Sa nasti normal?!!! O nebunie…
Aproape toti cei care primesc raspunsul meu legat de intentia de a trece – din nou – printr-o nastere naturala, balangane din cap ca in fata unui nebun care anunta ca vrea sa-si dea drumul in butoi pe Niagara.
“Te-ai gandit bine?”, intreaba cei mai politicosi, incercand cu subtilitate sa-mi atraga atentia asupra riscurilor. “Tocmai tu, care ai trecut prin episoadele alea horror?” se minuneaza altii mai directi, care n-au chef de sugestii ocolite. “Ti s-a urat cu binele!” se crucesc adeptii fatisi ai interventiilor pe uter deschis. “Daca as avea varsta ta, eu n-as risca…” imi spun cu strepezita amabilitate femeile care se simt indreptatite sa-si exerseze un merit suplimentar pe care il au, neindoielnic, fata de mine: acela de a fi mai tinere.
De cand sunt atat de vizibil gravida, incep sa inteleg cum se simt copiii pe care ii intreaba toata lumea cum ii cheama, cati ani au si pe cine iubesc mai mult, pe mama sau pe tata. De cate ori ma intalnesc cu o persoana care nu m-a vazut inca asa, rotunjita bine, asupra mea se abate, inevitabil, acelasi sir de interogatii: ce sex are copilul? Cand o sa nasc? Copiii cei mari ce zic? Ce nume o sa-i pun? O sa nasc natural sau prin cezariana?
Daca la primele raspunsuri reactia interlocutorilor este intotdeauna aceeasi, indiferent de raspunsul pe care il dau – ca, de-a lungul timpului, am zis si ca voi avea baiat si ca voi fi mama de fetita, si mi s-a raspuns tot cu “minunat!”, si ca nasc de Craciun si dupa Revelion si mi s-a spus asemenea, “mai e putin…” - la cel de pe urma raspuns incep controversele. “Eu am nascut prin cezariana si a fost tare bine”, imi spun doamne care vor sa le urmez experienta. “Sotia mea a nascut natural si s-a chinuit cumplit”, imi spun domni prietenosi si sfatosi. “Sa nu decizi tu!”, imi spun alte personaje bine intentionate. “Sa lasi doctorul sa decida”… “Sa nu cumva sa nasti normal! Ti-ajunge!”, imi spun alte doamne dragute invatate sa dea sfaturi – iar discutia degenereaza mereu in amintiri despre nasteri oribile.
A fost, intr-adevar, ingrozitor sa nasc normal cel de-a doilea copil. As minti sa spun ca imi amintesc cu placere de thrillerul nasterii lui Victor. Dar am auzit atatea argumente anti-cezariana, incat eu sunt decisa sa-mi iau inima-n dinti si sa trec din nou prin ce-am jurat ca nu vreau sa mai patimesc vreodata. Pentru ca alta optiune mai buna se pare ca nu am. Pentru ca parca asta era legea firii… Pentru ca… poate ca, totusi, gresesc?…
Comentarii
97 Comentarii la “Sa nasti normal?!!! O nebunie…”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
Si tu ce ti-ai spune daca te-ai intalni cu tine?
Am nascut natural acum 10 luni, nu am vrut sa iau in calcul cezariana si slava Domnului n-am avut nevoie de asemenea interventie. Dupa nastere am avut un sentiment de implinire, de bucurie nemaitraita cand am alaptat-o la 20 de minute de la nastere. Nasterea e o minune care merita traita.
Sa optezi pt cezariana numai ca sa scapi de durere, dar sa alegi sa fii taiata e optiunea fiecareia. Nu am argumente pro cezariana, dar beneficiile nasterii naturale se cunosc. Cat despre umilinta din timpul nasterii, numai cine nu si-a dorit copilul cu adevarat poate sa resimta asemenea sentimente, care nu ar trebui sa aiba nici o legatura cu nasterea unui copil dorit.
Daca va mai fi sa nasc, o voi face tot natural, daca starea sanatatii imi va permite.
Am nascut natural ,in ambele cazuri… si nu regret deloc!Am fost sfatuita de dr. sa nasc natural- ea insasi fiind un exemplu pt. mine,care nascuse natural in urma cu ceva ani si care isi dorea sa mai faca un copil, tot natural, la 37 de ani!
Am adus pe lume 2 fetite minunate cu ajutorul unei doctorite minunate si al sotului meu(care a asistat si a participat la nastere-impingeam amandoi, respiram impreuna, mi-a tinut tubul de oxigen…timp in care el a slabit 5 kg!!!!!!!)Imi amintesc ca, dupa vreo 18 ore de cand era “rupta apa“, s-a pus problema sa nasc prin cezariana…de frica operatiei am impins atat de tare incat a iesit copilul imediat!;))
Pentru mine a contat extrem de mult increderea pe care o aveam in doctorita mea si faptul ca sotul meu mi-a fost alaturi, caci stiam ca impreuna vom reusi!Sunt clipe de neuitat…momente atat de frumoase…atat de emotionante…
Dar fiecare trebuie sa procedeze cum crede de cuviinta…caci ceea ce pt.mine a fost frumos si unic, pt altcineva poate a fost ingrozitor…
O nastere usoara si frumoasa iti doresc,draga Alice si…nu uita ca D-zeu si ingerii va vor veghea … si noi zeitele-mamici vom fi cu ganduri bune alaturi de tine!
Uite cum e cind nu exista alegere… eu am nascut prin cezariana dupa 14 ore de chinuri. cu epidural cu tot. la sfirsitul travaliului eram un monstru. voiam sa mor. atunci, pe loc. si cind doctorul a venit si mi-a zis: “iti ofer cezariana fiindca nu vei avea o dilatie mai mare de 8.5″ am sarit ca la scoala cind stiam raspunsul: “eu, doamna, eu!”
In US nu alegi cezariana fiindca ei considera ca cezariana este o interventie majora. sint practic doua operatii intr-una. se spune ca este o diferenta de cultura intre America si Europa. Americanii prefera (prefera sau Compania de Asigurare nu deconteaza cezariana decit cind este necesara?)nasterea naturala. Anyways, mi-am revenit greu. Am putut sa fac exercitii abia dupa 6 saptamini. Am alaptat in mari dureri si chinuri. Recuperarea a fost anevoioasa. Dupa 19 luni simt inca amorteala de jur imprejurul operatiei si imi zice mama (care are si ea o astfel de operatie) ca aceasta senzatie de “amorteala” va dura mult-mult timp.
Draga Alice,
Subiectul de astazi ne-a readus in minte, fiecareia dintre mamele cititoare, momentele acelea pe care niciuna dintre noi nu le-a uitat si nu le va uita vreodata, cand am devenit mame. Eu l-am adus pe Robert pe lume in mod natural, greu, f greu, in noaptea dintre ani, cand personalul spitalului micut si provincial numai de durerile mele nu era interesat ( in camera de garda se auzea programul de revelion inca ruland…). Dar cand nasterea s-a produs, bucuria a umplut intregul personal: era nascutul numarul 1 din acel an si traditia spunea ca vor avea un an bun fiindca era un baietel sanatos, aducator de noroc. Insa stiu sigur ca mi-am revenit repede, cu toate neplacerile stiute si traite si de tine. Nu stiu nimic din experienta mea legat de cezariana, decat din auzite si citite, insa cred mult in tine si stiu ca vei lua decizia cea mai inteleapta ptr. tine si fetita ta. Si sigur va fi bine!
O seara placuta tuturor va doresc
Vai Roberta, te inteleg. Eu eram in travaliu si toata lumea fugea pe rand la televizor sa-l vada pe Toto Cutgno care venise prima oara in Romania. De atunci nu-l mai suport nici pe cantaret si nici Cerbul de Aur.
