Cele mai frumoase poezii de iarna
Noiembrie 18, 2009 de Alice Nastase Conversatii
S-a lasat peste noi parfum de iarna, umbra de frig. Sunt lumini de sarbatoare pe strazi si inimile noastre se pregatesc si de lumina Craciunului, si de raceala sfarsitului de an. Vin ceasuri de poezie, de melancolie, de visare.
Care sunt cele mai frumoase poezii de iarna? Care va sunt cele mai dragi versuri de rostit la gura sobei, langa flacara dragostei?
Eu am ales trei poeme la care ma intorc de fiecare data cand se lasa frigul. Splendori care-mi tin, in fiecare iarna, de urat, si de frig, si de dor. Pana la primavara viitoare. Si va invit si pe voi sa-mi destainuiti tainele voastre in versuri, cele mai frumoase poezii de iarna pe care le purtati in suflet.
A.E. Baconsky - Miraj de iarna
Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.
Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.
In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.
Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.
O, ceas de taina - clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.
Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.
Constanta Buzea - Acolo unde cred ca esti
Acolo unde cred ca esti
Nici trenurile nu strabat
Acolo ca de sticla par
Padurile de brad brumat.
Tot mai departe simti si taci
Adaugat la rest mereu
Si nu mai pot inainta
Decat pierzandu-ma si eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Si alb respira-ntregul timp
Nici nu te-as recunoaste-acum
Desperecheat si fara nimb.
Mi-e mila si sa-mi amintesc
Dar nici sa uit nu ma indur
Cata parere-i in destin
Cata greseala-i imprejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un sal inzapezind
Sufletul nostru inca bun
Miscarea lui catre argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Si fi-vor brazii ingraditi
Acolo unde cred ca esti
Printre barbari meteoriti.
In fiecare an astept
Sa ninga, sa te pot vedea
Daca privesti, daca asculti
Daca mai intelegi ceva.
Adrian Paunescu - Presimtamant
Va veni iarna, miroase a fulg, -
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.
Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.
Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.
Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.
Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga ne mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.
Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta: Adio !
Antiprimavara
Ce daca vine primavara
Atâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lânga mine nu esti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.
Si ninge pâna la prasele
Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce îmbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.
Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.
Cad din cer stelute mii
Albe,mari si argintii,
Prin vazduh senin danseaza
Spre pamant inainteaza.
Si in zborul lor usor
Ajung jos ca un covor,
Parca tesut cu diamante
Stralucind frumos in noapte.
Natura toata este alba
A-mbracat mantaua dalba,
Totul este ca un vis
Parca rupt din Paradis.
Din pomi coboara flori de gheata
Cu stralucirea lor mareata,
Ghirlande de margaritare
Ce frumusete!Ce splendoare!
Peste deal,peste campie
Rasare luna argintie
Invaluind totul in mister,
Nu sti,esti pe pamant sau
am citit cu mare aceste poezii,sunt unele din cele mai bune:)
Iarna
de Ion Luca Caragiale
Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a cuprins.
Negreşit! Focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat,
Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ!
Superb. Timbru al vocii.
pride un fulg de nea si spuna ce ai in inima ta fulgul te va sculta cu atenti spune ca ma iubesti ??
E super super foarte super cea mai misto poezii de iarna din lume pe care am citito.Pace
cred ca iarna are poezia ei. deschizand geamul si inchizand becul. stand 60 de minute cu ochii pironiti la cer (intra-v-ar luceferi sub gene!). cred ca o sa va aduceti aminte (ca si mine) de toate iubirile, de toate colinele si de toti nametii pe care cu pasi uriesesti incercam sa-i trecem. 60 de minute ajung
Mie , inceputul iernii imi aminteste de copilarie.
Poveste de omat
de Otilia Cazimir
Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.
Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…
Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.
Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…
Dormi?
Si nici n-am prins de veste!
Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:
Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica - nu mai este…
Ninge 3 - George Bacovia
Cînd iar începe-a ninge
Mă simt de-un dor cuprins.
