Greseli de parinti
Inainte sa nasc cel de-al treilea copil, am facut o lista de greseli comise dupa nasterea copiilor mai mari si mi-am dat cuvantul ca nu le voi repeta. Inainte ca fetita mea sa implineasca o luna, am incalcat deja jumate dintre ele, iar cealalta jumatate va fi, mai mult ca sigur, doborata si ea in curand.
Una dintre cererile fruntase de pe propria mea lista prevedea ca pruncul sa doarma intotdeauna, dar in-tot-dea-u-na, in camera sa. Stiu deja, de multa vreme, ca e bine si pentru parinti si pentru copii sa-si respecte unii altora intimitatea. Sa bata la usa atunci cand vor sa intre in camera altcuiva si sa respecte legea casei conform careia fiecare are culcusul lui si nu migreaza asa, dupa pofta fiecarui vis sau cosmar. Dar eu am petrecut ani multi de singuratate dormind in acelasi pat cu copiii cei mari, asa ca mi-e greu sa-i mai dezvat acum de obiceiul dulce si sa-i trimit in camerele lor. As fi putut sa jur, insa, ca voi aranja lucrurile corect si bine pentru fetita cea mica…
Am stabilit, dinainte sa vina pe lume, ca nu voi petrece nopti intregi cu copilul in brate si ca nu-l voi legana niciodata. Scrie in toate cartile ca, daca educi cumsecade bebelusul, lasandu-l sa urle o data, de doua ori, hai, de cinci-sase ori, azvarlit in patutul lui, a saptea oara se va invata ca ala ii e locul si va adormi, docil, fara sa mai protesteze.
“Nici suzeta nu o sa-i dau”, mi-am spus cu intonatie ferma, incat m-ar fi crezut oricine m-ar fi auzit.
Are rost sa va spun unde doarme Izuta? Pe o perna mare, smulsa din canapeaua din living si asezata in mijlocul patului nostru. Am petrecut primele nopti dormind noi, ghemuiti, pe patutul Ilonei din camera rozalie a fetitelor, apoi am abandonat impotrivirea si am luat-o in camera noastra. Adoarme leganata indelung pe brate de mama si de tata - pentru ca altfel se incapatana sa nu doarma deloc- si tine, ca sa-i vina somnul mai repede, o suzetica roz asezata intre gingiutele ei adorabile - fiindca, daca nu ar fi tinut, ar fi emis un sir nesfarsit de “ua” sau “ue”, care ar fi istovit-o definitiv si pe ea, si pe noi.
Mi-am promis, demult, inainte sa nasc, ca nu o voi lasa sa se uite la desene animate, ca nu-i voi da sa manance niciodata hepimiluri, ca n-am sa-i permit sa se culce vreodata fara sa se spele pe dinti. Dar stiu deja, de pe acum, ca e doar cealalta parte a listei, care isi asteapta, rabdatoare, sansele marilor incalcari…
My spouse and i were so lucky Edward could round up his investigation using the precious recommendations he got out of your blog. It’s not at all simplistic just to continually be freely giving ideas which some people could have been selling. Therefore we consider we have got the writer to thank because of that. All of the explanations you’ve made, the straightforward web site menu, the friendships you will help to create - it’s all impressive, and it’s really assisting our son and our family reason why the article is excellent, which is rather serious. Many thanks for all the pieces!
search mobile game xxx beastiality flash games blackjack game in c casino royale hotel costa brava australian gambling laws casino gambling forums ninco slot car set custom 135 poker chips www palms casino odds lotto 649 casino fastwin strip poker playmate iguazu grand hotel and casino free video poker strategies elgin riverboat casino free porn games for lg shine online transformers games hilton casino atlantic city resort 50p each way on a 14/1 in the grand national grand cayman fishing bingo in canton ohio games for iphone printable phonics games orel hershiser poker buy roulette bonus.com casino es link online.e play poker new york new york hotel and casino address realistic shooting games awesome casino offer online real vegas no purchase required online casino on line slot machine free pyramid game online staff needed for online gambling site lemonade stand game edgewater casino vancouver grand opening hotel and casino lauglin games silhouette poker truck driveing on motoway game casino macau wynn downloadable ship war games mail door slot casino chicagobestprice jackpot deal deal discount flight online price travel winning numbers texas lotto free gear bike games online casino blackjack copy contacts to sim rio suite hotel casino fishing girl game alabama casinoes richard sparks poker download sim games free card casino discover online take that mickelson gambling debt pc slot machine games vinn resa 2008 blogg blog poker keno vinnova borgota casino and hotel little creek casino club casino everett wa slot machines casino arizona at em hold internet poker texas play back up games on your wii associate poker site top web bingo betting tv poker game for 6 players lotto 649 commercials usa mega lotto paradise beach and casino reviews slot car sale usa virtual casino games casino princess miami on line gambling news blackjack or roulette lotto payoff for 4 numbers in illinois lotto 12182004 money exchange calculator gambling loss tax write off game craks poker streep board casino gambling link optional portfolio url sterling casino florida picture of sloth goonies superenalotto estrazione 08 05 07 2006 microgaming casino poker theory bingo machines uk legal age for gambling ncaa man basketball betting line calgary bingo free game line live poker casino gambling be poker systematic strpi poker 500.com casino guest linkdomain printable bingo call sheets mega million lotto multiplayer sniper game poker odds pocket aces horse shoes hotel and casino money cheats for hoyle casino cut throat poker horseshoe casino in bossier city dark gunz online game www galabingo co uk sharon atlantis game pogo.com slot vault newport condos las vegas free online poker strategy 2595429 index.htm partypoker.com wm power ranger games online silver legacy casino reno poker star 2 hoyle casino games online bingo iarp online org uk fighting game chickens bonus poker reload room craps rules how to play 50 state capitals game nugget hotel casino new year’s picture bingo hooiser lottery no. royal rumble 2000 rapidshare phil hellmuths million dollar poker system
toti gresim, important e sa incercam sa recunoastem si sa ne schimbam…
asa procedez si eu
inca nu am copii dar aceleasi ganduri le am si eu alice..mi-am promis ca nu voi face greselile pe care le vad la cei din jur… si sunt ferm convinsa ca le voi incalca
Am uitat sa spun ca la suzeta a renuntat singura la 3 ani si o luna, cand a decis ca nu mai vrea pentru ca o sa rada copiii de ea la gradi, iar la biberon inca nu a renuntat, din cand in cand vrea un lapte cu cacao in biberon, ca sa stea in pat dimineata si sa nu se ridice. Nu o refuz niciodata, desi se intampla asta ocazional, cand are e a chef de a fi rasfatata.