Daca aveti rabdare, cititi aici (http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=141778&whichpage=1) povestea unei femei care a nascut VBAC (vaginal birth after caesarean) acasa. E superba povestea, ti se face parul maciuca. Alice, te felicit pentru decizie. Eu mi-am dorit din tot sufletul sa nasc natural dar n-a fost sa fie. Si acum, dupa un an, mai am regrete. Am o fetita sanatoasa si frumoasa, si asta e cel mai important. Nastere usoara!
Am citit cu sufletul la gura povestea Paulei si m-a impresionat mult.Putin spus…toate trairile ei prinse atat de bine intr-un text…
Am o fetita de 2 luni pe care am nascut-o prin cezariana. Inca dinainte sa raman insarcinata am hotarat ca voi naste asa. Pentru ca imi era groaza de durerile si de chinurile unei nasteri naturale. Am foarte multi colegi si prieteni doctori care, suprinzator, m-au sfatuit sa nasc prin cezariana. M-am gandit ca, la cate stiu ei si la cate au vazut, nu vorbesc aiurea.
Rezultatul e cel care conteaza, nu calea.
Nu regret nimic, nu ma simt mai putin mama, imi iubesc la nebunie fetita. Am tinut-o la piept imediat ce s-a nascut, am trait acele clipe minunate ca si in cazul uneo nasteri normale. M-am ridicat din pat a doua zi dimineata (dupa 17 ore) si mi-am revenit foarte foarte repede. Nu am avut nevoie de analgezice pt ca nu ma durea absolut nimic. Nu m-a deranjat operatia si mi-am indeplinit toate sarcinile de proaspata mamica fara impedimente. Am alaptat-o chiar de a doua zi dupa ce am nascut-o. Poate ca totul a mers asa bine si pentru faptul ca am intrat in operatie cu contractii mari, deci bebe era pregatita sa iasa. Eu am fost un caz fericit, insa stiu mamici care s-au chinuit mult timp dupa operatie.
Nu sustin nasterea prin cezariana. Eu am ales ce am considerat ca e mai bine pt mine, pt ca ma cunosc si imi cunosc limitele. Sunt foarte hotarata sa mai fac un copil si nu cred ca daca treceam prin trauma unei nasteri naturale imi mai doream acum acest lucru.
Cine poate natural, toata stima si admiratia. Cine nu, la fel
Aoleo… nu citisem despre nasterea lui Victor… Am mai auzit eu povesti de groaza de prin spitalele de stat, dar asa detaliat … brrr, acum stiu sigur ca am facut ce trebuia: am nascut intr-un spital privat, civilizat, unde toata lumea s-a comportat omeneste. Personalul din spitalele noastre de stat a devenit atat de dezumanizat, ca nu mai simte pic de simpatie in fata durerii sau a miracolului unei nasteri.
Draga Alice,
Nu am fost niciodata insarcinata insa am auzit destule povesti de groaza de la maternitate si toate erau despre nasterea vaginala.
Nu imi doresc copii deocamdata insa daca va fi sa fie vreodata voi opta in mod sigur pentru cezariana.
Nu vreau sa-ti dau sfaturi insa consider ca nasterea vaginala e o experienta f. dureroasa si umilitoare in Romania (stii deja, din pacate).
Si consecintele pot fi diverse: prolaps vaginal/uterin, tesutul elastic al vaginului partial distrus, incontinenta urinara, leziuni vaginale, vulvare, perineale care iti afecteaza mult timp viata intima. De obicei esti neputincioasa in fata acestor probleme de sanatate si medicii le neaga motivand ca ai nascut, cum naiba vrei sa te simti?
Nu sunt medic dar sunt o fata citita si, crede-ma, nu te informeaza nimeni de toate aceste inconveniente (de care am pomenit mai sus) si care te afecteaza teribil la nivel psihic. Mai mult decat atat, daca viata ta intima nu se imbunatateste in 3-6 luni dupa nastere, risti sa fii si parasita.
Eu iti spun un singur lucru: ai grija de cel mai de pret organ al tau, simbolul vietii si al dragostei, VAGINUL.
Draga Ewa,
Nu esti medic, intradevar. Riscurile si posibilele urmari dupa o cezariana le depasesc fara probleme pe cele ale nasterii naturale. Cezariana este o metoda chirurgicala care se foloseste CAND o nastere normala este imposibila. In mod normal ea nu ar trebui sa fie o optiune ci doar o necesitate.
De ce oare nu li se comunica femeilor de catre medici care sunt consecintele unei nasteri naturale?
Elasticitatea vaginului nu mai e aceeasi (e doar una din urmari).
Restul le-am enumerat, o fac din nou: incontinenta urinara, prolaps, sensibilitatea zonei dupa epiziotomie si multe altele. Practic ai un vagin rupt si cusut.
Am cunostinte medici care au optat pentru cezariana. Am prietene care au nascut normal si viata lor intima nu mai e aceeasi.
Spune-mi acum te rog ce implica cezariana…ce consecinte “dezastruoase” are…
Draga Ewa, am avut 2 epiziotomii si crede-ma ca nu am putut (eu) astepta cele 6 saptamani dupa fiecare sa constat daca vaginul meu mai este elastic. Si culmea! nu durea deloc, dar deloc si ii era asa bineee! si culmea! tatal copiilor mei si iubitul meu mi-a confirmat si pana acum nu-i vine sa creada ca poate fi chiar mai bine decat inainte. Parol!
Da, si eu confirm acelasi lucru. Dupa 3 nasteri naturale pot spune ca e foarte bine. Teoriile conform carora nasterea naturala te distruge ca femeie sunt o mare minciuna. Nu poate nimeni sa ma convinga de contrariul. Chiar am citi un studiu in care se spunea ca o femeie care a nascut natural, culmea, poate sa simta placerea sexuala mult mai profund decit daca nu a nascut natural.
Daca se schimba ceva intre parteneri dupa nastere cauza trebuie sa fie in alta parte. Feminitatea unei femei nu sta doar in partea de jos.
Cum poate fi “vaginul simbol al vietii” daca nu-l folosim ca atare?
Am nascut de doua ori pe cale naturala si inca nu sunt parasita … si mai stiu mai multe femei ca mine. Oare sa nu fim normale?
EWA, informeaza-te mai bine … barem inainte de a da sfaturi “utile”!
Ewa, ai f mare dreptate, sunt multe poveşti horror despre naşterea naturală. Dar este ceva defect lucrul ăsta, este un sistem defect, o plagă. Asta trebuie să fie referinta? La asta ne raportăm sau se poate şi altfel?
Referitor la naşterea vaginală ca experienţă umilitoare aici, nu sunt de acord. Ai făcut o generalizare care nu este corectă. Sunt maternităţi care fac excepţia acestei aşa zise reguli, în special în privat.
Despre consecinţele pe care le pomeneşti… hmm, e discutabil. Lucrurile astea se pot preveni, un stil de viaţă sănătosa este o metodă bună. Un muşchi uterin cu fibre musculare în toate direcţiile – secţionat, crezi că este mai bun decât unul intact?
Vaginul, da trebuie să avem grijă de vagin, fără îndoială.
Pentru mine şi naşterea este o expresie a iubirii, a vieţii, chiar una mai mare decât vaginul. Asta nu îl face neimportant, dar cred că uităm că el a fost proiectat (şi) pentru naştere, la fel cum sunt şi sânii au fost proiectaţi (şi) pentru alăptare.