Mă văd, pe-un drum, departe,
Mergînd, încet, şi nins.
Sub streşină, cerdacul
Se-ntunecă mîhnit;
Stă rezemată-o fată
De stîlpu-nzăpădit.
Iubesc fulgul de nea, gingas,imaculat, ce cade greu pe pamint si-i asteptat de toata lumea. La gura sobei voi vedea un film, ca ninge..
Dialog de iarna
de Geroge Bacovia
Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute…
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit…
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
– Să viu ?
– Oh ! mi-i frică…
– Vezi !
– Hai !
– Am venit ;
– Unde ?
– Lângă tine ;
– Plâng…
– Plâng…
– Taci…
– Hai…
– Hai ;
– În infinit…
– În infinit ;
– Cântă…
– Vis ;
– Da…
– Nu.
– Nu…
– Minus ;
– Minus…
– Plus ;
– Plus…
– Armonie.
– Armonie…
– Când ?
– Când…
– Poate ;
– Poate…
– Of !
Fereastra e-o poemă de plumb, si de scântei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde…
Sirenele de muncă vibrează, plângător ;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior…
– Unde… Unde ? !
Buna tuturor !! Dati-mi voie si mie sa alunecat pe gheata alaturi de voi.. pe ritm si rime.:))
“IARNA”
Iarna, cu papuci de gheaţă
Şi cu tâmplele cărunte,
S-a pornit de dimineaţă
Lunecând din vârf de munte.
Cu alai de-mpărăteasă,
Pe drum de mărgăritar,
Se prezintă viforoasă
Rupând foi din calendar.
Cum soseşte ne şi pune
Flori de chiciură pe ramuri
Şi începe să adune
Mici năsucuri pe la geamuri.
În privelişti siderale
Cerne stele hărnicuţă
Şi ne face, colo-n vale,
Neted drum de săniuţă.
Oda sobei mele
Pastrand intacta adormita spuza
In coltul tau, stai rece si ursuza
O, inutila mobila, pesemne
Te-ai suparat ca nu-ti mai cumpar lemne?
Tu nu-ti dai seama ca, desi regret
Nu te-am putut prevede in buget
Dar hai sa facem amandoi bilantul
Sa vezi si tu cat valoreaza sfantul:
Sunt 40 la birt,
30 chiria
sunt 7 si 80 spalatoria
5 franci e vinul (fara amanunte)
3 gazul
4 cheltuieli marunte
sunt 10 franci si 20 tutunu
1 franc pomana
fac 101
plus 6 franci pe luna svart cu lapte
107 (una suta sapte)
scazand acum din leafa de … student
ramane o bancuta – excedent …
si, vezi, de tine nu ma mir deloc
c-ai stat o iarna-ntreaga fara foc
dar m-as mira de mine sa traiesc
o saptamana, fara sa iubesc.
Deci, pan sa cumpar lemne cu caruta
Eu totdeauna cheltuiesc bancuta
Si-abia atunci constat c-ar fi posibil
Sa faci caldura – fara combustibil!
de George Toparceanu
Va imbratisez si va doresc o seara ca`n povesti!!
ELEGIE DE CRÃCIUN
de Radu Gyr
Un cântec aureşte şi-o stea la geam se-aprinde
şi-o ciocănire albă în visul dinspre stradă.
Ce pas se mai opreşte în gheaţă şi zăpada,
la casa zăvorită de astăzi să colinde?
Pe leneşă beteală de tristă promoroacă
aud colindatorii cu steaua de cleştar
şi înţeleg că-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastră să lunece, să treacă.
Şi magica lui uşă trecutu-ncet şi-atinge
şi văd un pom de aur când se deschide uşa…
Dar dacă mâna, grabnic, luminile le stinge
şi smulge mandarina şi toba şi păpuşa?
