Infrumusetare sau barbarie?
I-am pus cercei fetitei mele de o luna. Am fost la un cabinet elegant unde o doamna asistenta draguta si amabila, la cererea mea, a intepat cu doua ace groase urechiusele bebelusului meu.
Am plans acolo, in cabinet, si, auzind tipatul copilei mele, am vrut sa opresc asistenta sa-i puna si cel de-al doilea cercel. M-a durut inima auzindu-mi fetita cum plange in hohote, asa cum nu am auzit-o niciodata plangand. Si, daca as fi putut, mi-as fi luat decizia inapoi. Dar nu mai era nimic de facut…
Mi-a luat ceva vreme ca sa linistesc copilul speriat si revoltat. Si au trecut cateva ore bune pana sa pot sa privesc catre lobisorii ei insangerati si incercelati.
Sunt constienta ca, mai mult ca sigur, in cateva zile, cand ranile de la urechiuse i se vor fi vindecat, voi fi fericita s-o privesc asa, frumoasa, cu doua buburuze atarnand in urechi. Si ca ea va fi incantata mai tarziu, cand isi va agata cerceii sclipitori inainte sa plece la petrecere. Dar asta nu ma poate opri sa ma intreb daca nu e totusi o barbarie sa pastram obiceiuri care ne pun copiii in situatii in care nu au dreptul sa aleaga.
Nu am nimic impotriva femeilor care, pentru a fi mai frumoase, isi fac operatii estetice dureroase. E alegerea lor si dreptul lor de a isi anihila complexe sau de a isi acorda, in felul acesta, mai multe sanse la impacarea cu sine. Nu-mi plac tatuajele, dar respect dreptul celor care apeleaza la ele, chiar daca, in sinea mea, ii consider cam ciudati. Dar astazi m-am simtit ingrozitor vazand ca, dintr-o traditie prosteasca, i-am furnizat copilului meu, pe care il iubesc mai mult decat lumina ochilor, o suferinta zdravana si un episod traumatizant. Chiar merita, in numele frumusetii sa comandam suferinta? Asezata in aceeasi balanta cu durerea, cu neputinta de azi si remuscarile ce vor veni de acum inainte, lucirea de aur a cerceilor va cantari vreodata mai mult?
Comentarii
108 Comentarii la “Infrumusetare sau barbarie?”Trackbacks
Altii zic despre acest post...-
[...] Si eu am o pereche de cercelusi mici, de la botez, cadoul nasilor mei si tin mult la ei ca amintire. Reply · Zoozie spune: Ianuarie 30, 2010 at 19:57. Eu am ales sa nu ii pun fetei mele cercei. Am hotarat ca va fi alegerea ei constienta …read more [...]
Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
Am citit articolul, am citit si comentariile, si m-am trezit asaltata de niste amintiri pe care le crezusem de mult uitate. Cand eram mica, la gradinita, aveam niste cercei de aur (primiti cadou, daruiti de nasi, nu-mi mai amintesc exact originea). In fiecare dimineata, mama imi amintea sa am grija langa al cui pat dorm la pranz, sa nu cumva sa-mi fure cerceii. Nu prea dadeam eu importanta la varsta aia si nici macar nu intelegeam prea bine notiunea de furat
Dar vorba ceea, de ce ti-e frica nu scapi, si intr-o zi mama a avut ocazia de a ma certa strasnic pentru ca ma intorsesem de la gradinita fara un cercel. Plansete, invinuiri, tot tacamul 
Asa ca acum, privind in urma, mi se pare o corvoada pentru un copil sa poarte cercei. Nu cred ca si-i doreste, nu cred ca ii ofera vreun avantaj…
Mda – e o barbarie. Eu i-am pus abia la 2,5 ani cand am gasit un salon unde se faceau gauri cu “pistolul” si i-a pus cercei sterili. Nu a plans deloc, nu a durut-o de loc. Si atunci i-am pus pentru ca vroia ea cercei.
Alice,draga mea,nu mi se pare,deloc o barbarie.Ştii ce mi se pare mie o adevarata barbarie?Am citit şi am vazut şi la televizor(pe un canal turcesc) cum ın tarile arabe,cand devin domnişoare,fetitelor li se taie himenul de catre o “moaşa” iar aceasta traditie(care se mai pastreaza ın unele familii musulmane din İran,Liban…) are loc ın casa,ın patul fetitei sau pe o masa(ın cazul oamenilor mai bogati),cu un cutit de bucatarie,iar copila se ascunde şi tipa ca un animal speriat(m-a cutremurat aceasta poveste şi am ıntrebat-o pe soacra mea daca la ei se practica aşa ceva iar dansa mi-a raspuns ca nu dar cu mult timp ınainte,toate tarile musulmane foloseau aceasta “traditie” pana cand aceasta “traditie” s-a transformat ın boala dar la baieti se practica dar cu ajutorul unui medic…aceasta este un fel de initiere,un fel de botez care ıi ajuta pe copii sa aiba o viata sexuala mai buna şi ıi protejeaza de anumite boli).
Sotul meu e american si nu a vrut sa-i punem cercei fetitei noastre la 6 luni (cand se facea la pediatru), pentru ca a vrut sa fie decizia ei. asa ca la 2 ani jumate i-am zis ca daca-i spune lui daddy ca vrea cercei ii dau o acadea:).
i-a spus, am dus-o la doctor unde i-au facut gauri cu pistolul, i-au pus niste cercei medicinali de plastic foarte dragutzi cu floricele albastre cu care n-a avut nici o problema. n-a sangerat chiar deloc. a plans 30 de secunde, pana i-am dat acadeaua:)
preferinta mea ar fi fost sa-i fac gauri cat mai devreme, pentru ca eu consider ca trauma e mai mica la o varsta mai mica. eu mi-am facut gauri la 12 ani si m-a durut rau de tot.
oricum, nu va simtiti vinovate pentru deciziile pe care le luati in legatura cu copii vostri. ai facut ceea ce ai crezut tu ca e cel mai bine in acel moment, si nu cred ca intentia ta a fost sa o torturezi sau sa o traumatizezi. fetita mea se simte traumatizata ori de cate ori trebuie sa manance broccoli, dar asta nu o sa ma faca sa nu i-l mai pun pe farfurie:).
by the way, ii plac cerceii la nebunie, si le-a zis toate prietenelor ei ca a durut putin, dar se merita:)
Eu i-am pus cercei fetitei mele in maternitate. Totul a durat extrem de putin iar fata mea nici nu a simtit durerea. Urechiusele nu au sangerat iar cerceii au fost pusi direct..nu am avut nici o complicatie caci am avut grija.