Am o fetita careia nu i-am stabilit nici o regula, decat aceea de a fi fericita. Doarme cu mine cand are chef, mai trecem si pe la McD din cand in cand, mai mult pentru jucarie decat pentru mancare, am alintat-o si am tinut-o in brate cat am simtit ca isi doreste, s-a simtit iubita si asta a contat cel mai mult.
Acum e un copil cu multa incredere in el (6 ani), energic si cu multa personalitate. Nu mai sta prea mult in brate, vine sa doarma cu noi o data pe luna, dar ne spune zilnic ce mult ne iubeste si ce parinti perfecti suntem :P.
Cand eram insarcinata spuneam ca nu il voi invata pe bebe cu bratele, va dormi numai in patutul lui. Acum actionam exact invers.
Inca nu am copii, dar mi-am promis ca nu voi face multe din “greselile” pe care le-ai enumerat tu. Cu siguranta nu voi putea sa-l ascult pe bebe plangand si sa-l las singur in patutul lui…si multe altele.
Inainte sa nasc, toata lumea zicea ,cand aduc copilul de la maternitate,sa-l culc in patut, in niciun caz cu mine.Asa am facut.Dar degeba;plangea intruna.Cand il luam langa noi in pat, dormea toata noaptea.Asa ca am renuntat la patut, i-mi ocupa locul degeba, in camera.A dormit cu noi mult timp.
Am si eu o fetita de 3 ani si 4 luni, doarme cu mine in pat de la 1 an si suzeta o tine si acum numai 10 min cat adoarme, apoi o pierde prin pat, dar ce sa ii fac, e fff desteapta dar in acelasi timp si atasata de zuzi a ei…Eu am supt degetul pana la 7 ani si… si mi-am deformat dantura (i-am explicat si ei ), dar nu vrea inca sa renunte la ea….Sanatate ti-e si copiilor tai.
Cand era fata mica si eu imi impuneam s-o las sa doarma in patutul ei, dar nu-i placea deloc acolo si tot in patul cel mare dormea.
Mai este o zicala care spune ca nu e suficient sa nasti ca sa fii parinte. Parerea mea e ca esti un parinte prea grijuliu. Copii oricum isi iubesc parintii neconditionat.
frumos scris.uneori parintii gresesc fata de copii, dar apoi invatam din greseli
Am ras de amuzanta ta poveste pt ca si eu am zis la fel pana sa nasc si nu am respectat nimic din ce mi-am propus. Dar cum sa le rezisti cand iti vine sa-i mananci? fetita mea cand incepe sa plange din diverse motive si pune buzita imi vine sa-i ofer orice numai sa nu mai planga si atunci uit si de promisiuni si de tot
Asa este, astia mici sunt asa de dragalasi ca nu rezisti sa nu le indeplinesti dorinta cand plang, uiti de promisiuni, uiti de tot. Nu vrei decat sa-i faci sa rada, sa nu mai planga.
Uni dintre noi gresim doar datorita faptului ca dragostea pentru ei ne orbeste pur si simplu.
important e sa invatam din propriile greseli!
Ca mama iti propui sa fii pefecta, sa faci lucrurile ca la carte, insa … viata de zi cu zi ne da peste cap toate planurile; copiii au personalitatea lor si noi trebuie sa-i ajutam sa si-o formeze, nu sa le-o ingradim!
Vinerea Mare. Zi sfinta, cind, sub sunetul clopotelor, simt ca trebuie sa le spun copiilor mei cit de mult ii iubesc, pentru totdeauna si neconditionat, chiar daca viata ii va duce departe de mine, alaturi de altcineva. Voi fi cu sufletul mereu alaturi de ei si numai alaturi de ei.
O zi linistita si cu multa caldura sufleteasca.
Din iubire facem greseli.
Am citit repede, cu o cafea aburinda in fata, mai multe articole legate de sentimentele femeii in societatea noastra actuala si mai mult, unele ce ne amintesc in fiece minut de copii nostri. Cu multe dintre cele asternute probabil de ziaristi tineri, poate care nu au copii inca, nu am fost de acord.
