Ce nu au voie doamnele sa faca
Noiembrie 24, 2009 de Alice Nastase Conversatii
Sa se machieze in public. Sa ridice cescuta de ceai sau de cafea la gura fara sa urneasca de pe masa si farfurioara. Sa injure in trafic. Sa iasa din casa nepieptanate. Sa stea cu mainile in solduri. Sa fumeze pe strada.
Am enumerat, la intamplare, doar cateva dintre regulile care obliga femeile sa isi vegheze cu atentie fiecare gest, fiecare aparitie. Dar, dincolo de regulile stricte scrijelite in codul manierelor elegante, e limpede ca traim intr-o lume in care femeile au cu mult mai multe obligatii de imagine si de comportament decat barbatii.
Pe vremuri, femeile nu aveau voie nici macar sa citeasca ziarul in public. A te aseza la o masuta, cu un ziar deschis inainte, era un gest tipic barbatesc si considerat pe de-a-ntregul lipsit de feminitate. Am trecut prin etape istorice in care restrictiile au fost, insa, cu mult mai serioase decat cele care tin de recomandarile manierelor cu staif. Au fost ere in care nu am avut acces la scoli, in care nu am avut dreptul la vot sau la casatoria cu alesul inimii. In timp, mai tarziu, au ajuns sa para nimicuri interdictiile legate de costumele cu pantaloni sau de consumul de alcool in public.
Le-am depasit pe toate si, teoretic, traim intr-o lume in care suntem cu totii liberi si egali. Si, totusi, nu pot sa nu simt zi de zi ca femeile care tin la felul in care sunt privite si judecate de cei din jur au obligatii greu de indeplinit. Ies din casa in fiecare zi dupa ce mi-am ales cu grija tinutele si mi-am verificat coafura, desi, foarte adesea, ma intalnesc cu domni care n-au nevoie de atata grija pentru felul in care arata. Conduc masina cu atentie, si, bineinteles, nu injur niciodata in trafic, fiindca nu e un gest ingaduit unei doamne, desi, recunosc, ma enervez si eu adesea. Sunt atenta si sa nu merg cu mainile in buzunare si, categoric, pe vremea in care mai fumam cateodata, stiam exact ca n-am voie sa gesticulez cu tigara in mana, ci o lasam cuminte pe buza scrumierei intre doua fumuri.
N-am invitat niciodata in viata mea un barbat la dans si, recunosc, am asteptat de mai multe ori sa fiu ceruta de sotie si, daca cererea n-a venit, mi-am vazut spasita de viata. Nu m-am imbatat niciodata de necaz cand m-a parasit un iubit, desi am vazut ca toata lumea compatimeste domnii care beau de necaz din dragoste ranita. Mi-am asumat regulile lumii in care traim si incerc sa imi cresc fiica in respectul normelor care diferentiaza o doamna de o femeie oarecare. Dar nu pot sa nu remarc, uneori, ca e cu mult mai greu sa fii femeie admirata decat barbat dorit si placut de cei din jur, ca sunt cu mult mai multe obstacolele de trecut pana la statutul de doamna decat cele de la barbat la domn.
Scumpa Alice,ai mare dreptate cand spui ca au murit oameni pentru ca noi,femeile sa facem lucruri pe care stramoaşele nostre nu le puteau face.Din pacate,mai exista tari ın care femeile nu au libertatea pe care o avem noi,astazi.Cand am mers ın Turcia,prima data,eram fascinata de respectul pe care ıl aratau femeile sotilor lor,de respectul pe care copiii ıl aratau fata de persoanele mai ın varsta decat ei…dar nu mi-a placut cand,mergand la nişte prieteni ai familiei sotului meu,femeia din acea familie şi-a acoperit capul pentru simplul fapt ca ın casa intra un barbat.Am ıntrebat-o de ce facea acel lucru iar ea mi-a raspuns ca ışi respecta sotul şi ca ar fi pacat daca un alt barbat i-ar vedea parul.Multumesc Domnului ca ın familia sotului meu femeile nu poarta val şi sunt mai emancipate.Vreau totuşi sa mai fac o remarca referitoare la femeile cu val,toate au tabieturi,toate se ıngrijesc de casa şi familie şi toate au timp pentru ele.Seara se fac frumoase,pentru a-şi ıncanta sotii,le fac toate mofturile şi se considera fericite.
