Bonele
Mai intai ne-am hotarat sa crestem copilul fara bona. Apoi ne-am razgandit si am inceput sa ne interesam daca n-am putea gasi, totusi, pe cineva care sa ne ajute.
Am inceput sa punem intrebari in stanga si in dreapta. Am aflat ca exista agentii specializate care pun la dispozitia familiilor cu copii mici doamne dispuse sa ii ingrijeasca si sa-i creasca. Dar, desigur, am avut parte de o multime de pareri pro si contra. Ca femeile care fac meseria asta, de fapt, nu au nicio inclinatie anume. Ca sunt doar somere care, neavand nicio aptitudine speciala, vor sa castige bani din disperarea ta de parinte prea ocupat.
Si, intre timp, s-au napadit asupra mea povesti de groaza despre bone luate la intamplare. Una ii punea copilului in lapte un medicament care dadea somnolenta, ca sa nu aiba bataie de cap. Alta impacheta fedeles bebelusul in scutece groase, asa cum se facea pe vremuri, ca sa nu dea din maini si din picioare si, din efortul de-a se dezlega, sa oboseasca si sa adoarma. O mamica intoarsa brusc in incaperea in care se aflau bona si copilul a vazut cu ochii ei cum femeia angajata, nervoasa, azvarlea copilul in pat, de la un metru inaltime. O alta a lasat o camera de filmat si a vazut pe inregistrare cum copilul ei a plans 45 de minute in continuu, pana cand, istovit, a alunecat in somn.
Am incercat apoi sa gasesc pe cineva recomandat - o femeie care a ingrijit un copil cunoscut, iar copilul a scapat cu viata si-a crescut, cat de cat, sanatos. Am aflat ca exista categoria bonelor de lux, tinere si moderne, care au masina si carnet de conducere si se ocupa de toate: duc copilul la doctor, la masaj, la lectii de inot. Sunt cele care cer sute de euro pe luna. Si mi-am amintit si ca mai exista categoria doamnelor mai in varsta, invatatoare sau profesoare iesite la pensie, care se ocupa si de educatia copilului. Dar ele sunt cele mai putin maleabile, mai putin dispuse sa stea peste program, si care pretind sa nu le iasa nimeni din cuvant…
Insa analiza bonelor dintre cele cu recomandari nu ne-a folosit la nimic fiindca nu am gasit pe nimeni din categoria cu pricina. Se pare ca si pentru o bona buna trebuie sa te inscrii din timp, asa cum se face pentru o gradinita de soi sau o scoala cu reputatie. Asa ca am revenit la optiunea dintai. O s-o crestem pe Iza fara bona. Vom fi doi parinti ciudati, care-si vor cara bebelusul peste tot. Iar daca intre timp se va ivi vreo zana buna, care ne va implora sa fie bona copilului nostru, o vom supune mai intai la o mie de teste si dupa aceea ne vom gandi inca o data, temeinic, daca merita sau nu sa iti dai copilul pe mana unui strain…
Feriti-va de agentiile care plaseaza bone…nu ofera nici o garantie…am apelat la agentia MARY POPPINS si mi-au plasat o bona care avea hepatita C si B…noroc ca i-am facut eu analizele pentru ca ei nu verifica nimic…iau doar banii…si apoi se spala pe maini…acum stau ingrijorata…pana ne facem analizele…sper sa nu fi contactat virusul micuta mea…FERITI-VA DE AGENTIA DE BONE MARY POPPINS!!!!!
