Zgarcitii
Ianuarie 7, 2010 de Alice Nastase Conversatii
Ii recunosti de la prima intalnire, dupa felul taraganat in care isi scot portofelul cand vine nota de plata, ca sa-ti lase timp sa te oferi tu s-o platesti. Sunt zgarcitii, de care e plina lumea.
Am cunoscut indeaproape zgarciti care se manifestau in cele mai caraghioase feluri cu putinta. Care plecau intentionat cat mai flamanzi de acasa atunci cand erau invitati undeva, ca sa poata sa manance cat mai mult in vizita. Stiu pe cineva care avea un singur telefon si doua cartele, pentru cele doua retele importante de telefonie. Cand voia sa sune pe cineva, in functie de numar, scotea cartela din telefon si o punea pe cea corespunzatoare, ca sa primeasca facturi cat mai anemice cu putinta. Si, desigur, cu cei cu care isi permitea si cu aceia despre care auzise ca au telefoane de serviciu, platite de un patron care, in opinia lui, nu merita pic de respect, nu dadea decat un bip si astepta sa fie sunat inapoi.
Am avut candva o relatie cu un barbat care nu avea in frigider decat margarina, si cate-o paine in camara, alimente absolut suficiente supravietuirii, in opinia lui. Asta insa nu-l facea sa refuze sa fac eu cumparaturile si sa avem de toate numai atunci cand sunt dispusa sa platesc pentru toate cele ale casei. Pentru ca el economisea banii stransi din chiria celor zece case pe care le detinea in proprietate ca sa si-o construiasca pe a unsprezecea, desigur.
Ma revolta si ma indeparteaza toate manifestarile de zgarcenie. Numai ca, pentru cele venite de la oamenii care au indurat candva saracia, imi gasesc, mai mereu, forme de intelegere. Sfarsesc prin a-mi fi mila de bietii zgarciti si rusine de rusinea lor. Fac eu tertipuri ca sa ma prefac ca nu am bagat de seama tertipurile lor. Si merg mai departe, rugandu-ma sa nu ajung niciodata ca ei. Rugandu-ma sa se curete lumea de vicii si de nimicnicii, ca sa putem trai pentru valorile adevarate, pentru rosturile inalte. Ca sa traim generos, cu demnitate si cu sens. Oare se poate? Oare se mai poate? Eu, cel mai adesea, ma indoiesc…
cei fara bani nu sunt zgarciti,sunt saraci sau necumpatati
zgarcenie materiala sau sufletesca?
filantropii ostentativi generosi(ocazional) cum sunt?
Se spune ca o portie de 20 min/zi aduce beneficii sanatatii tale. Dupa articolul tau am ras alte 20 minute pe ziua de azi. Iti multumesc.
Sa trecem la subiect.
Cred ca tine de tine ca barbat sa platesti nota la iesirile in oras. Daca eu ies undeva si ea plateste consumatia, inseamna ca toata educatia mea, toate principiile mele s-au facut scrum. Eu nu accept asa ceva.
Eu am vazut barbat care manca ce e mai bun din frigider, desii copilul mic ii plangea.
Imi aduc aminte de o replica:
De ce mananca oamenii bogati mancare ieftina?
Raspuns: Asa se imbogatesc.
Eu personal cosum mancare de 7-8 mil lunar. Si mananc sanatos!
Incearca sa cumperi procesate de 8 milioane si vezi daca iti ajung o luna!
Mancarea sanatoasa tine mai mult de foame decat toata mizeria cu care oamenii de indoapa zilnic!
Daca vrei sa transformam in bani, eu spun atat:
Pe mine ma intreaba medicul ce caut la el, lor le prescrie reteta.
Inainte sa iubiti banii,, iubiti sanatatea.
Daca vreodata ai sa ataci acest subiect, promit sa vin cu mai multe exemple.
Sa ramai mereu asa, draga Alice!
Pace,
Doc
Frumos raspuns,Doctore!Cred ca nu ma aşteptam la mai putin din partea ta…de cand comentezi la articolele minunatei noastre gazde ai dat dovada de gentilete!Nu te schimba(nici tu)!
