Sa ai bucurie, sa aduci bucurie
Am aflat asta dintr-o replica de film: ca la intrarea in raiul egiptenilor, celor trecuti in nefiinta li se adresau doua intrebari. “Ti-ai trait viata cu bucurie?”, “Viata ta a adus bucurie altora?”
Doar cei care puteau sa raspunda cu Da ambelor intrebari erau ingaduiti in lumea superbei si placutei nemuriri.
Este o replica dintr-un film minunat, Ultimele dorinte - The Bucket List, unde doi barbati aflati in ultimele zile de viata hotarasc sa traiasca frumos si sa-si indeplineasca dorinte pentru care n-au avut timp sau bani in timpul vietii. Stand pe piscul unei piramide egiptene, cei doi barbati vorbesc despre sansele la accesul in rai, fie el si unul egiptean…
Nu stiu care sunt regulile de intrare in paradis, si nu stiu sigur nici daca exista vreun paradis undeva. Dar stiu ca replica din film mi-a adus aminte ca, cel mai adesea, ne traim viata fie straduindu-ne sa facem pe plac celor din jur - dar sufocand propria noastra bucurie de viata -, fie ocupandu-ne de placerile noastre si calcand in picioare demnitatea sau bucuria celor de alaturi. M-a obligat sa recunosc ca, de foarte multe ori in viata, eu insami m-am vazut nevoita sa aleg intre mine si altii. De cele mai multe ori mi s-a parut corect sa ma sacrific in numele fericirii celorlalti si, desi astfel mi-am tradat interesele mele de om, m-am amagit cu gandul ca am procedat corect.
Numai ca, de fapt, lucrurile nu stau niciodata atat de simplu. Rostul nostru pe lume e mai complex decat acela de a ne vedea de propria noastra satisfactie, cu sau fara acordul semenilor nostri sau acela de a ne trai traiul spasiti si docili, in slujba celor din jur. Maretia consta tocmai in puterea de a ne face noua insine viata frumoasa, in timp ce aducem lumina si in destinele celor care au avut norocul sa ne stea in preajma. Si doar atunci probabil ca meritam ca, dupa ce am exersat armonia paradisiaca pe pamant, sa ne transferam intr-un rai al vesniciei, recompensa cea mai de pret pentru ca am priceput despre ce este viata.
Buna seara,
M-am logat pe acest sait si as vrea sa pot iesi definitiv.Ce pot face?
cred k este foarte placut sa aduci bucurie cuiva, e un sentiment unic sa bucuri o persoana cu ceva, fie si numai cu prezenta ta si cineva sa ti aduk tie bucurie…….. este de apreciat knd cineva se gandeste la tine,doar k se gandeste si inseamna ceva….pe mine ma bucura si acest mic amanunt, de exemplu……nu neaparat sa mi fak mici surprize dragute, desi imi plac f tare………
ma straduiesc sa aduc bucurie celor din jurul meu, daca reusesc sau nu ramane de vazut! cred ca ei sunt cei mai in masura sa aprecieze acest lucru!
mai mereu fac pe cei din jurul meu fericiti
no comments
Putine persoane inteleg sensul “sa ne bucuram din lucruri mici sau din lucruri simple”. Cind le aduci bucurie in acest mod, iesti primita ca naiva.
DRAGA MEA ALICE NASTASE,
iti citesc blogul in fiecare dimineata cu o oarecare fascinatie, savurand cafeluta, cuibarita, infrigurata, pe fotoliul din fata calculatorului si imi creste imima vazand cum in fata ochilor mei se infiripa o lume la care visam si care e asemeni mie.
Frumoasa referire la filmul ”The Bucket List”cu actori senzationali si joc actoricesc de exceptie.
Sa ai bucurie, sa aduci bucurie….
Pentru a bucura pe cineva e necesar a sti sa ne bucuram pe noi insine doar asa vom sti sa daruim bucurie, bucurie ce izvoraste din fericirea de a ne fi regasit in ochii celui bucurat iar tu, draga mea Alice ma bucuri in fiece zi cu cate o frantura din sentimentele, gandurile pe care ni le impartasesti aici si care reusesc sa te rupa putin din cotidian si sa te arunce intr-o alta dimensiune, uitata sau ascunsa a fiintei noastre.
iti multumesc
o zi frumoasa!