Din lipsa de timp, tin sa sintetizez atitudinea mea referitor la legatura mama-copii, precizind ca am copii mari, realizati dupa posibilitatile lor, fara compromisuri si de care sunt foarte mindra, mai ales ca nu au simtit deloc o palmuta de la mine. Au crescut cu vorba buna si multa iubire. Si mai fac o scurta, dar importanta precizare: indiferent cum ar gresi un copil de-al meu, l-as ierta fara nici o conditionare, imediat si iremediabil. Sunt bucatele din mine. Le-am insuflat si demonstrat asta, si-i vad intorcindu-mi dragostea. Si este minunat!
O saptamina frumoasa, cu bucurii!
Citesc interesata tot ce se scrie si se zice despre educarea, formarea si obisnuirea bebelusilor.
Asta pentru ca in primul rand sunt insarcinata chiar daca-s trecuta usor de varsta primei tinereti si chiar daca imi plac copii pana la cer si inapoi, acum insa am o inima cat un purice.
Sunt toba de carte si tratate, la teorie nu ma intrece nimeni cred.
Nu stiu/nu-mi imaginez ce ma/ne asteapta de fapt cu adevarat, ma framant, ma trezesc noaptea, oare voi fi o mama buna, oare voi sti? oare voi avea lapte? oare voi reusi? oare cum e mai bine? oare, oare?!
Sunt toba pana acum de teorie, citesc din carti, site-uri, comentez cu mamici din alte colturi ale lumii, mai ales ca nu locuiesc in spatiul nostru mioritic, of Doamne credeam ca va fi mai usor, de ce ma cuprinde frica? Ca si in viata in general sunt constienta in sinea mea ca voi incalca mare parte din cele puse-n minte de mine ca voi face.
Imi rasuna cuvintele mamei mele in urechi: “ai sa vezi cand vei fi mama”, acum incep incet incet sa inteleg, dar oare inteleg cu adevarat?
Cum fac sa pot sa fiu macar sfert din ce a fost mama pentru mine, pentru noi copii ei?
Care mereu a fost langa noi, muncind pana la epuizare, casa curata, mancare din belsug in timpuri trecute si gri, rufe intotdeauna imaculate si calcate la mare arta, ea impecabica, surazatoare, azi realizez cat de frumoasa era, niciodata obosita sau plictisita de noi, era omniprezenta in viata noastra a copiilor chiar daca aveam varste si preocupari diferite,acum realizez ca nu mi-o amintesc dormind, chiar daca serviciul ei era si de noapte…oare ma voi apropia? Imi spune mereu ca a avut trei copii, trei entitati si personalitati diferite pe care a trebuit sa-i trateze si vada diferit, are dreptate, asa e, dar ea a fost pentru fiecare din noi MAMA!
Am multe temeri si reguri, parareguli (cu mine insami), frici si suspuciuni, as dori sa iasa primul nostru fiu ca ceva extraordinar: educat, manierat, descurcaret, inteligent si toate cele bune cad avalansa in dorintele si sperantele pe care le am de la el.
Realizez ca cel mai important este sa fie sanatos copilul ce-l asteptam si eu, tatal sau la fel, sa fim sanatosi, restul le voi/vom vedea noi.
Ne-am dorit asa mult sa avem copii…
Doamne Ajuta si mama ajuta-ma sa fiu si eu MAMA!
Incep sa am o consideratie deosebita pentru mame, chiar daca dintotdeauna m-am intrebat cum reusesc, totusi azi e diferit, le stimez si le doresc Toate cele bune!
Scumpa Alice,esti o mama minunata,copii tai sunt fericiti(se vede asta pe fetele lor zambitoare),iar Iza va fii cea mai alintata.Nu trebuie sa-ti spun ca fiecare isi creste copii dupa cum le dicteaza inima,nu dupa carti si reguli stabilite de altii,iar fiecare copil se dezvolta in ritmul lui.Inima de mama te va ajuta sa iei cele mai bune decizii de fiecare data.Ti-ai crescut frumos si cu multa dragoste puii si asa vei(veti) face si cu cea mica,ai o familie minunata,Tu esti minunata,fiti fericiti!
Alice eu spun ca esti o mama foarte buna asa cum esti,nu gresesti ci esti perfecta,as fi vrut sa raspund ieri dar din pacate doar puteam citi nu mergea bine netul si nu am putut scie nici un mesaj.Sa revin la subiect,orice mama vrea sa-si creasca copiii si sa-i educe cum poate ea mai bine,si eu ma ghidam dupa carti in timpul sarcinii dar crezi ca am respectat ceva?Mama ma suna si spunea sa nu-l tin prea mult in brate iar eu il luam din patut si in somn doar ca sa-l strang la piept si sa-i simt mirosul,a avut parte si de suzeta,mai tarziu biberonul care ziceam ca nu il dau deloc,e un rasfatat si seara se uita cu ochii lui mari si negri la noi si ne intreba din priviri daca il primim in patul nostru,nu prea poti sa-l refuzi si asteptam sa adoarma apoi il mutam in brate in patul lui.Daca un copil este crescut cu dragoste este perfect,asta conteaza 99% iar eu imi iubesc copiii foarte mult.
Buna seara ,
“Mama-i mama nu-i femeie” spune o vorba din popor.
Nici o carte din lume , nici o autoare indiferent cat de experimentata ar fi aceasta,nu-ti poate spune ce este mai bine pentru puiul tau.
