Femei si doamne
Ce trasaturi o fac pe o femeie sa devina doamna? Care sunt transformarile prin care o tanara fata ar trebui sa treaca pentru a ajunge domnita si, mai tarziu, doamna veritabila?…
Povestea cu printesa si bobul de mazare nu e valabila si in cazul diferentierii dintre femeile de rand si doamnele sadea. Experimentul n-ar functiona… Insa exista niste separari clare, pe care cu totii suntem in stare sa le vedem cu ochiul liber, desi nu stim prea bine sa le definim.
Vorbeam ieri despre Catherine Deneuve, o doamna in cel mai profund sens al cuvantului. In conversatiile noastre, Lacrima a evocat o alta faptura a carei incadrare nu are niciun echivoc: printesa Diana. Mai mult decat o doamna, o Lady, dincolo de rangul dobandit printr-un mariaj atat de intristat…
Presa romaneasca abunda in trimiteri, cam lemnoase, dupa parerea mea, la cate o mare doamna a scenei, a muzicii, a dansului sau a televiziunii, dar nu as credita chiar toate referirile care folosesc acest apelativ. Insa, e clar ca exista cateva femei care si-au castigat in ochii lumii statutul de doamne. Prin ce?
Nu cred ca prin bani sau prin siragul de perle. Cunosc multe doamne a caror distinctie si eleganta n-are nimic de-a face cu statutul material, ba chiar il contrazic vehement. Bunica mea era, in mod sigur, o faptura cocheta si rafinata, chiar daca a fost casnica si a locuit cu chirie toata viata. Diferentele stau, cred, in zambet, si-n gratia cu care ridica ceasca de cafea la buze. In felul adanc de a-si privi interlocutorul in ochi. In alunecarea fina a mainilor in aer, atunci cand gesticuleaza. In nobletea inimii si a purtarii cu cei din jur. In simplitatea limbajului, in puterea de a ierta si de a intelege. In neputinta de a-si aseza mainile in sold, de a minti, de a fura, de a insela… Oare am dreptate?
ai dreptate
ai mare dreptate
ai dreptate alice… si sunt multe persoane care se cred doamne
A fi o doamna cred ca inseamna a te respecta pe tine si a avea grija de imaginea ta, cu tot ce implica aceasta, fizic, psihic, sufleteste.
orice femeie poate fi si doamna.depinde cum o luam
cred ca in societatea actuala doamnele sunt rara avis!
Si la ce ajuta asta? Daca vrei sa o descreditezi, o poti face usor acum. Nu vedeti ce se vede si se aude? Sunt om, sunt barbat si asa gindesc.
Acum aproape un an si jumatate un prieten,in urma unei petreceri de aniversare la care am fost prezenti amandoi, mi-a lasat un mesaj in care mi-a spus ca a cunoscut multe femei in viata lui dar numai despre mine poate sa spuna ca sunt o lady in adevaratul sens al cuvantului. Nedumerita, am discutat cu un alt prieten despre asta si l-am intrebat oare de ce primul prieten mi-a facut un asemenea compliment. Raspunsul a venit prompt: It’s in the attitude! insotit de un zambet. Inca nu stiu exact ce inseamna sa fii o doamna dar cred ca a te respecta pe tine si a avea grija de imaginea ta, cu tot ce implica aceasta, fizic, psihic, sufleteste, iar prin acest lucru a-i respecta pe cei din jur, pot face din orice femeie o lady
Eu nu vreau sa fiu “o Doamna” . Vreau sa fiu eu … si ma plac asa cum sunt ….sunt fericita cu mine si asa pot sa darui iubire si fericire. E minunat cand cei din jur iti spun cat de minunata esti . E minunat sa ai 43 de ani sa gasesti fericirea in cele mai mici lucruri si sa te simti ca la 20 de ani sufleteste si sa constati ca esti perceputa asa . E minunat sa ai un suflet bun de care sa ai grija sa il pastrezi asa, sa stii ca Dumnezeu este mereu cu tine, sa bei dimineata cafeaua Iacobs sau cea care iti place, ca pe un ritual al rasaritului de Soare in dimineata sufletului tau, etc .
Ar fi multe de spus, dar ceea ce am vrut sa spun este ca e minunat sa FII TU , asa cum simti, sa faci ceea simti ca te ace fericita , sa te simti bine cu tine asa cum esti, si sa multumesti lui Dumnezeu pentru ceea ce esti . A fi doar ” O DOAMNA” , nu stiu daca este o fericire, decat daca TU SIMTI CA ASA ESTI si acest lucru te face fericita. Ai incredere in tine : ESTI MINUNATA….