Andreea ma sperii,sper ca micuta ta sa fie bine.
nu am incredere in bone.
e destul de riscant cu bonele…dupa cum ai spus si tu..sunt multe stiri de genul acesta, cu bone care bat copiii sau care nu au grija deloc de ei
daca as avea copii nu as apela o bona. prefer sa aiba grija de copii parintii mei, iar daca nu sunt nici ei, ii dau la o cresa sau gradinit aparticulara. dar o bona oricum nu as lua.
daca nu ai rude la care sa apelezi, nu ai ce face si alegi o bona, insa ar trebui sa-ti pui si camera de filmat sa vezi ce face cu adevarat..
e cam greu fara bona, insa o alegere deosebit de inteleapta. Te costa scump si tot nu esti linsitit ca al tau copil este in siguranta. Cu tine il chinui putin dar macar va intelege pe viata ca banii nu se fac dormind si ca asa e viata, alergandddddddddd
nu am incredere in bone oricate recomandari ar avea. Bunicii, fratii, rudele au mai multa rabdare si mai multa grija de bebei. Ei o fac din dragoste, bonele din ratiune economica.
noroc cu rude, prieteni ca altfel nu stiu ce as fi facut. nici bani pentru bona nu as fi avut desi lucram amandoi. acu merge la gradinita cu program prelungit si la ora 16 il pot lua eu
Am avut noroc ca mi-a crescut-o mama dupa 2 ani, cand am inceput serviciul , ma pun in situatia in care nu aveam cu cine sa o las cred ca as fi apelat la gradinita particulara .Nu am incredere in bone, decat in situatia in care pe post de bona as fi gasit vreo cunostinta, ruda, prietena….
E foarte greu in ziua de azi sa gasesti o bona buna, de incredere, pentru ca in fond ea il formeaza pe copil in lipsa parintilor. Consider ca ar trebui o bona citita, care sa vorbeasca foarte mult cu copilul, sa-i citeasca povesti, sa-i dezvolte vocabularul.
Nu toata lumea isi permite sa aibe o bona pt copil, de cele mai multe ori mamicile apeleaza la parinti.
Alice as vrea sa fiu eu bona Izei,as insista sa lasi camere de supraveghere ca sa nu ai indoieli.
Nu am o calificare, dar am experienta in cresterea copiilor. Cred ca dragostea fata de copii este cea importanta .
As vrea sa-ti pot spune mai multe despre mine daca a-ti fii interesati, insa aici imi este greu (preferabil ar fii sa am o adresa de e-mail sau un nr. de tel.).
In mare pot spune despre mine ca am 29 de ani, nu am copii, insa am crescut si educat 3 nepotei minunati, nu sunt casatorita insa am o relatie stabila si in care exista o mare iubire (anul viitor vom face nunta:) ), sunt o persoana cu studii superioare (nu stiu daca asta are importanta…dar eu am zis sa mentionez..).
Cel mai important zic eu, este ca eu sunt innebunita dupa copii. Si la randul lor, probabil pt. ca ma simnt, si ei ma plac pe mine. Sunt copilaroasa (poate prea copilaroasa uneori), imi place la nebunie sa ma joc cu copii, si ma descurc foarte bine cu ei in general (acum mie-mi este destul de greu sa ma descriu). As putea eventual spune mai multe in cazul in care doresti sa aflii mai multe. Astept un raspuns aici…iar daca esti interesata putem incerca sa luam legatura.
O zi buna!
Mi-ar place mie sa stau acasa si sa-mi vina doar banii, dar sunt doar vise. Iar cu bonele nu ma tin buzunarele, asa ca … eu stiu, cresa sau gradinita ne va mananca zilele!
Sunt multe mamici care isi cresc singure copiii si cand vine vremea sa mearga la serviciu atunci aleg varianta sa duca copilul la camin.
Acesti copii carati peste tot vor fi mai sociabili, mai curajosi si mai altfel decat cei ingraditi de o bona…
Nici nu m-am gandit sa imi iau bona…nu as putea sa stau linistita…
Se pare ca suntem doua Mihaele pe site, ma rog nu are importanta. E normal sa fim foarte atente ın alegerea unei bone, şi eu mi-am crescut primele doua fetite cu bone (ıntre timp intervenea şi mama mea şi soacra), aş putea spune ca am fost oarecum norocoasa. La a treia fetita a venit timpul sa fac o pauza nu am lucrat timp de 4 ani, pentru mine nu era acceptabil 3 copii la bona (9 ani, 6 ani şi respectiv noua fetita). Cıte odata copiii ne pun rabdarea la ıncercare şi ori ce ar fi noi ca mame facem totul ınspre binele lor, ınsa nu cred ca şi bone fac acelaşi lucru, majoritatea ışi descarca nervii, cum?! de ıntrebat.