“Mama si copilul ” se scrie cu laptic si iubire de fiecare dintre noi.
E bine ca sunt implicati fratiorii mai mari in ” ritualul ” zilnic al
micutei Iza!
Alice, stai linistita. esti ca toate mamele din lume. Asa am gandit si eu cand a fost vremea si exact asa am facut. Am doar o fiica dar stiu precis ca la fel as fi procedat de fiecare data. Desi am avut numai sfaturi de a ma purta altfel, de la toata lumea, incepand cu soacra-mea, care imi reproseaza si azi ” greselile ” de educatie de atunci si mai de pe urma :(. Iubirea cu care iti inconjori copiii, ei, nu o vor uita niciodata iar, pentru tine, vor fi amintiri de neuitat candva. Imi amintesc acum, ca am citit randurile tale, cum plangea bebele meu in patutul ei si eu in baie, de plansul ei, in momentele in care incercam sa procedez ca la carte si sa o las sa adoarma singura. Evident ca au fost doar clipe, caci, rapid, alergam la ea in camera, o luam in brate si o puneam in patul mare si adormea asa. Singura reteta valabila este iubirea. Si rezerva ta de iubire este nelimitata. La multi ani copiilor tai frumosi !
La multi ani, noua, celor de aici, draga mea!
Buna Alice , ai o frumusete de fetita…ii doresc viata lunga si frumoasa si plina de realizari.
Reguli am pus si eu pt cel de-al doilea copil al meu, baiatul.Si…bineinteles ca nu prea le-am respectat! In primul rand fiecare copil are personalitatea lui( chiar de cand sunt in scutece!).Fiica mea, prima nascuta, plangea tot timpul. Zi si noapte.Dormeam cu ea pe picioare leganand-o, iar sotul punea toate pernele din casa pe langa noi sa nu carecumva sa ne trezim pe jos, una din noi.Si asta..nu a durat 2 luni sau 6 luni..ci exact 3 ani, pana a mers la gradinita.Poate a fost vina mea ca nu am suportat sa o aud plangand…poate asa a fost sa fie.Am avut noroc cu baiatul ca a fost bun, el dormea toata noaptea.Somnul ca somnul, a fost problematic la fetita…dar ce era sa fac cand fetita de 5 luni brusc nu a mai vrut lapte de nici un fel.Am incercat banane pasate..a mancat. Biscuti cu mar dat pe razatoare, iar a mancat. Supita de legume sau de linte, ou moale, avocado, orez..toate pasate. Ma sculam in toiul noptii si incalzeam supa si pasam legumele..mai puneam si putina paine, poate poate ii tine de foame mai mult si mai castig si eu o ora de somn.Am fost si la medic si cand i-am spus ca fetita de 5 luni nu vrea sa bea lapte, dar mananca cu lingurita ca un copil de 5 ani…a zis ca e foarte bine si sa nu-mi fac probleme ca atata timp cat copilul are analizele bune, greutatea normala, scaun normal , nu are alergie…sa continui tot asa. Si atunci mi-am creat propria regula…ca la al doilea copil am sa-i dau lapte, cu biberonul..pana cand s-o insura! Nu a fost chiar asa..dar pana in clasa I baietelul a baut cu biberonul,lapte cu calciugris, cu fulgi de grau , de ovaz, produse instant pe care doar le adaugam in lapte.Dar si acum baiatul e mofturos la mancare, e slabut, e anemic, cumparam cele mai noi vitamine de prin farmacii.
In schimb…o regula pe care am respectat-o la ambii copii a fost suzeta! Copilul trebuie sa suga suzeta.Daca nu i se da suzeta, va gasi altceva de supt: degete de la maini sau de la picioare, coltul de la patura, carpe, jucarii. Si toate astea dauneaza danturii.Suptul degetului este periculos pt ca in momentul in care s-a facut obicei..greu se mai poate scapa de el. Am intalnit adolescente de 16 ani, cu dintii deformati care recunosteau ca isi sug degetul fara voie, noaptea in somn.
Pana la urma..copilul va renunta la suzeta .
In ce priveste dormitul cu parintii in camera.. .e mai greu…Ar fi bine ca in primele luni de viata copilul sa doarma in patutul lui , cu parintii in camera. Avand o sora mai mare, mai tarziu va intelege mai usor sa doarma impreuna: fetele cu fetele , baietii cu baietii si mama cu tata.
In rest.. multa , multa rabdare..
Ce vesti bune mi-ai dat, Mona! Macar in ceea ce priveste suzeta m-am linistit. Cu rabdarea mai am de lucrat, dar o sa imi gasesc resurse, nu se poate altfel. Te imbratisez, in noapte.