Eu zic ca merita..e ceva feminim si dragut. Daca nu va vrea sa oarte cercei nu o va face..daca insa va vrea va avea nde sa ii atarne..sau isi va mai face gauri in plus..alegerea ei va fi mai tarziu..alegerea mea a fost acum.
Nu mi se4 pare nici barbarie dar nici utilitatea nu o vad. Ce legatura are frumusetea unui bebelus cu cerceii ? Adica fetitele fara cercei nu sunt frumoase ? Atunci hai sa le si pensam, machiem ca sa fie frumoase si feminine. Mi se pare o mare aberatie. Fetitele sunt frumoase oricum si cu cercei si fara. Daca vor isi vor pune ele cand vor si mari.
A meritat sau nu a meritat? Aceasta-i intrebarea…
http://www.revistatango.ro/fotografia_de_azi
Raspunsul scurt este: A meritat precis!
O intrebare: De ce blogul permite mai multor vizitatori sa foloseasca acelasi nume? Eu chiar nu mi-as dori sa revin pe blog daca pot fi confundata cu Diana de acum o saptamana! Sau daca numele pe care il folosesc il poate prelua si altcineva, care scrie atat de urat!
Pentru a elimina orice fel de confunzie iti poti folosi numele intreg.
Ca mine de exemplu.:-)
Iti multumesc pentru sugestie, Carmen. M-am gandit la asta. Totusi, cineva cu rea intentie poate prelua si numele tau intreg. Adica acea Diana, care a fost capabila sa scrie ce a scris pe 22 ianuarie, ar fi probabil capabila sa semneze un mesaj cu numele Carmen Nicolas, de exemplu. Cred ca softul blogului nu ar trebui sa permita asta. Nu stiu daca poate fi rezolvata problema – daca e posibil din punct de vedere informatic.
Informatic e posibil. Insa numai in “culise”.
Cum?
Administratorul “vede” exact IP-ul, adresa de mail si eventual site-ul cu care se logheaza persoana cu identitatea respectiva.
Daca nu corespund, e clar “o clona” (ID clonat).
Daca adaugam si foto la ID, clonarea devine imposibila.
Nu stiu daca a meritat sau nu, dar are niste ochi superbi.:)
Plecaciune,
Doc
Ce minune de zeita.
Mi-e dor de mirosul bebelusilor. Mi-e dor de voi.
Doamne, cat de dragalasa e Iza cu cercelusii ei cu tot ! Sa va traiasca si sa fie fericita ! Da, a meritat…
Iza-i o splendoare cu sau fara cercelusi, care palesc pe langa-l ei chip oricum.
Asta-i sigur!:-)
[...] lang-al* [...]
Daca aceasta e intrebarea? Iata raspunsul meu : a meritat! Buburuzele de la urechiuse se asorteaza perfect cu dragalasul ei chip. Este o minune de fetita! Ingerii sa o ocroteasca mereu!
A meritat.
E ca o zeita si e zeita ta si implicit a noastra… a celor care n-au avut fetite.
Sa va traiasca si sa fie sanatoasa si norocoasa!
Ei,fapta in sine e consumata,a meritat ori ba.
Dar sa aduceti pe lume o zeita precum Iza,poi,sincer,a meritat tot materialul …..:P
Multa sanatate!
Pisi x3
Barbarie?!?! Doamne, sensibile mai sunteti…chestia asta se face de zeci si sute de ani si n-a murit nimeni si nici de “traumatizati” n-am auzit…de aceea se face la o varsta mica, ca sa nu-si aminteasca si sa nu ramana “traumatizate” fetitele…si nici durerea nu e asa de mare ca la o varsta mai mare. Si eu i-am gaurit urechile fetitei mele la 1 luna. A plans putin, cum poate sa planga din orice alte motive si gata, nu s-a intamplat nimic…acum e o fetita cocheta cu cercei pe care oricum ar fi vrut sa si-i puna si cand era mare…numai ca atunci ar fi durut-o mai mult.
Alice,
Cunosc o mama care i-a pus cercei bebelusului ei baiat si e foarte mandra de asta. Pentru fetita ta, in mod sigur bucuria de a purta cercei va fi mai mare decat durerea scurta de acum. Avem dreptul sa decidem sa le facem bucurii!
Iti inteleg framantarea pentru ca acelasi sentiment l-am avut legat de manevra barbara si extrem de dureroasa pe care medicul pediatru o face pentru fimoza la baiat. Ne sfatuieste sa o repetam zilnic, fara mila si sa apelam la chirurg cat mai curand daca nu obtinem rezultatul dorit. Mai mult, toate mamele de baieti pe care le cunosc au fost sfatuite la fel si cateva chiar au recurs la interventia chirurgicala. Avem dreptul sa ne indoim de corectitudinea unei asemenea decizii, mai ales cand e dictata de un medic/profesor renumit? Pot sa-i spun ca, in lipsa oricaror simptome patologice, eu cred ca se va rezolva natural in timp? Ca nu vreau sa-i provoc copilului o asemenea trauma/mutilare in mod inutil? Pot sa-i spun ca am citit articole care il contrazic?
Cand decizia noastra e legata de o procedura de infrumusetare, o putem retrage fara implicatii serioase. Dar daca e legata de sanatatea sau de siguranta copilului? Cat de adevarate sunt opiniile celor pe care ii consideram experti in acel domeniu. Companiile aeriene permit si astazi calatoria copiilor sub 2 ani in bratele mamei. Dupa accidentul de la Sioux City, din 1989, au schimbat doar pozitia de siguranta la aterizarea fortata (brace position) – bebelusul ramane in bratele mamei, care il tine cu o mana, se apleaca peste el si se sprijina cu capul de cealalta mana si de scaunul din fata. Inainte de acel accident, regulamentul de siguranta la aterizarea fortata cerea asezarea bebelusului pe podea, la picioarele mamei, care trebuia sa il tina cu o mana. Accidentul de la Sioux City a dovedit in mod tragic ca asa ceva nu se poate. Totusi, asta cred ca este parearea si intuitia oricarei mame – e imposibil ca o mama sa creada ca e mai sigur sa pui copilul pe jos la o aterizare fortata. Cum au putut totusi atatia experti in siguranta zborurilor sa greseasca asa de mult timp? Stewardesa, care a ramas atunci marcata de cuvintele unei mame: “Tu mi-ai spus sa pun copilul pe podea si acum nu mai e!”, si-a propus apoi ca obiectiv al vietii lupta pentru siguranta copilului in timpul zborului prin obligativitatea scaunului de siguranta. Nu este obligatoriu nici astazi. Exista doar informatia ca acesta e singura solutie care inseamna siguranta in caz de turbulente grave sau aterizari fortate.