Nu cred ca ai dreptate, cand ceri sa nu insele, sa nu minta , sa nu fure , ceri prea multe… Ai desenat mai mult chipul unei sfinte. Dar totusi ai perfecta dreptate , cand afirmi ca un zambet , un gest, o privire deosebeste o doamna de o femeie . O doamna, infasurata si intr-un tol, poate parea mai eleganta decat o femeie comuna, imbracata in haine scumpe. O doamna are in ea ceva, ce nu se cumpara si cred ca nici nu se invata sau poate gresesc…. in orice caz nu oricine e capabila sa invete sa fie doamna, cat de mult efort n-ar depune …
”…In nobletea inimii si a purtarii cu cei din jur. In simplitatea limbajului, in puterea de a ierta si de a intelege. In neputinta de a-si aseza mainile in sold, de a minti, de a fura, de a insela… Oare am dreptate?”
Da, aveti.
Cred cu tărie că o doamnă de formează numai în preajma unui alte Doamne, că rafinamentul şi eleganţa se învaţă ghidându-te după repere pe care sufletul tău trebuie să le asimileze, nu reţete general valabile. Pentru cele mai multe dintre noi, noţiunea de Doamnă presupune aceleaşi contururi şi se asociază cu Mama, cu bunica sau cu profesoare (de nevestele de politician nu are rost să vorbim că ele sunt rezultatul slefuirii mediatice, de cele mai multe ori).
Cred că fiece femeie visează în taină la distincţia unei doamne. Şi mai cred că bărbaţii din preajma noastră ar avea mai multe de câştigat dacă ar căuta să înţeleagă visul acesta al nostru, în loc să îl sfărâme după şabloane şi dimensiuni standard de fotomodel.
O îmbrăţişare tuturor doamnelor de aici!
Sunt femei imbogatite care cumpara tot ceea ce se numeste a fi “de firma”.Din colectia lor lipseste o singura “marca ” ,care nu se vinde nici la boutique, nici cel putin la magazinul de antichitati :nobletea unei doamne.
Hilary Clinton ,Michelle Obama,Condoleezza Rice sunt imaginile meteoritice ( de doua legislaturi ) ,ambitiile reci din spatele unor barbati asa zisi puternici .
Masculinitatea lor , ma duce cu gandul la o posibila viitoare tema de conversatie - DOMNI DE ONOARE -, mai ales ca avem ,mai nou pareri atat de interesante din partea domnului DOC.
As vrea sa fiu o doamna in sensul “acela” al cuvantului, dar uneori (de multe ori) abia ma simt femeie…poate pt ca imprejurarile vietii mele au facut ca a trebuit sa muncesc cat un barbat - poate chiar mai mult, pt ca a trebuit sa fac de toate in casa - ca un barbat, sa am grija sa am bani cat sa platesc toate facturile, toate ratele, iar daca vreau sa fac vreo calatorie, sa ma ocup de tot ce implica asta.
Nu inseamna ca nu am grija de mine, ca unghiile si parul meu sa arate intr-un fel…dar lucrurile astea nu fac neaparat sa fiu o doamna sau sa ma simt femeie, ci mai degraba un biet muritor cu un destin nu tocmai norocos, care trebuie sa faca de toate. Pentru toate acestea, atitudinea mea nu poate sa fie, oricat as invata sa ma straduiesc, ca a unei doamne. Asa ca…
Uneori, femei maritate, deci cu statut social de doamna, se comporta ca si cum au castigat la loteria vietii - desi poate nu e nici pe departe asa - si privesc cu oarecare superioritate spre celelalte. Unul dintre aceste “distinse” exemplare, pe care eu il vad mai degraba indreptandu-se spre a fi toapa, nu doamna, fericita ca a pus pe mana verigheta unuia, de cate ori are ocazia sa vorbeasca despre una nemaritata, nu scapa prilejul sa ii spuna “domnisoara”, chiar daca dra a trecut de jumatatea vietii, adaugand filozofic-rautacios ca nu oricine poate sa fie doamna…Stiu ca am alunecat de la subiect, dar asta am avut in gand de cand ai scris despre femei si doamne. Randurile mele zburlite, nu fac sa ma apropii cumva de atitudinea aceea de gratie, si iar uitasem pt o clipa ca o doamna nu ar spune sub nici o forma chiar tot ce gandeste.
de acord cu tine
Am crezut mereu ca in momentul in care nu voi mai putea fi o doamna sunt sfarsita…Si asta comportamental, pentru ca fizic ma feresc sa ma cataloghez ca doamna…Nu am mereu, ci foarte rar, rabdarea unui machiaj…si nici nu cred prea mult in el… consider ca frumusetea sta in sclipirea ochilor, nu in culoarea machiajului lor…Cu sau fara el ma consider la fel de frumoasa…si in acest moment lipsita de modestie.
