Ratiune si responsabilitate
Sunt barbatii mai responsabili decat femeile? E adevarat ca ratiunea a fost repartizata domnilor, in timp ce sensibilitatea a ramas, aproape intreaga, exponentelor sexului frumos?
Mi-a atras atentia, inca de la prima vizionare a filmului “Mai bine nu se poate”, una dintre replicile personajului principal. Intrebat cum de reuseste atat de bine sa descrie in cartile sale trairile unei femei, personajul interpretat de Jack Nicholson a raspuns: elimin ratiunea si responsabilitatea si obtin rezultatul dorit. Replica e menita, desigur, sa starneasca un zambet, dar, categoric, n-ar fi avut atata succes daca n-ar fi continut in miezul ei ceva adevarat.
Am asistat de nenumarate ori la discutii legate de capacitatile diferite ale barbatilor si femeilor. Stiu deja ca barbatii sunt cei mai buni bucatari si ca, pe taramul filosofiei, nu s-au remarcat prea multe dudui. In schimb, in domeniul educatiei si al ingrijirii, femeile au daruri care le fac de neintrecut. Insa, in ciuda rezultatelor concrete si evidente de pe terenul accidentat al vietii cotidiene, eu am intalnit mai multe femei harazite cu simtul rar si pretios al responsabilitatii, decat barbati. Mai multe domnite care, in profesia lor, s-au dovedit a fi absolut exceptionale, rationale, meticuloase, desavarasit coerente in tot ceea ce intreprind. Si care, evident, obtin rezultate mai bune decat colegii lor proveniti din sexul tare. Iar in ceea ce ma priveste, fara jena si fara modestie, marturisesc ca in 95% dintre cazuri, am fost mai buna, mai eficienta, mai harnica si mai talentata decat toti colegii mei, de scoala sau de munca, desi ma revendic din stirpea oamenilor prea sensibili, deschisi catre toate durerile si neintelesurile lumii, dar si, totodata, catre tot ce e mai frumos pe pamant.
Nu stiu daca scenaristul filmului cu Jack Nicholson chiar credea ce scria, dar eu stiu ca m-am bucurat mereu de conditia mea de femeie, chiar daca atat de grea. Faptul ca m-am nascut in tabara aceea a lumii care are dreptul sa planga, sa nasca, sa lesine, mi-a dat si imi da dreptul sa traiesc mai mult, mai intens, mai profund, mai nuantat decat multi alti posesori de ratiune si responsabilitate mai adanci decat ale mele. Si stiu ca n-as schimba asta pe nimic in lume…
nu e o regula
bebelusha18 spune:
Your comment is awaiting moderation.
August 8, 2010 at 23:10
nu e o regula 100% valabila…dar se potriveste in multe randuri
nu e o regula 100% valabila…dar se potriveste in multe randuri
Si eu sunt mandra si bucuroasa ca m-am nascut femeie si n-as schimba asta pentru nimic in lume. De multe ori simt ca femeile sunt mai responsabile decat barbatii, in special in privinta cresterii, educarii copiilor.
sunt si femei si barbati responsabili, depinde de cum au fost invatati sa-si asume raspunderea
exista si femei si barbati responsabili, insa, ca de fiecare data, padure fara uscaturi nu se poate!
cred ca toti avem ratiune si responsabilitate, insa la unii prea se manifesta, iar altii … prefera sa lase impresia ca nu le au - in fucntie de situatie!
Barbatul si femeia se completeaza unul pe altul.
Draga mea draga,
Nu esti tu de vina….eu una privesc lucrurile prin prisma celor intamplate si mie. Nu lasa ca lucrul asta sa te darame! Chiar meriti mai mult sau oricum, altceva! Crede-ma, se poate! Ma regasesc cumva in povestea ta…atator oameni le-au fost inselate asteptarile de atatea ori…e timpul sa te gandesti si la tine si sa te iubesti poate si pe tine…Sa fii iubita, ca meriti!
La Multi Ani!
Am stat ani de zile in preajma unei femei care in indarjirea ei de a parveni ,nu a plans , nu a lesinat, nu s-a lasat intimidata pentru nimic in lume.A urcat scara sociala , lovind fara mila cu virful pantofului orice surata care i s-a interpus ascensiunii.A zdrobit cu tocu-i ascutit orice faptura feminina, delicata ,rasata si periculos de manierata .
