Vor mai mult decat bani
Niciun om bogat nu pare sa se multumeasca sa aiba avere si atat. Niciun imbogatit nu se declara satisfacut doar de contul din banca. Dupa ce-si indeasa seifurile cu bogatii, mai toti incep sa tanjeasca sa devina oameni de cultura.
Am vazut aseara un promo pentru un film care se va difuza in curand si care era prezentat cu mare pompa prin prisma numelui regizorului: Madonna. Da, Madonna regizeaza filme. Nu am vazut filmul, dar, iertat sa-mi fie scepticismul, nu presimt nimic bun. M-au cam lecuit de prezumtia de nevinovatie si speranta in izbucniri artistice de soi bun toate filmele regizate de indivizi care au castigat multi bani la bursa si-apoi au vrut sa devina cineasti. Toate marile productii in care au fost repartizate nevestele producatorilor.
Si m-am gandit, inca o data, de ce atunci cand capata averea dupa care au alergat cu disperare, toti simt nevoia imperioasa de-a se legitima in ochii lumii. Metresele bogatasilor nu se multumesc sa se plimbe cu o decapotabila ultimul racnet, ci vor sa deschida o expozitie de pictura sau sa publice un album de fotografie. Cucoanele imbogatite peste noapte in cine stie ce afaceri necurate nu se bucura decat daca hainele lor de firma sunt admirate in petreceri mondene. Eventual, contra cost, incep sa dea interviuri in care vorbesc despre preocuparile lor intelectuale.
Cei care au furat mai cu foc se reped sa se afiseze la cele mai vizibile evenimente caritabile. Frizerii care-au strans bani multi din bacsisuri se declara hair-stilisti si vor sa dea doar consultanta de imagine. Chelenerii care s-au imbogatit din remiza vor sa fie sefi de sala. Nevestele de fotbalisti se fac cantarete sau vor sa fie moderatoare de televiziune. Fotomodelele scriu carti de meditatie. Si dintr-o data toti simt nevoia sa mistifice intregul trecut si sa prezinte ascensiunea lor financiara facuta printr-un sir sordid de compromisuri ca pe un lant de sacrificii pe care le-au indurat ca sa-si poata atinge idealurile.
Cred ca lumea e impartita in oameni care vor bani, bunuri si duium si oameni care lupta pentru dragoste si pentru valorile artei. Artistii hrapareti nu-mi miros a artisti veritabili, si nici indragostitele cu soti batrani si bogati nu-mi par chiar atat de dezinteresate in amorurile lor. Dar poate ca este doar o banuiala a mea. Pentru ca marturii oneste nu am reusit sa culeg pana acum. Nu mi-a declarat nimeni ca vrea bani, bani multi, si ca ar face orice pentru a-i avea. Iar asta ma intriga, pentru ca, desi uneori e evident ca banul e valoarea suprema a unor destine, undeva, intr-un colt de inima, hamesitii de averi se rusineaza de apucaturile lor.
Comentarii
12 Comentarii la “Vor mai mult decat bani”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
un subiect dificil….. bunica spunea mereu: cine se imbogateste isi pierde din omenie.
eu zic ca nu ebine sa alergi dupa bani, sa ai cati mai multi, mai bine sa ai atat cat iti trebuie pt a trai decent.
Toti alergam dupa bani chiar daca unii o fac mai cu patima decat altii asta e unul dintr scopurile nostre in viata. Si vreau sa-l vad pe cel care spune ca nu vrea sa aiba bani din cei nu au, care nu s-a uitat cu jind dupa vreun bolid pe strada, care nu si-a dorit macar o haina buna sau sa mearga intr-o vacanta mai stiu eu pe ce meleaguri exotice? Cred ca toti insa modul prin care ne straduim sa facem bani difera. Cat despredomnitele de 20 de ani care se indragostesc subit de vreun domn de 50 si ceva de ani dar bineinteles fara vreo importanta averea lui le-as intreba daca domnul cu pricina ar fi muncitor oriunde intr-o fabrica si ar castiga 600 lei pe luna tot asa tare l-ar mai iubi? ca doar nu banii conteaza intr-o relatie, nu?