Iar cu riscul de a fi părăsită, recunosc că am fost un pic amuzată… Problemele legate de sexualitatea unui cuplu nu sunt deloc de luat în râs, dar ai pus problema într-un fel greşit. Pt că nu este o regula ca femeile care nasc natural să aibă probleme, precum nu este într-adevăr un risc ca partenerul să încheie o relaţie în majoriatatea cazurilor de femei cu probleme la nivelul etajului pelvic.
Buna seara ,
Sunt insarcinata pentru prima oara .Cautam pe GOOGLE , informatii de la doamne care au nascut .Asa am intrat pe acest forum.As fi dorit sa stiu care sunt preturile la diversele tipuri de nasteri , pe care le pomeniti aici.Probabil sunteti persoane cu posibiltati materiale si nici nu va puneti aceasta problema . Eu insa sunt nevoita sa mi-o pun.
Raman insa ,CONSTERNATA citind fraza de mai sus :
“Eu iti spun un singur lucru: ai grija de cel mai de pret organ al tau, simbolul vietii si al dragostei, VAGINUL.”
Doamna Alice , cum reactionati la o asemenea afirmatie ???
Andrada, iarta-ma, am scris in acelasi timp.
Nu pooot, trebuie sa te citez, citeste si tu:
‘Eu iti spun un singur lucru: ai grija de cel mai de pret organ al tau, simbolul vietii si al dragostei, VAGINUL.’
Asta de unde e, din Cosmo? din Bolero?
Eu nu inteleg cat de utila si naturala in acelasi timp poate fi o taietura de cutit de care nu ai nevoie. Am citit toate comentariile pro si contra si cu exceptia indicatiilor medicului, nu-i vad rostul acestui moft. Este o irosire de energie, un capriciu la care recurg viitoarele mamici de frica de durere. Dar durerea trece repede si cum zicea si Alina dupa nastrea naturala te refaci mult mai repede. De ce uitam sa alegem metodele simple si ne angrenam in cele mai complicate solutii?
Au aparut si commenturile contra cezariana, asa ca…hotarasti cum crezi tu ca e mai bine pentru tine.
Nastere usoara…
Alice,
am citit acum povestea nasterii lui Victor… Terifiant si umilitor pentru tine, ca pentru atatea alte femei din tara asta uitata de D-zeu.
Nu cred ca cineva, oricat de apropiat ar ti-ar fi, te poate sfatui intr-un fel sau altul… Si e normal, natural si de inteles ca ti-e frica, cui nu i-ar fi?! N-o sa-ti spun cum sa faci. O sa faci, impreuna cu medicul tau, asa cum e mai bine la momentul respectiv.
Si nasterea naturala si cezariana presupun riscuri si nici intr-un caz, nici in altul nu ai vreo garantie ca TOTUL va trece cu bine, fara dureri sau accidente.
In cazul meu s-a impus cezariana, copilul era in retard de crestere, iar arterele uterine nu-l hraneau cum ar trebui, asa ca a fost “scos” inante de termen … 1700g … Mi s-a spus ca asa e cel mai pentru copil si asa a fost. Eu insa m-am recuperat greu, dupa parerea mea: am dormit 3 sapt la 45 de grade ca nu suportam sa stau intinsa din cauza durerii si-am simtit taietura mult dupa un an. M-am ridicat insa din pat tremurand – sustinuta de 2 asistente – la 5 ore dupa interventie, cu anestezia dusa demult si fara nici un alt calmant. Am facut o reactie ciudata la drogul din anestezic de-am speriat tot postoperatorul si le-a fost frica sa-mi dea calmante, sa nu agraveze situatia.
Acum sunt una dintre nebunele care cauta un medic dispus sa accepte ideea unei nasteri normale dupa cezariana, asta in cazul in care uit cele 12 ore fara nici un calmant de dupa operatie si ma incumet sa fac inca un copil.
Nastere usoara, draga mea!
Si eu am nascut in august tot prin cezariana. Nu a fost optiunea mea si regret foarte mult asta, nu din cauza durerii (care a fost minima, sa zicem, luand in considerare ca totusi a fost o operatie), ci din cauza faptului ca mi se pare naturala nastera normala. Acum ma gandesc si eu ca nu o sa fac bb2 decat cand o sa gasesc un doctor care sa accepte o nastere normala dupa o cezariana.
Acum fiecare cu alegerile lui si cu ce crede mai bine ca i se potriveste.
Nastere usoara!
Eu am nascut natural, de 2 ori si nu in Romania. Prima data am avut lipsa de lichid si medicii au zis ca ar fi mai bine sa nasc.Deci, mi-au provocat nasterea, cum s-ar spune, mi-au pus perfuzii, iar dupa vreo 12 ore mi-au facut si anestezie epidurala, ca sa fie.Nu am avut dureri…la un moment dat a venit o doamna doctor ( culmea, romanca!) si mi-a zis ca trebuie sa imping . Am impins cum m-am priceput…copilul nu a iesit..si apoi dansa s-a apasat pe burta mea..si gata!Am(m-a) nascut natural, fara pic de durere. Dupa nastere am avut dureri pentru ca am fost cusuta si nu am putut sa ma asez normal pe scaun vreo saptamana.
La a doua nastere m-am comparat ( singura!) cu un animal. M-am dus la spital cand contractiile erau la 7 minute.In 3 ore am nascut.Ultima jumatate de ora a fost groaznica,am comparatat-o cu 1 an, au fost niste dureri pe care nu le pot descrie, am tipat si am urlat de m-a stiut tot spitalul.Cuvantul ”impinge” l-am auzit mult timp dupa aceea zvacnindu-mi in urechi.Sotul meu s-a plans de dureri de spate vreo saptamana , pt ca…se pare ca ma ajuta sa imping, ma ridica de spate, nu mai stiu exact.Dupa nastere..totul a fost bine, nici o durere, refacerea imediata, chiar am citit vreo 100 de pagini dintr-o carte imediat dupa ce am nascut, pt ca nu aveam somn. Nici in timpul travaliului, nici dupa nu am primit nici o injectie, sau perfuzie( de aici comparatia mea cu un animal).La urma urmei, puteam sa nasc si intr-un lan de fan , ca era la fel.
Cezariana ca orice alta operatie implica riscuri. Dar nu riscuri extraordinare.Atunci sa nu ne mai operam de apendicita, sau de nu mai stiu eu ce , pt ca sunt riscuri???
Si..culmea! Nu am vazut nici un comment negativ privind cezariana.
Draga Alice, daca nu te simti in stare sa nasti natural, daca simti ca nu vei mai putea trece inca odata prin chinurile travaliului si chinurile post natale( si nu ma refer numai la dureri!), alege cezariana. Macar stii ca scapi de o parte din dureri.Poti opta pt anestezia de la pipt in jos( nu stiu cum se numeste) si dupa operatie iti poti tine fetita in brate si ii poti auzi si primul scancet.
Ieri am fost la cineva la spital care tocmai nascuse prin cezariana , dupa un travaliu de 10 ore, in care nu s-a dilatat mai mult de 4-5 cm. Se simtea foarte bine , era a doua zi , si chiar ii paruse rau ca nu a cerut de la inceput operatia.
Deci chestii ca nu vezi copilul imediat, ca nu-l simti, ca nu-l alaptezi imediat…sunt povesti. Am intalnit persoane care au ramas cu sechele in urma durerilor din timpul nasterii naturale, persoane care nu au vrut sa-si alapteze copilul, care nu se opreau din plans, etc. In schimb…NU am intalnit persoane nici macar triste dupa cezariana!
Curaj!
Bravo Mona, ce gandire sanatoasa!
Mona, tu nu ai întâlnit persoane triste după cezariană.