” Lenesul mai mult alearga si scumpul mai mult pagubeste”.
Cand eram copil , credeam in aceste vorbe intelepte.Apoi , inaintand in viata , am constatat ca de fapt multi lenesi , “se invart ” cat se poate de bine in aceasta lume intoarsa ea insasi pe dos.
Zgarcenia si rautatea sunt legate una de cealalta.Un zgarcit nu poate avea o inima mare ci doar una mica , mica care sa nu ocupe prea mult loc.
” Ban la ban , trage ” , asa este ! Bogatii ,au un singur scop in viata multiplicarea la infinit a “primului milion “.Celelalte evenimente/lucruri din viata lor ( casatoria, copiii, vacantele,mobilele, hainele s.a ) sunt doar scopuri secundare, niste fleacuri care trebuie totusi bifate .
Cred ca aceasta sete de imbogatire se manifesta dupa ce ai agonisit niste bani,
apoi nu te mai poti opri, Astfel de indepartezi de prieteni , devi arogant , sigur pe tine, te consideri puternic, i-ti permiti sa sfidezi pe ceilalti. Cunosc persoane care au euro in cont si nu putini, nu as vrea sa fiu in pielea lor nici o secunda, este o boala, traiesc in conditii modeste, brad de Craciun nu fac , se chetuiesc prea multi bani, mancarea ingrasa, dupa prieteni trebuie sa spele
cesti etc…nu sunt dispusi.Seara pleaca de acasa sa nu consume curent,se duc la cei saraci. Imbracaminte secand hand, arata pe strada ca niste cersetori cu siguranta au o dereglare psihica. Bucurativa daca aveti o viata normala si sunteti sanatosi.Bani multi nu sunt o fericire, cu siguranta.
Of…un subiect delicat si asta…Citind commenturile voastre mi-am amintit de problema rasfatarii copilului. De multe ori m-am gandit daca nu cumva gresesc neingaduindu-i copilului meu cate un moft. Ma apuca disperarea atunci cand mergem la cumparaturi si vad copii care cer insistent si chiar isteric jucarii. Si parintii le cumpara, pentru ca ei n-au avut…Inteleg si asta cumva, ca mi s-a intamplat si mie sa ma joc cu trenuletul fiului meu, gandindu-ma ca eu mi-am dorit teribil unul in copilarie.
Periodic, triez jucariile care nu mai prezinta interes si hainutele care nu ii mai vin, in ideea ca altcuiva i-ar putea fi de folos. M-a surprins teribil remarca pustiului” Mama, eu vreau sa fiu mic din nou”. “De ce?” il intreb. Mi se raspunde…”ca sa imi mai vina hainutele astea si sa ma pot juca cu masinutele alea”.Ma intreb daca nu cumva ne nastem asa sau poate e o carenta a educatiei.
Am vazut in schimb atatia parveniti care se manifestau exact cum ati descris si voi…Din fericire, ii intalnesc tot mai rar….
Zgarcenia in fond nu tine numai de bani…am vazut atatea persoane care erau “zgarciti” si cu timpul petrecut cu familia, prietenii…asta pentru ca sunt foarte generosi cu timpul petrecut gandindu-se cum sa nu plateasca pentru ceva sau cum sa nu achizitioneze ceva.
Eu nu inteleg ce satisfactie poti sa ai cand tu nu daruiesti si strangi totul pentru tine… am cunoscut persoane zgarcite, dar care erau constranse sa fie asa pentru ca aveau multe nevoi, multe lucuri care le lipseau si asa isi mai puneau un ban deoaprte. Asta pot sa inteleg, dar nu inteleg pe cei care au destul sau mai bine spus au suficient de multi bani si totusi nu se indura o data sa cheltuiasca pentru altcineva decat pentru propria lor persoana.
Nimeni nu te obliga sa faci acte de caritate, dar macar intre cei dragi, poti sa o faci. O bomboana nu costa mult!