A mimat o nastere prematura ,un fat compromis care la varsta de 40+ ani ,se impunea pentru echilibrarea hormonala .
A ajuns aproape unde isi dorea , cat mai aproape de varf fara a-l atinge totusi.
Mandrie, trufie ,vanitate ,compromisuri facile ale tineretii ,frustrari ale copilariei … au transformat aceasta femeie intr-un neom.
Atata ratiune si nici un dram de omenie !
Am intalnit deopotriva femei si barbati iresponsabili, si invers; nu cred ca tine de faptul ca esti barbat sau femeie ca sa fii in acest fel, sa fii rational, sensibil sau responsabil…tine de educatie, de conjunctura, de firea omului cu pricina. Am vazut femei care si-au negligat copii, si barbati care au parasit case, credite, au fugit de probleme si raspunderi. Deci, catalogarile sunt subiective.
Iar in profesie, daca ai o meserie de barbat si nu esti purtatoare de testicule, trebuie sa fii cu muuuult, mult mai buna decat restul ca sa ai o cat de cat sansa.
Ma scarbesc discutiile care demonstreaza “logic” si “istoric” superioritatea masculina in diverse profesii, ca si cum femeile si barbatii au pornit si pornesc de pe pozitii egale, si doar lipsurile noastre naturale ne impiedica sa ne afirmam, vezi Doamne. Si ma intristeaza faptul ca pana si femeile educate si inteligente tind sa inghita aceasta atitudine.
Istoric, NU am avut acelasi acces la educatie si resurse, NU am avut aceeasi libertate, NU am beneficiat de aceleasi premise. E foarte usor sa spui “cei mai buni bucatari sunt barbatii”, cand pentru multa vreme, arta culinara profesionala a fost un domeniu inchis femeilor. Si oare nu in Tango am citit odata un interviu cu un cofetar francez care declara ca face parte dintr-o selecta asociatie de cofetari care nu accepta femei? Asta in secolul 21.
Chiar si cand legea ne da drepturi, adeseori e doar ceva formal. Discriminarea sexuala e foarte greu de demonstrat, desi toate o simtim din copilarie, cand ni se spune pe fata la scoala ca baietii sunt mai buni la matematica si fetele la literatura. Dar stai, ca si cei mai mari scriitori tot barbati au fost, nu? Ca si acum conteaza mai mult cum arati si cum te faci placuta barbatilor pentru avansarea in cariera, decat ce stii si ce poti.
Poate acesti profesori (si, mai trist, profesoare, si parinti) care indoctrineaza copiii de mici nu au auzit de Philippa Garett Fawcett, care in 1890 a castigat cea mai inalta distinctie matematica la un concurs al Cambridge University si nu i s-a acordat titlul cuvenit (de Senior Wrangler - termen specific Cambridge) si nici diploma, pentru ca era femeie.
Cazul ei nu este NICI PE DEPARTE unic, dar e mult mai comod sa spui ca femeile sunt din nastere mai simplute si mai prostute, ca oricum asa ne sta mai bine. Iar femeile care au avut norocul sa nu fie ignorate de istorie sigur aveau un defect, ori erau urate, ori erau lesbiene, ori aveau probleme psihice, ca altfel nu se justifica inteligenta asta “devianta”.
I-a luat 345 de ani Academiei Franceze sa accepte o femeie in randurile ei (Marie Curie a fost respinsa, la vremea ei), si chiar si in ziua de azi, din peste 700 de membri, doar 6 au fost/sunt femei.
Sa ma scuteasca domnii plini de “argumente”, care nu se simt barbati decat daca iti arata tie ce redusa si irationala esti.
Este foarte adevarat ceea ce spui!Cu atat mai mult cu cat anumite state ınca mai practica aceste discriminari(ma refer ın special la statele islamice) la cote destul de ridicate.
Paradoxal…in sec 21 lucrurile tind sa se schimbe,
Intilnesc din ce in ce mai multe femei rationale in detrimentul sensibilitatii si din ce in ce mai multi barbati sensibili
Secretul e intr-un just echilibr dintre ratiune si sensibilitate, in cazul ambelor sexe, nu agreez extremismul.