Insa nu ınteleg de ce majoritatea nu accepta bunicele. Sunt sigura ca vor sa creasca copilul perfect şi poate au parerea ca bunicele au idei m-ai ınvechite sau nu ştiu poate altfel de idei. Insa eu nu pot sa accept urmatoarea regula, ıntr-o zi vom deveni şi noi bunice, şi pentru ca de obicei copiii ne ia de exemplu pe noi şi ei v-or proceda la fel şi v-or tine copiii departe de bunice, adica de noi. Eu nici nu vreau sa ma gındesc cum ar trece viata mea departe de copii copiilor mei care i-am crescut cu atıta afectiune şi dragoste.
Cınd excludeti bunicele va rog sa va gınditi şi la asta.
Nu as apela niciodata la serviciile unei bone si ii multumesc lui D-zeu ca pot sa stau acasa si sa am grija de fetita mea.
sunt si unele care-si merita banii!
padure fara uscaturi nu gasesti, asa si cu bonele!
Unele sunt grozave.
la noi se facea cu schimbul, cand mama mea, cand soacra. dar mai veneau fratele, cumnata si alte persoane din familie cat timp eram la serviciu. are deja 3 ani si merge la camin asa ca la ora 4 il iau eu sau daca nu pot incep sa dau telefoane pana gasesc pe cineva disponibil
E o binecuvântare această perioadă de doi ani, în care putem sta cu copiii noştri… e păcat de Dumnezeu să nu le acorzi ce e mai bun: dragostea şi atenţia ta! Eu am renunţat la un salariu bunicel pentru a mă ocupa de cel mic pe indemnizaţia mizeră de 600ron, cât era în 2007 când am născut… la o lună de când m-am întors la serviciu, am primit preaviz - cum mă şi aşteptam, dar în două săptămâni aveam deja alt loc de muncă, un pic mai bine plătit… şi asta în 2009, când rata şomajului a crescut alarmant. Stând acasă, am profitat că sunt mereu cu el şi l-am alăptat până la un an şi 11 luni, când l-am dus la o grădiniţă particulară, care cred că este cea mai bună soluţie în zilele noastre… nu aş apela în veci la bone, şi nici la bunici - cu toate că sunt în acelaşi oraş, pentru că băieţelul meu are nevoie de un colectiv cu copii de vârsta lui, de educaţie competentă… acum este la a doua grădiniţă particulară, deoarece la prima erau puţini copii şi tot nu s-au ocupat cum trebuie de el, deci mare atenţie şi la grădiniţele particulare!
Din momentul în care el începe să povestească, cred că ar fi ideal să meargă la grădi, unde să stea doar până la ora 16, maxim 17, iar acasă afecţiunea şi stimularea oferite de părinţi să-l ajute să crească cât mai rmonios posibil.
Vă pup şi te felicit pentru curajul de a mai face şi al treilea copil! Eu am doi şi sper că e cel mai bine să rămânem doar noi 4.