Cea mai mare satisfactie nu o avem atunci cand primim, ci atunci cand daruim…Pe zgarciti i-as sfatui sa incerce si ei sa daruiasca si sa se bucure de acest lucru…vor deveni mult mai senini, mai luminosi si mai impacati cu ei insisi…
LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CARE ISI SARBATORESC ASTAZI ZIUA ONOMASTICA!
Nu am prea cunoscut femei zgircite, mai mult barbati…iar in cazul unui barbat zgircenia chiar devine un viciu…mai ales cind este dusa la extrem
Daca nu pot suporta ceva pe lumea aceasta, este zgarcenia! Nu mananc acasa, ma duc in vizita, te invit la o cafea, dar sa platesti tu, suna cunoscut?
Of, of. Toata viata am incercat sa invat din greselile celorlalti si sa nu fac ceea ce nu imi place la ei.
Parca ai raspuns pentru mine :-))) Nici eu nu pot suporta zgarcenia sub nici o forma. Mi se pare ca omul devine asa de mic, calcule peste calcule cum sa iesi mai ieftin.
Mie imi place mult sa daruiesc altora, sa fac mici surprize, si am constatat ca nu am saracit, ci dimpotriva. Cu cit daruiesc mai mult sint bogata nu numai spiritual, ci Dumnezeu ma binecuvinteaza cu sanatate sa pot munci, imi deschide usi nebanuite ca sa am trecere si sa pot castiga mai multi bani, prin munca, deisgur. Nu astept niciodata recompense si nu fac calcule, daca dau sa primesc in schimb.
Cea mai josnica chestie mi se pare cand oamenii sint zgarciti chiar si cu ei insisi, desi au destule - asta e cea mai rea forma :-)))
Ti-am spus eu ca daca dai ai
Am o cunostiinta care incearca sa manance pe unde apuca… expresia ei este” astazi m-am scos”.. dar pentru ea cumpara ce e mai scump ca trebuie sa arata si altor ce grozava e. Cand e invitata undeva vine prima ca sa pauce sa manance cat mai mult. Apoi isi barfeste prietenele ca nu sunt imbracate dupa ultima moda…
Incerc sa o vad cat mai putin ca mi se face greata!
tot eu
Scuze pentru greseli… fac mancare
de multe ori mi-am pus la indoiala alegerile cand copilul meu nu capata totul. mereu ma gandesc cu frica la faptul ca ma considera zgarcita. pt. ca tatal lui (nu din grandomanie ci cu gandul la a sa copilarie cu prea multe lipsuri) cumpara triplat cadoul din scrisoarea pt. Mosu` iar mama se gandeste cum sa ne descurcam sa ajungem la mare si anul acesta din necesitate pt. sanatatea piciului …
pe de alta parte, am stat si eu de multe ori si m-am minunat de zgarcenia ce atinge sau mai bine-zis depaseste pragul (scuzati expresia!) nesimtirii ! Cum poti sa te afisezi la petrecerile prietenilor unde fiecare a contribuit in mod egal la un cadou comun, sa te prefaci ca “esti de-al lor” si apoi sa pleci acasa cu un platou plin de mancare si tort pe care nu ti l-a oferit nimeni dar tu vrei sa nu cheltuiesti nici maine nimic… Cum poti sa-i vindeci pe acesti oameni de acest obicei ?
Sufletul fiecaruia isi extrage experienta de care are nevoie in fiecare ipostaza a vietii , (zgarcit , darnic , crud , iubitor , etc….)dupa ce isi extrage prin experimentare toate informatiile , se schimba , putand deveni chiar opusul a ceea ce a fost .
Aceasta are loc intr-un timp nelimitat…(moartea face parte din viata) , asadar sa ne bucuram ca ne putem judeca pe noi sau pe altii, si sa ne schimbam atunci cand ne plictisim de o anumita ipostaza .
Eu cred ca cine da are. Bunica m-a invatat asta… ea dadea tot chiar daca nu avea mult.
deniss spune bine ca pragul dintre zgarcit si calculat sau econom e foarte fin.