Buna Alice, draga mea, esti adorabila in postura de mamica, cu grijile si temerile aferente, chiar daca esti la al treilea copil! Asa se intampla, de fiecare data ne ingrijoram pentru puiul nou aparut si facem, eventual, aceleasi greseli, dar eu ic ca unele nu sunt grave si sunt datorate iubirii pentru puii nostri, grijii poate exagerate! Si eu am avut probleme cu suzeta cu baiatul cel mare, care a purtat-o la gat pana aproape de 4 ani si a renuntat la ea instant, de rusinea unui domn doctor care l-a luat peste picior!! Drept este ca in ce priveste dormitul, am respectat regula si au dormit fiecare la randul lui, in cosulet si apoi in patut, in camere separate, chiar departe de dormitorul nostru, dar supravegheati cu aparatura electronica, de le auzeam rasuflarea!! ( Asta nu ne-a salvat casnicia, desi am avut intimitate, nu am stiut sa profitam de ea si sa fim si iubiti in continuare, nu numai parinti, dar asta e alta poveste…)
Dar nu am avut inima sa-i las sa planga cand aveau colici si am dormit nopti la rand cu burtica lor chinuita de durere lipita de a mea, incercand, cu caldura dragostei materne, sa le alin suferinta…
Si am acum doi flacai ca brazii, frumosi si inteligenti, care au pastrat din tandretea cu care au fost crescuti si mi-o intorc acum cu cate o imbratisare calda si afectuoasa!!
Sa-ti traiasca copilasii si sa nu-ti fie teama ca le arati prea multa dragoste, mai ales ca o vad si la voi, parintii, unul pentru celalalt, este cea mai sanatoasa “hrana’ pentru dezvoltarea lor armonioasa!!
Te sarut cu multa dragoste!!
Eu am avut norocul ca fetiţa mea să nu suporte suzeta - nici măcar în maternitate nu au putut să-i dea, implicit nici biberonul, datorită tetinei… am alăptat-o un an şi 3 luni - stând eu pe post de suzetă, de-am trecut-o de la sân la linguriţă şi foarte repede la cană… băieţelul în schimb, ar fi supt la bibe şi la suzi, dar mi-am zis că, aşa cum am putut s-o cresc pe fată fără, o să pot şi pe el… şi am avut dreptate… ideea e să nu ai la îndemână aşa ceva. dacă nu-i dai din bun start, el nu poate să-ţi ceară…
Ei, asta nu m-a asigurat că fata, care face în mai 13 ani, va avea cea mai frumoasă dantură, nicidecum. Dacă ar fi fost la fel de consecventă cu periuţa pe cât a fost cu refuzatul cauciucelor… sau măcar cu mersul la medicul stomatolog…
Recomand:
Karma si dreptul divin. Trezirea spirituala si constiinta de sine. De la sex la Indumnezeire. Autor: Ovidiu Dragos Argesanu
Este o carte care iti joaca limitele.
Pace,
Doc
Cand sunt mici, copiii alearga dupa parinti, si parintii nu au timp de ei .
Cand sunt mari, Parintii alearga dupa copii, si copiii nu mai au timp de ei.
Bucurati- va de timpul pe care il aveti pentru ca este minunat si nu se intoarce inapoi , nici macar cu o zi.
Fructe de padure cu mult zahar..dulceata-ntinsa cu dragoste pe clatite tinute cu degete delicate si mancate cu pofta de copilul meu. Asa mi-l amintesc cu dor..
Alice,
Daca tot vine vorba de Happy Meal, iti propun sa cumperi o inghetata de la Mc Donald’s si sa o tii in frigider. Incearca sa o mananci maine dimineata. Restul e tacere.
Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de comorile voastre.
Pace,
Doc
Nu sunt inca mama, dar la fel cred si eu ca toate regulile de dinainte sa se nasca, vor fi incalcate rand pe rand.
Cam aceleaşi reguli le-am ıncalcat şi eu,Alice.Din prea multa dragoste care ımi invada sufletul şi din prea multa singuratate care ma tulbura.De aceea baietii mei sunt rasfatati,dar…sunt ai mei!Deasemenea ştiu sa respecte şi sa cedeze ınaintea anumitor reguli…Ii iubesc prea mult pentru a le refuza ceva(chiar daca,uneori,sunt nevoita sa le dau raspunsuri negative care ma dor mai mult decat pe ei).
Te sarut,Alice,va sarut!
Sunt o fire logica; matematica a fost materia mea preferata, regulile sunt foarte importante pentru mine ca sa dau randamentul maxim. Cu copii mei, fiind singura cu ei in majoritatea timpului, a trebuit sa stabilesc reguli pentru a face fata ritmului infernal: trezire, pregatire, gradinita, job, gradinita, inot, balet, engleza, germana… citit si culcare. Eram agitati, toti…viata era grea si o masuram in modul excelent in care imi organizam timpul.
A urmat agonia - e posibil sa fie cancer. Si eu nu intelegeam cum e posibil la un copil de un an!
Am urlat, m-am tavalit nopti intregi langa patutul ei si l-am implorat pe Dumnezeul meu uitat, sa nu-mi ia copilul, am cazut in intuneric si am iesit. Am trecut cu totii cu bine peste asta, dupa mult timp. Prea mult timp, ca sa mai am, acum, timp de pierdut cu reguli, sau cu chestii care “trebuie” facute. Acum am timp dimineata sa ma bag langa copii mei in pat, sa le mangai spatele, sa le miros crestetul de copil nevinovat, sa le soptesc la ureche, in timp ce ei inca dorm, ca ii iubesc pana la Dumnezeu si inapoi. Am timp sa traiesc in prezent. Nu mai citesc carti pentru cresterea copiilor, imi scriu propria carte despre dragostea cu care imi cresc copii. Si le-o citesc in fiecare zi, cu fiecare imbratisare, soapta si lacrima pe care o impartasim.
Dumnezeu sa va binecuvinteze pe dvs. si pe familia dvs. M-a impresionat pina la lacrimi ceea ce ati scris, sa va daruiasca Dumnezeu sanatate si viata lunga. Si multa bucurie copiilor dvs.