Si eu am 2 fete un ade aproape 5 ani si una de 5 luni insa n-as fi de acord cu o bana necunoscuta nici daca m-ar ruga cineva si ar face-o gratis. Pe prima mea domnisoara a crescut-o mai mult soacra mea si as zice ca sunt relativ multumita iar cu cea mica nu a stat nimeni mai mult de 2 ore in cazul in care am avut ceva treaba prin oras cu acte sau altele care necesitau alergatura dar altminteri o iau dupa mine peste tot in cosulut in masina, cu carutul sau in portbebe nu o las la nimeni pentrui ca parerea mea este ca nu mai poti avea incredere in ziua de azi nici in cele mai apropiate rude
nu am nici o bona. cand lucrez are grija de baielelul meu mama.
nu am fost de acord cu bona. nici macar cu parintii sau cu socrii mei nu am vrut sa ii las pt o perioada lunga de timp. poate un week-end, dar mai mult nu. de ce? pentru ca au alt stil de a face lucrurile si pot dezvata copilul de tot ce l-am invatat eu. si in plus poate invata lucruri cu care eu nu sunt de acord. am vazut un caz in care bunicii il invatau pe copil sa zica prostioare. mici, nevinovate, dar deranjante. asa ca am facut tot posibilul sa stau ori eu, ori sotul cu ei.
am facut un compromis si stau acasa cu fetita mea si consider ca e mult mai bine decat cu bona,
Acum e bine stai 2 ani acasa sa-ti cresti copilul.
Muli copii din strainatate sunt crescuti de bona.
Ar fi bine sa se ocupe de copii parintii lor sau bunicii.In situatia in care nu se poate ocupa parintii sau bunicii se alege o bona care a mai crescut copii.
Eu nu as apela la o bona orice ar fi….Mai bine am eu grija de copilul meu, sotul, bunicii, decat sa pun pe cineva strain….mai ales la cate am vazut in ziua de azi legat de bone…
dupa parerea mea eu nu sunt de acord cu bonele.in ziua de azi rar mai gasesti o bona care sa aibagrija cum trebuie de un copil
Da, cred ca este alegerea perfecta. Surorile mele au bone si-as povesti zile-ntregi de cate poate suporta un parinte pentru copilul sau. Sa nu ajungi sa ai nevoie, as spune.
Din nefericire,frumoasa Alice,nu te pot ajuta!Daca aş fi fost mai apoape,ar fi fost uşor dar ın acest caz…
Eu am fost un caz fericit deoarece am crescut ıntr-o familie numeroasa,eram cinci verişori de care se ıngrijea strabunica iar seara cand ne strangeam cu totii era superb.
Din pacate am ramas singura…strabunica şi bunicii şi-au luat ramas bun de la aceasta lume,mama şi fratii sai au luat drumul strainatatii,la fel şi verişorii mei,fratele meu…
Pentru ca am ramas singura am fost nevoita sa ma ıngrijesc de printişorii mei la fel de singura.Inceputul a fost teribil dar acum totul este mai uşor deoarece au mai crescut putin,ımi spun ce ışi doresc,ce simt…nu se mai trezesc de zeci de ori noaptea…
Nu am apelat la o bona şi nici nu aş face acest lucru,ın primul rand pentru ca nu am ıncredere ın nimeni şi ın al doilea rand,daca aş fi lucrat i-aş fi dat ei salariul…aşa cum ışi ıngrijeşte o mama copilul nu o poate face nimeni(aceasta este parerea mea).
Sunt de parere ca ,oricat de greu sa-i fie parintelui ,preferabil sa-l duca dupa el oriunde,si asa ,este mult mai usor de suportat acest mic greu palcut,decat ,sa-ti cresti propriul copil fara tine.Pana va merge la gradi…desigur:).Iar Iza cu siguranta va fi si mai linistita ca va simte aproape…sio vei zari mai deseori cu zambetul pe buze decat in lipsa ta.
Are nevoie de tine/de voi…de aceea va ales sa-i fiti parinti…iar,timpul se scurge repede..si aceste momente placcute,cu mici greutati,nu vor mai revenii…sa nu uiti de acest mic detaliu…+ ca, babaruza asta a voastra cui sa-i spuna mami..mami…uaaa mami?!–de 30 de ori /zi–bonei?
Cel mai bun loc copilului nostru…este acolo unde simte tichi-tachi lui mami si lui tati.
