Ghinion si noroc
La unul dintre evenimentele de presa la care am participat de curand mi-au oferit, la plecare, un ghiveci cu un ficus. L-am refuzat, instinctiv, aproape nepoliticos. Apoi mi-a fost rusine.
Intr-una dintre garsonierele sarace in care am stat cu chirie am gasit un ficus mare si frumos, pe care l-am ingrijit cu rabdare si cu dragoste. Mi-am plans peste frunzele lui cerate si mari toate iubirile chinuite pe care le-am trait atunci. L-am facut confident al tuturor deznadejdilor mele. La aproape doi ani de cand locuiam acolo, o prietena mi-a spus ca ficusul imi aduce ghinion. Ca oricine stie ca nu e bine sa tii ficusi in casa si ca se mira ca nu mi-a mers inca si mai rau. N-am crezut-o, dar cand, la scurta vreme, m-am mutat de acolo, parca dintr-o data mi s-a rasturnat norocul.
Nu imi tin degetele incrucisate cu ale iubitului meu atunci cand mergem de mana, pentru ca faceam asta pe vremuri cu un om pe care l-am iubit mult si l-am pierdut. Nu sarut pe pleoape pe niciunul dintre dragii mei dragi, desi uneori ma induioseaza somnul lor linistit. Dar stiu ca e un gest de despartire.
Port cu mine toate ale mele, inclusiv superstitiile mele absurde. Imi tin mereu cu mine superstitiile caraghioase, de teama sa nu chem din nou tristetile asupra mea. Sunt sclava lor, asa cum sunt sclava temerilor mele de a nu fi parasita, de a nu ramane singura din nou, de a nu fi inselata. Probabil ca nu am sa ma vindec niciodata de tot. Asa ca n-am sa ma intorc, spasita, dupa cearta, asa cum nu ma intorc acasa nici dupa obiectele uitate, n-am sa fluier de dor, chiar atunci cand imi va fi cumplit fara cei plecati, pentru ca asta atrage si mai multe singuratate, si am sa-mi franez mereu fericirile cu trei pasi dati inapoi in fata fiecarui gand sau motan negru…
Comentarii
99 Comentarii la “Ghinion si noroc”Trackbacks
Altii zic despre acest post...-
[...] De acum tu nu vei mai avea nevoie. Ea va fi ingerul tau pazitor. Ai grija de ea. Merita!” Ma gandesc mereu ca tot ce imi propun, imi propun ca sa-mi iasa. Si imi iese! Am trecut prin prea multe si chiar cred ca sunt ALES. ….. Am casa plina de plante, pe care le ingrijesc cu drag, indiferent de ce spune gura lumii, am o pisica neagra taciune care s-a dovedit cu noroc, caci, a stiut sa aleaga intotdeauna oamenii buni de oamenii rai chiar daca eu am refuzat sa-i iau in …read more [...]
Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
mama are un ficus demult…de cand ma stiu eu e in casa
Fiecare om are superstitii dar depinde cum privesti problema.
De exemplu se spuneca daca iti taie calea o pisica ai ghinion. Dar se zice ca pe timpul potopului, diavolul incercand sa zadarniceasca planul lui Dumnezeu a sabotat arca lui Noe aducand sobolanii. Dumnezeu a creat un revers – pisica. Si atunci cum poate creatia lui Dumnezeu sa poarte ghinion? Asadar daca iti taie calea o pisica, vei avea o zi minunata.
Nu am ficus in casa, am si eu unele superstitii in care cred, ai dreptate….
cine este superstitios crede in tot ce nu este bine,cu ficusu ,ca am visat noaptea urat si mi merge rau azi sau ca mi a trecut pisica calea eu cred in astea ,dar fratele meu mai mare nu crede in asa ceva si ma cearta de multe ori ca sunt superstitioasa
din cate stiu ficusul aduce ghinion
Sunt multe superstitii, dar eu am incredere in Dumnezeu ca totul va fi bine!
nu cred in superstitii, din contra, mi se par niste lucruri decare ne legam atunci cand ceva nu merge bine. am auzit tot felul de chestii: ,,Nu am luat examenul pt ca mi-a trecut o pisica neagra calea, am spart oglinda, deaceea nu m-am casatorit pana la varsta aceasta, etc”, nu cred in asa ceva. Din contra, de fiecare data cand am uitat ceva m-am intors sa-l iau si nu mi s-a intamlat nimic rau. tin minte ca odata, cand eram in liceu a cazut intr-o marti data de 13. Mama m-a zapazit, sa am grija la scoala, sa am grija cum trec strada si tot asa. In ziua aceea am luat numai note mari, am gasit niste bani si m-am impacat cu prietenul(de atunci) cu care eram certata. asa ca ce atata superstitii. sunt zile in care nu e marti, nu e 13, nu-mi trece mata calea si imi merge numai prost. Cand este sa se intample ceva… buna sau rau…. se intampla pur si simplu… fara motiv.
