Cele mai frumoase poezii de iarna
S-a lasat peste noi parfum de iarna, umbra de frig. Sunt lumini de sarbatoare pe strazi si inimile noastre se pregatesc si de lumina Craciunului, si de raceala sfarsitului de an. Vin ceasuri de poezie, de melancolie, de visare.
Care sunt cele mai frumoase poezii de iarna? Care va sunt cele mai dragi versuri de rostit la gura sobei, langa flacara dragostei?
Eu am ales trei poeme la care ma intorc de fiecare data cand se lasa frigul. Splendori care-mi tin, in fiecare iarna, de urat, si de frig, si de dor. Pana la primavara viitoare. Si va invit si pe voi sa-mi destainuiti tainele voastre in versuri, cele mai frumoase poezii de iarna pe care le purtati in suflet.
A.E. Baconsky – Miraj de iarna
Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.
Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.
In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.
Ceturi tarzii – flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.
O, ceas de taina – clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.
Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.
Constanta Buzea – Acolo unde cred ca esti
Acolo unde cred ca esti
Nici trenurile nu strabat
Acolo ca de sticla par
Padurile de brad brumat.
Tot mai departe simti si taci
Adaugat la rest mereu
Si nu mai pot inainta
Decat pierzandu-ma si eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Si alb respira-ntregul timp
Nici nu te-as recunoaste-acum
Desperecheat si fara nimb.
Mi-e mila si sa-mi amintesc
Dar nici sa uit nu ma indur
Cata parere-i in destin
Cata greseala-i imprejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un sal inzapezind
Sufletul nostru inca bun
Miscarea lui catre argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Si fi-vor brazii ingraditi
Acolo unde cred ca esti
Printre barbari meteoriti.
In fiecare an astept
Sa ninga, sa te pot vedea
Daca privesti, daca asculti
Daca mai intelegi ceva.
Adrian Paunescu – Presimtamant
Va veni iarna, miroase a fulg, -
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.
Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.
Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.
Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.
Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga ne mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.
Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta: Adio !
frumoase…
Se apropie din nou Craciunul!!!
Craciunul e cel mai frumos moment al anului
sall,cf?
faina poezie frate.
ar trebui sa fi mandru de asta.
sa sti ca eu te felicit.
Minunate versuri
ce frumoase sunt
Frumoase poiezii dar merge vorba de iubire dar nu de iarna..)
Frumoase poezii ! Va multumesc !
frumoase poezii
NINSOARE DE ADIO
ADRIAN PĂUNESCU
Aseară când ne despărțeam, aseară,
Tot mai era un pic de primăvară,
Și-acum aruncă ochii pe fereastră,
A viscolit pe despărțirea noastră.
Distanța s-a-nmulțit cu alb de moarte
Departe s-a făcut tot mai departe,
Și ninge între noi ninsoare mare
Ninsoare de sfârșit de calendare.
Și ochii nu mai au ce să mai vadă
Doar urme de jivine prin zăpadă,
De ocnă-i viscolul ce-mi arde rana
Și-ascult de sub zăpezi Siciliana.
Și vor veni dezastre de tot felul
Precum anunță trist violencelul,
Și harpa, și pianul mă omoară,
Reverberându-mi fulgii de afară.
Mai latră undeva de frig un câine,
Dar tu ce faci în ziua fără mâine,
De fapt de ce te-ntreb când eu din mine
Mi-am interzis să știu de-i rău sau bine.
Și a venit ninsoarea alb-albastru
Să parafeze totul cu dezastru,
Să iasă lupi, agenții foamei sure,
Din fiecare pâlcuri de pădure.
Să vină, prin orașe, mari dihănii
Și caii aburind să tragă sănii,
Și poșta în aceste vremuri stranii
Să-ntârzie cu lunile și anii.
Sî vezi și tu ce strigăt tragic este
“Să nu-mi mai dai de tine nicio veste”,
Deocamdată ninge praf de rază
Și drumurile noastre se blochează.
Nici nu mai știu de-i noapte sau e ziuă,
E doar ninsoarea noastră de adio.
Frumoase versuri….
frumos
superbe poeziile..
iarna anotimpul preferat,splendide poezii
mi-ar placea sa am mai mult timp de citit
Si mie…
foarte faine, imi plac mult
foarte frumose poezii
bine ca nu vorbiti prostii
sublim
frumos
superba poezia
Foarte frumos ! ! !
frumoase poezii
chiar vine iarna cu aceste cuvinte minunate
Un an de cand ADRIAN PAUNESCU nu mai este.
am citit cu multa placere. multumesc frumos.
multumesc
super frumoasa povestea
Frumos!
frumoase poezii!
frumos, pacat ca nu mai avem timp de citit poezii, stam pe concursuri
ai dreptate
Bafta !
Bafta !
Bafta !
Frumos.
Frumoase poeziile . Bafta
Iarna este anotimpul meu preferat, iar aceste poezii sunt superbe!
frumoase poezii
frumoasa poezie de iarna
Iarna -anotimpul inspiratiilor!
foarte frumos…ador poeziile
Ce dragut, tare demult nu am mai citit poezii desi imi plac, la urmatoarea pauza mai lunga de cafea jacobs o sa iau un volum in mina.
poezii frumoase,iernile-s placute,dar cam friguroase!
Doresc foarte multe sucese in continuare.
Bravo. Felicitari. Sucese.
Totul este perfect. Asa bine sa fie si in vitor. Bravo
frumos:)
ffff frumos
poezii frumoase
ffff frumos
frumos:)
ce poezii frumoase
R E S E M N A R E
Ce uşor e să fi trist, spun unii,
când privirea înlăcrimată devine dor
şi iubirea – val de mare.
***
Tremură lin speranţa amară pe-o floare necunoscută,
departe se vede pescăruşul grăbit
ce vopseşte cerul în culorile toamnei.
***
Eu am cunoscut cerul, marea şi pescăruşul
când apusul stă la indoială în bătrânul turn
alintând frunzele de martie în larg.
***
Albi lilieci s-au cuibărit în suflet la miez de noapte,
din ceas in ceas câte o boabă de viaţă oftează
pe aripa dorului tulburat de stele.
foarte frumoasa
frumoasa…
F FRUMOS. MULTUMESC