Va imbratisez cu mult drag.
eu locuiesc in strainatate,iar toti cunoscutii de aici au grija singuri de copii,fara nici o bona.Gradinita e de ajuns.Aici nu am auzit scuze ca in tara,e prea mic sa il iau cu mine,copilul te incurca,are programul lui…..nici vorba.Cand va creste va reprosa ca a fost crescut de altcineva decat de parinti,chiar si bunici fiind,iar legatura aia se pierde….pacat
Din cauza temerilor enumerate de cei de mai sus noi am ales sa ducem fetita la o gradinita particulara si sa nu cautam o bona. Pretul este cam acelasi, poate sta la program lung pana iesim noi de la serviciu, socializeaza, are program fix de masa si somn si este mai usor de controlat ce se intampla acolo. Sa vedem cum ne vom descurca atunci cand va merge la scoala. Probabil vom apela la un after-school.
Alice as fi vrut sa fiu mai aproape ca sa pot fi eu bona Izei,as fi insistat sa lasi camere de supraveghere ca sa nu ai indoieli,nu am o calificare doar experienta cresterii copiilor mei dar ador bebelusii si daca situatia mea ar fi fost una mai buna as mai fi dorit un copil,cred ca dragostea fata de copii e mai importanta decat o diploma de calificare.Va doresc numai bine tuturor mamicilor si bebelusilor de aici.
As fi fost tare fericita sa am aproape un om ca tine, Nadia! Iti multumesc mult.
Sunt norocoasa, copii mei au bunici normali, care ii iubesc, care ne respecta pe noi si toate deciziile pe care le luam legat de copii nostri si care se dau peste cap sa faca asa cum spunem noi. “Numai sa fie bine” este deviza lor si eu ma consider foarte fericita, din acest motiv.
Sigur ca incerc ca eforturile sa fie reciproce, dar recunosc ca nu reusesc intotdeauna.
Dar atitudinea lor este fara repros.
Se considera foarte norocosi ca pot avea grija de nepotii lor, ca pot umbla tot orasul pentru a-i duce la diverse activitati la ore la care noi dam randament maxim la job, pentru ca pot sa ramana actuali si lucizi prin faptul ca sunt activi.
Beneficiul pe care il au copii care cresc cu bunicii, cred eu ca sunt foarte mari. Rabdarea, experienta de viata, rasfatul plin de dragoste neconditionata este foarte greu de gasit.
Daca ar fi trebuit sa angajez o bona, as fi calculat daca beneficiile (materiale si emotionale) pe care mi le aduce jobul ar fi compensat eforturile (materiale, emotionale si educative) pe care le-as fi obtinut daca as sta acasa cu copii. Si cred ca, as fi ales sa-i iau cu mine cat mai mult sau sa stam fiecare, cat de mult poate, cu ei.
Dar pentru mine e doar un poate, nu am fost nevoita si nu stiu cum ar fi fost.
Iti doresc, Alice, sa-ti cresti copii cat mai frumos.
Sunt una din mamicile care au ales sa ramana acasa alaturi de copilasi pana cand si al doilea va implini 3 ani.
Nu vreau sa intru in amanunte de ce nu as accepta eu, pentru ai mei sa ii creasca (EDUCE) altcineva pana la aceasta varsta.
Va spun numai ce vad zilnic in parc: cam 60% din persoanele care au grija de copii sunt bone, in general in varsta, se plimba in stoluri si isi impartasesc de zor tarifele, ce au mai facut parintii copiilor pe care ii au in grija, se aseaza toate pe 2 banci cat mai aproape de intrare si au grija de copii: X-ulescu, nu te catara acolo ca o sa cazi si te umpli de sange! Y-ulescu, nu cobori acolo ca te murdaresti si o sa rada copiii de tine! X-ulescu daca pui mana pe frunza aia te spun maica-tii! Y-ulescu vino mai repede ca eu nu pot sa te iau in brate ca ma doare ‘miljocu”!