Simtul responsabilitatii ıl avem fiecare,numai ca la unii este mai dezvoltat şi la altii mai putin(depinde foarte mult felul ın care suntem crescuti şi genele,deasemenea vointa are un rol destul de important).
Tu,Alice,eşti dovada vie ca o femeie poate face mult mai multe decat un barbat.
İar ceea ce ai spus despre sentimentalism este adevarat,din pacate!Majoritatea persoanelor sensibile o reprezinta sexul feminin(cel putin asta vad eu zi de zi).
La Multi Ani!
Barbatii responsabili? E un nonsens. Si nu vreau sa dau nenumarate exemple.
Barbatii sunt oricum, mai putin responsabili.
Irina, imi pare rau sa-ti spun insa totul a depins de personalitatea ei. Tu te-ai lasat condusa de el, de deciziile lui, el s-a lasat condus de ea care si-a atins scopul.
Si mai e ceva: eu nu cred in burlacii eterni care spun tuturor ca nu se vor casatori sau ca e bine si asa sau ca nu e momentul; acestia de obicei cand intalnesc o femeie puternica joaca dupa cum canta ea si se insoara in cateva saptamani/luni (vrei exemple cuoscute?).
Priveste inainte si treci peste asta. Intareste-te!
da,,,,, el este balanta, eu sunt balanta, ea este balanta…..
nici eu nu am luptat cu toate fortele pentru el (ceva scartaia si am simtit si eu, nu mi-ar fi facut viata usoara). am asteptat sa simt ca vine de la el…nu am acceptat conditiile lui (vi se pare normal sa-mi fac o familie intr-o casa cu alti 4-5 oameni, sa vin acasa la socara in concedii). ea probabil va avea rabdare si va rezolva aceste probleme din mers. asta este viata, sunt constienta ca-mi este mai bine fara el. doar ca ma macina intrebarea daca cu ea se comporta tot asa. probabil ea il accepta asa cum este (el are 36 de ani, ea 31, eu 39). eu am vrut mai mult si el n-a putut sa-mi ofere - sau nu am stiut sa-l fac sa-mi ofere.
iti multumesc frumos pentru franchete si pentru incurajari si pentru rabdare! un an nou frumos si plin de impliniri
Multumesc din suflet, Irina.
Sa stii ca nici macar varsta nu conteaza in situatii de acest gen.
Tu probabil simteai ca nu e pentru tine.
DIn pacate taraganam aceste situatii pana se intorc impotriva noastra si ne trezim ca au trecut 3 ani, 5 ani…
Iti doresc sa ai parte de o viata asa cum visezi.
la multi ani!
cred ca e si o chestie conjuncturala, iar intr-un cuplu sau intr-o echipa tine de diferentele dintre parteneri…
in ceea ce ma priveste m-am simtit mai responsabila decat unii din partenerii mei (de cuplu sau de alte activitati) dar mi-a facut si mare placere sa las responsabilitatea pe umerii cuiva care parea sa o poarte cu demnitate…
cred ca e si o chestie de incredere.
sunt femei care ajung sa creada si ele despre ele insele ca sunt iresponsabile pentru ca partenerii lor plesnesc de autoimportanta.
sunt barbati care ajung castrati de mame sau neveste fara sa stie ca au testosteron in ei, pentur ca nu l-au pus niciodata la incercare…
sunte persoane care se manifestairesponsabil intr-o echipa sau cuplu si perfect responsabil in urmatoarea.
imi place sa cred si ca se poate educa, sau macar provoca…
Ei asta-i buna, responsabilitatea masculina mai mare decat cea feminina, cand povestile despre barbatii care fug de responsabilitatea gospodariei curg zilnic. Cred ca barbati mai responsabili decat femeile mai gasesti doar in armata, unde disciplina este o valoare respectata zilnic. Altfel, ei se responsabilizeaza mult mai greu atat la munca cat si acasa.