Cine-a gonit din bradul cu inimi mici de stele
şi n-a mai vrut din aur să cheme înapoi
îngerii trişti de zahăr şi săniile moi
zâmbind cu Moş-Craciunii de turtă dulce-n ele?…
S-au stins în brad luceferi şi portocale-n mine.
Zac jucării de vise pe fund uitat de ladă.
În scrinuri vechi dorm îngeri şi inimi de zăpada
şi zilele de aur ca nişte mandarine.
Şi doar colinda curge… De ce atâta zvon,
când mâna ostenita nu-i face semn să vină?
E mai adânc, când ninge pe cântec şi lumină,
peste colinda vieţii şi steaua de carton.
Serghei Esenin - Cantecul Catelei
Spre ziua, sub capita de secara,
Pe auriul snopilor plecati,
Cateaua, in vifornita de-afara,
Fatase sapte catelusi roscati.
Pana-n amurg, veghind incovoiata
I-a rasfatat, lingandu-i nentrerupt.
Si se topea ninsoarea spulberata
Pe fierbinteala pantecului supt.
Iar seara, cand gainile s-aseaza
Stapanul casei a iesit posac
Si unde mama palpaia de groaza
El pe toti sapte i-a bagat in sac.
In urma lui, fugind dupa desaga
Cateaua da-n nametii de pe drum
Rapindu-i puii, apa din viroaga
Scancea curgand sub botul ei acum.
Aceasta poezie mi-a ınseninat copilaria:
Iarna pe uliţă
de George Coşbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;
Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc - să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!
El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.
- “Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post -
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!
Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin -
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!
Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.
S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
- “Aţi înnebunit de tot -
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!
Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.
Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.
Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
- “Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!
Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.
Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.
- “Ce-i pe drum atâta gură?
- “Nu-i nimic. Copii ştrengari.
- “Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!
http://www.youtube.com/watch?v=pRDIggpHL-w
Ave Maria ,
pentru linistea sufleteasca , in postul celei mai mari si mai frumoase sarbatori a crestinatatii.
Poezia IARNA, de Mircea Cartarescu:
Iarna, in lumina albastra a aragazului
stam in bucatarie
vorbim discutii pina spre dimineata…
Focul albastru pilpiie la cele patru ochiuri
si noi stam fata-n fata, cu pahare aburite in miini
si ne-apuca, asa, ne cuprinde un farmec…
vorbim in semiintuneric
nu ne privim in ochi
ne spunem ce n-am fi visat sa ne spunem vreodata…
Privim focul albastru cu vinisoare roscate
simtim caldura,
ne apucam citeodata de mina
si-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile birfe sau
fireste, cu situatia.
Geamurile inghetate pina sus
citeodata le mai deschidem
cind se face prea cald
si aerul negru de-afara se umple de aburi
Toate luminile sint stinse la blocul de vizavi
toti dorm.
La lumina albastra a aragazului
bucataria noastra micuta se face si mai mica
ne-mbraca strins, iar noi vorbim discutii
si sintem unul singur
cu adevarat noi sintem unul singur.
Bacovia mi se pare ca a relatat poezia iernii.Ceilalti autori au relatat tragismul,disperarea,dorul,durerea(e doar parerea mea,influentata de starea de spirit)
Ana Blandiana - Cand Ma Voi Trezi
Cand ma voi trezi va fi zapada
Asezata frumos
Pe carti si pe covor,
In jurul capului
Ca o diadema pe perna,
Cearceaf peste piele, usor.
Va ninge-n odaie tacut,
Cu fulgi enormi
Ca sufletele de papadie,
Cazand atat de incet
Incat intre tavan si podea
Au nevoie de o vesnicie.
Voi zari apoi pasari batrane
Aciuite pe rafturile bibliotecii,
Cu penele crescute diform
Ca sa se depuna atata zapada
Cat a trebuit sa dorm?
Nu cumva
Intre timp am murit?
Si ma voi ridica
Sa fug
Inspaimantata,
Dar pasarile vor scoate
Un fel de ras carait
Aratand cu aripa
Cum talpile mele
Nu lasa urme-n zapada.