Decidem pentru copiii nostri si decizia ne este influentata in mare proportie de convingeri personale, traditii sau de oameni care ar trebui sa fie experti. Cat de usor putem constata ca nu sunt? Cat de greu ii recunoastem pe cei care sunt?
Mi se pare cam aiurea sa compari vaccinurile cu gaurile pentru cercei. Unele se presupune ca se fac pentru sanatatea copilului, celelalte tin strict de domeniul estetic. La fel de aiurea mi se pare parerea cu las’daca plange, ii trece. Eu mi-am facut gaurile pentru cercei pe la vreo 8 ani si tin minte ca a fost dureros. Fetitei mele nu i-am facut iar acum, cand se mai alinta si spune ca vrea sa poarte cercei ii spun ca putem merge oricand sa-si faca gaurile de rigoare. Iar ea ma intreaba (are 5 ani si jumatate): dar o sa doara? Ii raspund ca da, nu foarte foarte tare dar de durut doare. Si nu mai vrea cercei … chiar daca aproape toate prietenele ei au. La un moment dat, probabil, dorinta de a se impodobi va fi mai mare decat frica de durere, dar momentul acesta va fi, in totalitate, decizia ei.
Eu mi-am facut gauri in urechi la 16 ani, atunci cand ii sta bine unei femei cu bijuterii. N-a fost nici o drama.
Nici eu nu am facut gauri in urechi fetei mele pt ca nu vad ce sens au cerceii la un bebelus! Sa-mi placa MIE cum ii sta? Sa mi se para MIE frumoasa? Dar ea ce nevoie are de ei?
Ar mai fi un motiv: sa stie lumea ca e fata! Ca vorba ceea, primesc reprosuri “de unde sa stim ca e fata daca nu i-ati pus cercei?” Intelegeti? Nu exista fete fara cercei. E anormal.
Ganditi cu capul vostru, pentru copilul vostru. Copii mici nu au nevoie de bijuterii, nici de par lung prins cu clamute (daca tot suntem la capitolul asta).
buna fetelor!eu am un baietel si e drept ca un bebelus e frumos prin el insusi si nu cred ca cerceii au legatura sau fac diferenta in ceea ce priveste sexul sau feminitatea!noua ne spun necunoscutii prin oras”ce fetita frumoasa aveti!”DAR nici nu cred ca e o barbarie pusul cercelusilor!eu,mica fiind,nu am avut nici cercei,nici par lung…si tare mi-as fi dorit!il bateam mereu pe tata la cap(mama nu mai era)!dar el nu se indura pt.ca spunea ca nu vrea complicatii!dar cand am crescut si puteam sa am singura grija aspectului meu am avut de amandoua!si a fost bine si asa!bebe sa fie sanatosi,impreuna cu mamicile si taticii lor si totul o sa fie perfect!pa!
Buna dimineata,
Asa ne consumam ,noi mamele, pentru toate lucrurile placute/neplacute din viata copiilor nostri.
Trebuia sa iesi afara si sa nu auzi, asistenta era cadru medical si stia sa gestioneze situatia.
Si un alt punct de vedere : fetita ta, fiind mare, ti-ar fi reprosat negresit ca ea nu are gauri in ureche.
Stiu ca vrei sa fii mama perfecta , stiu ca-ti iubesti copiii de nu mai poti…esti mama perfecta , nu trebuie sa te mai stradui si sa te mai consumi pentru nimic. Si ei te iubesc exact asa cum esti !Enorm…
La noi in oras este si o alta practica de facut gauri : se impusca in ureche direct un cercelus dintr-un metal anume….initial se da in prealabil cu un spray anesteziant si dezinfectant. Dupa ce se vindeca rana, se pot scoate acei cercelusi si pune orice vrei…
Am inteles ca nu-i dureros deloc…sau aproape deloc…
Nu-ti mai face asa de multe griji.
E un traumatism care trece repede si se va uita si de ea si de tine repede.
Eu am baieti si n-am trecut prin asta dar cand erau ei mici in Romania nu existau antibiotice neinjectabile si cel mare face amigdalita aproape in fiecare luna. Trebuia sa i se administreze antibiotic injectabil din 6 in 6 ore si nimeni nu venea noaptea acasa. Am invatat sa fac injectii si le-am facut eu. Nu cred ca va puteti inchipui cum plangeam si eu si ei si cum bunicul se ducea in cel mai indepartat loc al casei ca sa nu auda.
Fetita mea are 2 luni; probabil ca veneam cu gaurile pt. cercei din maternitate, dar in ziua externarii a primit vaccin si i s-a facut si testarea pt. intoleranta la alimente. Cand am auzit-o plangand (urland, mai exact) de durere, aproape ca am plans langa ea. Dupa aceea, cand asistenta a venit sa intrebe daca doresc gauri pt. cercei, n-am avut inima sa o mai supun inca o data intepaturilor. Daca va dori, le facem mai tarziu, undeva unde se foloseste pistolul.
DA, dupa parerea mea e mare bataie de joc. pentru ca ceea ce pt un om poate fi considerata o infrumusetare, pentru altul poate ca nu e. eu nu pot intelege de ce se fac iute-iute gauri in urechi fetitelor. ce, si-a exprimat ea opinia ca i-ar placea o pereche de cercei. chiar nu are nimeni rabdare sa creasca pana isi va putea exprima ea dorinta intr-un sens sau altul. da, daca la 2 ani stie sa vorbeasca si zice ca vrea gauri pt cercei, tu ii explici consecintele si ea alege. si e corect (da, trauma e minora dar exista) daca in continuare isi doreste, sa ii accepti dorinta.
gauritul urechilor de cand s-au nascutt e una din marile porcaii pe care le fac parintii copiilor pe motiv ca ”asa fac toti” si e primul pas spre alte mici abuzuri care “nu se pun, ca-s traditionale” si mai apoi spre abuzuri mai mari, ”ca doar si ceilalti fac asa”.
