Colectii de vise
Divele fac colectie de pantofi. Copiii fac colectie de cutii de chibrituri. Barbatii fac colectie de amoruri. De unde ne vine pofta de-a aduna, cumva fara noima, obiecte care, pana la urma, nu slujesc decat un orgoliu ciudat?
Am auzit oameni in toata firea vorbind despre colectiile lor de obiecte mai mult sau mai deloc folositoare. Un actor colectioneaza capace de bere. O cantareata are colectie de magneti de pus pe frigider. O vedeta de televiziune colectioneaza papusi Barbie. Un bogatas celebru are colectie de masini de epoca.
Am adunat si eu, cand eram mica, timbre si servetele. Clasorul meu de mic numismat exista, cred, si azi, ramas prin noptiera patului meu de fecioara. Insa servetelele le-am prapadit inca din anii aceia de comunism si saracie lucie, asezandu-le la mese, asa, desperecheate si splendide, cum reusisem eu sa le adun.
Apoi, vreo douazeci de ani, n-am mai colectionat nimic si am ras de cei care-si pierdeau vremea cu un hobby care-mi ajunsese de neinteles. Insa, de cativa ani, am inceput din nou sa adun inimioare. Totul a pornit de la inima mea rosie, din lemn de balsa, fara de care am simtit ca nu mai pot sa traiesc. Dupa care, incet-incet, am reusit sa adun alte si alte inimi.
Are vreun rost sa stivuiesti in casa obiecte nefolositoare, nepractice, dar care pot aduce bucurie sau prestigiu? Eu colectionez medalioane in forma de inima si singuratati in forme abstracte. Adun in sertare esarfe fine si calduroase, din cele pe care le voi iubi toata viata, si in suflet amoruri superbe, de purtat sau de indurat numai un sezon, si vise minunate, de visat toata viata. Si ma intreb daca nu cumva e o prostie sa fii colectionar, cand mirajul vietii consta, pana la urma, in a gasi cate un singur obiect care sa te reprezinte, si cate un singur om care sa-ti aduca lumina si dragoste in viata.
Comentarii
69 Comentarii la “Colectii de vise”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
am avut colectii de timbre, de ambalaje de la gumele de mestecat aduse “de pe ocean”(pt ca pe vremea aceea nu se gaseau in tzara)
Am avut colectii de timbre, de reviste, surprize turbo, pachete de tigari, cutii de bere
imi place sa visez!
toti visam, dar la putini visul se transforma in realitate!
eu colectionam timbre!
şi eu- din păcate am pierdut albumul când m-am mutat
nu am rămas decât cu un plic filatelic
In liceu colectionam poze cu actori
timbre, surprize de la guma, bacnote vechi…si inca multe altele…
Si obiectele colectionate constituie amintiri ca si pozele.Cand privim un obiect ne amintim de locul de unde l-am luat si de persoanele cu care eram atunci.
cand eram in generala colectionam timbre!
Sora mea si o vecina colectioneaza servetele, asa ca peste tot unde merg si mi se pune un servetel pe masa, daca observ ca este unul special, atunci cer doua pentru acasa. Un prieten colectiona cartele telefonice. Un altul, jucarii de la Kinder. Pe toti ii ajutam, pastrandu-le, sau cerand unde mergeam, lucrurile de care aveau nevoie.
Am colectionat carti postale cu imagini de orase si artisti. Culmea e ca le pastrez si acum, la mama mea acasa, intr-o cutie.
prefer amintirile … in locul obiectelor.
Eu am colectionat candva servetele, foarte multe servetele cu diverse modele pe care le am si acum…dar, intre timp, am renuntat la acest lucru…
eu colectionam cand eram mic timbre,surprize,cartonase de la chibrituri,masinute etc.acum nu mai colectionez nimic pentru ca nu ma mai tenteaza nimic.spor la munca colectionarilor
)
O perioada am colectionat o anume revista, apoi m-am lasat…acum colectionez monede…defapt e de ceva ani…nu ma agit f tare, doar cand imi cade in mana un exemplar nou il adaug la colectie. In copilarie colectionam timbre
am si eu cateva monede. la fel ca tine, nu sunt innebunita sa le adun, dar daca imi pica un exemplar in mana o adaug in colectia mea.