Nu stiam ca ficusul aduce ghinion…dar nici nu prea cred in superstitii.
Trebuie sa gandim pozitiv. atunci norocul v-a veni langa noi,sa ne gandim la lucruri frumoase nu la cele urate.
sunt superstitioasa. dau 3 pasi inapoi cand vad un motan negru, nu ma intorc atunci cand uit ceva sau mai la toate examene importante am scris cu acelasi pix.
eu nu cred in superstitii daca ai noroc ai daca nu nu
Si eu sunt foarte superstitioasa….din pacate…
asa se zice ca ficusul aduce ghinion….chiar asa o fi?
Eu nu sunt superstitioasa.
Si eu sunt ff superstitioasa si fata mea ma cearta pt asta.
norocul ti-l faci singur!
toti avem cate o superstitie, important e sa nu ne conducem doar dupa ele!
si eu sunt superstitioasa,cred in tot,si eu am auzit ca ficusul aduce ghinion,dar nu am nici un ghiveci cu ficus in casa tocmai din cauza asta nu stiu cat de adevarat este
Nu putem sa ne lasam viata condusa de superstitii…e suficient ca o data sa ne intoarcem dupa ceva uitat in casa si sa nu patim nimic in acea zi, iar “blestemul va disparea”…
eu ma consider o norocoasa!
fiecare cu superstiile lui…
nu cred ca [plantele pot aduce ghinion
Eu am un ficus satirat si unul nesatirat(i-am adus din Grecia)
eu nu am stiut ca ficusul poarta ghinion… si eu am ficus acasa si norocul nu ma ocoleste.
eu nu cred in superstitii
O planta nu poate aduce ceva rau.
exact. nu stiu de unde apar superstitii de tot felul…
Iti multumesc de aceasta poveste. Chiar nu stiam ca poarta ghinion cactusii, care sunt florile mele preferate. Cred ca am sa ma despart de ei, ca si-asa n-au inflorit. Poate o sa-mi mearga mai bine.
Si cu pupicul pe pleoape nu stiam. Mi-e asa drag sa-mi pup bebeul cand doarme…
S-a creat aici o lume. O lume frumoasa. Sunt mandra de asta, asa cum sunt mandra si de prietenii mei de pe celalalt blog. Dincolo de toate cusururile si slabiciunile mele eu sunt un om bun si atrag oameni buni. E cel mai frumos dar al meu. Intalnirea cu voi, oameni frumosi, pe care nu va cunosc, dar care aveti suflete in care ma regasesc.
Multumesc pentru cuvintele acestea,calduroase!
Eu nu prea am tinut cont de superstitii şi nici toate traditiile nu ımi plac pentru ca,unele dintre ele,mi se par chiar hidoase.
Despre ficuşi nu ştiu prea multe(cum ca ar atrage ghinionul sau…) dar cand am fost ın Turcia,ın Mersin,am vazut ficuşi crescuti pe margini ale strazilor(copaci superbi) ceea ce m-a uimit(pana atunci nu vazusem decat ficuşi ın ghivece,nicidecum copaci).Ce ar trebui sa ınsemne acest lucru?Ca oraşul este un atragator al ghinioanelor?Ma ındoiesc deoarece tot ce am vazut ın acel oraş m-a uimit.M-am ındragostit de Mersin,a fost o dragoste la prima vedere…cred ca este cel mai frumos oraş din Turcia.İstanbulul nici nu se compara cu el!
İar am deviat de la subiect!
Va ımbratişez,pe toti!
Alice scumpo,daca este vb de iubire-simte(nu cugeta),crede..nu cerceta!
Alice,incearca pt o secunda ,sa-ti imaginezi ca IUBIREA noastra este precum anotimpurile naturii,intr-un singur om.
-EL este SOARELE si ne mangaie,ne incalzeste,ne lumineaza si ne orbeste in acelas timp,si ne face atat de fericite/ti.
-EL este PLOAIA,si se manifesta cu slabiciune fata de noi,ne “mangaie” cu tunete si fulgere,sau chiar stiu (unii)sa si lacrimeze,precum ploaia,peste umarul nostru.
-EL este TOAMNA,frumoasa toamna care aduce cu ea melancolia,ei oare nu asa este si cand iubim,ne amintim de dragostea traita cu intensitate,pe malul marii VARA!
-EL este acel “fulg de nea”care ne aminteste de IARNA cand orice am face, EL ramane distant si atat de rece incat aproape ca ne incheata vinele in noi.
Daca privim din acest punct de vedere,parca parca,suntem capabile sa trecem mai usor peste “greutati”
Un zambet pt tine.