Mama,ai scris niste carti foarte frumoase!Iar de reviste ce sa mai zic! Iar eu si fratele meu Victor, ii dorim surioarei noastre, Iza, fericire si sanatate.
Ilona,scumpo,imi pare bine sa te cunosc
.
DA!Realmente ,mama voastra este o persoana extraodinar de puternica,foarte talentata,si extrem de sufletista.
Sa fiti foarte mandrii de EA-aveti cu ce!
Pe mine zi de zi ma invata sa daruiesc,pt asta ii multumesc.
Multa sanatate voua,intregii familii,si Izei
Va imbratisez cu mult drag.
Pisi x3
Eu,
Doc,
Va doresc sa aveti parte de tot ce e mai bun in viata.
Suntem mandrii ca poposim in fiecare zi in aceeasi cafenea alaturi de mami a voastra. Si va multumesc in numele oamenilor de bun simt de aici pentru ca sunteti de acord sa ne-o lasati si noua cateva minute pe zi.
Din pozitie de drepti,
Va saluta cu respect,
Doc
Sunteti o familie minunata!
Va imbratisez cu toata dragostea lumii, asa cum de la mama voastra am invatat!
Sa fiti mandri mereu de mama voastra si sa o iubiti asa cum numai voi stiti!
Ilona, Victor, eu va cunosc. Sunt mama lui Angelo din Brasov. Mi-e dor de voi toti si abia astept sa o cunosc si pe micuta voastra surioara Iza.
Si eu va doresc tuturor sanatate si fericire.
Cu totii sa fiti sanatoşi,frumoasa domnişoara!Sa o iubiti pe mami şi sa ıi ımpartaşiti gandurile voastre,sa va iubiti ıntre voi,deoarece fratii trebuie sa fie uniti,ıntotdeauna şi sa va ajutati ın orice situatie!
Va sarut manutele catifelate şi va ımbratişez cu multa caldura!
Spre norocul meu sunt asistenta.Eu i-am facut prima gentamicina fiicei mele la 3luni si tot eu i-am facut si gaurici de cercei.Ce mare lucru?Nici n-a simtit cine stie ce…Asa cum copii trec mai repede prin boala,mai ales cele ale copilariei,peste chestia cu gaurile de cercei cu atat mai putin…Ma gandesc acum,cu vremurile astea,fata mea are 10 ani si deja imi spune ca ar vrea si un piercing in buric…cum sa-i rezist? Sigur ii mai fac o gaurica! Asta este!
Tatal mamei mele a considerat gauritul urechilor o barbarie si nu a fost de acord sa-i faca gauri; mama era deja salariata cand si-a cumparat cercei si tot prin metoda acului si-a pus cercei (dar nu suporta sa poarte aurul si s-au infectat si a renuntat la aceste bijuterii).
Ei, am urmat eu…va dati seama ca la asemenea experiente nici mie nu mi s-au pus cercei si la 19 ani, studenta fiind m-am dus singura la un cabinet unde mi-am gaurit urechile cu pistolul.
Deci poate fi lasat si la alegerea copilului!
Eu am baieti si am scapat….eu sigur nu-i voi duce sa le pun cercei
Nici eu nu i-am pus fetei mele cercei, un bebelus e frumos fara niciun fel de bijuterie.
Nu mi se pare infrumusetare, ci doar chinuiala la varsta asta
Desi nu sunt o impatimita a bijuteriilor, trebuie sa recunosc ca “savurez” cu placere un inel delicat pe o mina ce stie sa-l poarte sau o pereche de cercelusi fini. Daca stii cind, cum si cit, este frumos totusi sa accentuezi feminitatea printr-o bijuterie fina, nu neaparat cu greutate. Admir asta si la diferite invitate tv, frumusele, tinerele.
Si eu am o pereche de cercelusi mici, de la botez, cadoul nasilor mei si tin mult la ei ca amintire.
Eu am ales sa nu ii pun fetei mele cercei. Am hotarat ca va fi alegerea ei constienta, indiferent la ce varsta se va intampla asta (si pobabil se va intampla, vedeti mai jos de ce).
Surorii mele i-au facut gauri pe la 7 luni. La o baita i-a iesit cercelul medicinal si i-au pus cerceii de aur, iar in nici 2 saptamani dupa aceea i se infectase urechea si o deranja vizibil. Chiar si asa, ai mei ezitau sa-i scoata, desi nu as sari sa-i caracterizez ca ingropati in prejudecati, ci din contra. S-a intamplat sa-i scutur destul de tare sa ia masuri. Acum copilul nu poarta cercei si i s-au inchis gaurile.
Povestea cineva ca se vindeca ranile. Sunt de acord, cand e vorba de rani prospete. Eu am facut pauza de cercei intre 16 si 20 si ceva de ani si cand m-am hotarat sa port o pereche am resit s-o fac usor, gaurile erau astupate doar de sebum uscat sau ce-o fi fost ala.
Chestia cu cerceii e adanc inradacinata in cultura noastra si e la fel de greu de scos ca mitul curentului. Nu spun ca e neaparat un lucru rau, dar eu n-o sa fac nici unui copil al meu o operatie strict pentru infrumusetare.
Acum fata mea are un an si 3 luni si si-a pus chiar astazi doua globulete de brad la urechi cand a constientizat ca eu am cercei. Deci iata inca o victima
Asa se inradacineaza toate credintele si obiceiurile si asta voiam de fapt sa subliniez cu acest post desi m-am cam intins.