Draga Alice, iti multumesc ca de ziua mea de nastere - cand am implinit 35 de ani - am citit rindurile scrise de tine cu atita sensibilitate. Si eu sper sa devin (daca nu sunt deja :-))) o “doamna”. Sint multe doamne pe care le admir si de la care am (inca) de invatat si le sunt recunoascatoare pentru asta.
La multi ani, Ioana! Faptul ca iti doresti sa inveti te califica deja, iremediabil, pentru pozitia de doamna. E o zi scumpa mie, in care mai am cativa aniversati dragi. La multi ani, inca o data!
Ce poate face dintr-o femeie o doamna?
Ceea ce ai descris intr-adevar e modelul de distinctie de alta data, doamnele de moda veche din Romania, din intelectualitatea interbelica, inainte de regimul comunist. Am avut astfel de matusi si rude ale parintilor ce sint in virsta, cu peste 2 generatii mai in virsta decit mine.
In alta ordine de idei, aceasta imagine se potriveste perfect femeii europene mai ales femeii franceze din vechea burghezie. Ele au un rafinament innascut vestimentar iar mai apoi pe cind avanseaza in virsta sint extrem de atente la modul cum se exprima, cum se comporta, cum zimbesc si curtoazia cu care seduc interlocutorul. Sint politetea si rafinamentul apartenentei cu care sint total de acord.
Cu toate acestea am o oarecare parere usor modificata, personal locuind pe continentul american si fiind expusa la atitea culturi, dupa cum si proverbul romanesc “cite bordeie atitea obicee”. Cred ca in ultima instanta e vorba de o simplitate bazata pe toleranta asupra celorlalti, totodata pastrind acelasi rafinament si maniere dar cu toate acestea avind doleanta fata de cei cu care vin aceste doamne in contact. Si nu in ultimul rind stilul vestimentar de buna calitate si adus la perfectiune, cam aceasta alacatuieste o doamna.
Personal eu o vad si pe Hilary Clinton in aceeasi categorie. Am respect pentru aceasta doamna.
Numai bine,
FMS.
Draga Alice,
Pentru ca mi-am permis sa incep comentariile la acest articol, cer permisiunea de a iincheia.
Acea persoana care inainte de a iti demonstra ca este femeie, iti demonstreaza ca este o doamna, aceea este FEMEIA!
Iti multumesc pentru ca …..
Pace,
Doc
In liceu aveam o profesoara de limba romana,exceptionala.Excela prin profesionalism dar şi rafinamentul o facea mareata.Mi-a placut de dansa ınca de la primul curs care l-a tinut.Felul sau de a vorbi,felul sau de a percepe şi felul sau de a se purta reprezenta,pentru mine,idealul de femeie elganta.Faptul ca era,oarecum,exigenta,o facea sa para,ın ochii elevilor sai,o zgripturoaica ın matase.Mie,ınsa,pana şi felul sau exigent de a-şi dori perfectiunea ımi placea.Mi-ar placea foarte mult sa o revad şi,sunt sigura ca felul sau de a fi şi de a se aranja,nu s-a schimbat!
Te-mbratişez,Alice!Şi tu eşti o doamna,o adevarata doamna!
A fi cu adevarat o doamna, este un lucru mare. Se zice ca nu e greu sa ajungi la o stare financiara buna, si sa impresionezi prin felul in care arati, dar e mult mai greu sa stii sa te stapanesti, sa arati demnitate, corectitudine si respect fata de cei de langa tine. Eu consider ca a te putea numi o doamna, trebuie sa simti ca intr-adevar esti. Daca cineva nu simte, ci numai crede, este o pierdere.
Sa fiti iubite!!!
Sunt de acord cu tine.