Iar se incing spiritele pe aici.
Cred ca fiecare avem micile noastre obiceiuri, tabieturi, sau cum sa le spun apucaturilor de tot felul…eu, recunosc, am…dar ce este benefic pt mine, nu este pt altcineva si tot asa. Cu tot cinismul de care ma cred in stare, stiu, de exemplu, ca nu am mai imbracat haina in care am avut un esec, ca am tinut in dulap pana am aruncat-o, pe alta in care eram cand am aflat o veste proasta, iar exemplele ar putea continua. De unele apucaturi nici nu imi dau seama. Ma intorc fara probleme din drum, dar am iubit nebuneste un tip care nu ar fi facut niciodata asta. Fiecare avem un “ceva” de care ne legam, o poveste care ne-a marcat si care ne determina sa gandim intr-un anumit fel intr-o situatie din viata.
Am o singura superstitie.
Tot ce este mai bun si mai frumos pe aceata lume, imi este destinat mie. Si ghici ce! Persoanele din jurul meu se triaza singure.
Dumnezeu mi-a trimis un inger si mi-a spus: “Daruieste-i ingerul tau pazitor. De acum tu nu vei mai avea nevoie. Ea va fi ingerul tau pazitor. Ai grija de ea. Merita!”
Ma gandesc mereu ca tot ce imi propun, imi propun ca sa-mi iasa. Si imi iese! Am trecut prin prea multe si chiar cred ca sunt ALES. Daca si voi ati fi trecut prin cate am trecut eu, ati fi indreptatiti sa credeti la fel. Asa, o sa credeti ca sunt eu putin vesel. Hahahahahaha
Va saluta din picioare,
Doc
Te respect.
P.S.
-trebuie sa-ti multumesc pt postarea pe care ai facut-o de curand,referitor la Karma si Dreptul Divin.
Stiam ca ,nimic nu este intamplator!
Pisi x3
Stimabila,
Buna de tot cartea. Important e sa stii ce sa crezi din ea. Daca o sa crezi tot, te-ai dus. Si nu te mai intorci. Am recomandat aici, pentru ca am stiut ca poate prinde.
O sa mai recomand prostii d’astea. Ahahahahaha
)))
Aveti o conduita decenta aici “In Cafenea” si va multumesc pentru asta,
Va saluta din picioare,
Doc
“O sa mai recomand prostii d’astea”-:)))
Simpatic si galant,mereu.
Va contrasalut!
Pisi x3
Si eu am aceeasi superstitie, Doc
Baiatul meu mai mare, Victor, a primit un pui de ficus de la cineva cand s-a nascut. Au crescut impreuna; cand a facut primii pasi, Victoras a cazut peste el si l-a rupt, dar ficusul si-a revenit repede, ba chiar s-a ramificat din locul unde se rupsese si a devenit mai frumos. Si baiatul cel mic, Radu, a primit un pui de ficus la nastere, iar acum are 9 ani si ficusul sau a crescut foarte mare si frumos. Al lui Victor este si mai mare, a ajuns pana in tavan. Copiii au crescut impreuna cu copaceii lor si ficusii nu au avut niciodata o influenta nefasta…dimpotriva, ambii baieti au fost si sunt extrem de sanatosi, frumosi, inteligenti, talentati si norocosi
Este f. adevarat ca modul in care gandim si atitudinea pe care o avem ne influenteaza destinul. Insa voi nu ati avut niciodata senzatia ca in ciuda eforturilor voastre si a luptei de zi cu zi, lucrurile pur si simplu nu va ies cum ar trebui?
Nu ati avut niciodata o boala cu care sa luptati si cu care sa nu o scoateti la capat?
Nu ati avut niciodata joburi de 2 lei, sefi tampitzti si usi trantite in nas?
Lucrurile astea, in momentul in care sunt repetitive (sau genereaza din unul din altul) sunt influentate de energii negative care ne guverneaza viata. Ele exista din pacate si trebuie sa le constientizam, identificam, eliminam.
Prin articolul prezent ai reusit sa atingi un punct nevralgic tuturor, scumpa Alce: increderea si stima de sine.
In filmul “The Secret”(2007) (care da raspunsuri multor intrebari si framantari firesti, cu care fiecare dintre noi se confrunta zilnic; film pe care il recomand tuturor) spune clar:
“Cum gandim, asa traim! Cum gandim, asa suntem!”
Increderea si stima de sine sunt esentiale in viata unui om.
Vrem o viata mai buna?
S-avem incredere in noi atunci. Nu-ntr-o pisica neagra, numarul 13, cactusi si ficusi, canale cu 3 si 7 gauri, gunoiul dus seara, spalatul pe cap lunea si altele.