Am avut si eu o colectie mica, mica de ban, dar cineva mi-a luat-o sa nu o mai am. Asta-i viata, poate a fost un semn ca nu trebuie fiecare muritor sa se apuce decit de colectiile care le poate avea, deci sunt de nasul lui. M-am resemnat, asa-i viata.
Eu colectionez monede si bancnote este o activitate placuta imi da ocazia sa discut cu diferiti colectionari sa facem schimb de pareri si cunostinte.
In adolescenta am colectionat o perioada poze si articol cu un fotbalist
)
Dar m-am potolit repede.
In liceu colectionam poze cu actori.
Eu colectionez obiecte din lemn si sunt foarte bucuroasa cand mai adaug cate o piesa la colectie.aceste obiecte ma fac sa ma simt mai aproape d natura atunci cand nu reusesc sa fiu in mijlocul ei.a colectiona ceea ce-mi place reprezinta o sursa d energie atunci cand sufar o deceptie sau, pur si simplu am o zi mai grea.sunt, intr-adevar, doar niste lucruri, dar am invatat sa ma las consolata chiar si d acestea atunci cand cei din jur refuza sa-mi fie alaturi.Pt acest lucru is bune colectiile, iti mai distrag atentia d la anumite NEPLACERI.
Ieri colectionam ceva, azi altceva, iar maine vom descoperi cu totul altceva.asa se desfasoara viata, o continua schimbare la care tre sa fim pregatiti mereu.
Eu am colectionat cand eram mica pixuri, acum am colectionat toate scrisorile de dragoste sau de prietenie pe care le-am primit
eu fac colectie de amintiri fumoase iar pe cele urate incerc sa le dau uitari
eu am colectionat toate povestile spuse de bunica mea, dar si diferite obiecte plecand de la felicitari, papusi pana la fluturasi, clopotei… timbre..
Seful meu colectiona cat mai multe editii ale povestii Motanul incaltat din toata lumea. Toti prietenii cand reveneau din strainatate ii aduceau un exemplar de pe unde mergea. Era o colectie deosebit de frumoasa… Cred ca pasiunea conteaza mai mult decat valoarea.
Eu,colectionez toate gindurile frumoase,toate visele povestite la o cafea prietenelor,colectionez surisul unui copil si incerc sa le transform in relitate.
Stau cu cea de-a doua cafea in fata si ma gindesc la visul meu de seara trecuta. Toata noaptea mi-am cautat partener de dans. Ce-o fi insemnind? Nu ma prea pricep sa deslusesc visele, le interpretez dupa cum vreau eu. O zi buna tuturor celor ce muncesc! Razele soarelui sa va incalzeasca zimbetul frumos! Si ochii luminosi!
Colectii de vise… De vise de noapte. Sa dormi ca 2 copii imbratisati, cu zimbetul pe buze. Noapte buna, tuturor celor ce dorm sau celor ce ne adorm, la ceas de noapte.
cand eram mici , fiecare a colectionat timbre , capace , acu nu mai este timp sa colectionam decat vise , si o fata frumoasa care sa o iubim , RESPECT
Parca numismat era ala de colectiona monede si medalii… Poate vrei sa spui filatelist…
Si mai am o colectie…de vinovatii… mai mult sau mai putin motivate….si de griji… pentru fiul meu!
Si eu am colectionat….vise imposibile….pe care Dumnezeu si barbatul pe care il iubeam le-a transformat in realitate…. ce folos insa daca totusi “n-a fost sa fie”!….. Revin trista, in colivie…. nu imi port podoabele la gat sau pe degete, ci in suflet….doar atat mi-au mai ramas…amintirile….si demnitatea de a nu face compromisuri in iubirea pe care o asteptasem o viata! Ceilalti au invins…. !