dificil subiectul cu banii in timpurile noastre
Mi se pare un lucru firesc. Tine de natura noastra omeneasca sa vrem sa ne dezvoltam – sa tindem catre un nivel mai inalt. Piramida nevoilor lui Maslow (cred ca acesta este numele corect…) mi se pare una de bun simt si real. Este normal asadar ca dupa ce ti-ai satisfacut necesitatile materiale sa tinzi spre cele sociale si spirituale…
Si eu ma mai uit uneori cu jind, cu revolta , cu dispret la astfel de persoane…dar imi apare tot mai des inutilitatea acestui fel de sentimente… Pana la urma, in spatele aparentei noastre ciudate a oamenilor sunt niste impulsuri totusi reale de dezvoltare – si care sunt mai importante decat sentimentele mele schimbatoare.
Esti pozitiva si ai dreptate. Eu am fost dispretuitoare si probabil ca am gresit. Multi vor, onest, sa evolueze, o fac pentru ei insisi, nu doar de ochii lumii.
Si apropos de bani. Eu nu cred ca banii cumpara chiar totul. Uita-te la Monica Columbeanu. Are o caruta de bani si un mos langa ea. Credeti ca e fericita? Ca isi poate permite sa-si ea orice geanta Vuiton? Si seara cand se intinde langa mos Iri…hai sa fim serioase….eu cand pun umarul pe sotul meu uit si de lipsuri si de tot…ma simt f fericita.
Pitipoancele care apar la tv si ne intoxica pe noi cu incultura si lipsa de moralitate nu o sa reuseasca niciodata sa ma faca sa le invidiez ca au bani. Din contra mi-e mila de ele.
Si eu imi doresc multi bani. Sper sa castig la loto. Dar n-as da niciodata fericirea mea pe nici o suma de bani.
“Vorbeam zilele trecute cu o femeie care imi spunea ca a inteles ca divortul, de fapt, nu o separa de sot, aceasta este doar o consecinta. Divortul este primul pas din viata pe care vrea sa si-o construiasca, plina de fericire, de impacare cu ea insasi, de putere si bucurie de a trai.”
Nu-mi apartine l-am gasit pe un link f dragut pe care vi-l trimit si voua.
http://www.horoscoptv.ro/blog/2009/10/cum-sa-ne-cream-realitatea-pe-care-o-dorim/
Stiu ca n-are legatura cu subiectul dar merita citit.
Va pup pe toate doamnele si domnisoarele din Club Alice.
Alice, ce-ai zice sa infiintezi un club? Si chiar sa-l denumesti Club Alice?
Ca oricum esti oglinda gandurilor noastre. Si nu faci decat sa ne provoci sa scoatem din nou ganduri pe care altfel nu le-am marturisi niciodata, nimanui.
Ma onoreaza propunerea ta, si ma face sa zambesc. Eu sunt, in profunzime, un om timid si modest, n-as indrazni niciodata sa infiintez un club cu numele meu, fiindca mi s-ar parea un pic ridicol. Dar mi-ar placea sa ne intalnim si sa vorbim, intr-un club care sa poarte orice nume, dar sa ne ingaduie sa vorbim onest despre nedumeririle noastre. Si poate chiar o sa ne intalnim, poate o sa facem si un coffechat live, intr-o zi, sau, daca nu, un tango in mai multi.
O idee minunata un club al celor de aici, de pe cofeechat!! “Clubul Zeitelor”, ce spui, parafrazand titlul cartii tale, care, in treacat fie spus, mi-a placut tare mult! Imi doresc tare mult sa te intalnesc, la fel si pe celelalte “fete” care comenteaza aici! Ma ofer sa ajut la organizare, daca aveti nevoie de o Geamana vesela, exuberanta si zapacita!