Nasterea normală invadată, mutilată, poate fi o trauma f mare.
După o cezariană care este făcută cu un motiv, cred că mama va răsufla uşurată, într-adevăr. dar atunci când ea este cerută sau este impusă mai mult sau mai puţin elegant de către medic, eu cred că lasă urme mai adânci… Chiar mai adânci decât cele 6 straturi tăiate…
Diferenţa ar trebui să se facă între situaţiile de referinţă.
am nascut prin cezariana, si a fost ingrozitor …
Ipotetic vorbind , daca as mai fi in situatia de a alege (dar n-am cum sa fiu!), atunci as spune: optez pentru naturala….
Ma intreb ,insa, ce as fi spus acum , daca m-ar fi “mutilat” cumva, experienta unei nasteri naturale…
asa ca, n-am sfaturi a-ti da, alice
Tu sa faci cum simti…
Dumnezeu sa te ajute sa alegi ce este cel mai bine pentru tine si copilul tau
Alice te admir! Doream de foarte mult timp sa-ti spun ca esti prima si ultima persoana (pana acum) care a spus intr-o emisiune ca nasterea unui copil nu presupune numai implinire ci si chinuitoare nopti si zile. Nu intram in amanunte. E bine cand suntem realisti. Asa sa fii si tu …si sa faci cum simti ca e mai bine.Nici nu stii cat de mult bine mi-au facut cuvintele alea din emisiune, atunci cand credeam ca numai eu vad partea grea.La 31 de ani am nascut natural si am un baietel de nota 10.Va doresc SANATATE si o viata frumoasa!MULTUMESC!
E buna si cezariana cand n-ai incotro
(Stiu ce spun, am trecut prin doua. Cand nu se poate altfel, merge… ca prin buric nu iese 
).
si te chinui ca un caine dupa aia.
Nasti ca o doamna
Insa…daca as putea sa am si al treilea copil nu m-as speria de a treia cezariana. Ai dreptate, e incredibil cat de repede uiti de dureri…
Oricare ar fi alegerea ta, este cea mai buna . Iti urez sa nu fie cazul sa decida doctorul.
Din păcate a devenit o nebunie să-ţi doreşti asta. Nu mi se pare un titlu alintat, ci doar felul in care stau lucrurile acum în România.
Cezariana a devenit acesibilă şi dezirabilă şi din pricina faptului că naşterea normală, fiziologică este asociată cu o traumă. Şi este într-adevăr traumatic să naşti în multe din spitalele noastre. Nevoile de bază ale femeii în travaliu nu sunt respectate: siguranţă, confort, intimitate, libertate de exprimare, sprijin.
Cezariana salvează vieţi. Dar în cazul nostru, procentul a fost schimbat, rata cezarienei depăşind 80% în unele spitale, mai ales în mediul urban. Procentele cu adevărat necesare ar fi 10% max 15%, conform statisticilor internaţionale. Este vorba de o intervenţie chirurgicală abdominală majoră, cu secţionarea a 6 straturi de ţesut. Intervenţie care salvează vieţi. Atunci când este necesară. Când nu este necesară, devine un risc asumat. De multe ori fără o informaţie completă, bazată pe dovezi medicale.
Ce se întâmplă cu plămânii copilului la trecerea prin canalul de naştere?
Care sunt riscurile pentru o cezariană programată, unde întreg mecanisuml care declanşează travaliul nu mai are cum să ne arate când este gata acel copil să se nască?
Ce se pierde anulând reglarea hormonală? Sistemul endocrin secretă în travaliu ocitocină, prolactină, endorfine. Ce am pierdut aruncând toate astea la gunoi, fără un motiv?
Evaluând raportul beneficu-risc, din punct de vedere al mamei şi al copilului, efectuând o cezariana abuzivă, ce obţinem?
Care este importanţa psihologică a naşterii şi ce implică aceasta din punct de vedere al depresiei post partum şi al ataşamentului mamă – nou-născut?
Cu cât creşte procentul de risc al complicaţiilor pentru o următoare sarcină, după o intervenţie chirurgicală majoră?
Cezariana salvează vieţi.
Intervenţia în procesul naşterii este una care perturbă mecanisme complexe, cu efecte pe termen scurt şi lung. Unele de abia banuite, de abia cercetate.
Intervenţia este necesară când apar complicaţii, când trecem in patologie. Dar folosind intervenţia ca primă intenţie, nu cumva complicăm noi, inversând conduita: complicaţie-intervenţie? Cea pe care o cunosc toţi medicii, dar, urmând interese personale, unii o uită pe parcurs.
Îmi doresc să existe multe, din ce în ce mai multe mame, care să poată naşte într-un mediu sigur, securizant. Care să arate că naşterea intră în capacităţile noastre, ea nu este o procedură medicală.
În felul ăsta, văzând în naşterea naturală un exemplu pozitiv, şi informându-se corect, pot să cred că tot mai multe din cele care aleg cezariana prioritar, vor mai zăbovi o clipa asupra deciziei lor.
Good point, Irina! Tare am senzatia ca noi ne stim, gresesc?
Foarte interesant atat punctul tau de vedere cat si metoda pe care o promovezi. Multumesc ca existi, acum mi-am mai lamurit niste idei
.
Felicitari pentru modul cum ti-ai sustinut punctul de vedere! Mi-a facut placere sa-l citesc.
Eu am nascut si “natural” si cu cezariana. Deci am ambele experiente, e drept la distanta de 11 ani intre ele.Pe fiica mea am nascut-o la 24 de ani dupa un travaliu de 24 de ore si mai multe complicatii desi toate ecografiile si analizele au fost O.K. . Experienta m-a traumatizat atat de tare incat, dupa 11 ani, desi doctorul a incercat sa ma convinga ca daca am trecut odata prin asa voi mai trece, eu am insistat pentru cezariana si bine am facut.Si copilul a fost mai mare (4 kg) si varsta mea la a doua nastere(35 ani). Dupa operatie m-am simtit bine, nu am avut dureri niciodata desi de la a doua nastere au trecut alti 11 ani. Celelalte mamici din salon, mult mai tinere, care au nascut vaginal se plangeau ca nu pot sta in sezut si starea lor era mai proasta decat a mea. Parerea mea e ca, daca ai peste 35 de ani si ai un doctor priceput, mai bine e cu cezariana.
eu am nascut acum 3 sapt.prin cezariana,a mers perfect,nu am avut dureri dupa,m-am refacut .Ajunsa acasa am recitit despre riscurile operatiei de cezariana,pe care nu le-am intilnit nici la mine nici la celelalte colege,si eram destule operate,impreuna.Cred ca se exagereaza,in teorie,cu riscurile.In schimb erau copii dupa nasterea normala care prezentau diverse suferinte in urma travaliului dupa o nastere normala.
Nu ti se pare , draga Alice, ca doar atunci cand esti insarcinata auzi toate povestile horor , legate de sarcina si de nastere?
.
Eu una nu mi-am pus problema nici la primul si nici la al doilea copil cum sa nasc, am mers pe considerentul ca daca am un medic bun ( desi la ambii copii am schimbat medicii cu doua luni inainte de a naste ), si mai ales o moasa de calitate si care sa nu urle la mine, voi face fata. Intotdeauna vor fi femei care au simtit ca se rupe cerul la nastere si femei care s-au dus , au scremut de doua ori si gata.