Eu colectionez fotografii vechi, din anii 80. Vreau sa refac un traseu al modei dinainte de revolutie, cum erau imbracate femeile, ce surse de inspiratie aveau, pe ce cataloage se uitau si de unde isi cumparau hainele. Am gasit in arhiva personala multe fotografii si trecand peste nostalgia care m-a cuprins fata de peroanele care nu mai exista prinre noi si atmosfera de atunci pe care nu o mai pti trai acum, m-am lasat cuprinsa de sentimente de afectiune fata de un frumos pe care acum n cred ca il mai intelegem. O haina era aleasa cu foarte multa grija, pentru ca urma sa o porti un an de zile. In revistele pentru femei existau sfaturi despre cum sa porti un guler chiar daca este usor murdar. Acum avem masina de spalat automata si magazin de haine la orice colt de bloc si nu mai suntem atente la cum ne imbracam, la ce accesorii sa alegem sau cum sa asortam culorile. Le aruncam pe noi si atat.
Vin tarziu in casuta si spun ca am colectionat, dincolo de orice altceva, suflete doritoare de a mi se alatura pe drumul meu, mai bun, mai rau. Am inceput din copilarie. Acelea au fost primele exemplare ale colectiei
). Au trecut anii si am inceput sa-mi maresc colectia cu exemplare tot mai deosebite si tot mai frumoase. Si erau fiinte de care eram atat de bucuroasa, mandra pentru onoarea ce mi se facea prin asocierea cu ele. Ma simteam magulita si multumita. Datorita lor am evoluat. Si, astfel, prin ani, am strans o colectie deosebita, rarisima, evident inestimabila. Erau cele ce mi-au mangaiat sufletul si, carora, la randul meu le-am oblojit ranile din inimi si ganduri. Si, tocmai cand credeam ca am o colectie completa, atat de valoroasa ca nu pot spune care este exemplarul cel mai deosebit prin ceea ce a reprezentat pentru mine, a aparut, cand nu mai credeam in minuni, chintesenta colectiei, inceputul si sfarsitul sufletului meu. A aparut prietena mea, cea mai frumoasa si autentica ingemanare de virtuti umane, datatoare de bucurii sufletesti pentru care multumesc Cerului. Pot spune, ca am cunoscut frumusetea vietii. Colectia mea de vise, implinite, se numeste: Prietenie! Numai bine, tuturor!
Şi eu colectionam şervetele,timbre,martişoare şi,desigur,”vederi” imprimate cu fel de fel de ilustratii…chiar şi acum cutia mea cea frumoasa mai pastreaza colectiile mele descompletate…
Acum nu vreau sa mai colectionez nici vise nici altceva…vreau dor sa traiesc şi sa ma bucur de viata,vreau sa simt fiecre minut,fiecare clipa,vreau sa ma bucur de darurile primite de Sus şi vreau sa uit de tristete…Vreau sa ıntregesc o colectie de amintiri minunate şi nimic altceva…viata e prea scurta pentru a ne plange de neımpliniri,de mila…viata e prea scurta sa trecem peste bucurii ca peste pietre!De acum ma voi bucura de fiecare bataie de aripi pe care o aud ın aer,de fiecare floare ınmiresmata,de fiecare zambet pe care ıl voi primi sau ıl voi darui…
Dar este oare cineva care sa nu fi colectionat timbre?
Am avut o perioada in copilarie in care adoram timbrele si am fost tare mandra de clasorul meu mult prea plin… Descoperisem clasoarele tatalui meu din care am cules toate dublurile, nestemate pentru mine atunci. Acum cand ma uit la ele, clasoarele cu timbre, al meu se evidentiaza cu mult de ale tatalui meu, imi poarta semnatura de copil naiv dar incantat de tot si toate.