Va multumesc ca ne-ati permis sa citim aceste frumoase cuvinte!
Multa sanatate si aveti incredere in Dumnezeu! Doar asa va avea si EL incredere in dumneavoastra.
Pace,
Doc
Iti doresc din sufletul multa sanatate pentru copii si pentru tine… Aproape ca stiu prin ce treci!!!….te imbratisez cu drag!!!
E atat de frumos si simplu ce spui…
Eu intotdeauna spuneam ca NICIODATA copiii nostri nu vor dormi in patul nostru, chiar si cand eram insarcinata sustineam sus si tare ca asta MIE nu mi se va intampla…Intr-adevar, in primele luni puiutul dormea linistit in patutul lui langa patul nostru, atat de aproape incat sa-i simt fiecare scancet si fiecare suflare. Dar…dupa 3-4 luni in care ma ridicam noaptea din 2 in 2 ore pt a-l alapta si a-l pune frumos inapoi in patutul lui, m-a invins oboseala si somnul si am descoperit una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea: sa-l simt aproape, sa-l strang la piept o noapte intreaga, sa-l simt din nou parte din mine, sa-i simt mirosul unic si inconfundabil…
Acum are aproape un an si jumatate, cel de-al doilea copil e pe drum si incercam sa-l obisnuim incet-incet la el in patut. E greu. Mai greu pt mine decat pt el. Atat de greu incat de cele mai multe ori a doua jumatate de noapte il am langa mine, in brate, strans la piept…
Cred ca viata e prea scurta, copilaria lor si mai scurta pt a ne petrece timpul incercand sa impunem reguli. Pt a deveni oameni adevarati cred ca au nevoie in primul rand de afectiune, de respect, de educatie…iar restul vine de la sine…Exemplul parintilor cred ca este mult mai important decat orice incercare de a-i forta sa respecte niste reguli exprimate verbal si atat.
Nu stiu…avem atata dragoste de oferit incat cred ca e destul de dificil sa faci lucrurile atat de rau incat sa fie nevoie sa impui limite si limite si limite…
Eu nu am înţeles niciodată regula asta cu dormitul în patul lui… am ştiut de la bun început că va dormi între noi cât va dori.. deşi i-am luat un pătuţ din lemn alb, ca toată mobila din camera noastră, el nu a dormit decât de vreo două ori acolo, răpus de oboseala jocului.. de ce să ne privăm cu toţii de o intimitate care oricum se pierde cu vârsta?…
Dori, Sa ne rugam sa ne aiba copiii in paza bunul Dumnezeu, sa ni-i apere Sfanta Fecioara. Sa ne fie sanatosi, cu sau fara suzeta. Asa e, numai cand avem cate o amenintare intelegem ce trebuie sa pretuim. Sunt sigura ca e frumoasa cartea dragostei tale, scrie mai departe, zi de zi!
Buna dimineata,
…si chiar e buna daca privim pe geam la povestea de afara…
Eram foarte tanara cand am avut primul copil , aveam doar 19 ani, si eram disperata sa arat lumii ca in ciuda varstei ma voi descurca perfect in postura de mama. Asa ca am incercat sa respect multe reguli. La primii copii, din pacate, prea multe dintre ele mi-au reusit. Abia apoi am realizat ca eram prea concentrata pe reguli si uitam sa mai iubesc simplu si frumos. Pot spune ca cel mai echilibrat dintre copii este ultimul, cel care a fost cel mai putin stresat de reguli seci si cel mai imbuibat de iubire, eu avand mai multa experienta, timp si rabdare…
Sa nu ma intelegeti gresit, din pacate, reguli trebuie sa existe, copii au nevoie de ghidare din afara, pentru ca nu intotdeauna ce e bine de facut e si usor, si atunci instinctiv fug de greu.
Ca si noi de altfel …
Aveam 23 de ani atunci cand s-a nascut fiul meu, iti dai seama cum este sa te trezesti mama, atunci cand nici tu nu esti prea departe de copilarie. A plans in fiecare noapte acest copil, nu mai stiam ce sa facem, il leganam pe rand, parinti si bunici, il plimbam prin casa, ii cantam… degeaba. Cum se iveau zorile, adormea bustean si asa o tinea toata ziua. Noi insa… aveam si alte treburi. Asta s-a intamplat timp de aproape doi ani. Deci, stiu ce-nseamna… Suzeta a lasat-o de-abia pe la 3 ani, pana atunci avea trei, pe care trebuia sa i le punem la-ndemana, altfel nu putea sa doarma. Noaptea se-auzea cate un “poc!”… stiam ca una dintre “go-uri” (asa numea fiu-meu suzetele cand era bebelus, nu stiu de ce si de unde) a cazut din patut si trebuie sa o punem langa el, sa nu cumva sa lipseasca la socoteala. Si tot asa… De-abia pe la 9 ani am reusit sa-l convingem sa doarma in camera lui si de-atunci trebuie sa batem noi la usa ca sa-i putem “incalca spatiul vital”.
Deci… priveste o mama exagerata!
Si totusi era asa frumos cand statea langa noi in pat si-i citeam povesti si carti de benzi desenate, cand trebuia sa inventez in fiecare zi cate-o istorioara pe care sa i-o spun inainte de culcare! Cand ne punea mii de intrebari despre toate cele, cand nu putea pronunta decat cate-o silaba sau doua din cuvinte si numai noi il intelegeam perfect.