Tu ai suferit infinit mai mult decat ea prin procesele de constiinta pe care ti le-ai facut si ti le faci. Pupam sa treaca!
pana la cercei orice sfant de copil trece prin niste dureri mai mari dragele mele ;VACCINARILE.e dureros prin ce trec zanele noastre dar parerea mea e ca feminintatea e putin declarata si din aceste podoabe pe care le purtam cu asa drag.pt noi mamicile e mai greu sa uitam suntem mature si stim cum e dar cum in viata cum vin asa se duc,ai sa uiti draga mea de acel episod scurt deoarece are zana ta atatea lucruri noi sa iti daruiasca incat va ramane in urma de tot aceea faza prin care ai trecut,vorbesc in calitate de viitoare bunica sper sa fie zana ,va pup si va doresc succces
eu le-am pus fetitelor mele cerceii cu pistolul(am fost la policlinica).Au plans putin dar nici vorba de urechi insangerate sau alte complicatii.Cred ca cu acul este mai traumatizant.
din pura curiozitate, a auzit cineva dintre voi ca la un nou-nascut pragul sensibilitatii dureroase e MULT mai scazut decat mai tarziu?
Mie mi-au pus cercei bunicii la 8 ani, in timpul in care parintii erau plecati din tara (si pe care ii rugam de ani de zile sa-mi faca gauri, ca sa nu-mi mai spuna toata lumea ca sunt baiat). La 8 ani, fara anestezie, fara instrumentarul care exista azi, m-a durut teribil, o ureche s-a si infectat apoi. Imi mai amintesc oare acea durere? In niciun caz! Cerceii sunt un semn distinctiv al feminitatii mele, eu asa ii vad.
A, bun, sunt partial de acord ca ar trebui sa lasam la latitudinea fetitelor noastre gaurirea lobului urechii (oricum, gaurile se inchid prin nepurtarea cerceilor…). DAR-barbarie??? NU! Infrumusetare? DA!!
Erata: pragul durerii e mult mai crescut, nu scazut, sensibilitatea dureroasa e mica. Daca tanti asistenta a insangerat urechile, e o alta discutie, ASTA e o barbarie, nu gestul mamei….
mda, si eu am auzit ca e mai bine sa pui cercelusii din maternitate.Eu le-am pus cerceii mai tarziu,pana intr-un an, pt ca in maternitate faceau gaurile cu acul si nu am vrut asa ceva.Eu sunt pro pistol
poate nu chiar barbarie. dar infrumusetare? la cateva zile-saptamani-luni de la nastere? mie mi se pare cam prea mult.
niste cercei nu o sa faca o femeie mai frumoasa, nici mai feminina si, hai sa fim seriosi, nu este motivul pentru care se face diferentierea intre sexe.
un bebelus (fetita sau baiat) este atat de dragalas, de frumos, de nevinovat, incat mie mi se pare nefiresc sa stric aceste insusiri prin aplicarea bijuteriilor.
am vazut fetite mici-mici, cu cercei, aratand comic (si aici ma abtin sa comentez in alt fel).
dar, bine, sa zicem ca trec peste asta si i-as pune fetei mele cercei (fara sa o fi intrebat si, evident, fara ca ea sa fi putut raspunde sau lua o hotarare in ce priveste corpul ei, idealul ei de frumusete, nu al maica-sii, durerea pe care ea ar putea-o suporta, etc). ce sa caute, in anul 2010, cuvantul “ac” in apropierea frazei legata de gaurirea lobilor urechii?
sunt mama unui baietel si a unei fetite – doi copii minunati! atunci cand vreunul din ei imi va spune ca vrea sa-si puna cercei, ii voi duce intr-un loc unde a patruns lumina tehnicii moderne si unde acele au fost inlocuite de mici aparate care gauresc lobii urechilor, inlaturand trauma provocata de doamna asistenta venind cu acul rosu catre urechile copiilor mei.
r
Daca vorbim de alegeri e clar ca ai facut una in locul ei si poate nu va aprecia mai tarziu asta. Acum a durut-o fiindca-i micuta dar comparativ cu durerile legate de o operatie estetica (refacerea etc) la care iti dai, e drept, singur acordul (mai mult sau mai putin impinsa de la spate de lumea “lucrata” in care traim) e mult mai mica durerea. Si eu zic ca nu e barbarie pentru ca nu se compara cu ce sufera fizic si pshici fetele in alte culturi cand traditii chiar barbare le mutileaza efectiv. Surorii mele i-au pus cerei inca din maternitate iar acum ii schimba zilnic asortandu-i la tinuta. Daca se pastreaza traditia prin care la botez nasii ofera finutei cercei (alesi de comun acord cu parintii) nu vad de ce finuta nu ar fi deja pragatita…. Ma bucur ca micuta poarta “buburuze” si sper sa ii aduca noroc.
Mie mi-au pus cercelusi inca de cand eram micuta, ii pastrez si acum si stiu ca au fost darul de botez al nasei mele. Si nu am ramas traumatizata, pentru ca nici macar nu imi pot aminti acea durere. Dar vad ca s-au gasit carcotase si la aceasta postare. Mie nu imi sunt straine astfel de persoane, le intalnesc la orice pas, in orice birou, in orice grup. Eu le zambesc si le tratez cu indiferenta. Si cand le zambesc, ma simt frumoasa, pentru ca port in urechi, perle albe, primite de la o persoana draga inimii mele.
Hmm…. de fapt cum ar fi o discutie potrivita pe un blog ca si acesta? O prezentare a unei trairi, situatii si ceilalti sa isi manifeste sustinerea neconditionata a persoanei care si-a impartasit o parte din sufletul ei..? Sau o prezentare a diverselor opinii legate de subiectul X, pentru ca pina la urma din diversitate poate aparea si o imbogatire a tuturor…?
Am mai urmarit la un moment dat forumuri si acolo m-a surprins lipsa de acceptare a unei alte opinii decat ale majoritatii, pana la a merge la atacuri la persoane.
Cred ca unele din probleme tin lipsa de respect a unor participanti care isi exprima parerile, forma de adevar absolut in care ele sunt exprimate si pe de alta parte de modul in care se recepteaza mesajele, de atac la persoana, care de fapt poate ascunde in spate vulnerabilitati personale.
Luli, accept orice alta opinie, atata timp cat nu uitam de bun simt, atata timp cat nu jignim.
Am si un exemplu:
“Dada spune:
Ianuarie 30, 2010 at 11:37 …….
Bla bla…tu te auzi ce spui?”