Sa renuntam fara nici o unda de regret si cu toata increderea in noi la toate aceste superstitii absurde, care ne fac sclave, nu stapane pe viata noastra.
Noi suntem adevaratele stapane ale vietilor noastre! Nu pisica! Nu ficusul! Nu gunoiul! Nu parfumul! Nu rochita! Nu numarul 13! Nu galeata goala! Nu anul 2012! Nu criza economica mondiala! Nu incalzirea globala! Nu cataclismele naturale!(v. cutremurul recent din Haiti, tsunami) Nu seful! Nu mama! Nu tata! Nu bunicul! Nu bunica! Nu! Decat Noi!
Sa ne formam si intarim zilnic increderea de sine corecta.
In noi! In Dumnezeu!
Adevarata putere e in noi, nu-n superstitii.
E adevarat ca e mult mai usor sa aruncam vina pe pisica (cu toata pleiada), decat sa facem un efort sincer de autocunoastre si introspectie interioara.
Hai sa nu fim superficiale tocmai cu noi insene. Meritam mult mai multa atentie din partea noastra, mult mai multa incredere.
Noi suntem cu mult mai mult decat pisica neagra, decat ficusul, decat cactusul, decat numarul 13, decat gunoiul dus seara, decat parfumul, decat galeata goala…, decat chiat toate acestea adunate la un loc.
Noi suntem OAMENI!
S-avem incredere in noi. Mereu. Si-n Dumnezeu.
Cu toata dragostea mea sincera pentru om, pentru noi toate,
Carmen
Carmen Nicolas, te salut si te sustin in ceea ce ai scris. Si acum si altadata. Numai bine.
Iti dau si eu binete cu bunatate, Moi.
Ramanem impreuna alaturi de Alice.
Si la bine. Si la greu.
Mama mea avea o vorba “se uita cu ochi rai”, si-am mostenit-o, ma feresc de acesti oameni, este adevarat ca pe unii ii descopar destul de tirziu, dar tot ii bine. In rest sunt prea multe lucruri si fapte cu care, ar trebui sa-ti bati capul, zile, numere, culori..Trebuie sa fii temperat in toate. Cred ca lucrurile la care tii ti-aduc linistea si fericirea. Acum am doua fiinte puternice, una mie/una tie ce stau fata-n fata. De le-ai vedea, Carmen ce frumosi sunt, poate o sa-l vezi, sunt sigura, sa fii puternic.
Felicia, daca am inteles corect, e vorba de doi baietei? Gemenii tai?
Sa fiti sanatosi si fericiti impreuna mereu.
Ori fi gemeni, nu stiu inca..(smile) draga mea Carmen, sa ne mai descretim fruntea acum de dimineata. Dar au o trompeta..si-s puternici, ai sa-i vezi si-ai sa simti greutatea lor cind ne vom intilni la vreo cafea intr-un club, macar virtual.
Daca m-ai face sa si inteleg despre ce/cine este vorba…:-)…
Alice, eu cred ca ar fi trebuit sa iei ficusul (ca sa nu fii nepoliticoasa) si sa-l daruiesti unei persoane despre care crezi ca ar avea nevoie de el, asa, din altruism
).
Nu stiam pina la citirea acestui articol ca ficusul ar aduce ghinion. Cred ca am cui sa-l dau pe-al meu, chit ca acum ii cad frunzele, este cam degerat. Cineva l-a scos afara.
Este adevarat ce zic unii “specialisti” ca doar femeile nesigure se tem sa nu fie inselate sau sunt prea geloase sau posesive? Eu am inceput sa cred asta despre mine fiindca cea mai mare temere a mea este sa nu pierd iubirea , atentia sotului meu , dar tu Alice care cu siguranta esti o femeie puternica , realizata, de ce sa te temi de acest lucru? Sau cei care au zis asta au gresit. Pur si simplu nu accept sa imi pierd iubirea, totul se invarte in jurul LUI, si doar fidelitatea si bratele lui ma fac cu adevarat fericita? Sunt o femeie slaba?
Buna, raspund la intrebarea ta:
siguranta de sine nu are legatura cu realizarile profesionale sau cu succesul. Succesul e pe hartie in diplome si siguranta de sine e in cap. O persoana poate fi foarte apreciata in meseria ei dar sa fie timida si retrasa si nesigura pe ea. Din contra am intalnit persoane care nu ausesera posibilitatea sa termine liceul si nici alte studii, cu meserie tesator covoare, foarte sigure pe ele si increzatoare in destinul si capabilitatilor lor, fara sa fie speriate daca un barbat le-ar parasi cumva, fara sa fie nesigure ca alte femei au mai multe studii sau arata mai bine sau au mai multe calitati si ar putea sa le atraga sotii sau prietenii. Si tocmai ele atrageau barbatii care le erau fideli si le respectau!