Da, au grija sa manance copiii (daca nu mananca ele mancarea), au grija sa doarma copiii ca sa se uite la tv (isi povestesc ce au mai vazut in parc) si mai ales au grija sa nu faca vreun efort in plus fata de ce cred ele ca ar trebui: doar cat primesc ele din castigul lunar al mamei muncitoare?
Nu zic, cred ca sunt si unele atasate, dar afectiunea fata de copil nu inlocuieste incultura (’hai la mamaie sa te sterg ca iti curge mucii’) si nici dragostea de mama.
Eu ma ingrozesc cand vad cum se comporta unii copii de 3 ani, ca niste bebelusi, nu vorbesc, nu alearga, nu pun intrebari, pentru ca este mai comod sa fie imobilizati in tricicleta si ca nu li se raspunde ca nu exista raspunsuri… ca nu sunt auziti…
Sincer ma consider norocoasa ca traiesc in aceste vremuri care favorizeaza cresterea copiilor in acest fel-adica iau un salariu (nu mare) pentru ca am ramas acasa sa fiu alaturi de copiii mei in acesti ani.
Am zambit, si ti-am dat dreptate, Alina! Eu stiu de pe vremea cand ieseam cu Ilona in parc, tinand-o in portbebe, ce barfe incingeau bonele, la adresa parintilor. Aveam si eu bona pe atunci, dar bonei din vremea aceea ii era prea greu sa coboare cu copilul in parc -era din categoria celor in varsta si o durea spatele- , asa ca dimineata, de la 8 la 9, inainte sa plec la serviciu, tot eu coboram cu fetita si stateam afara, apoi duceam copilul adormit bonei, care statea cu el pana la 4.30, cand il preda fostului meu sot. Care o gasea, de cele mai multe ori, imbracata cu paltonul, asteptand nervoasa in hol, sa plece in secunda in care el intra pe usa.
Draga Alice,
M-am bucurat nespus cand, cu ceva vreme in urma, ti-am citit randurile in care spuneai hotarata ca va veti creste copilul fara bona.
Stiu de la cumnata mea, care este medic psihiatru de copii, ca in copilaria mica - pana in 3 ani, “figura de atasament” este foarte importanta pentru copil. Iar “figura de atasament” este acea persoana care se afla langa copil cand el are anumite nevoi, este persoana ca il ajuta.
Sa fie clar si sa nu ne amagim: daca de la 8 la 6 copilul este ingrijit de catre o bona, iar mama petrece cu el 2 ore pe seara si eventual week-endul, bona va reprezenta “figura de atasament”.
Daca avem noroc de o bona afectuoasa copilul are sanse sa se dezvolte armonios. Daca bona este absenta afectiv, atunci iubirea portionata dupa agenda noastra de femei important-ocupate nu-i va fi suficienta copilului. Asta pentru ca puiutul trebuie sa primeasca dragoste si sprijin exact atunci cand are el nevoie si nu cand putem noi.
De la “figura de atasament” copilul va intelege ce e bine si ce e rau, va copia apucaturile, iar tu vezi foarte bine la Ilona si la Victor ca sunt ca niste buretei.
Asadar intrebarea este: ca si cine vreau sa fie copilul MEU?
Pe masura ce creste, copilul doreste autonomie si se desprinde treptat de “figura de atasament”. Pe la varsta adolescentei apar intrebarile despre “cine sunt eu?”, “care este rostul meu in viata?”, “cum ma raportez la lumea oamenilor mari, in care tocmai pasesc?”, iar acum copilul revine la persoana lui de incredere. Ar fi minunat daca “figura de atasament” i-ar fi la indemana, dar daca a fost crescut de o bona, sunt putine sanse ca ea sa-i fie aproape, exact atunci cand copilul are nevoie de sfaturi si mai ales dispozitia de a comunica.
De aceea ideal este ca “figura de atasament” sa fie unul dintre parinti, chiar daca asta presupune un “sacrificiu profesional” din partea noastra.