Iar in exemplul de mai sus, nu am gasit nici urma de opinie…
Da, sunt de acord, apropo de exemplul de mai sus … si e trist
frumusete sau barbarie?barbarie…nu cred.este prea mult spus si oricum se intampla lucruri mult mai barbare pe pamantul asta decat inteparea lobului urechii cu un ac.si eu am fost micuta…nu imi amintesc deloc durerea pe care am simtit-o poate atunci ,dar in schimb privesc cu drag din cand in cand la primii mei cercelusi,privesc cu drag la pozele in care eram atat de dragalasa si cocheta cu cercelusii mei,cu rochitele mele,cu pampoanele pe care bunica avea grija tot timpul sa stea impecabil.nu imi condamn mama pentru decizia pe care a luat-o atunci si aceea de a-mi pune cercelusi…in schim ii multumesc…a fost primul meu pas spre feminitate.iti mulumim alice ca ne provoci la amintiri si ador articolele tale.pe curand!
Mama nu mi-a gaurit urechile pt cercei…poate pt ca familia astepta si isi doreau un baiat, poate pt ca nu au vrut sa sufar, nu stiu de ce. Cand dupa anii 90 s-a lansat moda cerceilor asezati pe lobul urechii pana sus, indemnata de o amica, m-am dus la un cabinet din asta sa imi infrumusetez lobii urechilor cu micile bobite sclipitoare; dar aveam 30 de ani, si pana atunci nepurtand nici macar clipsuri, mi se pareau nefiresti bobitele in urechile mele, nu m-am putut acomoda, si, cum in minte imi rasunau cuvintele celui pe care il iubeam atunci, cum ca as avea oricum cele mai frumoase urechi – uite ce gasise si el sa imi laude – am scos cerceii in aceeasi zi; curand am plecat pt cateva zile la mare, si apa sarata mi-a vindecat ranile incat nu se vede ca ar fi fost vreodata gauri acolo. Am alunecat iar de la subiect, dar aceasta amintire o am eu despre cercei…Alice, am vazut ca unii s-au gasit sa atace din nou, unii sa te apere, altii sa justifice traditia prin care fetitelor li se gauresc urechile pt a fi mai frumoase. Pare probabil o barbarie sa iti auzi copilul plangand, dar in mod sigur deja i-a trecut durerea.
Alice, fetita ta va fi o frumoasa cu cercei, acum si mai tarziu, si iti va multumi ca i-ai pus in urechi in acea perioada a vietii ei din care va pastra doar amintirile placute
Eu am primit cerceii – si gaurile aferente – la 8 ani si a fost infinit mai greu sa accept teama si durerea aceea de cateva secunde. Si am urat-o pe mama ca nu mi i-a pus cand eram bebelus.
In ziua de azi, cand femeile vor sa fie atat de mult egalele barbatilor incat adopta nu numai vestimentatie masculina, ci si felul de a fi barbatesc, in ziua de azi cand unii barbati nu mai stiu sa fie barbati si se transforma in paiate impopotonate, o fetita cu cercei este…ceva asa cum trebuie sa fie. E o traditie frumoasa, si care diferentiaza sexul copiilor inca de mici. Gandeste-te ca nu vei auzi probabil niciodata ceva de genul: “vai ce baietel frumos” (se mai intampla la copii mici). Si, daca te simti vinovata ca iei decizii pentru ea, poti extinde asta si la vaccinuri, alaptare, orice alta tema legata de prima copilarie,perioada in care cea mica ti-este incredintata. Deci e normal si e datoria ta de mama sa iei decizii pentru ea! Unele pot fi dureroase (de cele ami multe ori pe noi, mamele, ne doare mai mult decat pe ei) insa fii convinsa ca vocea ta interioara te sfatuieste bine.
Succes in cresterea micutei! Vreau si eu o poza cu cercei!
daca as avea fetita nu i-as pune cercei, nu in felul asta. Daca si-ar dori candva mi-ar cere, si-ar asuma durerea si dorinta si da i-as pune,dar la un bebe mic nu. Am vazut bebeluse la care cerceii pareau mult prea mari fiindca ele aveau capsorul mic. Am baiat si nu ma pricep
Oricum ce a fost facut acuma nu se poate retrage asa ca o sa te obisnuiesti cu ideea.
“Dar astazi m-am simtit ingrozitor vazand ca, dintr-o traditie prosteasca, i-am furnizat copilului meu, pe care il iubesc mai mult decat lumina ochilor, o suferinta zdravana si un episod traumatizant. Chiar merita, in numele frumusetii sa comandam suferinta? Asezata in aceeasi balanta cu durerea, cu neputinta de azi si remuscarile ce vor veni de acum inainte, lucirea de aur a cerceilor va cantari vreodata mai mult?”
Bla bla…tu te auzi ce spui?
Stimata Dada,avand in vedere ca stam la aceeas masa,aici la Coffeechat,imi permit sa te intreb respectuos,Tu te auzi pe tine?Daca incerci pe o persoana sa o luminezi,cel putin sa ai bunul simt,sa o faci cu mai multa CLASA,ai putea sa inveti chiar de la Alice(gazda-prietena).
E adevarat ca toti avem de invatat unul de la celalalt,dar prin cuvinte pur si simplu aruncate,nu vei starnii decat ignoranta,de la persoana pe care incerci s-o luminezi.
Un sfarsit de saptamana,cu muult soare.:-)
bla, bla… Spune tu mai bine!
Nu inteleg! Dar probabil ca nici nu trebuie. Asta trebuie sa fie!
Va saluta din picioare,
Doc
Aici chiar iti dau dreptate! Dar totusi, de ce nu a folosit un anestezic local tanti aia de la cabinetul elegant? Si in ce hal a putut maltrata copilasul, de avea lobii insangerati? Of, chiar ca iti dau dreptate in articolul asta.
Cand bunica mea m-a dus la o prietena de-a ei sa-mi faca gauri in urechi aveam vreo 2-3 ani… dar inca tin minte cat de ingrozita eram cand nepotul acelei doamne ma tinea nemiscata pe un scaun, iar dumneaei se apropia cu un ac inrosit spre mine… Asta s-a intamplat in urma cu 20 de ani…
Cu toate acestea, cand m-am uitat in oglinda si am vazut cercelusii, am uitat, pe moment, episodul traumatizant, iar durerea a disparut complet. Prin urmare, in sufletul meu de copil, a facut toti banii!
Iar apoi, fiind prea mica pentru alte “imbunatatiri”, cerceii au reprezentat pentru mine singura modalitate de a fi mai “draguta”, de a ma asemana cu mama. Eram foarte bucuroasa cand primeam cadou cercei de toate culorile si in forme cat mai variate. Prin urmare, consider ca a fost un pret mic pentru un lucru care mi-a adus atata bucurie ulterior, in inima mea de copil.