Desi prima data am nascut cu epidurala si a fost totul in regula ( aparent), a doua oara medicul mi-a spus sa am incredere ca va fi bine, natural. Evident ca n-a fost asa de bine, si-mi aduc aminte si acuma , dupa opt ani, cum l-am luat de spate pe doctor si m-am tinut de el in momentul expulziei, dar asta -i viata
Nu mai baga pe nimeni in seama, asculta-ti corpul si nu te mai incarca ( sau nu va mai incarcati dragi viitoare mame) cu energii negative , ci gandeste-te la minunatia care va iesi la lumina si o vei tine in bratele tale si la sanul tau.
Nastere usoara celor care asteapta!
Am citit doar o parte din comentariile de mai sus, m-am oprit la cel al Klarei. Nu am inteles care-i logica afirmatiei “E mai smplu si comod cezariana pt ca nu trebuie sa lupti pt puiul tau.” Serios? Ai trecut prin asta sa vezi cum e? Cat stai de cocosata dupa, cand fetele cu nastere vaginala “zburda pe campii”, sort of speaking? Cum te doare zona operatiei poate un an dupa aceea? Eu am facut cezariana, este adevarat ca am avut recomandarea medicului din cauze medicale (un medic care, de altfel, nu este de acord cu cezariana la cerere), dar, chiar daca nu ar fi fost cauzele medicale, tot cezariana as fi vrut sa fac (este adevarat ca, in timpul sarcinii, stiind faptul ca medicul meu nu “presteaza” cezariene la cerere si dorind sa merg pana la capat cu el, ma hotarasem sa merg pe mana lui, fie ce-o fi). Mama mea este asistent ginecolog, a fost moasa si a vazut mii de cazuri de nasteri normale si cezariene si mi-a explicat toate riscurile pentru fiecare alternativa. Eu sunt nascuta prin cezariana, desi nu au fost motive medicale in acest sens. Asta nu inseamna ca mama mea nu a luptat pt mine. E o afirmatie stupida! Fiecare alege in functie de criteriile ei, asta nu ne face mai putin mame sau mai nedemne de copiii nostri.
Alice, tu alegi varianta care crezi ca e ok pt tine si bebelusul tau. Poate persoanele cu care ai discutat au avut, intr-adevar, o experienta neplacuta, poate chiar terifianta, cu nasterea vaginala. Iar sfaturile (mai degraba parerile) pe care ti le dau sunt bine intentionate, nu cred ca sunt de blamat. Poate e un aspect mai intim, care nu ar trebui discutat cu si de oricine, dar asta e, nu e singurul subiect de acest gen. “Sfatuitori” o sa gasesti pe toate drumurile si in orice domeniu, nu numai legat de asta. Multa sanatate tie si bebelusului.
A, si inca ceva: am stat si eu in travaliu 4 ore pana a venit medicul meu (da, probabil o sa va pufneasca rasul pe cele care ati indurat asta de 2, 3 sau 6 ori mai mult ca mine), pentru ca mi s-a rupt apa la 12 noaptea si am nascut la 4. Poate asta o sa ma faca in ochii Klarei mai demna de copilul meu pentru care nu am luptat suficient!
Alice, ca sa nu mai doara atat de tare poti opta pt anestezia epidurala. E mana cereasca! Eu am nascut odata cu epidurala pusa destul de tarziu si am suferit ingrozitor. Si da, memoria durerii e atat de scurta
A doua oara nu a mai fost timp de anestezie, am suferit ceva mai putin … sau nu mai stiu cat de mult … dar a fost ok. Deci as spune, natural cu epidurala.
Nasterea naturala mi se pare cea ma sanatoasa. Acum sunt o groaza de metode care te pot ajuta in acest sens. Varsta nu-i o problema. Finuta mea s-a nascut normal, la Filantropia unde medicul i-a recomandat cu caldura nasterea normala, cu toate ca avea 35 de ani.
Eu am stat 25 de ore in travaliu si daca as mai face-o odata as proceda la fel. E legatura aceea care se creaza. Bucuria de a-l vedea imediat. Nu stiu, nu e o regula, e doar parerea mea. Comentariile gen, varsta sau chinul nu le iau in seama. Unele vor sa scape repede sau nu suporta durerea, dar exista anestezia si uita de ea. Cand mi-am vayut puiul rozaliu, cu o guritza mica de parca s-a nascut sugand, cu ochii aia mari si gri, m-am indragostit pe loc si iti jur Alice ca m.am indragostit iremediabil si pentru totdeauna, si nu am mai simtit nimic din durerea de dinainte. Vorbeam cu el si l-am luat langa mine si vorbeam cu el si le spuneam doctoritei si asistentelor “uite, vedeti, stie ca sunt mama lui”, iar ele incercau sa-mi explice fara succes ca bebelusul abia de la 4 luni aude si vede bine. Acum e mai bine sa vorbesti cu doctorul tau, dar stiu ca cei buni, recomanda nasterea naturala, atunci cand nu exista riscuri.
Am nascut natural, fara epidurala o fetita de 3600g, 56 cm, primul copil. Si sincer, nu a fost deloc greu, travaliul a durat 6 ore. Medicul imi sugerase epidurala si am refuzat-o din cauza ca stiam ca poate incetini expulzia copilului, nu mai simti corect cum si cand trebuie sa impingi. Aici depinde de fiecare ce rezistenta are la durere.
In ceea ce ma priveste, eu sunt de parere ca natura trebuie lasata sa-si faca treaba, e cel mai priceput doctor. E important sa ai o stare de spirit pozitiva in pragul momentului. Nu am citit povestea nasterii celui de-al doilea copil al tau, inteleg ca a fost traumatizant si-mi pare rau. Dar, nici o nastere nu e ca alta, asa ca nu e neaparata nevoie sa fie la fel si acum.
Am urmat inainte de nastere cursuri de Lamaze, care mi-au folosit foarte mult, le recomand tuturor, mai ales celor ce au trecut deja printr-o nastere traumatizanta, nu sunt doar pentru cele care devin mamici pentru prima oara ci si pentru cele care sunt speriate de o noua nastere avand in bagaj amintiri de groaza de la o nastere anterioara. Sunt cu mult mai utile decat alt gen de cursuri gen scoala mamei sau ce se mai organizeaza prin diverse spitale sau firme.
Singura persoana in masura sa-si dea cu parerea daca sa nasti sau nu prin cezariana e medicul, nu rudele, nu vecinii, nu prietenii sau cunoscutii. Si nu trebuie sa convingi pe nimeni ca esti intreaga la minte pentru decizia luata, nu e treaba nimanui, e o chestiune care mie mi se pare cat se poate de personala. Eu la intrebarea asta raspundeam invariabil cu: “O sa vedem atunci, si ia zi, unde mergeti de Rev anul asta?”.
Cu riscul de a ma repeta… Uite articolul in care am povestit epopeea nasterii celui de-al doilea copil al meu, intr-o maternitate de stat… http://www.revistatango.ro/maternitatea_casa_de_nebuni-510.html
Recunosc, a fost un soc serios, dupa care nu mi-am revenit miulta vreme. Dar, se vede si din discutiile de aici, parerile sunt mult impartite, unii sunt pro natural, altii pro cezariana si, culmea este ca au dreptate cu totii…
Alice, am citit acum povestea nasterii tale la giuleşti…. îmi pare tare rău că a trebuit să treci prin aşa ceva… cunosc prea bine giuleştiul, dar tot am un nod în gât citind asemenea poveşti… Nu asta este naşterea, nu despre astfel de tratamente ar trebui să vorbim în jurul acestei întâlniri, acestui moment de bucurie. Am mers de bunăvoie să fac practică în giuleşti, tocmai pt că şi eu am născut aici. Ştiam că lucrurile stau f prost, am vrut să contribui cu ceva la îmbunătăţirea lor. După 2 zile în care mă durea aproape fizic umilirea, durerea fiecărei femei, am plecat, nu am mai putut suporta.
