minte cum l-am tinut de mana pe bunicul meu, in ziua in care a murit…) si cuprinde si amintiri de care mi-e rusine,pe care nu le pot schimba. O vreme m-am luptat cu amintirile acestea nedorite, nu puteam cu un simplu click, sa le dau deleate, sa le sterg pur si simplu.Mereu le alungam si-mi spuneam, dupa reteta cunoscuta”maine, maine o sa ma gandesc la asta”Acum am invatat sa traiesc si cu acele amintiri, nu stiu cum, mintea mea le-a selectat, le-a pus intr-un sertar aparte, sunt acolo, sertarul e deschis,pot umbla in el, dar amintirile cu pricina, nu mai imi fac rau ,au viata lor aparte, s-au detasat de mine (sau eu de ele) si acum le pot privi “din afara”.
Tara in care ne nastem nu o putem alege noi ,dar macar putem incerca sa schimbam ceva la ea, in ceea ce priveste relatia dintre parintii mei ,poate nu a fost cea mai buna din lume, a avut si suisuri si coborasuri, dar atat ei ,cat si bunicii mei, mi-au dat foarte multa dragoste, m-au invatat sa nu judec pe altii si sa incerc sa privesc mereu partea buna a lucrurilor. E un exercitiu dificil,dar eu incerc in fiecare zi sa vad doar partea plina a paharului
Sunt foarte multe lucruri pe care nu le poti schimba dar multi prefera sa se minta singuri ca intr-o zi se vor schimba de la sine.
Superb scris Alice, un suflet deschis si sincer, asta esti, o inima mare si iubitoare!
Si eu am suferit din cauza relatiei parintilor mei…atunci nu intelegeam prea bine ce nu merge…dar imi doream sa se iubeasca, sa nu mai asist la interminabile certuri..Dar istoria se repeta si din pacate nu invatam dintotdeauna din greselile altora, dimpotriva, se pare ca urmam, din subconstient, modelul parental si facem aceleasi greseli…Suferim cand ne dam seama de asta, dar e tarziu…deja copiii nostri sunt afectati si sufera la randul lor..
Culmea este ca istoria se repeta si in ce priveste relaiile de iubire…Ca sa nu facem aceleasi greseli, trebuie schimbata abordarea…
“Imi aleg trecutul si il accept asa cum este. Ma iert pentru greseli si merg mai departe asumandu-mi tot ce sunt, tot ce am, pentru ca, din pacate, sau, uneori, din fericire, sunt lucruri care nu se mai pot schimba niciodata.”
…Alice, ai spus atat de frumos!
Iti multumesc pentru clipa asta de gratie, traita in compania ta.
Dana
Dragele mele, acum mi-am adus aminte, voi ati vazut emisiunea frumusete pe muchie de cutit de la pro-tv, apropo de lucruri care nu se pot schimba? Cred ca aceasta emisiune naste adevarati monstrii. Nu-mi vine sa cred cat de ciudat este sa schimbi infatisarea unui om simplu si sa-l aduci dupa zeci de ani in care s-a obisnuit cu toate defectele sale, la standarde de frumusete acceptate social. Le schimba personalitatea, cred ca sunt femei care isi vor dori sa isi schimbe buletinul dupa aceasta experienta, si aceasta e partea buna a intregii transformari.
eu sunt ceva mai optimista.
Trecutul.- poti sa faci selectezi amintirile care iti plac si a le uiti pe cele care iti fac rau. stiu ca ai tendinta mereu sa iti amintesti gafele, umilintele, dar…eu am incercat sa imi ocup timpul cu alte lucruri si mi-am format un alt trecut(asta recent) mai bun :))
Lungimea picioarelor.- ohoo chirurgia plastica a evoluat si demult se fac operatii de alungire a picioarelor. mai putin in romania. bineinteles ca pentru toate e un pret + ca e o procedura foarte dureroasa.
Parintii si rudele.- nu prea, dar poti imbunatati rel cu ei
Tara in care ne-am nascut. -nop
Parul drept sau ondulat.- se face
Moartea celor plecati. -nu
Gafele.-nu Varsta.-nu Vergeturile.- se pot diminua cu dermabraziune
Pentru toate celelalte, vorba reclamei, exista Mastercard.
Da, chiar ma gandeam dimineata ca as schimba ceva: abordarea mea fata de zilele de weekend. Le astept tooaata saptamana, aman tot felul de lucruri placute pentru a le face numai in acele zile cu cei dragi dar nu stiu cum se face ca se aduna atat de multe si chiar in plus incat ies luni dimineata epuizata.
Minunat scris, ca de fiecare data. Suta la suta ma aliez cuvintelor scrise de je. Draga Je, as da “copy-paste” peste ce ai scris, Alice este pur si simplu geniala.