Draga Alice,
am dat intamplator de site-ul acesta si de articolele pe care le scrii. Am raspuns la un articol de prin noiembrie, care se numea cred “A insela sau nu”, un articol la care am simtit nevoia sa raspund, chiar daca nu ne cunosteam inca. Ne-ai rugat mai intai de toate sa ne prezentam, inainte sa incepem sa ne scriem. Am 42 de ani, 2 copilasi si un sot pe care nu l-am inselat niciodata, pana acum si o casnicie care nu mai merge. In articolele tale pui pe hartie, de multe ori, gandurile mele. Este minunat sa descoperi ca sunt persoane care gandesc ca si tine, care simt ca si tine, care se confrunta cu aceleasi probleme.
Imi place mult si tema articolului tau de astazi. Parerea mea este ca doamna te nasti, sau nu, dar nu poti deveni. O doamna se distinge de celelalte femei prin atitudinea fata de ea si de cei din jur, de felul cum se respecta si ii respecta pe ceilalti. Intr-adevar, un f. bun exemplu a fost Lady Diana. Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Va mai scriu in curand.
A fi doamna? Da, a fi doamna este mult mai mult decit cuvintul in sine. O doamna adevarata, nu fortata, stie sa-i atraga pe cei din jur cu blindetea si caldura inimii ei, stie sa respecte si sa fie respectata, a invatat in scoala vietii ca nu banii si hainele frumoase te fac “doamna”. O doamna stie sa intinda o mina de ajutor celui in nevoi, stie sa potoleasca spirite razvratite cu blindetea si caldura inimii, privirea ei dragastoasa te face sa te simti bine. Imi amintesc de fosta mea directoare de la liceu… Nu se nasc in fiecare zi asa femei, de o calitate si un rafinament iesit din comun. Am vizitat-o la citiva ani dupa ce am terminat liceul, si pe surprinderea mea, imi stia si numele, si acele clipe petrecute cu “Doamna Directoare” au ramas pentru mine o mingiiere, un balsam, acum cind nu mai este printre noi, a luat-o bunul Dumnezeu acasa.
O doamna iti impune respectul prin modul in care se comporta cu toti din jurul ei, indiferent daca sunt sau nu din aceeasi “clasa sociala” cu ea.
Asa cum spune cineva mai sus, nu e nevoie de siragul de perle ca sa fii o doamna… ajunge zambetul si bunul simt.
O domana de care imi aduc aminte cu mult drag, si careia ii port o mare recunostiinta este profesoara mea de chimie din liceu..si a transmis aceasta calitate fiicei ei, scriitorea Ioana Parvulescu. Ma inclin pana la pamant cu mutumire pentru tot ce am invatat de la acasta mare doamna.
Iarasi nu dorm… Nici Nadia nu doarme, vad… Va citesc. Te citesc.
La mine era normal ca nu era trecut de miezul noptii…
Tu ar trebui sate odihnesti ca ai prea multe de facut.
Si tu si Simona ati fost triste in zilele astea…
Somn usor… ca e dimineata la tine deja.
Tu esti asemeni bunicii tale, Alice draga.
Esti la fel de cocheta si rafinata, am vazut cum zambesti, am vazut cu cata gratie ridici ceasca de cafea la buze. Alunecarea fina a mainilor tale micute, atunci cand gesticulezi m-a facut sa cred ca zbori, precum un inger. Nobletea inimii si a purtarii cu cei din jur ti-am cunoscut-o, puterea de a ierta si de a intelege, neputinta de a minti, de a fura, de a insela ne-ai demonstrat-o.
O DOAMNA, esti tu.
Cristina cand ai descris-o pe Alice ai avut mare dreptate,asa este dar asa esti si tu,asa te simt eu,poate nu-mi gasesc cuvintele sa te descriu la fel de bine dar stiu sigur ca esti o mare doamna.
Multumesc Nadia.
Esti foarte draguta.
Nu arat ca o doamna…
Cand tata era mic a fost invitat la un coleg de scola sa se joace. Cand s-a intors acasa la cina mama lui l-a intrebat: “cum a fost? cum e mama colegului? E o domana?
a raspuns: Nu, nu e doamna, e asa ca tine!”
Draga mea Alice,nu pot sa dorm decat foarte putin,sincer sunt foarte obosita dar ceva…eu stiu ce,nu ma lasa sa dorm,as vrea sa pot adormi si sa ma trezesc peste cateva luni,aici cu voi prind aripi,simt ca renasc,recitesc subiecte mai vechi,imi place tot ce e aici,imi dau seama unde am gresit si incerc sa ma corectez,totul doar datorita voua,adevaratelor DOAMNE ale sufletului meu.