Eu,cand vad o femeie frumoasa,pe strada,cand vad o femeie cocheta,aranjata frumos,ıntorc capul dupa ea şi o admir spunandu-mi ca este o adevarata doamna.Imi plac fineturile,dar,de multe ori,nu pot respecta ın tocmai codul bunelor maniere,mustrandu-ma uneori ca dau greş,dar,ce sa fac,cu totii greşim uneori
Buna seara,
). Daca as fi auzit doar o data , as fi spus, ca e un ciudat, dar cand am auzit si adoua si a treia oara, mi-am dat seama ca trebuie sa arat impecabil, din cap pana in picioare in momentul cand am iesit din casa , si nu numai. Am observat ca si sotul meu prefera sa ma vada aranjata decat ciufulita . La inceput poate ca te deranjeaza, dar in acelasi timp si eu pretind, ca inclusiv in week-end sa se barbiereasca. Iar pe strada , nu pot sa nu observ cat pret pun oamenii pe felul cum arata si cum se comporta.
Fiind foarte ocupata n-am prea reusit sa ajung “la zi” cu gandurile postate de tine , draga Alice, dar acum ca sunt bolnava si zac de-a dreptul ,ma delectez cu ele.
Am incercat cat am putut de mult sa ma port civilizat , sa fiu o doamna, si as vrea sa cred ca am si reusit.
Am considerat ca in zilele noastre lumea nu se mai uita la eticheta, la cum arati sau cum te comporti. Dar ,ma bucur ca am constatat ca nu e asa.
Am fost surprinsa , si nu numai o data si nu numai de un singur barbat( si fac referire la ei pentru ca se spune ca ei nu dau atentie detaliilor), sa vad ca eram studiata pana in cel mai mic detaliu. Avand o munca in care ma intalnesc tot timpul cu oameni, nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca se uitau inclusiv la cum imi arata manichiura, si mi s-a si spus ca am maini si unghii frumoase( din fericire pentru mine
Poate ca nu mai suntem in situatia de a purta doar fusta ,sau de a nu citi un ziar la o cafenea, dar minimum de respect si buna cuviinta nu cred ca s-a schimbat sau ar trebui sa se schimbe. Spun acest lucru si-l gandesc, desi am doar 33 de ani si sper ca si copii mei sa le invete.
Da, femeia chiar are multe obstacole de trecut pentru a fi o doamna!Dar si barbatii au multe de trecut pentru a fi domni!Cel putin pentru mine un adevat domn nu poate fi orice barbat! ci unul care trebuie sa treaca prin tot atatea obstacole ca si noi, femeile, sau chiar prin mai multe! si eu cred ca daca cat mai multe doamne ar avea pretentiile acestea de la ,,domnii,, lor, acestia si-ar impune sa le urmeze…
Alice , am lasat un comentariu la articolul “Vreau sa fiu frumoasa!”. Cred ca in sinea mea asteptam sa ma contrazici , sa-mi spui ca existe sute de carti scrise de barbati care adora femeia gravida si ii fascineaza miracolul maternitatii… ca sunt niste suflete pereche si ne iubesc la fel de mult si cand suntem ca niste balene obosite….Noi chiar ii iubim si cand le creste burta , si cand chelesc , si cand albesc….ei doar se prefac, si noi le multumim cu recunostinta pentru acest efort
in zilele in care traim nu se mai tine cont de gesturile pe care le facem!Aceste gesturi cred ca ar putea fi clasate intr-o lume trecuta ,sa fac o corelatie as spune ceva asemanator cu serialulu “Aniela”!!
http://www.youtube.com/watch?v=g-Wm5qtFHkk
“Omul iubeste mai durabil si mai persistent vulgaritatea decit SUBLIMUL”
E.Cioran
Mi-a placut la nebunie filmuletul, Lacrima, e fermecator! Multumesc!
Si eu iti multumesc pentru …TOT.
Piranda, n-a fost un simplu salut. Sunt salutata zilnic, desi nu pare… Tocmai asta e, a fost un `altfel` de salut. Cu suflet, zambet, din inima.
Camelia, da, incet se schimba. Devenim mai constiente ca nu suntem o imagine, a ceea ce vor altii sa fim, in general media, dar asta e alta poveste… Suntem oameni in primul rand. E mai calda si mai sigura insa apartenenta la o categorie, un set de reguli. Mai calda si mai sigura pentru propriul sine, care are nevoie de stabilitate. Insa, unii/unele dintre noi se simt stabili si siguri tocmai evadand din inchisoarea codurilor si a bunelor maniere.
Eu, buna seara! Da-mi voie sa-ti impartasesc parerea si sa spun si eu, ca unele persoane tocmai pentru a epata fac gesturi excentrice, caci, altfel, raman in anonimat. Si tare ar vrea sa iasa cu ceva in evidenta. Pe de alta parte, cred si eu ca o doamna trebuie sa aiba o conduita ireprosabila intotdeuna. O seara buna!