Responsabilitatea ma caracterizat inca de mica,sunt cel mai mare copil al familiei( am o sora si un frate mai mici)parintii plecau la serviciu si eu aveam grija de cei mici,stiam ca am responsabilitati si asta ma facea sa ma simt incantata fiindca parintii au incredere in mine,faceam fata cu brio.Daca e sa caracterizez dupa barbatii pe care-i cunosc as spune ca nu sunt responsabili nici pe departe(aici exclud pe tatal meu care este un om deosebit si pe sotul meu).Responsabilitatea o capeti prin educatie,eu imi invat copiii la fel cum am fost si eu invatata,cu credinta in Dumnezeu,fiecare stie ce are de facut,toata lumea primeste o sarcina si trebuie sa o indeplineasca zilnic.Cel mic desi are doar cinci ani hraneste motanul si catelul,ma insoteste la pasari si la caprita,in casa isi face ordine in jucarii.Cel mare matura curtea,aduce lemne in casa si in baie ajuta la curatenia la animale,dupa amiaza fac lectii cate doua ore obligatoriu,(chiar daca e vacanta).
Nu-mi place sa pun “sablon” pe nimic,dar, cred ca barbatii sunt mai respunsabili. Femeile sunt mai ambitioase, mai orgolioase, mai concurente, mai orgolioase -ceea ce le face in multe cazuri sa fie bune angajate, sotii devotate….etc. Femeile fac ceea ce fac pentru parerrea celor din jur ,barbatii fac ceea ce fac pentru ei,doar pentru ei.Mi se par mult mai simpli in comparatie cu femeile, in spatele a caror vorbe nu stii niciodata ce sa cauti.Barbatii se respecta intre ei femeile doar se prefac.Si nu stiu daca se intampla toate acestea pentru ca-s mai putin sentimentali sau iubesc mai putin, cert este insa ca femeile fac totul pentru a castiga iubire si a inlatura concurenta.Concluzia ; suntem diferiti, nu stiu insa care-i mai responsabil, care iubeste mai mult, care-i mai corect, care…..
Daca ar fi insa sa ne luam dupa cati copii sunt care nu-si cunosc tatal sau si-l vad foarte rar si dupa cati parinti batrani sunt parasiti in sate uitate si de Dumnezeu, NU, n-as zice….Ca sa nu mai spun de cei care traiesc in vreo doua trei combinatii fara sa fie in stare sa-si asume o hotarare.
Ultimul iubit a lui MANTEA este un bune exemplu.
Nici eu nu as schimba asta, chiar daca, de ar fi sa am un copil, as vrea sa fie baiat, pentru ca am convingerea ca barbatii au viata mai usoara. Tin minte ca in cei 31 de ani ai mei mereu a trebuit sa fiu mai buna, sa demonstrez ca sunt mai buna ca altii. Dar nu regret si continui sa incerc sa fiu mai buna.
Foarte bine faci!
Poate,daca noi continuam sa fim buni exista speranta ca o vor face şi ceilalti!
LA MULTI ANI!!!! si tot ce e mai bun pentru voi sa se implineasca!
Un barbat devine mai responsabil dupa ce se casatoreste? Omul pe care o sa-l iubesc toata viata a ales sa fie cu alta femeie. Apartine acum alteia. Eu stiu cum a fost anul trecut cu mine de sarbatori, stiu cum am trait o vreme cu el impreuna. Credeti ca-l schimba statutul de barbat casatorit? Cu mine era 80% relaxat si 20% tandru. Incerca si se straduia sa fie bine…. Atat cat putea. Pur si simplu nu m-a vrut si pe ea a luat-o in 2-3 luni de sotie. Eu l-am asteptat 5 ani sa-mi spuna sa raman langa el. Imi pare rau ca incep articolele cu un mesaj trist dar va rog sa ma ajutati. Casnicia il schimba in bine pe barbat? Eu am tras singura caruta…. Acum credeti ca tot asa procedeaza? Poate este ea mai apriga si pune piciorul in prag…. Sau caracterul de baza al omului nu se schimba??? Prioritati erau intotdeauna prietenii si mama lui. DAr eu eram doar o prietena. Se straduia ca acasa sa nu le lipseasca nimic alor lui, avea simtul acesta… cu siguranta are grija sa nu-i lipseasca nimic. Lucreaza in strainatete, am fost la el in martie 2009 si l-am intrebat daca vrea sa raman cu el? A ezitat, a evitat raspunsul si in septembrie s-a casatorit cu ea. Mie imi spunea ca este greu cu job-urile in aceasta perioada acolo. Pe ea a dus-o acolo si o tine acasa (nu pot sa inteleg). Ajutati-ma sa inteleg cum il poate schimba pe un barbat un act. Multumesc si sa aveti parte numai de zile senine.