Ti-as recomanda sa ai mai multe incredere in tine si sa fii mai optimista, sa-ti dai seama de valoarea ta ca persoana individuala, nu in raport cu “el”.
Nu sunt superstitioasa sau poate doar incerc sa nu fiu,la fel ca si tine Alice uneori traiesc cu teama ca voi fi iar inselata ,parasita,imi este frica de trecut si ma gandesc daca nu superstitiile mele de atunci m-au facut sa sufar atat.Omul aflat in situatii critice poate fi foarte naiv,la fel mi s-a intamplat si mie atunci,credeam in toate prostiile dar de fapt eu trebuia sa cred intr-un singur lucru,puterea Lui Dumnezeu!
Acum nu am ficus dar chiar imi doresc unul in schimb am cactusi,imi plac si nu o sa-i arunc,am o gramada de flori si le iubesc pe toate,cat despre temerile mele e deajuns ca sotul meu sa ma priveasca si sa-mi surada si imi dau seama cat de mult gresesc,nu,nu o sa las temerile sa-mi distruga viitorul,sunt o norocoasa!
Esti o luptatoare, Nadia. Te salut, cu drag.
Si eu pe tine draga Moi:)
Stimata doamna Nadia,
Spuneti ca nu veti lasa temerile sa va distruga viitorul. Cu toate astea va ganditi la ele. Fiti optimista! Ajuta mult. Viata e atat de usoara. Are 21 grame.
Va saluta din picioare,
Doc
Da. 21 grame. Dar 21 cu greutate. Altfel de greutate. Pline de uimiri, culori,senzatii.
Ma inclin in fata salutului dumneavoastra,
L.
am recunoscut ca incerc,nu reusesc intotdeauna dar imi dau silinta,si eu va salut si va doresc numai bine.
eu cred mai degraba in superstitii personale decat in cele generale…
pentru ca intre timp aflasem ge puterea gandului…
pisicile negre erau asociate cu vrajitoarele… da mie imi plac, asa ca nu le iau ca semn de ghinion…
am avut si eu o pereche de cercei de examene, dar cand i-am pierdut mi-am luat in continuare examanele cu aceleasi note…
am si eu cateva superstitii personale pe care stiu ca eu le-am creeat… si pana nu le dizolv accept puterea lor asupra mea, putere pe care tot eu le-am dat-o…
asa ca daca tu crezi ca ficusul iti poarta ghinion, asa e, si bine ca nu l-ai luat
si o superstitie-soua nu face rau nimanui, atata timp cat nu afecteaza parti importante din viata sau relatiile cu ceilalti…
Mi-e frica de superstitii pentru ca, mi-ar ingradi libertatea, mi-e frica de dependente din acelasi motiv!
Noroc sau ghinion….bine sau rau e alegerea pe care putem sa o facem, iar ceea ce urmeaza e responsabilitatea alegerii (daca consideram ghinion atunci urmeaza o alta alegere, daca e noroc atunci ar trebui sa-l fructificam sa tina cat mai mult)
Draga Alice,
S-ar putea sa ai dreptate…Am stat si eu intr-o garsoniera timp de f. multi ani si aveam un ficus. Din pacate in acest ani mi-a mers extrem de prost pe toate planurile: profesional, sentimental, al sanatatii… Desi faceam tot posibilul sa indrept lucrurile, sa imi mearga bine, simteam ca lupt cu morile de vant.
Nu sunt supersitioasa dar ceea ce spui tu e f. posibil. Spre sf. perioadei in care am locuit acolo, ficusul s-a uscat si nu si-a mai revenit. Ca un facut, la scurt timp m-am si mutat intr-un apt. frumos, problemele de sanatate incep sa se rezolve si simt ca viata mea incepe sa se schimbe.
E valabil si pt. cactusi – aduc saracie.
Nu cred ca a fi o femeie moderna exclude in totalitate superstitiile. Traim intr-o societate cu un puternic background traditionalist, conservator. Majoritatea dintre noi inca avem o bunica, o mama sau o matusa care traieste respectand vechile reguli, si chiar daca vrem sau nu, unele lucruri, precum superstitiile, sunt preluate si de catre noi si sunt transmise mai departe, cu toate ca de cele mai multe ori nu ne ajuta cu nimic, ci mai degraba ne complica viata.
In ceea ce ma priveste, am si eu anumite superstitii de care tin cont uneori… insa nu pot spune ca daca n-am respectat una din ele si apoi mi s-a intamplat ceva nefast, a fost din cauza asta. Aici cred ca e mai mult vorba de autosugestie decat de faptul ca aceste superstitii ar fi reale. Incercam sa dam explicatii pentru raul care exista in viata noastra, rau care uneori ni se pare cu adevarat nedrept, iar in aceste conditii, ultima explicatie plauzibila ar fi ca ne-a trecut calea o pisica, ca ne-am intors din drum, ca e marti sau vineri, ca e a 13-a zi a lunii etc… Cand punem problema asa poate suna total pueril sau chiar inapoiat. Dar aproape toate avem frici irationale… si incercam sa le amagim cum putem.