M-am tot gandit la ce ai scris aici…ceva nu imi dadea pace, pt ca, nu stiu daca am facut pe cineva fericit, dar in mod sigur m-am straduit de atatea (multe) ori…ba, chiar mereu mi-am dorit ca cei dragi sa fie fericiti, sa le dau eu fericirea, daca se poate…Nu stiu in ce masura mi-a iesit sau nu, dar stiu ca tot incercand sa aduc eu fericire celor din jur, uneori am ramas pustiita, lovita de stradaniile mele.
Si stiu ca am pus toata bucuria mea in slujba faramelor fericite.
Sunt o multime de oameni care uita sa zambeasca,care uita sa se bucure de viata. E drept, nu e totul roz in viata noastra,dar cred ca e important sa incercam sa ne bucuram de ceea ce avem si sa acceptam ca nu putem avea totul. Viata este scurta…noi,ca oameni suntem mici..ar trebui sa apreciem mai mult ceea ce avem,deoarece oricand ni se poate lua si putinul pe care il avem…si abia pe urma ne dam seama ca putinul era mult de fapt…Sa incercam sa ne bucuram de lucrurile simple care ne inconjoara si de oamenii din jur si sa le coloram vietile,la randul nostru!
Cred ca cel mai corect ar fi ca ambele variante sa exite ın vietile noastre,ale tuturor!Sunt sigura ca fiecare dintre noi a oferit şi a primit bucurie ıntr-o anumita perioada a vietii sale.Eu,sunt sigura ca am adus bucurii multor persoane şi deasemenea mi s-a oferit bucurie.Daca astazi sunt sau nu fericita,acest lucru nu conteaza foarte mult şi cu atat mai putin ma obliga sa spun ca nu am primit bucurii.Daca aş spune ca nu mi s-au oferit clipe fericite,aş fi o ipocrita,de aceea prefer adevarul:DA,am primit şi am oferit bucurii!
Va ımbratişez,cu drag!
Cine a atins vreodata « armonia paridisiaca (de) pe pamant » ?!
Renuntam la fericirea noastra strict personala, pentru a-i face fericiti, pe cei dragi,care nu mai sunt nici ei fericiti cand realizeaza ca fericirea lor ne-a costat pe a noastra.
DA, AM ADUS FERICIREA LA PERSOANE CARE POATE NUMERITAU.
AM DARUIT ZAMBETE, SURPRIZE
DAR NU STIU CATE FERICIRE AM PRIMIT
DAR NU DARUI ZAMBETE CA SA RIMESC CI ASTA FACE SA MA SIMT EU BINE
Da, cam asta ar fi idealul meu in viata sa fiu fericita si sa aduc fericita. Numai asa putem trece peste toate greutatile si neajunsurile vietii mult mai senini. Starea de multumire sufleteasca ma face mereu sa fiu cu zambetul pe buze si sa imi dau seama ca eu am ceva la care multi viseaza: fericirea. O simt in fiecare zi, de cand ma trezesc si pana cand inchid ochii seara tarziu… si o ofer…in fiecare zi, fiecare zi e sarbatoare pentru noi…iubim, ne iubim si daruim…
Alice,
Iubesc filmul asta !!!!
Numai cand il vad pe sonatul de Nicholson cum impinge aburii cafelei spre el si ma apuca un ras…parca ma vad pe mine cand imi beau Dallmayr-ul…
Aceeasi obsesie pentru o cafea adevarata…sper acuma si eu, sa nu fie la fel produsa ca cea din film :-))))
Excelent film, foarte fain jocul actorilor, superbe peisaje …
FIND THE JOY IN YOUR LIFE !!!! Asa da….
Sa aveti o zi faina !
http://movies.yahoo.com/movie/1809812665/trailer
In fiecare zi incerc sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu,caci daca ei sant fericiti, eu sant cea mai fericita!