Am mai colectionat in liceu pungi de cadou. Erau minunate. Fiecare punga primita era pusa deoparte ca amintire a cadoului, a ocaziei, a clipei. Erau ca niste rochii de ocazie pe care le imbraci odata si gata, le pui in dulap pe vecie ca pe niste fotografii stralucitoare… Si la un moment dat m-am trezit ca au disparut, toate pungile mele, mai mari sau mai mici, colorate, fosnitoare, din plastic sau hartie…
Obiectele incantarii noastre dispar, se sting in timp. Ne doare atat de tare lipsa lor incat simtim cum cerul se prabuseste pe noi si un gol imens ne macina, ne mananca sufletul pe care il plangem cu lacrimi ce ne zgarie obrazul. Dar dupa un timp durerea se stinge. Colectia nu mai e, dorul de ea s-a transformat si el, e doar amintire. Iar durerea se ascunde intr-un colt intunecat al trecutului nostru, un colt care isi intinde bratele spre a ne intari si a ne face sa mergem mai departe cu fruntea sus, mai puternici.
Acum colectionez cuvinte. Unii colectioneaza suflete, parumuri, masini, prieteni, fotografii, zambete. Eu colectionez cuvinte, numai ele sunt eterne. A fi scrise e singura cale de a le trimite catre eternitate, nu numai ca imi redau zambetul mie, dar pot aduce zambete si altora chiar peste o mie de ani.
Alice,
Te citesc demult, cu drag.
N-am mai vizitat blogul de multa vreme, dar uite ca scriu acum.
Post-ul meu nu are nicio legatura cu tema, cer scuze tuturor, dar doi copii au nevoie disperata de ajutor.
Cazurile lor aici:
http://salvati-lpeiustin.blogspot.com/
http://www.soringologan.com/
Stiu ca toate persoanele publice sunt bombardate cu solicitari de ajutor umanitar. Imi imaginez ca e obositor si frustrant, dar priviti-o ca pe un privilegiu: acela de a putea ajuta.
Incerc, modest, dar sincer, de peste mari si tari, sa ajut la divulgarea acestor cazuri si la strangerea de fonduri si sper intr-un final fericit.
Multumesc, in numele celor doi copii.
Andreea Z.
Alice, initial am vrut sa spun ca ai scris superb – ca de obicei…apoi m-am razgandit, pt ca ai scris mai frumos decat de obicei…nu stiu cum reusesti sa surprinzi in cuvinte asa de bine ceea ce simti, si sa atingi si ceea ce simt eu…Nu stiu ce m-a emotionat mai mult… superba ta inima, singuratatile de colectie, amorurile adunate sau indurate… dar ma regasesc in toate cate ai spus, si as vrea sa mi se intample ca intr-o zi sa renunt la trairile de colectie si sa am aproape o singura fiinta care sa le cuprinda pe toate.
imi place sa colectionez in juru-mi si in mine: oameni frumosi la suflet si minte, experiente si intamplari; altceva nimic, ma multumesc sa traiesc:)
Uite cum m-ai facut sa-mi amintesc in aceasta superba zi de inceput de primavara de colectia mea de bilete de pe ruta Brasov-Bucuresti, ruta iubirii mele de adolescenta. Pe cele de la Buc care erau mari iubitul meu imi scria ca ii e dor de mine si abia asteapta sa ajunga sa ma vada. Daca n-ar exista ele as putea sa cred ca nici n-am trait asa ceva.si vad ca mai sunt si alti nebuni ca mine.
va pup fete cucuiete
Buna, Alice si voua! Am zambit cand am citit titlul de azi…si m-am gandit la colectia mea de pungulite (da, pungulite din acelea mici, de plastic foarte subtire, cu diverse imprimeuri…subtiri ca aripa unui fluturas)… cred ca fiecare din voi a folosit macar o data o astfel de pungulita drept ambalaj de cadou… Si ma intreb : “oare mi le-a aruncata mama sau zac inca in cutia de pantofi din camara casei parintesti?” Promit aici si acum ca in vara, cand voi ajunge acasa, pe meleagurile noastre romanesti si in casa unde am trait anii cei mai frumosi de pana acum, o sa le caut si o sa le admir cum obisnuiam sa fac de fiecare data cand mai adaugam o “piesa” colectiei. Aveau desenate pe ele personaje de desene animate, flori, animalute…sau patratele viu colorate, cercuri sau fundite… Asta a fost colectia mea!