In momentul ın care eşti prins ıntr-o cuşca şi mai eşti şi claustrofob cauti cu ınfrigurare o ieşire.
Ceea ce ıti spun ti se pare,probabil,o nebunie dar te asigur ca multi barbati vad casnicia ca pe cuşca despre care am pomenit.Tot o nebunie ti se va parea cand ıti voi spune ca acel barbat nu te iubeşte(poate ca tu cunoşti contrariul,ınsa,comportandu-se ın felul ın care a facut-o,e clar ca sentimentele lui nu exista sau nu au intensitatea dorita de tine).
Incearca sa ıl ınlaturi din inima ta şi sa ıti gaseşti un om care sa merite toata dragostea pe care tu o ai de oferit!
Bafta ıti doresc!
La multi ani!
Nu e deloc o nebunie….majoritatea oamenilor se schimba dupa ce se casatoresc….fie ca sunt femei sau barbati…apar constrangerile legate strict de actul in sine. Exista conceptia potrivit careia unele lucruri “nu se fac atunci cand esti casatorit”.Vazand atatea casatorii esuate am fugit foarte multa vreme de asta. Barbatii sau femeile nu devin mai responsabili dupa asta, nu va amagiti….Am facut mai tarziu pasul acesta punandu-mi toate sperantele in faptul ca nu se va schimba nimic din ce aveam inainte…fara acte.Am constatat doar delasare. Si ca sa fie totul bine, am preluat si din responsabilitatile lui. Asa, incet-incet am ajuns sa schimb becuri si prize, mai am putin si construiesc si mobila. Nu e bine deloc asa. Sa nu faceti asta…Un om daca nu e “construit” asa, nu se schimba….Sunt si eu mandra sa constat ca am fost mai responsabila in multe situatii decat orice mascul de langa mine…dar in acelasi timp si trista, constatand ca pe umerii mei atarna o povara mai mare….Urasc lasitatea si comoditatea altora, care implica impovararea altor persoane….
Irina, stiu ca acum ti se pare ca nimic nu mai are sens…crede-ma, iubirea apare atunci cand te astepti mai putin….Barbatii cauta relatii comode, prefera sa stie ca “acasa” li se ofera totul iar in “deplasare” se alinta…Nici nu le trece prin cap ca toate astea se pot intampla sub acelasi acoperis. Pe unii ii sperie casatoria cu o femeie puternica….e un semn ca meriti ceva mai bun….nu-ti refuza dreptul la fericire!
Din pacate,pentru ca altii fug de responsabilitati,trebuie sa mai schimbam şi becuri şi prize…Ştiu ca nu e bine deloc,ınsa,pana ın momentul ın care gasim solutii nu avem decat sa continuam astfel!
mii de multumiri! asa este, recunosc tot ceea ce-mi scri ca realitate!
si inca a avut tupeul sa ma sune a doua zi de Craciun sa-mi spuna La multi ani.
dar acum n-a mai avut cu cine sa fie “dragalas”! sunt sigura ca destinul are grija de fiecare. oricum nu-mi oferea aproape nimic, am o viata profesionala si un statut extraordinar….. sunt rasfatata acasa…. asa ca intr-adevar trebuie sa-mi revin!
sarumana pentru tot ce mi-ai scris si sa ai un an 2010 pe sufletul tau.
Cu mare, mare drag!
Sunt sigura ca vei ıntalni un om care sa te merite!Ai tot ce ıti doreşti(ın alte sensuri),familia ıti este aproape iar acest lucru este extrem de important.Eu nu am pe nimeni langa mine şi nici nu le pot povesti alor mei ceea ce se ıntampla,ın realitate,cu mine deoarece nu vreau sa sufere pentru mine.
Sunt sigura ca iubirea pe care,acum,o porti ın suflet,ın curand ti se va parea o prostie(sau nu deoarece unele amintiri dor atat de tare ıncat revin precum furtunile ın mintile oamenilor->sper sa nu pateşti aşa ceva).