Depinde de perceptia noastra asa cum depind multe. Toti percepem diferit si ma intorc la unul dintre cele patru “acorduri” ( daca am tradus bine agreements) din cartea lui Don Miguel Ruiz: “Don’t make assumptions” sau pe romaneste: Nu face presupuneri - gaseste curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce doresti sa stii cu adevarat. Comunica cu altii in termeni cat mai clari cu putinta pentru a evita neînţelegerile, tristeţea şi dramele.
Pe mine m-a facut zgarcita o colega pentru ca parchez in parcarea studentilor si nu cea de langa usa biroului… fara sa ma intrebe de ce…
Dar asa cum spune Carmen Nicolas, asta e problema ei… nu a mea
Din pacate uneori zgrcenia duce la meschinarie si pe mine asta ma scarbeste
La multi ani si multe impliniri in noul an!
Un subiect foarte delicat, dar si actual..Realitatea cruda este ca ne lovim zilnic de astfel de oameni care uita sa fie oameni..Insa e alegerea noastra daca ne ajutam sau nu semenii, daca vrem sa facem ceva pentru altii sau nu. Trist este ca egoismul e in floare si superficialitatea domina. Banii vorbesc in zilele noastre.. Oamenii uita sa acorde atentie celor din jur, chiar si celor dragi si isi dau seama de pierderea lor abia dupa ce aceasta s-a produs. Cert e ca mai exista si oameni care fac ceva pentru semenii lor, oameni carora le face placere sa imparta si ultimul biscuite cu un strain..Am intalnit astfel de oameni si m-au induiosat, m-au influentat..Cred ca mai exista umanitate in oameni..si dragoste fata de aproapele..sunt o optimista convinsa..;)
O zi minunata!
…Oameni de soiul asta sunt niste bieti nefericiti ! Vietuiesc permanent doar pentru a avea; a fi - este pentru ei o stare, o dimensiune pe care nu o pot atinge, nu o pot imagina… Orice incercare de a-i salva din timpul lor este inutila, caci mai intai ar trebui - dupa ei - sa-ti plateasca un pret !…Bietii de ei !…
Asa ca, …”guarda e passa” !…
Zgârciţii adună ca şi când ar trăi veşnic; risipitorii risipesc ca şi când ar trebui să moară.
citat din Aristotel
Sensibila tema, greu de comentat.Multi zgarciti se consideca “calculati”, multi risipitori se considera “darnici”.Pragul dintre calculat si zgarcit cred ca este fin si delimitat diferit de fiecare persoana.Un lucru insa este sigur :mult mai risipitori sunt cei care castiga banul usor:mai exact,asa cum il iau asa il si dau.
Ma intreb insa :realizeaza cineva ?recunoaste:da, eu sunt zgarcit? Nu cred, si totusi, daca o va face va gasi “N” argumente pentru asta.
Totul este relativ pe lumea asta: iubirea, adevarul, fericirea, bunul simt,zgarcenia, etc………le vom vedea fiecare diferit….si..ficare vom pretinde ca detinem adevarul. Adevarul insa este ca vedem lucrurile diferit si ca nu exista “adevar absolut”. Pentru unii din noi o persoana poate fi catalogata “zgarcita” pentru ca nu a dat un telefon de sarbatori, pentru altii pentru ca nu a venit “decat” cu un buchet de flori,fara cadou….
O sa-mi spuneti ca zgarcit este cel care are si nu da….dar….si aici este discutabil. Care are,dar cine n-are……care are mai mult decat cine…sau mai putin ca….Putem sa o intoarcem pe toate partile si tot nu aflam adevarul. Zgarcitul este care se retine,care se inchide, darnicul este cel care ofera, care se deschide :suma, gestul, obiectul , nici nu mai conteaza. Dar,parerea mea, un lucru e sigur : ” de unde dai Dumnezeu iti da ! ”
Seara buna tuturor,
sa aveti parte de oameni darnici !