Nu cred in superstitii. Intr-o zi am plecat la cumparaturi fara portofel,noroc ca m-am verificat in timp ce coboram scarile si normal ca m-am intors dupa el,doar nu era sa plec fara bani la mine! Daca ne ghidam viata dupa superstitii devenim sclavele lor. Depinde de fiecare cum crede,daca crezi ca ceva iti aduce ghinion,asa se va intampla,daca nu dai importanta totul va merge bine! O zi buna tuturor!
Si eu am fost plina de superstitii, pana m-am oprit la un moment dat si mi-am dat seama ca ghinionul sau norocul meu nu are nici o legatura cu superstitiile. Am casa plina de plante, pe care le ingrijesc cu drag, indiferent de ce spune gura lumii, am o pisica neagra taciune care s-a dovedit cu noroc, caci, a stiut sa aleaga intotdeauna oamenii buni de oamenii rai chiar daca eu am refuzat sa-i iau in seama instinctele, locuiesc la apartamentul 13, ma spal pe cap atunci cand e nevoie. Cred ca toate superstitiile noastre vin din frica. Atata timp cat vom intelege ca suntem responsabili pentru faptele noastre, superstitiile vor pleca definitiv din viata noastra. Si, ca exista cineva acolo sus care are grija de noi.
Draga Alice, si eu sunt o victima a superstitiilor.nu suport sa imi iasa careva cu vreo galeata goala in cale, nu duc gunoiul seara ca nu stiu ce se mai intampla, urasc sa viu nevoita sa ma intorc din drum si cand nu e neaparata nevoie nu o fac bla…bla. este atat de obositor!si mi s-a intamplat de atatea ori ca toate aceste superstitii sa nu se adevereasca.totul este in mintea noastra si depinde de noi cum controlam toate acestea.hai sa fim seriosi…bogatia in casa nu depinde de galeata dusa seara la gunoi sau de firimiturile pe care le arunci tot seara de la fereasta.si mereu lupt cu mine, si imi spun ca nu trebuie sa cred in asa ceva.si stii ce mi se intampla? sunt mai relaxata,mai increzatoare si chiar daca imi iese o pisica neagra in cale nu mai fac trei pasi inapoi ci imi zic:k,mergi inainte o sa ai o zi minunata1 va pup.
Hai serios acum, articolele astea sunt scrise la misto? Parca mai acu cateva zile eram pline de inteligenta si moderne vai Doamne, iar acu ii dam cu supersitiile. Pai nu prea se pupa una cu alta neam! Hotarati-va, si cele care comentati, ca dati senzatia cititorilor ca comentati doar sa cantati in struna. Sau chiar asa o fi?
Am uitat sa specific ca nu cred in tot felul de superstitii. Am avut nunta pe 13 Mai, iar ziua de 13 mi-a adus numai noroc de cate ori am avut vreo incercare in acea zi. Apoi, de intors din drum ma intorc frecvent, ca imi cam uit lucruri cand ies pe ushi – deh, varsta poate. De alte superstitii nu imi mai amintesc acu.
MoiJe, imi permit sa te intreb ce te-a determinat sa-ti alegi un astfel de pseudonim? Sper ca nu este ceva tendentios in el.
Azi a fost foarte frumos la noi. Nu a fost gerul din Moldova dar a fost un frig cu ninsoare de dimineata devreme si cu soare de zapada in restul zilei, desi toata ziua de azi e vineri 
). Dintr-o culegere de poezie si proza suedeza intitulata “Soare de zapada ” va daruiesc, o poezie:
“In timp ce traim
in deplina armonie unul langa altul
lucram, dar tot atunci, la despartirea noastra:
doua nedeslipite gravuri
ale Vietii si Mortii.
Daca cineva trece de la un perete la celalalt
al aceleiasi camere : traieste
in timp si in lume.
Ne tinem unii de altii, purtam cuvinte
patrunse de-o luminoasa putere electrica
care ne-ndeamna sa infruntam alte riscuri
ca dansatorii pe sarma.”
Jan Ostergren
Weekend placut,tuturor!
Este fix treaba mea de ce am ales un nickname sau altul. Dar tu de ce cu atata tendentiozitate ai ales Moi?
La mine e soare si destul de cald, bine ca nu e ger. In rest, poezioara e draguta, dar cred ca s-a pierdut mult la traducere. Sigur e mai profunda in limba originala.
