Un Craciun magic

Era o dimineata friguroasa de decembrie. Ca de obicei, Maria se trezi devreme in galagie, trezita fiind de zgomotele scoase de parintii ei. Prin geamul spart intra o rafala de vant care iti taia rasuflarea. Maria se trezi infofolita, inghetata de frig si cu ochii in lacrimi. Avea ochii si urechile rosii, nici ea nu stia prea bine daca de frig sau de tristete. Un nou Craciun petrecut fara speranta, fara jucarii si fara prieteni. Scoala se terminase de mult si acum se simtea chiar mai singura decat pana acum. Macar la scoala era cald, putea asculta alaturi de colegii ei colinde, pe cand acasa nici macar caldura nu au. Vremea era mohorata, ninfea incet, parca melancolic. Se ridica din pat si se indrepta agale catre camera in care erau parintii ei. Se auzea suierul vantului cum intra si pe sub usa care nu se inchidea prea bine. Maria isi ridica ochii mici si tristi catre masa mucegaita si privi cu teama sa vada daca a mai ramas vreo coaja de paine uscata de ieri. Dar nu gasi nimic.

Intoarse repede privirea, parca rusinata de ceea ce facuse.

Doua lacrimi mari si fierbinti i se prelinsera pe obrajii mici si inositi de frig si nesomn. Era trista ca nu va putea nici azi sa ii dea ceva de mancare cainelui ei preferat care o insoteste pe drum pana la casa bunicii ei. Va fi din nou trist si el. Tare ar fi vrut macar azi, ca este Craciunul sa il faca si pe el fericit. Maria nu stie prea multe despre Craciun, ce a mai auzit si ea pe la scoala, povestindu-se, printre sunete de colinde. Mama ei deja ii pregatise o punga cu niste coji uscate de cartoni pentru animalele de prin curtea bunicii, asa ca se grabi sa plece. Macar se putea bucura si ea mai mult de zapada. De cum iesi afara, descoperi ca nu este foarte frig, parca mai frig era inauntru. Ningea incet, cu fulgi micuti si aleea era acoperita de un covor alb si pufos, din care rasarira numaidecat 2 urechi pleostite si o coada jucausa. Era Micky, catelusul preferat al Mariei. Era asa de mic cand l-a cunoscut si acum parca tot crestea vazand cu ochii. Si el era fericit doar ca o vede si de indata incepu sa ii tina urma, strecurandu-se printre urmele lasate de incaltamintea fetei. Maria se bucura tare mult vazandu-l cat de fericit este, dar era si un pic trista ca azi nu avea ce sa ii dea de mancare.

Tot mergend spre casa bunicii, la un moment dat trebuiau sa treaca pe langa o groapa care de obicei, cand ploua se umplea cu apa, de unde Micky mai bea cateodata apa. Insa de asta data totul era alb si nici macar urma de baltoaca. Maria nu a bagat de seama si si-a vazut de drum, insa Micky nu. Stia exact locul unde se afla si parca numai dinadins mergea intr-acolo. Alergand dupa catel, Maria se impiedica si aluneca tocmai pe gheata care mai ramasse din apa ce fusese zilele trecute. Isi pierdu cunostinta si ramase intinsa pe jos, in mijlocul orasului. Micky, loial cu meste, ramase langa ea sa ii aline singuratatea, latrand din cand in cand sau lingandu-i obrajorii inositi de frig.

Intr-un tarziu trecu cineva pe acolo si o vazu pe fata zacand inghetata de frig si cainele latrand langa ea. O aduna pe aceasta dupa jos si vazand ca nu este chip ca sa scape de caine, il lua si pe acesta cu el. Era un om in varsta, cu plete si barba alba, asemeni lui Mos Craciun. Cu siguranta acest om a reusit sa ii salvezze viata Mariei. Anul acest mosul a fost darnic cu ea si ea adus in dar o noua viata…

Ajuns acasa, omul o dezbraca pe fetita de giaca umeda si o intinse in pat si aprinse focul in soba, astfel incat aceasta sa se incalzeasca. Inca mai respira, nu era inghetata de frig. A sosit tocmai la timp. Cateva minute daca mai statea acolo si acolo ar fi murit. Dupa ceva timp fetita se trezi ca intr-un vis si nu isi dadea seama unde se afla. Atata caldura , niciun zgomot. Era clar ca nu se afla acasa pentru ca nu se simteam crivatul prin ferestrele sparte.

De cum o vazu ca s-a trezit, mosuletul nostru o intampina cu un platou plin cu prajituri si o cana de lapte cald cu ciocolata. Fetita nu stia ce sa zica, i se parea ca este intr-un vis, ca este in tara lui Mos Craciun. Se trezi intrebandu-l pe omul acest bun, daca nu cumva el este Mos Craciun. Batranul acesta ii spuse parca dezamagit ca nu este el , dar ca se bucura ca are si el cu cine sa isi petreaca aceasta sarbatoare binecuvantata, pentru ca e leste singur si nu are nepotei, desi si-ar fi dorit.

Dintr-o alta camera sosi si o batranica, frumos imbracata, aducand o farfurioara cu lapte fierbinte si pentru micutul Micky , cel care a avut grija de Maria si nu a parasit-o in frigul iernii naprasnice. Acesta dadu gata imediat laptele si apoi zburda fericit si dadea din coada in semn ca mai doreste. Batrana se bucura ca are casa plina de oaspeti si exclama multumita: “Stai linistit ca este destul lapte pentru amandoi, doar are si vacuta rostul ei”.

Copila ramase acolo sa petreaca cel mai frumos si binecuvantat Craciun din viata ei, iar spre dupa – amiaza batranul o conduse acasa la parintii ei, incarcata de bunatati si cu o geaca noua. La despartire fetita il pupa pe batran pe obrazul cald, in semn de multumire, spunandu-i ca a fost cel mai frumos Craciun din viata ei,si pleca nu inainte de a-i promite acestuia ca va mai trece in vizita pe la ei, ca la niste adevarati bunici ce s-au dovedit ca pot fi.