Eu sper sa se poata!Pana ın momentul de fata eu am cunoscut doar cateva persoane precum cele mentionate de tine(bineınteles ca eu nu ma ınvart ın cercurile pe care tu le frecventezi,totuşi am ıntalnit persoane de genul).Din pacate am ıntalnit şi persoane care faceau astfel de economii din motive mult mai grele(oameni sarmani pe care mi-aş fi dorit sa ıi ajut la momentul respectiv dar cum cu o floare nu se face primavara i-am ajutat atat cat am putut,daca am putut)!Nu doresc nimanui sa traiasca ın felul ın care o fac persoanele respective şi mereu ma rog pentru bunastarea lor.
Nu mi-am dorit(şi nici nu-mi doresc) sa ıntalnesc persoane zgarcite din alte motive şi,totuşi,l-am ıntalnit pe sotul meu
aleyna, daca ai fi fost mai “zgarcita” inainte, atunci ai fi avut ceva posibilitatea sa faci mai mult pentru acei oameni sarmani de care vorbesti. ce folos sa cheltuiesti cu “darnicie” banii pe bomboanele copiilor iar atunci cand acestia se imbolnavesc sa nu iti permiti tratamentul, pentru ca e scump? nu ai schimba atunci toate bomboanele din lume pentru sanatatea lor?
Ce te face sa crezi ca “irosesc” banii pe bomboane?Cand m-am referit la faptul ca sotul meu este zgarcit nu ma refeream,nicidecum,la lucruri atat de marunte.Ma refeream la faptul ca a trebuit sa merg la medic şi abia am reuşit sa scot bani de la el pentru a plati consultatia iar acum nu voi putea merge la control pentru ca nu se poate!Acum ıntelegi?(”fa bine şi nu te mai ımbolnavi ca sa nu mai trebuiasca sa mergi la medic”).Şi multe alte lucruri de genul acesta pe care prefer sa le pastrez pentru mine.
Am zambit fiindca mi-am amintit si eu despre astfel de zgarciti,e plina lumea,una e sa nu ai,sa nu-ti permiti ceva si alta e sa ai destul dar sa fii foarte zgarcit.Aveam o colega care isi facuse casa de mii de euro,isi luase o masina foarte scumpa dar mergea cu autobuzul pentru a nu plati asigurare si rovineta si locuia la parinti ,la un picnic organizat cu copiii a venit si ea,si-a adus doar un pachet de biscuiti dar nu a servit pe nimeni din el,a mancat de la toti cei prezenti fara sa se rusineze,am intrebat-o de ce nu locuieste in casa noua,mi-a raspuns ca trebuie sa plateasca lumina,cablu,apa,si altele,la parinti platea doar jumatate,ca nu face un copil acum fiindca ar implica niste cheltuieli,ca sotul ei nu se impaca cu parintii ei dar trebuie sa sufere ca asa e cu socri,mi-a spus ca acum are tot ce-si doreste,am privit-o cu mila,cred ca nu are nimic,eu sunt mai bogata decat ea.
In primul rand un calduros si inimos “La Multi Ani!”, scumpa Alice, si din partea mea.
Sigur se poate! Putem trai generos, cu demnitate si cu sens. Nu te indoi.
Treaba noastra nu e cum sunt ceilalti. Treaba noastra e cum suntem noi.
Daca ceilalti se lasa ajutati de catre noi ca sa devina mai buni intr-o oarecare masura e ok. Daca nu, iar e ok. E alegerea lor de a fi asa, nu a noastra.
Noi suntem responsabili decat pentru alegerile noastre. Iar ei decat pentru ale lor.
Exact cum spuneai si tu, compasiunea e singura forma emotionala potrivita fata de astfel de oameni.
bun raspuns, si de bun simt… dar nu trebuie pierdut din vedere ca si “darnicia” poate fi un fel de fariseism: oamenii pot darui si ca sa se simta darnici nu ca “zgarcitii aia” de samariteni intinati.
“Putem trai generos, cu demnitate si cu sens.” si “Treaba noastra nu e cum sunt ceilalti. Treaba noastra e cum suntem noi.” sunt sum nu se poate mai adevarate. atata ca se aplica si intr-un sens, si in celalalt, iar “generozitate”, “demnitate” si “sens” sunt cuvinte cu semnificatii relativ… relative.