Cred ca acel act fortat(mai mult la cerintele din societate),a reusit sa traumatizeze atat copilele noastre,cat si pe noi,mamele.Spun asta,deoarece,retraiesc,resimpt,acea durere in suflet cand imi amintesc de tipetele ficei mele din acea perioada.
Realmente,este o traire pe care nu o vom uita veci.Dar oare vom ajunge(ma refer la omenire in general)sa schimbam ceva?
Oare ,copilele noastre vor putea lua decizia de a face ceea ce simt,si nu ceea ce se cere,fata de copilele lor?
De la etajul 2,am coborat la parter sa nu aud tipetele,si totusi le-am auzit,si nu am facut nimic,pe mine ma mustra constiinta,daca stau sa ma gandesc.Mi-e ciuda sa cred ca, desi am avut 25 de ani,nu am stiut sa fac precum am simtit.
De parca nu zambetul lor miraculor,este suficient sa vedem ce “diamant” sunt ele.
Si culmea ironiei,am ramas cu traumele maltratarii,si azi nu suporta aurul,argintul,mereu prezinta o infectie.
Eu traiec cu speranta,ca ele vor stii sa acctioneze precum simt,nu precum se cere.
Un zambet pt voi toti,inclusiv cititorilor,chiar si acelora mai nedumeriti prin intelegerea multor reply-uri.
O draga prietena stabilita intr-o tara nordica nu i-a pus cercei fetitei sale pentru ca acolo ar fi considerat ca piercing si blamat. De alti parinti, de educatoare, de copii. Astea sunt regulile locului, traieste acolo si a hotarat sa le respecte.
O alta prietena draga, care traieste in Romania, si-a adus fetita din maternitate direct cu cerceii in urechi. La noi ar fi de-a dreptul ciudat ca nu pui cercelusi unei fetite.
Mie mi-au facut gaurile pentru cercei cand eram la camin si nu stiu de ce, probabil asa era moda atunci, cateva zile m-au tinut cu fire in urechi, de-au ras toti copiii de mine. Imi amintesc si acum veselia pe care o iscau atele mele. Dar azi port cercei, ii schimb in functie de tinuta, de dispozitie. Intr-o vreme i-am avut lungi si zdranganitori, i-am avut intr-o vreme si desperechiati. Imi place sa port cercei.
Iza nu-si va aminti momentul. Ai sa i-l povestesti tu, intr-o zi. Iar daca nu ati fi facut-o, nici acum nici mai incolo, te-ar fi intrebat de ce toate fetitele au cercelusi si doar ea nu are.
Va fi si mai frumoasa asa, cu buburuzele in urechiusele ei mititele. Astept o poza: “Iza cu cercei”.
Te imbratisez.
Un week-end frumos va doresc.
Sa stii ca si acesta este un punct de vedere demn de luat in considerare,si daca nu de alta,ca sa ma faca pe mine,sa mai diminueze din aceasta mustrare de constiinta pe care o am-din lipsa de intelepciune,-si cu toate astea mustrarea parca nu mai e asa de mare,dar durerea din suflet ,nu o spala nici “Dunarea”.
Parerea mea: barbarie!
Cind ai decis sa pui cerceii stiai ca doare. Deci ai decis deja ca ” lucirea de aur a cerceilor va cantari vreodata mai mult”. Eu am ales sa o las pe fiica-mea sa decida pt trupul ei.
Buna, Alice. Uite din motivele enumerate de tine n-am putut sa-i pun cercei fetitei mele, care are acum 2.5 ani. Nu m-am indurat sa o vad cum sufera, in plus, mi-a fost teama sa ii agate cumva cu minutele, sau de ce nu, am vrut sa evit apropierea unei persoane tentate de bijuteriile purtate de fetita mea. Am zis ca o sa-si puna ea singura cind va creste si daca va dori, adica sa fie decizia ei.
Draga Nadia,felicitarile mele, pt aceasta decizie inteleapta,bravos!
Imi cer scuze,Natalia-am dorit sa scriu.
Buna,
Printr-o situatie asemanatoare am trecut si eu acum mai bine de 2 ani cand m-am oferit sa-i “agat” -ca o bunica-cocheta ce sunt , cercei nepotelei mele de 3 luni!A fost cea mai traumatizanta situatie care mi s-a putut intimpla in ultimii ani, si m-am jurat ca nu voi mai trece printr-o barbarie asemanatoare niciodata!A fost prima si ultima oare cand am ajutat la acest ritual pagan.Saptamani in sir nu ma puteam uita la urechiusele ei, de care agatasem niste cercelusi modesti pe care-i uram din tot sufletul.
Eu am baieti si nu am trecut prin asta dar iti pot spune ce am simtit eu.Cred ca aveam vreo sapte ani si sora mea patru,tata ne-a cumparat cercei din aur cum se cerea atunci iar mama ne-a dus la o asistenta sa ne puna cercelusii,am plans,am urlat dar fara sorti de izbanda,cred ca mai degraba i-ar fi pasat cum aratam decat de durerea noastra,dupa ce ne-am trezit cu cerceii in urechi a inceput adevaratul chin,erau prea grei pentru noi si mie mi s-a spintecat urechiusa,sora mea s-a jucat la gradinita ,au tras-o de ccercei copiii si a patit la fel,credeti ca mama s-a lasat mai prejos?nuuu,de trei ori ne-a gaurit urechile care se infectau si ne dureau de nu puteam dormi noaptea,intr-un final am pierdut amandoua cate un cercel iar mama a renuntat:)Mai aveam o problema cu parul lung,ma pieptana dimineata si-mi strangea coditele foarte stran si-mi punea fundite mari albe pe care nu aveam voie sa le deranjez din par,ma rugam cu lacrimi sa ma tunda sa scap de chinul parului incalcit dimineata dar nu am convins-o niciodata,in clasa a saptea tata s-a suparat si ma trimis la coafor fara stirea mamei,a plans o saptamana si nu a vorbit cu noi.Astazi port cercei,mi i-am pus acum sapte ani cu voia mea:))am purtat si par lung tot de bunavoie:))dar nu uit sa o tachinez pe mama cu asta .