Pe de alta parte, as spune ca nici noi nu ne schimbam, devenim tot mai mult, cu trecerea timpului, ceea ce suntem de fapt. Poate ca incercam sa corectam niste defecte, dar, cand nu suntem atenti, cand nu ne controlam, iese la suprafata “aluatul” din care suntem facuti, adevarata fire, adevaratele neajunsuri..
Mi-am dorit sa imi schimb casa in care locuiam, ca si tine. Mi-am dorit sa schimb relatia pe care o am cu parintii mei, m-am straduit putin, poate nu a fost indeajuns sau poate asa suntem noi, sau asa sunt ei. Am suferit enorm din cauza relatiei pe care o avem, si sunt sigura ca voi mai suferi. Sper sa am doar maturitatea necesara sa iau lucrurile asa cum sunt, desi la 23 de ani inca nu simt ca o am; sa pot merge mai departe, sa incerc sa fiu eu buna, sa fac tot ce-mi sta in putina sa le arat ca sunt imoprtanti pentru mine cat inca e vreme.
Imi place cum scrii, scrii frumos pentru ca scrii cu sufletul. Esti sincera, te arati lumii asa cum esti si nu multi au curajul sa o faca. Eu nu as putea sa fiu asa, mi-e jena sau rusine, sau frica sa spun anumite lucruri. Poate mi-e teama ca daca as face-o as fi mai vulnerabila, mai slaba. Invat de la tine! -)
As mai adauga ceva la ceea ce nu poti schimba,si anume, ceea ce simti. Cat de mult mi-as dori sa pot schimba asta la mine, sa pot sa-mi iubesc sotul asa cum ma iubeste el. Dar din pacate nu pot, oricat as incerca. Si atunci, aleg sa-mi schimb viitorul, sa-mi schimb viata, oricat de dureros ar fi, si sa merg mai departe cu gandul ca, unele lucruri, pur si simplu nu se schimba niciodata…
Sunt altă Ioana, dar trăiesc aceeaşi poveste şi subscriu la fiecare cuvânt al tău
Ioana, daca vrei sa vorbim, iti pot lasa id-ul meu de mess sau adresa de mail. Mie mi-ar prinde bine sa vorbesc cu cineva care traieste aceeasi poveste, ca si mine. Pentru ca mi-e greu, mi-e tare greu…
Sigur Ioana, lasă-mi adresa ta de e-mail
ioana_maria26@yahoo.com
Cunosc sentimentul…vreau sa divortez dupa 30 de ani de casatorie, pentru ca dupa ce l-am adorat, acum as vrea sa nu-l mai vad in preajma mea…Nu-l mai iubesc si nu pot sa fac nimic in acest sens…decat sa plec…
Nu stiu cum gasesti tu, Alice, cele mai frumoase cuvinte, sa exprimi ceea ce noi muritorii de rand nu putem, dar simtim pana la lacrimi! Ma gandesc ca, chiar daca nu ar exista cele mai potrivite si mai bune si mai frumoase cuvinte, tu le-ai inventa si le-ai aseza in articole si carti minunate pentru noi, si pt eternitate!
Adesea ma gandesc cum aceleasi motive din copilarie ma urmaresc zilnic. Cand eram mica apreciam mult dacia si mancarea grasa sau vinul de casa pentru ca erau niste valori ale familiei mele. Mancarea si vinul facute in casa dupa retete propirii dar indoielnice erau in sufletul meu. Cu greu m-am despartit de ele, la fel de greu cum m-am despartit de dacia bunicului. Dar trebuia, deoarece trebuia sa evoluez si sa fac parte din “lumea noua”. Oricat de mult apreciez acum bucataria italieneaca sau franceza, imi pare rau si ma intristez ca nu imi mai plac sarmalele cu smantana sau carnatii de casa. Eu m-am schimbat dar regret vremea cand aceste lucruri mici, care definesc o cultura, nu imi mai fac placere.
Buna dimineata,
As fi vrut din tot sufletul sa schimb relatia dintre parintii mei. Am incercat de mai multe ori , dar m-am declarat invinsa cind mi-am dat seama ca de fapt in mod subiectiv favorizam pe unul dintre ei . De fapt ii iubeam atit demult pe amindoi!.. . Dar nu a fost sa fie si in final l-am pierdut pe tata . Am suferit ingrozitor … Cum crezi Alice , ca putem schimba relatia dintre parinti , fara sa fim subiectivi?
minunat articol…nu putem schimba trecutul sau oamenii, insa ne putem schimba pe noi insine si putem darui mai mult celor din jur.
dar este trist sa fii martor la lucrurile pe care ai vrea sa le schimbi, la oamenii si relatiile celor din jurul tau. si imi e greu sa accept asta si uneori ma simt eu vinovata pentru acele esuari in relatii…dar inteleg ca oricat de mult as vrea nu e in puterea mea sa schimb ceva pentru cei din jurul meu. cat de bine te inteleg Alice (relatia parintilor, relatiile trecute…)
trebuie sa invat si eu sa ma iert pentru lucrurile facute gresit pentru a merge mai departe.