Unde sunt acele vremuri?!
Nu te-am vazut niciodata insarcinata, sau nu mi te amintesc, Carmen. Cred ca erai inca studenta, nu mai stiu. Dar te vad mereu in gand, atunci cand ma gandesc la tine, te-as recunoaste si acum oriunde te-as vedea.
Azi am mai cumparat niste “go”-uri, daca le murdarim, sa avem mai multe. Te imbratisez.
Eram in anul IV, Alice, si ne mutasem deja la Brasov, nu prea mai dadeam pe la cursuri, veneam doar in sesiune. Pe-atunci am incercat prima data sa predau franceza la o scoala din Brasov si mi-am dat seama ca invatamantul nu-i de mine.De-atunci m-am dedicat in totalitate copilului, pe care il iubesc poate prea mult. Restul… alta data.
Te imbratisez si eu, cu caldura, dintre troienele acestei dimineti de iarna adevarata.
Demult,cand spatiul nu ne permitea,dormeam poate cate trei frati intr-o camera.Asta facea sa povestim mult inainte sa adormim,sa ne cunoastem bine,sa ne iubim si sa ne simtim lipsa.
Demult,cand nu toata lumea avea telefoan(nici macar fix)felicitarile si scrisorile umpleau cutiile postale si sigur ele aveau mai multa incarcatura decat sms-urile de azi.Scrisorile ne obligau sa stam noi cu noi,sa gandim,sa ne adunam pentru a face ca hartia sa transmita cat mai mult.Si parca o facea.
Demult,cand familiile existau din iubire nu din constrangere (sa nu imparta averea,sa nu piarda casa,sa nu-si piarda avantajele.etc) copii isi cunosteau bine parintii iar mersul la bunici era o adevarata bucurie.Nu stiu daca bunicii din ziua de azi s-au schimbat sau nepoti sunt altfel,dar,legatura mi se pare pierduta.In cele mai multe cazuri.
Demult,cand nu aveam calculatoare,fratii se mai jucau impreuna si abilitatile practice erau mult mai dezvoltate.
Demult,cand nu aveam copil,spuneam ca nu o sa pierd nici o zi din viata ei si ca pana se va desprinde singura ii voi oferi tot ce pot.Asta si fac si daca am regretat ceva au fost lucrurile pe care nu le-am facut nu pe cele care le-am facut.
Bucura-te de ei,lasa regulile,va veni o vreme cand isi vor lua zborul si vei tanji dupa ei.Sunt minunati!Sa va traiasca!
FELICITARI!am si eu o fetita de 1an si 4luni.Deseori si eu am gandit unele reguli dar…..nu leam respectat ,prin legea firi noi,mamele vrem cei mai bun pentru puii nostri si instinctual facem lucrurile gandindune la bimele si comoditatea lor lasandu-ne pe noi pe ultimul loc.Nu trebuie sa ti para rau, micutii vor invata sa doarma si singurii la vremea lor,fii fericita ca poti sa dormi alaturi de tine,esti mama lor,micuta mea nu vrea sa doarma cu mine si uneori imi pare tare rau,de cand am aduso acasa doarme numai in patut.Inca o data felicitari pentru micutele tale si cred ca odata cu trecerea timpului ne dam seama ca vine si vremea respectarii regulilor si sa dea DOMNUL sa avem puterea sa le impunem si respectam atat noi cat si ei!!!!!!
Alice
Mai presus de orice conteaza dragostea noastra.
Cum sa ii lasi sa se sfasie de plans doar pentru ca asa scrie la carte? In cartea cui? Nici un copil nu e la fel cu altul si nici un copil nu plange ca sa isi enerveze parintii sau sa nu ii lase sa doarma.
In familia noastra, una din matusi a hotarat ca nepotica ei nu va deveni tiranul familiei si a instaurat , cu drepturi de bunica care ingrija copila in timpul in care parintii alegau pe drumuri facand navete imposibile si nu mai stiau nici cum ii cheama la sfarsit de saptamana, regula : copilul e in pat la ora 8 si nimeni nu mai intra in camera ei… poate sa tipe sa planga… etc. Zis si facut… si findca parintii nu ajungeau nicicand la aceea ora acasa ca sa planga ei in fata regulilor bunicii … regula s-a respectat. Urmarea… fetita a crescut cu o anxitate anormala si pe langa frica de intuneric pe care o mai are si acum, adult fiind, nmai are tot felul de alte frici absolut anormale… ( nu pleaca nicaieri singura, nu mergea nici la scoala sigura pe motiv ca i s-ar putea intampla ceva pe drum) si nu a avut parte de o copilarie si adolescenta ca majoritatea dintre noi… pentru ca i-a fost in permanenta frica.
Stai linistita ca nu se va intampla nimic daca Iza are suzeta… Unul din baietii mei a avut nevoie de ea pana la 4 ani… o iubea (asa motiva) si a baut laptele din sticluta cu biberon pana la 6 pe motiv ca “laptele in cana miroase a lapte” si in biberon nu…Pe cel mare timp de un an de zile l-am adormit in brate leganandu-ma pe un balansoar pentru ca daca il puneam in patut tipa de zicei ca il tai. I-am hranit cu mana mea pana cand erau elevi pentru ca preferam sa stiu ca sunt hraniti santos si ei de fapt nu aveau rabdare sa stea la masa sa manance. Atunci imi era greu si ma certam in gand, dar toate astea se uita. Cu timpul deprinderile bune se invata…dar nu cu metode de tip armata…
Noapte buna
“Cum sa ii lasi sa se sfasie de plans doar pentru ca asa scrie la carte? In cartea cui? Nici un copil nu e la fel cu altul si nici un copil nu plange ca sa isi enerveze parintii sau sa nu ii lase sa doarma.”