Eu nu am pus cercei fetelor mele si nici nu imi place cum arata bebelusele cu cercei. Fiica mea cea mare a decis la 14 ani ca vrea si am dus-o la un salon care se ocupa de asa ceva. Personal nu vad nimic frumos la un copil cu cercei, o domnisoara e altceva, vrea sa-si asorteze cerceii cu o rochita, vrea sa arate bine.
Frumos si util articol. Eu ma bucur ca am rezistant insistentelor celor din jur de a face gauri in urechi fetitei mele.
eu imi aduc si acum aminte cum plangeam cand eram mica pentru ca mereu imi agatam cerceii in perdea si curgea mult sange (sau doar mi se parea ca era mult). Si intr-un final mama mi-a scos de tot cerceii si abia la 15 ani mi-am facut iar gauri in ureche…
Nu cred ca e asa o barbarie … imagineaza-ti sa faca asta la 12 ani … acum cel putin nu-si va aminti nimic, si chiar si tu vei uita episodul dupa o luna.. si inca cerceii sunt ceva minor, altii practica circumcizia. Poate e primul copil si esti foarte atenta la el.. dar deja la al doilea nu vei mai da asa mare importata.. de cate ori nu plang copiii si fara motiv .. ce mai conteaza o data in plus, pentru un lucru care ii va folosi mai tarziu ???
Copiii nu plang niciodata fara motiv!!! E cu totul altceva daca adultii nu incearca sa gaseasca motivul…
Si, sincer, ce importanta are al catelea copil este??? Asta da, mi se pare mie o adevarata barbarie, sa crezi ca ii dai mai multa importanta pt ca e primul!!!!
Sa raspund la replica ta:
1. Copiii plang fara motiv de cate ori sunt obositi.
2. Este important daca este primul copil sau nu pentru ca este bine stiut ca la primul copil tanara mama este speriata de orice lucru si interpreteaza orice plans ca un traumatism. Si se mai stie si ca primul bebelus intr o familie este inconjurat de toti membrii cu atentie si grija exagerata, cel putin pana cand si ( daca ) apare si urmatorul copil cand toata lumea se preocupa de cel mic. Din acest motiv copiii singuri la aprinti sunt foarte rasfatati comparativ cu cei veniti din familii cu multi copiii.
Nu o sa-si aminteasca ea episodul acesta. Mie mi-au facut asta la 2 ani, imi amintesc ca plangeam, dar ar fi exagerat sa spun ca a fost o trauma. Nu cred ca as pune totusi cercei unui copil foarte mic, m-as teme sa nu se agate si chiar sa se raneasca dupa aceea. Plus, imi amintesc de cat de enervant era “vezi sa nu lasi pe nimeni sa se uite la ei, ca ti-i fura”. M-as fi lipsit de ei cu placere, decat sa le am grija la o varsta cand chiar nu-mi pasa de cercei.
Eu nu am sa ii gauresc urechile, cand va fi mai maricica poate sa isi faca si 10 piersing-uri. In plus am cautat pe internet mai demult si se pare ca in unele culturi nu e ok sa gauresi urechile deorece sunt zone ce au o gramada de puncte reflexogene si prin gaurire creezi un dezechilibru.
Alice, draga mea! Zambesc cu mult drag randurilor tale si-mi amintesc, exact cum la varsta de o luna, a fiicei mele, tot o asistenta tanara si draguta, i-a intepat lobii urechiuselor pentru cercelusii ce erau deja in cutiuta pregatiti de a fi purtati de printesa mea. Nu mai trebuie sa repet ceea ce ai scris tu. Exact asa a fost si la noi. Plangea fetita, plangeam si eu care o tineam in brate. Prima intepatura in urechea stanga a mers din prima. Dar si urletele au izbucnit infiorator. Parca stia, urla de imi venea sa renunt la continuarea masacrului, ca asa mi se parea. Emotionata de plansul micutei, tanara asistenta s-a emotionat intr-atat incat nu mai reusea sa strapunga lobul celeilalte urechiuse si o tot intepa fara sa desavarseasca operatiunea. Nu exista cuvinte care sa descrie in ce hal de emotie eram toate trei, micuta, asistenta si eu. Dupa cateva secunde, care tuturor ni s-au parut ore, totul s-a terminat. Am ramas sa-mi linistesc odorul si in cateva zile, cu cercelusii in urechi, s-au videcat ranile. Te rog sa fii linistita, fetita voastra scumpa, nu a fost marcata defel de aceasta reala trauma fizica de acum caci este mult prea micuta. Amanarea acestui gest ar fi atras o durere mult mai mare ulterior, cand ar fi fost mai mare. Cu trecerea timpului ar fi fost tot mai greu si mai traumatizant. Iza va fi fericita cand, privindu-se in oglinda va vedea ce cercei frumosi are. Cu atat mai mult cand ii va inlocui cu usurinta, de cate ori va dori. Daca pentru alte lucruri as putea fi acuzata de faptul ca am procedat gresit cu fiica mea, in aceasta privita m-a aprobat toata lumea. Asa incat si pe tine te aprob cu toata caldura si te asigur ca ai ajutat la infrumusetarea fetitei tale. Iti doresc un sfarsit de saptamana cu soare in suflet si priviri !
Depinde. Am auzit eu undeva ca: “balanta sentimentala e un subtil cantar”
Parca totusi au fost pusi prea devreme. Un bebe nu are nevoie de cercei, ca sa fie mai frumos. Nu este nici pe departe barbarie, ci doar un aspect pus prea devreme in schema. Problema este cand va incepe sa se traga singura de urechi. Dar asta o sa vedeti pe parcurs.
Plecaciune,
Doc
Dragele mele,acei prunci minunati ai nostri au de trecut prima data vaccinarile care sunt destul de dureroase,zic eu,pe urma znale urmeaza sa fie un pic infrumusetatepentruca acele mici buburuze le da feminitatea din ele.Cat sunt de frumoase,si eu la fetita mea i-am pus cercei la iesirea din maternitate dar credeti-ma nu mi sa parut asa de crunt sa fie,acum la randul ei va fi mama si sper sa fie zana ,cu siguranta voi dori sa ii puna acele buburuze mici sa fie stralucitoare mereu.Va doresc sanatate si succes in tot ceea ce doriti sa realizati.Va urmaresc in fiecare si ,acum e prima oara cand raspund,va pup si bafta multa.