Imi vin in minte doar poezii cu saniute, bradulet-bradut-dragut si Mos Craciun.
Si Vasile Alecsandri, pe vremea caruia iarna era iarna adevarata…
Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
Scuze pentru ortografie!
Eu pot spune ca sunt ındragostita de Nichita Stanescu,George Bacovia…dar nici Adrian paunescu nu ımi displace.Imi plac enorm colindele,ımi place mirosul de brad,cozonacii ımi sunt prieteni şi omul de zapada mi-e drag.
Eu va voi scrie ceva creat de mine,ceea ce ımi place,ati scris voi,deja.Sper ca şi ceea ce voi scrieeu,sa va ıncante:
CE İARNA FUMOASA!
Se-aduna norii repese,
Cerul se-ntuneca de-odat’,
Pe lacul unde erau lebede
Care acum este aproape ınghetat,
Fulgi mari de nea s-au aşezat.
Copiii de la şcoala vin,
Cu obraji roşii şi nas ınghetat;
Se bucura de acest dar divin
Pe care natura li l-a lasat;
Cum şi noi ne bucuram altadat’!
Ce frumos e-acest anotimp
Toata lumea-i mai buna,
Animale-n paduri,pe camp
Zburda cu voie buna
Prin neaua-ceasta pura.
In case brazi se-mpodobesc,
Pe hornuri iese fumul
Caci gospodinele gatesc
Cozonaci unul şi-unul
Caci maine este-ajunul!
Şi tot mergand spre casa,
Copiii ın groase hainute
Striga:”vai,ce iarna frumoasa!”!
Şi iau zapada ın manute,
Zburand,apoi,pe saniute.
La streşini turturii pazesc,
Ferestrele au toate flori de gheata,
Copiii oameni de zapada construiesc,
Altii ınşira podoabe pe ata
İar mamele cu lapte cald i-aşteapta.
S-a ınserat,iar eu privesc cu drag
Cum copiii emana veselie;
M-opresc şi stau putin ın prag!
Privind,din nou,aceasta armonie
Ma stapaneşte o imensa bucurie.
Nu simt nici zapada,nici gerul
Dar chiar şi-aşa,o sa intru ın casa!
Vai,este-aprins şemineul,
Şi lumanari sunt aprinse pe masa!
Doamne,ce iarna frumoasa!
DE ANUL NOU
Din neaua proaspata şi moale
Vom ridica statuie mare.
Vom da bulgari de-a rostogolul,
Vom face urme ca trectorul,
Vom alerga,ne vom juca,
Cu sania vom luneca…
Vom face omul de zapada
Cat mai mare,ca sa se vada;
Ii vom face ochi cu carbuni,
Cu-n morcov vom face-un nas carn,
Gura-o vom face din surcica,
Punem ca mana-o maturica,
Ii vom face un par din paie
Şi-l acoperim c-o tigaie,
La gat ıi punem un fular
Sa para mult mai special.
Apoi ın jurul lui ne-om strange
Şi-om canta cu totii colinde.
Şi toti vecinii vor veni,
Unii la altii vom zambi,
Vom servi cozonaci pufoşi,
Vom fierbe cativa caltaboşi,
Vom praji carnati afumati
Şi vom sta cu toti adunati
In jurul omului de nea
Pe care ıl vom lauda.
Apoi vom intra toti ın casa,
Ne vom pune la-o mare masa,
Ne vom ınfrupta din bucate,
Vom bea cate-un pahar cu lapte,
Pe urma vom ieşi din nou
Pentru-a sarbatori-un an nou
Ce speram sa fie mai bun,
Mai prosper şi mai putin dur.
buna ziua iarna ,
sunt frumoase poeziile noastre despre iarna dar mi se pare ca dna ana blandiana nu prea intelege iarna .
avem cu siguranta poeti mult mai tari decat cei pe care i am citit.
in rest toate bune si spor la scris.
