De Craciun toate drumurile duc acasa!

Craciunul perfect? Este alaturi de ei, de iubitii mei parinti, de bunici, verisori, unchi si matusi. Suna de moda veche, si da chiar este. Nu iubesc sa sarbatoresc alaturi de prieteni in cluburi. Prefer familia,numeroasa mea familie.S-a petrecut acum 2 ani, cand am sosit dupa cateva luni bune de la Targu Mures. Cand am luat curba in straduta mult prea cunoscuta inima imi batea intr-un ritm nebunesc, ajunsesem mai repede decat era de asteptat, asa ca in poarta nu era nimeni. Hmm. poate era mai bine asa,am stat cateva minute bune si am admirat casa. O casa mica, luminata toata pana in varf, multumita taticului. Curtea era acoperita cu zapada, totul parea atat de minunat, atat de splendid. Au inceput sa imi apara lacrimile, care coborau incet pe la coltul ochiului. Eram in stare sa stau asa ore intregi,dar..oh,iubitul meu Lord,a aparut la poarta,mare cat un urs, dar cu niste ochi blanzi ca de mielusel.Nu m-am putut abtine si am sarit din masina fugind direct spre el,am deschis poarta si a sarit peste mine, am cazut amandoi in zapada si am inceput sa ne batem ca pe vremuri.Nu mai conta ca am dat un amar de bani pe fusta,sau ca aveam pantofi cu toc,conta ca eram aici,alaturi de el.L-am primit inca in copilarie,era atat de mic,si atat de cumintel,iar acum, uitate la el, un caine imens, rasfatat si smecher. Dar il iubeam pentru asta. Nu apucasem sa ne terminam batalia, ca un miros delicios ne-a rasucit nasul. Bucatareasa casei era in plina actiune.M-am ridicat si am pornit incet spre usa,era impodobita cu o coronita facuta de ea,de mama mea. Am deschis usa si am inceput sa colind. Peste cateva secunde se facu liniste, eu continuam colinda, pana cand in fata mea aparu mama, cu ochii inlacrimati.Doamne,ce dor imi era de ea,era neschimbata,tot frumoasa cum am vazut-o ultima oara.Si la fel de emotiva.Ne-am strans in brate si plangeam ca niste copile, pana cand a venit si tata, ne-a luat in brate si ne-a invartit pe amandoua pana cand am ametit. Am intrat in bucatarie, unde dupa cum era de asteptat, mancare si prajituri peste tot, iar o aroma de cozonac proaspat de iti lasa gura apa.Si in privinta asta neschimbata a ramas, harnica ca de obicei.Iar tata,tata o admira si o ajuta mai mult cu vorbe dulci decat cu maini.Au urmat cateva ore bune de povesti,de despachetat si in sfarsit impodobitul bradului.Era cel mai dragut moment al intregii zile, decoratiunile mamei ajungeau primele pe copac, pentru a ocupa locurile lor bine meritate, dar cu siguranta numai dupa beculetele ce le aseza tata, perfect drepte. Urmau bomboanele a caror jumatate le mancam de fiecare data, dar mama avea mereu pungute de rezerva. Cand eram gata priveam din toate unghiurile posibile,sa ne asiguram ca era perfect.Incet incepeau sa vina rudeniile,si atmosfera devenea tot mai placuta,casa se umplu de copilasi ce alergau de colo-colo,de batrani ce povesteau despre vremurile vechi,parinti care acum erau fara griji,toata lumea se simtea excelent,iar prin casa bantuia aroma ademenitoare a cafelei,preferata mamei Jacobs.A urmat traditionalul plecat la biserica.Si odata ajunsi inapoi impartitul cadourilor.Noaptea continua in aceasi voie buna,pana dimineata devreme.Si acum imi amintesc cu zambetul pe buze de acele clipe memorabile,si savurez cu aceasi placere o cana de cafea.Jacobs iti da sansa profita de ea,pentru ati aminti “Povestea celui mai frumos Craciun alaturi de cei dragi”.

(40 voturi, media: 4.85 din 5)