Eu am obtinut oarecum ceva chiar şi acolo, în această maternitate de toată ruşinea: am ignorat personalul medical, în afara medicului (după care m-am şi dus acolo, de fapt), am stat în travaliu pe holurile spitalului şi mi-am luat copilul în cameră. Dar chiar am luat-o!
Şi nu am dat şpagă. Nici un şfanţ. Doar plicul medicului.
Dar eram f sigura pe mine, pt că şi eu lucrez în domeniul ăsta şi nu au putut să mă impresioneze cu nimic. Dar pt restul mamelor e o luptă pierdută, de cele mai multe ori. Şi îmi pare tare rău…
Draga Alice,
Am citit articolul in care povestesti nasterea celui de-al doilea copil al tau si vreau sa-ti zic ca nu se deosebeste cu nimic de episodul pe care l-am trait si eu acum 29 de ani intr-un oras de provincie!Aceeasi atmosfera, aceleasi asitente ,cu toate ca trebuie sa fiu cinstita si sa recunosc ca am avut parte de ceva “atentie”deoarece eram o tanara studenta care nasteam!Dar aveam Kentul pregatit, banii pt.moasa si pentru doctor!
A fost traumatizant pentru mine si ai mei!De aceea stiind prin ce chinuri am trecut eu mai bine de 20 de ore te-asi sfatui sa accepti “epidurala”.Fata mea a nascut acum 1 an si 10 luni la”Elias”cuDOCTORUL TUTUNARU (intentionat am scris cu majuscule),si a fost totul ok.La ora 1,15 l-am sunat (eram in provincie) si a raspuns la telefon si cand am ajuns noi a aparut si el!Un OM extraordinar!Fiica mea a fost f.f. multumita de dumnealui si chiar a 2-a zi dupa nastere mi-a zis ca daca ar fi sa mai nasca o data tot la dumnealui ar apela.Dar tu esti cea care vei hotara cum nasti!Iti urez nastere usoara ,multa sanatate si multa, multa rabdare cu “puiutul”care va veni.
Laudabila intentia de-a naste natural! Sper ca vei promova la fel si alaptarea la san cat mai mult timp cu putiinta! Numai bine!
alice, nu trebuie sa-ti fie frica de epiziotomie. mie mi s-a facut inainte o anestezie locala. nu am simtit cusutul firelor si despre scoaterea firelor nu a trebuit sa-mi bat capul. vorbisem dinainte cu tanti dr. si i-am zis ca daca ajungem la asa ceva vreau fire (nu mai stiu cum se numesc) care nu e nevoie sa fie scoase. am si eu o sugestie cu riscul de a fi prea “buna la dat sfaturi” : sa contactezi o clinica pt. recoltarea de celule stem; mai ales daca nu ai facut asta la ceilalti copii. Mult succes si mult curaj !
Buna Alice
Ieri la 17.00 am fost la Filantropia pentru prima lectie din “Scoala parintilor” si chiar ne spunea o moasa ca avusese cu 24h in urma 15 nasteri, din care numai 5 cezariene, deci mai exista femei care considera ca nasterea nu trebuie programata ca un epilat, mergi, scapi de povara si esti o printesa. Eu nasc pe 10 decembrie (teoretic) si sunt hotarata sa nasc natural si fara epidurala.Din nefericire aud reactii negative cam de la toate tipele cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani…..sper ca macar tu nu ma crezi nebuna…eu raman la pararea mea, asa a lasat Dumnezeu femeia sa se chinuie ca sa aduca o minune pe lume, iar chinul asta sa uneasca cele 2 fiinte intr-un fel special in care numai Dumnezeu ……si durerile / eforturile, emotiile si dorinta de a vedea fiinta aceea care a crescut in burtica timp de 9 luni….. o pot face.Iti doresc NASTERE USOARA, SARCINA USOARA pana atunci si UN COPIL SANATOS…apoi mai vorbim:)
Dragele mele
V-am citit parerile si vi le respect.Ceea ce vreau eu sa spun aici este ca am intalnit multe femei de varste diferite care,dupa nasteri naturale,au diferite probleme ginecologice,unele atat de grave incat nu se mai pot vindeca niciodata.Am avut o sarcina cu risc,am stat internata in spital aproape toata perioada sarcinii si am avut ocazia sa intalnesc multe cazuri,multe probleme ale femeilor.Nu am intalnit nici o femeie care sa aiba probleme dupa o cezariana.La randul meu am nascut prin cezariana un baietel de 4 kg,frumusel foc si sanatos.Astazi este in clasa I.M-am refacut foarte repede dupa operatie(aveam atunci 35 de ani)si mi-am ingrijit baietelul fara nici o problema mai ales ca eram o mamica singura si fara nici un ajutor pe langa mine.Parerile oricum sunt impartite si fiecare alege sa faca cum vrea si cum simte.Suntem stapanele corpului nostru doar.Ganditi-va si in viitor la sanatatea voastra,iar fericirea ca ati nascut copilasul sa nu va faca sa uitati ca si voi aveti dreptul sa fiti sanatoase.Mult noroc si nasteri reusite!
aaa..si am 28 ani,facultate si master si lucrez in domeniul proiectelor europene….pentru cele care considera ca nasterea naturala e pentru femeii fara studii….
A nu se intelege gresit,nu acuz pe nimeni de nimic.
Toate bune!
Eu am 3 fetite si pe toate trei le-am nascut natural fara epidurala,fara nimic.Daca asa mai naste inca o data as alege tot nasterea naturala pentru ca este..NATURALA.
Dupa parerea mea,cezariana ar trebui sa nu fie o optiune ci o recomandare medicala in situatii care pun in pericol viata mamei sau a copilului.
Am auzit de la cineva ca doar femeile sarace si fara studii nasc natural.Asa prostie mai mare nu am auzit in viata mea!
Pro Naturala!
Am si eu doi copii, o fetita si un baiat, am bifat si naturala si, din pacate, si cezariana. Pe fata am nascut-o natural, in juma’ de ora de cand am ajuns la spital, m-am refacut intr-o zi, am alaptat la 4 ore dupa nastere, totul a decurs absolut… natural. Cu cel mic intentionam sa procedez la fel, dar n-a fost sa fie, au fost probleme care ne puneau in pericol vietile amandurora si n-am avut incotro. Dar toata sarcina m-am rugat sa pot naste normal, apoi, dupa operatie, am plans o luna incontinuu, ma simteam tradata, simteam ca am fost privata de un drept fundamental, si eu, si bebe, pt ca nu numai pentru mama e benefica nasterea normala, ci si pentru copil. Poate ca pare o nebunie, dar nici n-am simtit ca l-am nascut pe baiat. In plus, operatia a fost horror, m-am refacut teribil de greu, ce-i drept si din cauza problemelor care au aparut in sarcina. Daca ar fi sa mai fac un copil si as fi in alta tara (la noi in tara nu este posibila naturala dupa cezariana, la altii da…), n-as avea nici cea mai mica ezitare; nu exista nimic mai inaltator pe pamant decat sa-ti nasti copilul asa cum a lasat Dumnezeu. Uitam sa va spun ca mama m-a adus pe lume la venerabila varsta de 37 ani, a nascut normal in mai putin de jumatate de ora, si n-a avut vreo cat de mai mica problema, nici atunci, nici dupa. Iar astazi are 69 de ani si este stalpul de nadejde al vietii mele.
Recunosc ca am ales de frica cezariana, de frica ca puiutul meu sa pateasca ceva. Pe strada mea sunt doua cazuri, prea multe, de copii care au fost strangulati de cordon la nastere si acuma sunt niste suflete chinuite…mi-a fost frica.