Scrie in cartile de psihologie…in toate…se numeste extinctie….atunci cand vrei sa reduci frecventa de aparitie a unui comportament rupi legatura stimul-raspuns…Asta inseamna ca atunci cand apare plansul, stimulul, nu mai trebuie sa primesca raspunsul, adica a fi luata in brate. La inceput va fi greu, pentru ca se va accentua comportamentul dezadaptativ, dar trebuie sa fim fermi pe pozitie…sa nu cedam…si dupa ce va invata ca atunci cand plange nu va mai aparea raspunsul mamei de a o lua in brate… comportamentul se va remite, adica va intra in extinctie. E o tehnica simpla, eu as vrea sa pot sa o folosesc cu fiul meu…si uneori incerc. Din pacate, datorita unor probleme cu inimioara, el nu are voie sa planga si sa se oboseasca…..Daca as avea un copil perfect sanatos as prefera sa trag cateva zile, dar sa il cresc bine. Cat priveste suzeta, al meu are cateva lunisoare. Nu a vrut-o niciodata. Uneori as vrea sa o accepte, ca astfel probabil s-ar calma din plans. Nu inteleg de ce e daunatoare utilizarea ei atata timp cat ii calmeaza. Eu in maternitate am fost sfatuita sa il invat cu ea…Si nu cred in ideile ca le strica dantura…In schimb tarcul acela de copii, premergatorul mai bine spus, e tare daunator, dar romanii nu stiu!
multumesc dianaa… stiu si eu si cunosc cartea de psihologie dar in momenul cand ii vezi micuti, neajutorati si incapabili de a se exprima ca sa iti spuna ce vor de fapt cand plang… uiti de cartea de psihologie si de toate regulile citite in toate cartile pe care le-ai studiat asteptand sa apara pe lume aceasta minune.
Doamne Dumnezeule, nu-mi vine sa cred ca citesc asa ceva din partea unei mame…daca nu aveai copii intelegeam expunerea ta “minunata” din “toate cartile de psihologie”, dar asa:(((. Mai spui ca “din pacate” copilasul tau, avand probleme cu inimioara, nu are voie sa planga; deci cei sanatosi pot sa planga, da-i incolo, sa urle pana se invinetesc si baga “extinctia” la cap?! Draga mamica, ai grija de copilasul tau de cateva luni si arata-i iubire, cum sa simta iubire daca tie ti-ar placea “sa-l cresti bine”, adica “sa reduci frecventa de aparitie a unui comportament”; e bebelusul tau, nu cainele lui Pavlov!! Trebuie sa cresti un copil cu toata dragostea, nu sa-l dresezi! Si acele asa zise carti de psihologie sunt depasite, citeste articole mai recente, intra pe site-uri attachment parenting si in primul rand URMEAZA-TI INSTINCTUL DE MAMA, asa cum bine a facut Alice.
Vrem sa avem un copilas care inconjurat de afectiune va deveni un individ sanatos din toate punctele de vedere sau vrem sa avem un robotel crescut din scutece “dupa reguli”, care va fi anxios, neincrezator in sine si in semeni, zdruncinat?…
Si animalele-si tin puii langa ei, lipiti de corpul lor; noi ce vrem sa aratam, ca suntem mai “emancipati”, exiland copilul in propria camera (la cateva luni!), cu baby-phone-ul la cap, in numele unei asa zise “bune cresteri”?…
Alice, nu stiu cum e sa treci prin toate etapele astea. Stiu doar cum sa faci un baietel de 3 ani sa doarma in patul lui si sa-l convingi ca-i place. A durat o luna incheiata, timp in care nu am dormit mai mult de 1-2 ore pe noapte. Mergeam capie la birou. Daca mai aveam inca 2 pitici pe langa mine, si ei cu nevoile lor, cu siguranta nu reuseam.
Pana la urma facem si noi ce putem. Nu suntem supra oameni.
M-am straduit sa aplic metodele “super nanny” si am constatat ca in teorie toate sunt bune, dar in practica unele dintre ele nu functioneaza. Asa ca ne incaltam maraind “nu vreau mami, vreau tati sa ma incalte”, uneori cand il luam de la gradi plange ca de ce l-a luat mami si nu tati sau invers. La fel patim cu baia, spalatul pe dinti, luatul medicamentelor sau mancatul. Stiu ca asta e rasfat dar nu stiu sa-l starpesc.
Felicitari!:)
Observ in fotografie ce copii minunati ai(aveti).
Inca o data,felicitari!-nu este doar meritul ca i-ai hranit,iubit si grijit timp de 9 luni -dupa care le-ai dat nastere,dar si pt faptul ca acesti copii minunati ,in pofida faptului ca stii sa-ti incalci propriile promisiuni, pt ei(din prea multa dragoste fata de ei,as spune),acesti copii minunati te-au ales pe tine,pt a le fi vesnic MAMA si acest lucru nu a fost intamplator,felicitari pt ceea ce esti!