Poeti mai tari??? N-am stiut ca asa se masoara poezia, in “tarie”. Eu cred ca, atata timp cat au fost pe aici Nichita, Blandiana, Constanta Buzea, Paunescu… stam destul de bine.
eu prefer poeziile moi. pe alea tari citeste-le tu. Te rog frumos sa nu cumva sa postezi o astfel de poezie tare ca mi-e frica sa nu imi zagrie RAM-ul sau HDD-ul.
Un gand de iarna- Adrian Paunescu
Cand primele ninsori or sa se cearna
Atunci va fi mai greu de cei plecati
Atunci sa canti peste al vietii zat
Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna
Prin lume numai oameni de zapada
Un foc din vatra stanilor sa smulgi
Si cu puterea disperarii dulci
Sa-l lasi asupra spatiului sa cada
Si-apoi sa ninga mult
Ca-n fratii Grimm
Si sub zapezi de bronz
Sa ne iubim
Se vor asterne intre noi vecernii
Din clopote cadea-vor chiciuri mari
Atunci visez, frumoasa, sa apari
La marile instante ale iernii
Cand primele ninsori or sa se cearna
Atunci va fi mai greu de cei plecati
Atunci sa canti peste al vietii zat
Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna
Ana Blandiana -Ninge cu duşmănie
Ninge cu duşmănie,
Cu ură cade zăpada
Peste apele îngheţate cu ură,
Peste livezile înflorite din răutate,
Peste păsările înrăite care îndură.
Ninge ca şi cum prin zăpadă
Ar trebui să se sfârşească
Viaţa acestui acvatic popor,
Ninge cu o încrâncenare
Omenească,
Ninge otrăvitor.
Pe cine să mire?
Doar eu mai ştiu
Că ninsoarea
A fost la-nceputuri iubire.
E atât de târziu
Şi ninge hidos,
Şi nu-mi vine-n minte
Decât să aştept
Lupii flămânzi,
Să le fiu de folos.
Ion Minulescu - De vorbă cu iarna
M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca şi-acum un an,
Cu aceeaşi albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…
Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Şi canapeaua roşie de pluş,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuş,
Un vag susur de samovar rusesc…
Şi-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen şi Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Şi căldură,
Înfriguraţii cer… Literatură…
Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine,
Curmale, portocale şi lămâi,
Şi din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti…
O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare eşti,
Ce bună eşti,
Ce caldă eşti!…
Ce minune, Anemari si Anais, ati scris in acelasi timp aceeasi poezie a Anei Blandiana. Mie mi se pare splendida si, din pacate, o inteleg atat de bine!
Si mie imi place mult poezia Anei Blandiana, si tot din pacate spun, ca o simt atat de bine!
Cantec de iarna - Nichita Stanescu
Esti atat de frumoasa ,iarna!
Campul intins pe spate,langa orizont,
si copacii opriti ,din fuga crivatului…
Imi tremura narile
si nici o mireasma,
si nici o boare,
doar mirosul indepartat,de gheata,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mainile tale,iarna!
Si nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc linistit,idolatru
si gandul creste-n cercuri
sonorizand copacii
cate doi,cate patru.
Ninge cu dusmanie - Ana Blandiana
Ninge cu duşmănie,
Cu ură cade zăpada
Peste apele îngheţate cu ură,
Peste livezile înflorite din răutate,
Peste păsările înrăite care îndură.
Ninge ca şi cum prin zăpadă
Ar trebui să se sfârşească
Viaţa acestui acvatic popor,
Ninge cu o încrâncenare
Omenească,
Ninge otrăvitor.
Pe cine să mire?
Doar eu mai ştiu
Că ninsoarea
A fost la-nceputuri iubire.
E atât de târziu
Şi ninge hidos,
Şi nu-mi vine-n minte
Decât să aştept
Lupii flămânzi,
Să le fiu de folos.
George Bacovia Decembre
Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric…
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.