Iar visele si noile inceputuri sau iubirile ce au fost si luarile de la zero cred ca alcatuiesc colectia tuturor! Toti ne incarcam, sau mai frumos spus, colectionam, trairile noastre care pot fi povestite incepand cu “A fost odata…” Recunosc ca am si eu, ca si Alice, ca si voi…o astfel de colectie pe care din cand in cand o rasfoiesc cu ochii mintii si ai sufletului. Si e bine ca exista acolo aceasta colectie…e doar in sufletele noastre, nu o aratam nimanui. Asta e diferenta: va pot invita oricand “haideti sa va arat colectia mea de pungulite!”…dar niciodata nu voi arata nimanui colectia sufletului meu! Si daca o voi arata…nu va fi toata; voi pastra doar pentru mine “piesele de colectie” cele mai valoroase…
Cu drag!
Si eu, mica fiind, la sugestia celorlalti, colectionam timbre si servetele.
Germanii colectioneaza perseverent fel de fel (incepand de la lucruri extrem de mici pana la palate imense restaurate si conservate), dupa care le tramsnit prin testament urmatoarelor generatii, fiind prilej de mandrie maxima c-au reusit asa ceva…
Suntem calatori si trecatori pe acest pamant, in aceasta viata, care e decat inceputul nostru.
Suntem in drum catre viata vesnica, care are valori morale inalt spirituale si eterne.
Bogatia spirituala dobandita aici, pe pamant, IN NOI, in aceasta viata, e cea care ne va insoti apoi mereu, fiind singura care merita TOATA osteneala noastra de “a o colectiona”, care dainuie-n vesnicie.
“Colectiile” sunt de folos decat in masura in care ne imbogatesc spiritual. Mai mult nu.
Venim cu pumnii stransi si plecam cu mainile goale.
Nu putem lua nimic material cu noi dincolo. Nici macar trupul.
Sufletul e singurul care conteaza, inestimabil si vesnic.
El e “colectia” noastra. Unica! Si ca valoare, existenta si continut.
Incat restul nu-i prostie, ci decat amagire, desartaciune…
De cand am aflat acest lucru, “colectionez” cu mai multa grija clipele si trairile vietii mele: sa fie decat dintre cele mai pretioase.
…, iar o parte dintre ele le impartasesc cu voi, cu toata dragostea mea.
Asemeni ziselor tale, spunea si cineva drag mie. S-avem grija de suflet. Si-acum tin pumnii strinsi dragilor mei dragi. Si ii privesc in ochi.
Esti trista Alice… ultimele articole au fost despre tristete. Poate oboseala isi cere tributul. Si eu sunt mamica unui baietel de 8 luni, pe care-l crestem singuri fara nici un ajutor. E minunat dar… am inceput sa ma intreb si eu ce fel de vise colectionez despre relatii si iubiri impartasite.
Eu o percep pe Alice mult mai profunda, ceea ce este un semn foarte bun, de echilibru interior si cu mult mai aproape de ea insasi.
Raze de soare catre voi.
Dar daca ati trece si peste aceste colectii si ati incerca sa construiti Iubirea sau poate ca nu reusiti sa Va dezlegati de conditia Materiala.
Desigur Alice, ca intrebarea Ta are mereu raspunsuri, dar unul singur simplifica pe toate si anume, acela cu Insinctul.
A colectiona obiecte sau sentimente nu inseamna altceva decat povestea cu Furnica cea harnica din timp care e valabila pentru orice fiinta.
Poate fi adevarat si ideea ca investitia Sufleteasca in lucruri sa dea viata acestora si ca revin acelora care vibreaza in rezonanta cu fiecare dintre ele dar pana la slabirea efectului de acel fel de rezonanta ca si cum ai modifica frecventa de receptie pentru un alt post de Radio si apar alte optiuni si nu neaparat de colectionar iar aceasta schimbare depinzand de rezonanta care e in legatura cu Bioenergia Voastra.