Şi eu ıti doresc un an minunat şi sper ca,ın curand,sa ne spui ca fericirea ta este deplina!
Te-mbratişez!
Sa inteleg ca ai fost iubita lui timp de 5 ani sau doar o prietena f apropiata.?..oricum ceea ce e cert e ca nu a tinut atat de mult la tine incat sa te ceara in casatorie.. sau mai bine zis nu a tinut la tine ca la o iubita poate…ci poate doar ca la o prietena.Apoi casatoria intr-adevar te schimba foarte mult in sensul in care incerci sa devii mai responsabil,pt ca e vb de vb deja de conceptul de familie, casatoria te poate schimba in sensul in care devenim prea seriosi, prea calculati, prea rationali, asta se intampla cand aceasta devine o monotonie.Tousi in cazul dumnevoastra..nu cred ca acea casatorie de care imi vb l-a schimbat, ci femeia pe care a intalnit-o si cu care s-a casatorit e cauza schimbarii lui, poate ea e femeia potrivita pt el sau cea pe care o considera el potrivita, daca tot si-a “asumat riscul” de a se casatori cu ea.Stii cum e poti sa stai cu un om anii intregi si sa nu reusesti sa ai o relatie mai profunda mai speciala,dar pot sa stai o zi, doua, cateva luni si sa-ti dai seama ca e omul cu care vrei sa-ti petreci tot restul vietii.
Sper ca am fost de ajutor:) Sa aveti un an superr:)
Sa inteleg ca ai fost iubita lui timp de 5 ani sau doar o prietena f apropiata.?..oricum ceea ce e cert e ca nu a tinut atat de mult la tine incat sa te ceara in casatorie.. sau mai bine zis nu a tinut la tine ca la o iubita, ci poate doar ca la o prietena.Apoi casatoria intr-adevar te schimba foarte mult in sensul in care incerci sa devii mai responsabil,pt ca e vb deja de conceptul de familie, casatoria te poate schimba in sensul in care devenim prea seriosi, prea calculati, prea rationali, asta se intampla cand aceasta devine o monotonie.Totusi in cazul dumnevoastra..nu cred ca acea casatorie de care imi vb l-a schimbat, ci femeia pe care a intalnit-o si cu care s-a casatorit e cauza schimbarii lui, poate ea e femeia potrivita pt el sau cea pe care o considera el potrivita, daca tot si-a “asumat riscul” de a se casatori cu ea.Stii cum e poti sa stai cu un om ani intregi si sa nu reusesti sa ai o relatie mai profunda, mai speciala,dar pot sa stai o zi, doua, cateva luni si sa-ti dai seama ca e omul cu care vrei sa-ti petreci tot restul vietii.
Sper ca am fost de ajutor:)! Sa aveti un an plin de bucurii:)!!!
da am stat cu el 9 luni de zile… apoi a fost o relatie la distanta - el venea in romania, am fost si eu acolo…. probabil ca m-am amagit de la un moment dat. DA IMI ESTE DE MARE AJUTOR RASPUNSUL TAU. MA doare pentru ca vad realitatea obiectiv prin prisma ta si ale celorlalte. va multumesc ca sunteti directe si realiste. greseala mea a fost ca l-am iubit mai mult decat el pe mine.
Stii inainte sa scriu articolul m-am gandit daca sa fiu cu adevarat sincera si directa, iar in cele din urma am ajuns la concluzia ca asa e mai bine.Chiar daca doare unoeri, trebuie sa infruntam adevarul si sa nu ne mai amagim..( asta o spun si din proprie experienta), pt ca constientizand acestea vom reusi sa mergem inainte, sa trecem peste acest impas, peste durere si sa ne dam noua o noua sansa fara sa mai repetam aceleasi greseli.Da stiu e greu, necesita timp…dar primul pas in “noua viata” e constientizarea greselilor din trecut, nu are rost sa ne mai amagim, trebuie sa actionam.Asa ca, capul sus si fii pregatita pt o noua viata mai frumoasa:), sunt sigura ca undeva in lumea asta exista si Fat-Frumos al tau care nu te va dezamagi:)