Nasterea a fost usoara si mi-am revenit repede.
Normal ca tu esti singura care vei decide ce si cum. Orice varianta alegi, eu iti doresc nastere usoara, bebe sanatos si sa fiti fericiti.
Uff, draga de tine, prin ce treci! Ca nu am uitat ce ai povestit despre nasterea lui Victor! Sa stii ca eu sunt alaturi de tine si ma rog Cerului sa iti fie bine!
E incredibil cat de usor uitam de dureri… De fapt tine de mecanismele noastre psihice de aparare, durerea este una dintre putinele senzatii pe care nu ti le poti reprezenta, nu poti recompune in gand un chin, sa ti-l imaginezi si sa-l traiesti aievea, asa cum poti sa iti reprezinti un parfum, o lumina…
Mi-e teama de cezariana pentru ca ma gandesc ca e o trauma foarte mare sa-ti sectioneze muschii abdominali si peretele uterului, ma gandesc ca e posibil sa iti revii greu dupa aceea, pentru ca suntem diferiti- unii oameni zburda dupa cate o operatie, altii zac cu lunile. Mi-e teama sa nu fie o alegere gresita pentru copil care e proiectat sa fie nascut natural. Dar, pe de alta parte, mi-e teama si de durerile acelea cumplite ale nasterii, mi-e teama de umilintele fizice prin care treci inevitabil, de epiziotomie, de “Impinge”, de orele nesfarsite de stat pe masa de nasteri, de cusut si scos firele, de neputinta de a mai sta pe scaun o vreme, de tot ce tine de procesul acesta care ne intoarce intr-o simplitate, intr-o stare primara cu care nu mai suntem obisnuiti.
Stii ca nu am copii, dar am o prietena doctorita, insarcinata acum, apropiata de varsta ta, prietena la randul ei cu doctorita ginecolog, si au stabilit inca din primele luni de sarcina, ca va naste prin cezariana. Stiu ca vei face pana la urma ce simti ca e mai bine, dar mie mi-a dat de gandit cand le-am auzit pe cele 2 doctorite de la inceput ca va fi cezariana, in nici un caz nastere naturala…
Si eu am nascut normal, dupa 29 de ore de tramvaliu si fara nici un fel de anestezie. Deci am nascut natural o fetita de 3400 gr si 56 cm, ce nu a fost usor. Dar a trecut si asta, pe al 2-lea sigur ca asa vreau sa nasc iar.
Durerile am uitat complet cand am vazut pe fiica mea sanatoasa si frumoasa.
Dupa 5 ore de la nastere deja alaptam, adica incercam pt ca nu aveam lapte inca.
Eu zic ca este o minune sa nasti natural.
Este altceva cand neaparat trebuie cezariana, dar cand ceri tu……………..
E mai smplu si comod cezariana pt ca nu trebuie sa lupti pt puiul tau.
Deci fiecare cu gandirea ei. Dar sa nasti natural e ceva nedescris de frumos.
Alice, tot ce tine de tine e cald, pozitiv, invelit intr-o aura speciala… asa va fi si nasterea, sunt sigura de asta.
, ma intrebam oare ce-a vrut sa zica tanti de la care am cumparat ultimele lucrusoare cu `sa nu va fie frica!`, eu n-aveam nici o taina. Acum, desi stiu, m-as duce tot asa, cu incredere in mine, bb si natura. Si in medicul meu care m-a ajutat foarte mult si-a privit nasterea naturala ca pe ceva normal, asa cum trebuie sa fie. Si sunt dintr-un orasel de provincie, maternitate veche, personal si mai vechi.
Cand n-o sa mai scrii, o sa ma gandesc cu toata fiinta la tine si-o sa ma rog sa ai putere. Ca iubire ai.
Si eu am nascut natural, in decembrie anul trecut, m-am dus cum mergi la prima nastere
Te imbratisez tare si nu te scap din ochi in nicio zi!
Ei na, ti-am trantit si-o declaratie de amor. Pai daca te iubim cu totii…
buna Alice,
Asteptam cu nerabdare sa vad subiectul zilei de azi!Si drept sa-ti spun sunt putin dezamagiata de subiect!Eu am nascut normal inainte de ’89 dar am jurat atunci ca nu o sa ami trec niciodata prin asa ceva!A fost groaznic si nu inteleg de ce sa te chinui si de ce sa nu profiti de avantajele unei anesteziei epidurale!Eu ,si pe fiica mea,( care a nascut acum aproape 2 ani) am sfatuit-o sa faca aceea anestezie si a fost super!Eu nu mi-am mai dorit un al-2-lea copil de frica durerilor prin care am trecut!Asa ca eu te-as sfatui sa profiti de anestezie!
Doar tu poti sa hotarasti cum nasti. Tu stii deja solutia doar ca te agaseaza milioanele de intrebari si pareri…
Parerea mea este ca , medicul care te va asista la nastere te-a sfatuit deja, el stie dpdv medical de ce a recomandat solutia….
Nu m-as lua dupa nimeni intr-o asemena problema …as face exact asa cum simt ! Este mult prea importanta problema ca sa o lasi la latitudinea altora .
Doar tu poti hotari cum sa nasti, faci asa cum simti ca mamica de doi copilasi si in devenire cu al treilea. Eu am nascut natural cu epidurala si a fost fff bine, a doua nastere la fel ar fi. Este minunat sentimentul acela cand iese bebe, nimeni nu zice ca ar fi usor sau ca nu doare dar rezultatul este fantastic. Curaj caci totul va fi bine.
alicenastase, dar care sunt riscurile alea mari la cezariana de te temi atat de ea?
exista si cezariana cu rahianestezie care iti perimite sa vezi copilul imediat cum se naste…
nu stiu detaliile pt care numesti a doua nastere ca a fost horror, dar daca a fost copilul in pericol sau a avut de suferit, chiar se merita? pentru ce?
Draga Alice,cand l-am nascut pe primul baiat,Victor,medicii imi spusesera inca de la inceputul sarcinii ca am doua alternative: sa renunt la sarcina sau sa nasc prin cezariana,altfel puteam pune in pericol si viata copilului si a mea, pentru ca aveam niste probleme.La al doilea baiat, Radu, medicii mi-au spus la fel: nu aveam voie sa nasc normal.Asa ca am fost nevoita sa fac doua cezariene. Nu au afectat sanatatea copiilor,nu au intarziat nici alaptatul(pe ambii i-am alaptat multe luni), nu au lasat urme vizibile(doar o singura cicatrice orizontala, care acum abia se mai vede),m-am refacut foarte repede dupa ambele operatii si am putut sa-mi ingrijesc copiii.Singurul lucru pe care-l regret este ca nu i-am putut vedea chiar din clipa in care au venit pe lume…i-am vazut la putin timp dupa aceea.
Daca medicii nu ti-au interzis nasterea naturala, atunci evita cezariana. E mai bine sa nasti normal, fiindca orice operatie implica un risc…
Nastere usoara!
Buna din nou, draga Alice! Am vorbit in seara aceasta cu Carmen Movileanu si i-am povestit cu mandrie ce mi-ai scris! Vrea sa vina si ea la intalnirea noastra, de care spuneai ieri. Revenind la subiect, pot sa-ti spun ca i-am nascut pe ambii feciori pe cale naturala si nu au fost mititei si nici eu o voinica! Drept e ca primul e nascut pe vremea aceea de trista amintire, cand cezariana se aproba extrem de greu, iar cel mic in ’90, cand probabil era posibil, la cerere. Si la mine a doua nastere a fost mult mai dureroasa si dificila ( spre surprinderea mea si a medicului ), dar daca ar fi fost sa mai aduc pe lume un copil ( mi-am dorit o fetita…), cred ca as fi ales tot calea naturala, poate si pentru ca am o frica organica de tot ce inseamna interventii chirurgicale!