Scuza-ma, MoiJe, dar am zambit cand am citit si de aceea am scris. Pseudonimul meu l-am ales pt. ca iubesc franceza. Imi pare rau daca te-am suparat, dar asa am perceput. La mine nu e nici un fel de tendentiozitate, sincer. Cred ca orice lucru e mai profund luat original. Traducerea este facuta de Ion Milos si cartea a aparut in editura Cartea Romaneasca, 1987. Noapte buna!
Si eu iubesc limba franceza, pe care am invatat-o de la 4 ani. Iti raspund aici pentru ca vad ca la mesajul tau nu se mai poate da reply. Scuze de ton, mi s-a parut ca vrei sa intzepi… Nici la mine nu e nimic tendentios in alegerea nick name-ului, doar ca pe unele forumuri/bloguri nu ma pot inscrie doar cu Moi ca e prea scurt, asa ca le-am alipit pe cele 2.
Nu e un articol despre superstitii…Ci despre curajul de a evidentia propria individualitate si de a o asuma! Pacat ca nu oricicine intelege!…Dar probabil tocmai asta e ideea, sunt scrise doar pentru cei care inteleg!…
Ce pacat, ca intr-o zi asa de frumoasa, unele dintre noi nu avem altceva de facut decat sa ne dezvaluim rautatea…. pacat. Dar mai stiu ca un suflet caruia i se ofera si primeste iubire nu are timp de pierdut cu rautati din astea, etichetari si jigniri!….
Nu prea are a face asumarea propriei individualitati cu nestiinta care sta in spatele superstitiilor. Daca acum citeva sute de ani erau explicabile (prin nestiinta oamenilor in acele vremi), acum sunt chiar jenante. Chiar atat de nestiutori sa fim, unii dintre noi?
Ah, blogul este exclusiv pentru femei? Nu am stiut. Dar tot nu o sa ma retrag. Si intr-adevar, sa vezi in scrisul altora rautate doar pentru ca nu iti impartasesc parerile… e rautate, clar.
Peace, man!
…si cu ce ai o problema, cu struna sau comentariile?
Cu faptul ca majoritatea articolelor par scrise doar ca sa faca audienta, nu prea se potrivesc unele cu altele, se contrazic chiar. Iar comentariile cu pupaturi cu rice pret probabil ca sunt scrise de prieteni. Da, pe un blog personal e si normal. Doar ca un cititor din afara, ca mine, nu intelege de ce toata lumea e de acord cu toate articolele, cand ele se chiar contrazic de la o saptamana la alta. Atata tot.
Ei si ce daca?!,daca mie imi place sa cant in struna?-care-i problema ta?,uite aici la coffechat gasesti un simpatic Doctor,poate are vre-un remediu pt matale,stimate cititorule nedumerit!
Dar de “sustinere”? ai auzit vreodata?–hahahaha…
Si ce melodie faina iese…Feel the rhythm..:)Ne bazam pe tine sa nu fii de acord…Daca toate lucrurile din viata noastra ar avea cursivitate, ar fi ok…te anunt ca nu citesti capitole dintr-un roman…
Va salut si eu “umil”…si la naiba, iar sunt de acord!:))
Nu e bine sa credem in superstitii, pentru ca la un moment dat vom deveni obsedati de ele. Daca gandesti pozitiv, doar lucruri bune vei atrage. Dovedit la mine!
Ssi eu port cu mine superstitiile mele absurde
De unele m-am vindecat cred dar rochia cu care mergeam la examen am adus-o cu mine aici (nu ma mai incape din pacate) si o privesc inaintea oricarei prezentari imporatante pe care o am de facut… si am si acum parfum din acela care imi trebuia la examenele din facultate.
Am renuntat la a “nu scoate guniul din casa seara ca scoti norocul din casa” si “nu spala lunea ca e rau de urat…” cum spunea bunica nascuta in secolul 19…
Norocul meu e ca nu are nimeni prin jurul casei mele pisici negre care sa imi treaca prin fata cand plec la servici dimineata ca cine stie cate serviciii as fii pierdut.
Am invatat cu timpul ca trebuie sa iau in considerare primul impuls caci intotdeauna a fost adevarat.
noapte buna
M-ai facut sa rad cu lacrmi.
Iti multumesc:-)
Si Doc are acest dar de a ma face sa rad instantaneu cu tot sufletul.
Pana una alta trebuie sa avem fun pe aici pe blog… ca daca toate discutiile noastre ar fii serioase, pline de filozofii sau pur si simplu ne-am pune mintea sa contrazicem pe oricine unde am ajunge…
Ma bucur ca ai ras… sper ca am inveselit-o si pe Alice
Mereu ma inveseliti. Sunteti ca soarele! Va sarut pe raze:)
Este benefic pentru mine sa stiu ca lumea rade. Este de 2x mai benefic sa stiu ca rade si (din) cauza mea.