Amorul nu se colectioneaza si este doar un impuls instinctual dealtfel si dragostea. Iubirea este Dumnezeu dar numai Barbatul si Femeia pot sa o construiasca. Altfel, daca Va ganditi de ce treceti in aceasta Viata nu cred ca a-Ti accepta usor ideea ” Ale cui Masini sunteti?”
La fiecare varsta colectionam ceva, in copilarie, lucruri marunte, apoi cu timpul, lucruri tot mai de valoare, chiar si sentimentala.
Draga Alice, eu colectionez vise vechi. Vise materializate in obiecte de podoaba pe care alte domnitze le-au pus cu grija in jurul gatului sau incheieturii firave a mainii pentru ca sa fie si mai frumoase in ochii alesului, inchipuitului, doritului. Si mai colectionez si cescute de portelan de pe vremea Josephinei a lui Napoleon. Pentru a-mi indulci diminetile de week end. Eu le adun frumos pe rafturi unde stau ca intr-un muzeu al sufletului. E felul meu de a face legatura cu trecutul, de a ma cunoaste mai bine.
Nu cred ca este o aiureala sa colectionezi ceva ce ti place. Este o alta parte a ta, poate o cale de a te descatusa de obiectele necesare, impuse de cotidian.
Un week end placut
Colectionez iubiri neimplinite si vise care incep cu “ce-ar fi fost daca”. Poate mai bine ar fi sa colectionez “luari de la zero” decat pareri de rau tarzii, dar sunt prea lasa pentru asa ceva…
cred ca si eu colectionez vise de iubire… ele se sparg ca baloanele de sapun insa. pe unele le sparg eu insami, pe unele le sparg altii pentru mine.
insa fiecare vis neimplinit este inca o dovada ca suntem in cautarea acelui ceva unic care va apare si el, la visul visat (si trait) in doi.
Alice am si eu o inimioara de argint in care pot sa pun poze cu cineva iubit…e trist ca e goala inimioara mea. si ma tot gandesc ce rost are sa o port asa goala…
Am crezut intotdeauna ca plecarile din localitate sunt un prilej de aducere aminte peste ani. Am colindat atat in perioada liceului, cat si dupa, si asta mi-o demonstreaza biletele de autobuz si tren colectionate in timp. Nu mare mi-a fost uimirea sa constat nu de mult ca pe unele din ele am si insemnari de-ale prietenilor cu care am fost. O prietena m-a vizitat intr-o duminica si i-am aratat biletul de tren cand am fost impreuna la mare, in vara anului 2001. Ne-au dat lacrimile la amandoua. Pe bilet era scrisul ei. E emotionant si in acelasi timp cred eu, ceva frumos sa ai acest hobby de a colectiona. Nu m-am gandit niciodata ca e o prostie sa aduni diverse lucruri, ci o placere.
Numai bine,
maria musca
“Culeg vise
Vise-ascunse
Ce nu credeai ca se pot implini
Si astept noaptea-n care
Cu pantofii-n picioare
Am sa zbor peste-amurgul de stele
Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic”
canta foarte frumos Paula Seling.
superb…
Draga Alice, pot sa vin un pic mai tarziu cu gandul meu despre fericire? Ma ascund in spatele pretextului (mincinos) al fusului orar. Mie mi se pare tot mai mult ca fericirea e certitudinea ca intelegi si ca esti inteles. Vorbe, gesturi, randuri, priviri, arome, culori… fiecare dintre ele poate deveni zvacnet de fericire.
Eu de colectionat colectionez luari de la zero. Si de fiecare data zero-ul meu e tot mai gras, si mai intelept si mai increzut si mai util si mai inutil…
Fiecare suntem o colecte de un singur exemplar. Eu nu colectionez nimic si nici nu cred ca am colectionat vreodata.
Plecaciune,
Doc