Nu pot decat sa-ti doresc sa-ti urmezi instinctul si sfatul medicului tau si sa ai parte de o nastere fara traume si fara dureri, sa-ti primesti nou-nascutul in brate cu zambetul pe buze si cu lacrimi de fericire in ochi!
Sa fii iubita, ca meriti!
Carmen Movileanu neonatoloaga de la Tg. Mures?? Daca de ea e vorba, suntem colege!
Scuze… m-a cuprins entuziasmul cand mi-am dat seama “ce mica” e lumea. Ma tot minunez cum in aceasta lume virtuala se tes prin fire nevazute legaturi, uneori la mare distanta, intre suflete framantate de aceleasi cautari, dorinte, idealuri…
Am vrut sa nasc natural! La primul copil am cerut anestezie epidurala, si de-abia dupa 4 ore de la injectie a venit copilul pe lume. A durat cam o zi pana m-am pus pe picioare, insa eram fericita ca puteam sa merg, spre deosebire de colga mea de salon, care avusese cezariana.
La am doilea copil am cerut tare si raspicat anestezie epidurala. Insa bebe era prea grabit, n-a mai fost timp de anestezie. A fost o ora de chinuri groaznice, am speriat spitalul cu tipetele mele, insa refacerea a fost miraculoasa: la nici 3 ore de la nastere ‘alergam’ prin spital dupa acte.
Tu impreuna cu doctorul tau hotarati cum e mai bine sa nasti, si hotararea asta nu trebuie supusa majoritatii. Dar ,daca tu ai experimentat doar nasterea naturala,cum poti stii cat de buna/rea e nasterea prin cezariana? Doar din ce ai citit si auzit?Stii si tu ca nici o nastere nu seamana cu alta,nici chiar la aceeasi persoana, cu atat mai mult la persoane diferite,asa ca,nu vad de ce sa te opui asa categoric cezarienei? Eu am nascut prin cezariana si a fost totul ok, anestezia a fost pana la nivelul sanilor iar mintea mi-a fost clara si limpere,am putut sa ma bucur de puiul meu din prima secunda, iar recuperarea a fost ok.Succes in luarea unei decizii bune pentru tine si copil! Nastere usoara iti doresc!
Fara suparare, dar cred ca expresia din titlu apartine unor persoane alintate sau fitoase. Si avem prea multe.
Si eu am nascut normal de 2 ori, nu inseamna ca sunt maestru, dar daca s-a inventat nasterea vaginala fara dureri, de ce nu? de ce sa nu-mi primesc copilasul constienta pe lumea asta, zambind, miscandu-ma sa-l dragalesc? De ce sa nu-l alaptez cat mai repede posibil si asta fara sa ma doara burta de la cezariana, fara sa stau cu gandul ca daca ma ridic sa-l iau din patut poate imi pocneste uterul…
Am facut epidurala la cerere, nu am simtit nici o durere, doar contractiile musculare, am fost ajutata sa imping si au iesit doi copii marisori si sanatosi iar la 6 ore ii alaptam.
Am nascut la o maternitate de stat f. buna in Bucuresti, am avut incredere in medicii si moasele (minunate) si totul s-a pastrat in amintirea mea ca un moment luminos, fericit, il rememorez deseori si imi dau lacrimile de bucurie.
Alice, dupa 2 nasteri normale sunt sigura ca a treia va fi mai usoara, tot asa. In ultimii ani au evoluat lucrurile si la noi, ceea ce conteaza e sa fie sarcina urmarita de un medic (sau medici) profesionisti si spitalul unde nasti sa aiba o sectie strong de neonatologie.
Epiziotomiile? pentru mine au fost insignifiante.
As naste asa de 100 de ori, cu mana pe inima si sunt o mana de om, de 50 de kg.
Hai, curaj, o sa fie bine.
Daca as avea varsta ta…nu te irita comentariile de genul asta?Esti tanara si decizia iti apartine.Am un prieten ginecolog care de-a lungul timpului a avut grija sa mi povesteasca chestii foarte adevarate si chiar si picanterii din salile de nastere.Este decizia ta cum o sa nasti,tine de felul in care simti ca trebuie sa faci.Urmeaza-ti instinctele si daca vrei sa nasti natural fa-o!Am vazut filmulete facute chiar in sala de nasteri.O cezariana,operatia propriu-zisa,trebuie sa dureze maxim 3 minute.Din momentul in care te anesteziaza si pana cand puiul iese la lumina nu trebuie sa treaca mai mult de 3 minute,pentru ca bebele este inca legat de tine cu cordonul ombilical si anestezia ii poate face rau.Ceea ce este foarte adevarat e ca tesuturile se regenereaza destul de greu si intotdeauna exista riscuri.Dar exista si la nasterea naturala.Unde nu exista riscuri?Iti doresc din suflet sa ai o sarcina lipsita de griji si complicatii si o nastere cat mai usoara!
O, da … sa vezi reactii cand cei din jur afla ca ai gemeni si ca vrei sa nasti normal
Sa nasti natural este o minune. Iar tu ca vei trece prin asta de 3 ori esti de laudat. Nu te lasa infuentata de cuvinte “binevoitoare” ci fa cum iti dicteaza inima.
Eu am nascut natural acum 3 luni o minune de fetita. As mai naste tot natural. Doare dar cat de mult merita…suntem binecuvantate noi femeile ca putem trai aceasta experienta….nu alege sa nu o retraiesti. E un drept al copilului sa se nasca natural.
Nastere usoara..indiferent de cum va fi in final.
ooo, cat te inteleg!
prima data am nascut natural, cu epidurala. dupa – am fost ca o floare. atat ca mi-am betegit coloana… a doua oara am ales sa nasc complet natural. si toti se purtau de parca imi luasem bilet spre iad si inapoi. “nici nu stii in ce te bagi!”
am rasarit si a doua oara, tot ca o floare (mai ofilita, e drept). “ei, cum a fost?” cum sa fie… si a treia oara, dac-o fac, tot asa va fi!
daca tu stii ce vrei, ceilalti n-au decat sa comenteze
.
Nu, nu gesesti. Urmeaza-ti instinctul si naste asa cum simti tu, nu cum te sfatuiesc altii. Ambele mele nasteri au fost pe cale naturala, ba mai mult nu i-am dat voie doctorului sa intervina cu nimic – perfuzii care garbesc expulzia, analgezice, etc. Am simtit si contorlat fiecare senzatie care mi-a invadat trupul, toata durerea care a navalit peste mine. Si nu regret! As fi regretat toata viata daca n-as fi experimentat totul, deplin, de la A la Z.
Si eu m-am izbit de uimirea celor din jur cand le spuneam ca vreau sa nasc natural: “Ce! Ai innebunit??!!”, mi se trantea invariabil verde-n fata, mai ales ca sunt medic chiar intr-o maternitate.
Aaa… si sa stii ca si pe fiul meu cel mare il cheama tot Victor
Sa nasti normal e ceva eroic acum in vremurile noastre cand cezariana e la moda. Si eu am nascut normal pentru ca am putut si am vrut. Acum sunt insarcinata cu cel de-al doilea copil si tot normal vreau sa nasc! Imi zicea o cunostinta ca e mai elegant sa faci cezariana si ca nasterea normala e pentru oameni saraci. Imi pare rau ca unii oameni gandesc asa si cred ca nasterea naturala ar trebui mai mult promovata cum e si alaptarea la san.