Va saluta din picioare,
Doc
Mai poti de-atita ris si munca? Off, greu si sa rizi mai tot timpul, dar probabil ii frumos si-ti place.
Munca facuta cu dragoste, pasiune, bucurie e o sarbatoare permanenta. Incearca si tu. E sublim.
Daca nu radeam, astazi eram mort. Daca nu glumeam, astazi eram mort. Asa, traiesc si fac in continuare asta. Am avut si am in continuare profesori de geniu.
Va saluta din picioare,
Doc
Subscriu lui Doc:
Viata traita fara bucurie e una moarta.
Eu o prefer bucurandu-ma de ea.:-)
Munesc cu placere, dar incaperea-i spre nord orientata si-i intunecoasa uneori si vad ca nu se simte prea bine psihicul meu, dar de-acum se lumineaza si sper sa fie mai bine.
Mi-a placut asta cu “parfum din acela care imi trebuia la examenele din facultate”…asa este, si mie imi trebuie unele mici nimicuri de felul asta, ca sa ma simt cumva mai bine inaintea vreunui pas daca nu important, cel putin diferit, special.
eu zic ca ficusul e o floare si isi are rostul sau de infrumusetare.Sa nu ii dam puteri mai mari decit are.Si orice in viata are puterea pe care ii o atribuim.Daca prietena zice ceva,auzit de la altcineva si tot asa nu inseamna ca e si adevarat.Daca se potriveste pe temerile noastre parca am incepe sa credem ca acel ficus e responsabil de necazurile noastre.Chiar nu s-a intimplat nimic bun in perioada cu ficusul?Daca nu,macar puteti sa o luati ca experienta de viata acea perioada,in care v-ati reformulat anumite principii de viata,v-ati pregatit mai bine sufleteste,etc si ulterior ati avut revelatia unei mari iubiri.
Ghinioanele,singuratatea si altele neplacute apar nechemate.Fac parte din viata.Acum zic si eu-sa nu le dam putere mai mare decit o au iar daca apar sa vedem cum le abordam.
Alice, ai venit pe terenul meu aici. Nimeni nu poate sa aiba mai multe superstitii decat mine si sa se teama nebuneste de ele ca mine.
Am lipsit de la scoala toate zilele de 13, ma dau bolnava de la serviciu in zilele de 13, martea si vinerea pana in pranz nu-mi pun in agenda nimic important, pasesc mereu cu dreptul cand ies din casa, din birou…si cate si mai cate.
Sunt sclava lor.
Dar oare cum poti trai asa? Chinuitor si absurd mi se pare acest crez cum ca o planta sau o cifra pot avea o semnificatie reala in viata noastra…
Stimabila,
Daca recunosti cu buna stiinta ca esti sclava a ceva/cuiva, atunci dispare ideea de a fi sclav.
Poate doar prizoniera in libertate. Superstitii de bine, n-aveti?
Va saluta din picioare,
Doc
Inceputul povestii tale, Alice, imi aminteste de o intamplare haioasa, de acum cativa ani, cand am primit in dar un cactus (cunoscut fiind faptul ca nici o floare in ghiveci nu supravietuise). Si s-au gandit dragele mele sa imi ofere un cactus, renumit fiind prin faptul ca poate supravietui si in conditii vitrege.Ei bine,nu…n-a supravietuit, cu toate ca am incercat sa am grija de el.Imi plac florile la nebunie, dar nu ma pricep deloc sa am grija de ele…
Hmm…superstitii n-am…am doar o teama teribila de esec, de singuratate.Probabil ca si atunci cand suntem fericiti se strecoara undeva intr-un colt al sufletului teama poate egoista de a nu-i pierde pe cei dragi….
Incerc insa din rasputeri sa traiesc clipa, sa ma bucur de ea, fara a ma mai gandi la consecinte, sa vad fiecare experienta dureroasa ca fiind un pas inainte. Nu reusesc mereu sa mentin echilibrul intre zbucium si fericire…Sa vedem ce ne aduce ziua de maine…
O zi superba tuturor…doar vine weekendul..:)
Poti sa-ti faci un talisman al tau care sa-ti poarte noroc si sa te apere de toate superstitiile in care crezi:-) Alege un obiect drag, du-l la un preot sa-l binecuvanteze, acorda-i atentie si incarca-l cu energia ta pozitiva si crede in el si de cate ori ai probleme vorbeste cu el. Nu-s superstitioasa…am ficus in casa, am pisica neagra, ma intorc din drum de zece ori daca este nevoie si cred ca toate astea sunt doar in sufletul si in mintea noastra. Frica nu ne lasa sa traim 100% ne tine inchisi intre ziduri. Vizualizeaza zidurile si de cate ori ai probleme sparge-le cu ura!