Buna dimineata,Alice.Eu in viata asta (desi am numai 30 de ani),am trecut ca majoritatea dintre noi si prin bune si prin rele.Greutatile vietii m-au calit pentru anii acestia tristi pe care ii parcurgem toti.Este foarte important sa oferi bucurie celor din jur,celor care-ti sunt dragi,caci asa de fapt iti oferi tie bucurie.Cum te simti cand jucaria oferita copilului tau e stransa in brate si indragita de el ?Cum te simti cand sotul tau ramane cu gura cascata atunci cand ii pregatesti o cina romantica urmata de o noapte de neuitat?Cum te simti cand mama ta te strange in brate ca ai mers la ea sa o ajuti la treburi cu care nu se mai descurca/Si acum sa o luam si pe partea cealalta:cum te simti cand dupa o zi incarcata si obositoare ai reusit sa-ti duci treaba la sfarsit si ai tras tare sa-ti scoti comenzile,iar seful vine si incepe sa urle ca a gasit o cutie pe jos si te face cu ou si cu otet de parca asta ar fi fost mai important decat ce ai facut tu in 12 ore de munca?Vedeti,viata nu e dreapta si nu putem merge pe ideea de a face bine ca tot bine o sa primim.Eu insa am invatat sa ignor ceea ce e urat sau ceea ce incearca sa ma demoralizeze si merg inainte facand ceea ce e bine sa fac si mai presus de toate e faptul ca eu chiar ma simt fericita cand pot spune:”misiune indeplinita”.Urletele si vorbele urate nu le mai bag in seama si merg pe calea mea caci stiu ca este dreapta.
Alice, eu cred ca un om care a scris in viata lui o carte buna, care a facut fericiti atatia oameni prin ceea ce a scris, prin ceea ce a impartasit cu ei, nu ar trebui sa-si faca probleme pentru Viata de Apoi. Numai pentru asta si ar trebui sa ajungi in Rai. Insa tu ai facut mult mai mult de-atat. Tu esti luminoasa si ii contaminezi cu cateva raze care-ti prisosesc si pe cei din preajma ta. Eu sunt agnostica (din fericire pentru linistea mea sufleteasca)asa ca nu-mi prea pun problema daca voi ajunge sau nu in Rai. Daca as fi fost credincioasa as fi fost sigura ca o eternitate mi-ar fi fost scris sa raman in Purgatoriu. Pentru ca am incercat sa aduc bucurie celor din preajma mea dar niciodata nu am stiut cum. Si niciodata nu am stiut sa ma bucur de ceea ce am avut, intotdeauna am vrut mai mult, intotdeauna altceva, intotdeauna ce nu se putea.
Alice, aceasta postare e deosebit de frumoasa si sensibila, a venit ca un balsam dupa postarile anterioare, mai pragmatice si mai riguroase, parca. Aici lasi liber cugetul sa zboare spre inaltimi astrale, spre sensuri care ne fac sa plutim in alte sfere, in care sufletul se afla la loc de cinste sau la adevarata lui valoare. Intamplator sau nu, cum de atatea ori m-ai facut sa ma gandesc si sa zambesc, postarea de azi se potriveste cu starea mea sufleteasca, nu fericita, ci nostalgica si inlacrimata. Azi se implinesc patru ani de la operatia care m-a marcat pentru totdeuna, de la ea incepand cealalta parte a vietii mele. Si in aceasta a doua parte de viata, de pana acum, am inteles ca, Dumnezeu, m-a mai vrut aici pe pamant. De patru ani incoace, m-am bucurat mai mult pentru viata mea, am stat mai mult sa-i multumesc Cerului pentru aceasta sansa. Am primit bucurie de la viata prin prietenia pe care nu o mai speram. Am inteles ca am adus si eu bucurie, de-a lungul vietii mele dar am si primit imens de multa bucurie. Pentru ceea ce am primit, prietenia, daruita mie de Dumnezeu, ingenunchez cu nesfarsita recunostinta. Stiu precis ca am atins o culme a absolutului si ca am trait raiul pe pamant. In paradisul ceresc, nu stiu daca voi ajunge, dar am sperante, pentru ca aici, pe pamant, am cunoscut si, cred, am adus, la randul meu, bucuria.
Am vazut si eu filmul, intr-adevar, foarte inspirational!