Eu va astept cu drag in Constanta, oricand.
BANII….vesnicul subiect pentru care mama nu a fost de acord cu niciun personaj pe care i l-am prezentat in calitate de “prietenul meu”….mereu am auzit aceleasi reprosuri “nu stii sa iti alegi perechea, nu iti cunosti interesul, umbli numai cu neajunsi, o sa fii o nefericita”….azi, cand am aproape 27 de ani si un bebel in pantece care va veni pe lume in decembrie…a fost nevoita sa imi accepte sotul care….castiga jumatate din salariul meu si NU, nu are un imobil proprietate personala, nu detine o masina proprietate personala, nu a iesit din Romania pana sa ma cunoasca pe mine si nu a absolvit nicio facultate. Deci si sarac si prost, iti dai seama? Ce poate fi mai rau de atat???? Am o fosta colega de serviciu maritata cu un mare avocat, sta intr-o frumoasa vila in centrul orasului nu ca mine intr-o garsoniera cu chirie, a vazut o gramada de tari din Europa si nu numai, conduce masini scumpe, se imbraca cu haine scumpe, iar copilului ei nu ii lipseste nimic…Dar, Alice, sotul ei acesta intelectual si bogat nu ii pregateste micul dejun asa cum mi-l pregateste mie sotul meu, nu o asteapta cu mici surprize in fiecare zi cum face sotul meu (ptr ca avocatul ajunge tarziu acasa si fara chef de vorba), iar exemplele pot continua. Ca sa concluzionez nu cred ca poti avea totul intr-o relatie, intr-o iubire….nu toti iubesc la fel…..iubim in functie de cat de multi bani avem si cat de sus am ajuns din punct de vedere intelectual, profesional….sau cel putin barbatii ne iubesc asa…Acum depinde numai de noi ce vrem…eu, desi mi-ar placea sa am bani cat sa nu imi mai fie teama de ziua de maine cu tot ce ar putea aduce ea, nu am reusit sa imi aleg sotul dupa situatia lui financiara sau capacitatea de a purta discutii intelectuale la un inalt nivel….poate pentru ca imi place sa domin, asta cred ca ar fi o explicatie….cred ca putem sa facem impreuna mai mult decat ce am eu singura acum…timpul va decide, vom mai vorbi. O zi buna, Alice:)
Cu riscul de a ma critica unii dintre cei care vin pe aici, trebuie sa iti spun, a nu stiu cata oara, ca exprimi in modul cel mai desavarsit cu putinta, toate tipurile de sentimente care napadesc biata noastra existenta!
Revenind la bani, mi se pare ca sunt necesari si importanti; eu as face aproape orice sa am bani – asa in general – dar nu orice…pana acum nu am reusit sa fac bani decat muncind cat de mult am putut eu, si pt ca nu m-am nascut in zodia aia norocoasa financiar, de cele mai multe ori banii nu au venit pe masura eforturilor mele, ci, evident, mult mai putini. Trebuie sa recunosc ca uneori ma uit cu jind la personaje lipite de numele vreunui barbat bogat, care le ofera tot ce isi doresc, fara prea mari eforturi…Dar cine stie cum o fi, ca de dragul banilor si a dorintelor care dupa ce sunt implinite, nu mai au rostul initial, cum le este cand se trezesc ca trebuie sa apartina – atat cat trebuie pt banii cu pricina – cine stie cui…ca doar nu banuiesc mari amoruri din cauza vreunui cont mare. Si apoi, ma enervez, evident, cand personajele vor si au emisiuni TV.
Dar am intalnit si barbati cu bani, care nu se indura sa ii cheltuiasca, vor doar sa fie apreciati, sa le fie admirate meritele, sa fie considerati cu sange cat mai albastru…mitocani de rand care vor stima si intaietate;
cum am intalnit si femei cu bani, pe care nu stiu ce ipocrizie le face sa spuna ca banii nu conteaza…e drept ca nu sunt suficienti, pe langa ei, trebuie inca ceva.