Cred ca orice femeie isi doreste sa fie o doamna,unele reusesc altele nu,eu cred ca in primul rand conteaza educatia,respectul fata de cei din jur,o sa dau doua example pe care le cunosc,o tanara de treizeci de ani,imbracata rafinat,cu lucruri de bun gust,la prima vedere am inghitit in gol,era superba,s-a asezat la o masa asteptand pe cineva la terasa unde lucram,in timp ce fuma desi avea o scrumiera in fata arunca resturile tigarilor jos pe gresie apoi a lasat fliltrul pe un ghiveci cu flori,a aparut un barbat mai in varsta ,s-a asezat la aceeasi masa si timp de o ora nu i-am mai urmarit,la un timp s-a facut zarva,intrase sotia dommnului respectiv,o femeie simpla,imbracata modest,a salutat pe toata lumea si s-a indreptat catre masa sotului,toata lumea se astepta la un scandal,domnul era o persoana publica si eu eram singura care nu stiam asta:)a intins mana catre femeia tanara,o mana pe care se vedeau urmele muncii de ani multi,a spus”sunt sotia si mama copiilor lui”tanara s-a ridicat rapid,ce cauti aici,tipa si vorbea ca la usa cortului,batranul domn i-a spus sa i-a loc si sa taca fiindca se face de ras,a tipat inca vreo cinci minute apoi a plecat,au ramas doar cei doi soti unul in fata celuilalt,privindu-se trist,atunci el i-a spus:Draga mea,mi-am dat seama inca o data ca am langa mine o doamna,o femeie respectabila,cred ca nu merit sa ma ierti,nu stiu ce sa spun,ti-am gresit mult,ai fi putut sa urli si tu ca ea,femeia il asculta sorbind cu inghitituri mici apa din pahar,i-a raspuns:voi fi intotdeauna mama copiilor tai dar nu si sotia ta,doamna respectabila pe care o vezi acum in mine poate doar pentru a te ierta a existat dintotdeauna,ai refuzat sa o vezi si sa o respecti,printre zecile aventuri pe care le-ai avut eu eram cea care te astepta intotdeauna dar tu uitai repede,s-a ridicat si a plecat la fel de demna cum a venit,am respectat-o mult,mi-am dat seama ca si eu aveam de luat o decizie,a fost un moment culminant in viata mea si-l retin.Intr-o fotografie poti face o confuzie intre a fi sau nu o doamna.
uau,mi-a placut mult ce ai scris, multumesc, ma ajuta si pe mine intamplarea descrisa de tine1
asta ma bucura enorm:)
Interesanta intamplare si foarte interesant este si faptul ca tu ai putut intercepta aceasta intamplare.Diferenta a fost sesizabila imediat , care dintre cele doua femei este si se poarta ca o doamna.Te poti considera o doamna , ca si cum ti-ai da un rang , dar nu te poti purta ca o doamna si asta face diferenta imediat.Degeaba te crezi o doamna , pentru ca asa te simti tu bine sa iti atribui acest lucru, daca in jurul tau lasi urme de rautate,de nesimtire , etc……sunt multe lucruri care se vad imediat si numai o persoana decenta care nu are pretentii de a fii o mare doamna observa aceste diferente.
Bravoi tie si putere in momentele de cumpana prin care treci.Si eu trec prin momente cumplite , dar gandesc cu sufletul si cu inima si nu ma las doborata de persoane care vor sa ma manipuleze si nu tin cont de durerea mea.
Nu este de mirare ca nu ai putut uita aceasta intamplare, draga Nadia. Descrie exact diferenta intre reactia unei doamne intr-o situatie f. dificila si cea a uneia care se pretinde a fi “doamna”. Nu “ambalajul” conteaza, ci continutul. Si sper ca acest incident te-a jutat si pe tine la momentul respectiv, si nu numai …
Pe mine ma ajutat fiindca eram tratata la fel de partenerul meu,nu reuseam sa ma rup,simteam ca-l iubesc dar de fapt cum puteam iubi un asemenea om?La noi mentalitatea e alta,daca esti singura (divortata,separata,vaduva)esti disponibila ,eu ma agatam de acea relatie fara sa inteleg cat rau imi facea,mi-a luat sapte ani sa trec peste acea relatie,sotul meu acum ma face sa ma simt o doamna,poate nu e romanticul la care visam noi femeile dar ma respecta si ma iubeste,iar eu ma simt implinita ca femeie.Uneori ma gandesc ca poate nu va dura o vesnicie ,ca voi fi din nou tradata dar incerc sa trec peste acele ganduri negre,traiesc ceva minunat alaturi de el.