Piranda, tu nu ai inteles de fapt ce a vrut sa spuna “eu” …
Sunt o simpla fata, femeie, ca am 32 de ani si un baietel de 11 anisori. Da, ai foarte mare dreptate Alice. Dar toate chestiile astea nu le poate intelege decat cineva la fel ca tine… Sunt nebagate in sau de seama pentru oamenii de rand, simpli.
Sa-ti traiasca baiatul, sa fii fericita si sa te bucuri de el, Dana! Dar sa iti faci timp si pentru tine mereu, sa nu uiti ca noi trebuie sa fim frumoase si doamne si pentru ca fiii nostri sa se mandreasca cu noi. Inca de cand era la gradinita, Ilona imi atragea atentia daca ii place sau nu ii place cum m-am imbracat. Cat despre Victor… de la el am primit cele mai frumoase, cele mai tulburatoare complimente. Am scris mai demult pe un alt blog un articol in care povesteam despre asta. Daca o sa ai timp vreodata, sa citesti… http://alice.revistatango.ro/2008/12/copii-complimente-povesti/
Si sa vii inapoi aici, mai increzatoare.
Cu alcoolul, sunt de acord ca o femeie beata arata dezastruos, dar din punctul meu de vedere cam la fel arata si un barbat. La fel si cu injuratul in trafic, le sta rau si femeilor si barbatilor deopotriva.
Eu am invitat baieti la dans, mi-am cam batut barbatul la cap sa ne casatorim, ies nemachiata si chiar nepieptanata doar ca parul in coada din casa daca sunt pe graba sau pur si simplu n-am chef de aranjat.
Sa inteleg ca toate astea ma descalifica de la statutul de doamna?
Nu stiu, eu prin domn/doamna inteleg altceva, inteleg oameni carora la pasa de cei din jur, care au bun simt in primul rand. Eu asta incerc sa nu uit atunci cand ies din casa.
Un exemplu, mi se pare irelevant daca o femeie gesticuleaza cu tigara in mana atunci cand incearca sa convinga la o cafea in public niste prietene sa i se alature intr-o campania umanitara. E cat se poate de doamna ca se ocupa de asa ceva, din punctul meu de vedere!
Si in ideea asta am de gand sa-mi cresc si fetita. Si poate si alti parinti fac la fel si incet incet definitia unei doamne se va schimba… ce zici?
Sunt de acord ca la noi in tara imaginea conteaza, in special in mediul de business, dar de cate ori am avut ocazia sa particip la intalniri cu clienti straini, m-a frapat lejeritatea lor si nonsalanta cu care femeile incalca regulile descrise de tine.
Si eu incalc sistematic toate regulile. Dar de admirat le admir pe femeile care pot sa nu le incalce niciodata. Pe cele cu aer aristocratic si elegant, pe doamnele de moda veche, pe cele care pot sa fie vii, active, convingatoare respectand in acelasi timp normele manierelor fine. Eu asa mi-as dori sa fiu, si-mi pare rau ca uneori nu reusesc.
.daca ai fost impresionata de un simplu salut e grav…sau tu n-ai mai vazut oameni care se saluta sau te saluta pe starada:D..nashpa.
sincer cred ca si barbatii au la fel de multe coduri de imagine, multi insa nu le aplica, nici nu mai vorbesc de faptul ca nici macar nu le cunosc.
Si nici nu-i judeca nimeni pentru ca nu le aplica, pentru ca nu le cunosc… Probabil ca au la fel de multe, dar daca nu le luam in seama, chiar nu conteaza.
Alice, cata dreptate ai, din nou.
Mi-ai adus aminte de-o intamplare, duminica. Ne plimbam cu fetita si la un moment dat ne intersectam cu un baiat, vecin de scara. Adica nu baiat, adolescent. Venea cu mainile in buzunare, vechiul cliseu de adolescent rebel si/sau prea timid sa salute.
Mare ne fu mirarea cand baiatul pe cale sa devina domn, scoase mainile din buzunar si cu-o inclinare maiastra si subtila a capului, ne cadorisi cu cate-un `buna ziua` si `sarut mainile`. Am ramas amandoi cu ochii mari, placut impresionati, sotul spunand `ei, uite ca mai exista si baieti pe cale sa devina gentlemani`.
Nu tin neaparat la eticheta, prefer bunul simt si saracia unui suflet sincer, decat impanarea altora, insa chiar m-a lasat placut impresionata gestul, care poate parea… banal.
Si eu am ajuns sa ma mir cand vad cate un adolescent care stie sa se poarte, care saluta frumos, care scoate mainile din buzunar cand iti vorbeste. La fel ca si tine, Eu, ma bucur de cate un simplu salut intr-o lume care s-a-nvatat sa scuipe “buna ziua” printre dinti.