Ma bucur pentru tine,Nadia!Ma bucur pentru starea ta de acum şi sper ca aceasta sa dureze mai mult decat ıti imaginezi tu.
Ceea ce ai descris ın monologul tau,anterior,face adevarata dovada a ceea ce ınseamna doamna.Alte cuvinte nu ışi mai au rostul!
Sincere aprecieri,draga mea!
multumesc mult,draga mea
A fi o doamnă…
http://estilat.wordpress.com/2010/01/14/a-fi-o-doamna/#more-288
Eu cred ca o doamna se formeaza inca din copilarie, prin educatie frumoasa si prin deprinderea castigarii respectului in fata celorlalti pentru suflet nobil si ochi tineri, luminosi si sinceri. Poate nu am maturitatea si experienta necesara unui astfel de subiect, dar vad colegele mele de generatie cum se pierd tot mai mult in viata degradanta a societatii, cautandu-si modele tot mai indepartate de cultura si eleganta.
Se formeaza astfel bariere greu de indepartat intre trecut si prezent, cuvantul “frumos” capatand sens de “excentric” sau de “lucitor”.
Astfel, devine foarte greu sa ai varsta prezentului si visele trecutului..
Draga Alice,
Femeia care se respecta e acea femeie plina de surprize placute. Respectul dinspre barbat ar trebui sa vina de la sine, uar respectul dinspre femeie trebuie castigat de barbat.
Cine a zis de egalitatea intre sexe, porbabil ca nu stia ce vorbeste.
Exista egalitate intre impartirea atributiilor intr-un cuplu, dar nu egalitate intre sexe.
Femeia e mai dotata intelectual. E demonstrat de stiintaca are mai multi neuroni. Barbatii sunt mai instictuali.
Cei mai buni chirurgi sunt barbati, pentru ca acolo e nevoie de instict in lupta cu timpul, iar cele mai pricepute asistente sunt femei pentru ca femeia are in ea gena de mama.
Ati vazut voi barbati in functia de Sef al unei sectii de neonatologie?
Stiai ca in primul an de viata copilul trebuie sa stea mai mult cu tatal, pentru ca relatia mama - copil se formeaza inca din pantec? Exista copii care spun prima data MAMA! e un semn ca tatal a cam ramas dator. (Majoritatea copiilor rup primele cuvinte dupa acel prim an).
Copilul striga dupa mama, pentru ca pe mama o stie mai bine, copilul inceteaza sa planga cand o vede pe mama, pentru ca pe mama o stie mai bine!
Iar toate aceste banale aspecte, pot avea aspecte negative pe viitor! Asa ca dupa 9 luni in care mama l-a purtat in pantec, e cam randul tatalui sa fie mama. Mamele trebuie sa treaca la odihna.
Ma duc sa dorm, ca ma tin de taste ca sa nu pic de pe scaun.
Somn usor, draga Alice!
Pace,
Doc
Aliceeeee!!! La multi ani,multa sanatate,intelegere,toleranta si dragoste reciproca sa-ti aduca noul an.Asemenea urari sunt adresate si cititorilor tai-cu mult drag si respect.
Referitor la tematica de azi,mm, f interesant,m-a pus pe ganduri,caci ,eu inca ma lupt cu aceasta “devenire”…tind sa devin o doamna in aadevaratul sens al cuvantului,dar trebuie sa recunosc ca, imi lipseste acea doza de rafinament care este,parerea mea,cea mai importanta trasatura pt a deveni Doamna.
A fi rafinat-se necesita putina inclinatie artistica(umpic mai mult:P)
Sunt o persoana mult prea sincera si deschisa,mai bruta sa-i spun asa,o adevarata Leoaica–nu pot sa infloresc realitatea in asa fel sa nu supere lumea din jurul meu,imi doresc sa devin mai cizelata…dar oare mai am sperante?-oare acest rafinament se dobandeste?-
Pana sa aflu un raspuns,raman cu optimismul inascut.
Va imbratises cu drag,si nu in ultimul rand o imbratisare uriasa pt bombonica ta, Iza.:)
Ce frumos ai “vorbit”,domnule Doctor,aproape ca m-ai facut sa plang deoarece,mi-am amintit de minunata mea mama pe care tata a parasit-o la cateva luni dupa ce a nascut deoarece eu eram foarte bolnava!Atatia barbati sunt…laşi,cand dau de greu se retrag ın cochiliile lor sau ışi expun punctele de vedere prin violenta!
Amuzanta descrierea starii tale!