Din fericire eu am noroc cu parintii mei care sunt dispusi sa vina destul de des in Bucuresti, de la 600 de km departare si sa ma ajute cu copiii, atunci cand am nevoie.
Dar inainte de a apela la ei am facut tot ceea ce puteam face astfel incat sa-mi cresc cat mai bine copiii. Dupa prima nastere, cand am fost convinsa ca-mi mai doresc si alti copii, am renuntat la o slujba foarte bine platita, intr-o multinationala. Nu a fost o decizie usoara: aveam 30 de ani si in ultimiii 8 ani viata mea se invartise exclusiv in jurul job-ului. Imi construisem cu grija drumul in cariera dar vedeam ce se intampla cu colegele mele care se simteau rupte in doua intre job si copii. Am pornit o afacere proprie si desi nu castig cat as putea castiga intr-o multinationala, si nici munca nu e la fel de provocatoare, pot sa-mi fac programul dupa cum cred de cuviinta.
Diminetile noastre nu sunt grabit-isterice, cu tras de copii jos din pat si imbracat pe fuga ca sa ajung la birou. Dupa-amiezile impreuna sunt vesele si incep la 5 (cand ii iau de la gradi) - nu la 7.
Bineinteles ca e foarte important ca aceste roluri sa fie discutate si agreate de catre sot si sotie. Dumnezeu mi-a dat o dragoste uriasa pentru copii mei si un sot absolut minunat si din cate vad e si cazul tau. Iti spun: da, se poate sa-ti cresti copiii fara bona, daca asta vrei cu adevarat!
… desi eu am 36 de ani am hotarat sa lucram la al treilea
Mihaela, e ridicol ce spui. Dumnezeu ti-a dat si bani pentru facturi nu doar dragostea pentru copiii tai.
Baiatul meu e adoptat. L-am adoptat la varsta de 3 ani si 4 luni. Fara discutie ii lipseste “figura de atasament”, conform celor decise de cumnata ta. Dar asta nu-l impiedica sa recupereze in fiecare zi tot ce a pierdut in primii lui ani de viata, sa fie iubit si sa iubeasca.
Sabloanele psihologilor au decis initial ca fiul meu e autist, apoi ca e retardat…, s-a dovedit ca de fapt este doar un copil nestimulat. il stimulam de la 18 la 21 sau uneori de la 19 la 21, si in weekend si a evoluat enorm in aproape 5 luni.
personal cred mult in teoria atasamentului si cu siguranta ceea ce spui, e interesant si deloc ridicol;
mai cred ca un copil crescut intr-o institutie poate recupera cele pierdute prin nestimulare in fericitul caz in care ajunge intr-o familie echilibrata; tulburarile de atasament pot fi reparate intr-o anumita masura;
dar povestea copiilor abandonati e complexa si cu siguranta nu o putem epuiza in trei randuri..
mai cred ca nici o bona nu poate substitui complet figura materna; dar nici nu resping radical ideea; mai mult ca sigur exista persoane ce pot fi ” suficient de bune” pentru a ne lasa copiii in grija lor;
Buna ziua,
Asa cum spunea si deniss, exista bone care ingrijesc si chiar iubesc copiii.. Noi am fost 4 copii la parinti si mama a angajat o bona, o femeie de la tara care nu avea familie… ea ne-a iubit ff mult si s-a ingrjit ff mult de noi desi nu era culta. Ea a ramas la noi in familie ca si bunica noastra, are acum 80 de ani si locuieste cu mine. Nu mi-as putea imagina viata fara ea. Acum, ca am si eu copii, am avut la randul meu nevoie de o bona, “bunica” mea fiind prea batrana, 80 ani. Am schimbat 4 bone in interval de 6 luni si apoi am gasit o bona PERFECTA!! Imi iubeste ff mult copilul cu care sta, au ore de dans, de cantat, de desenat, de pictat, de modelat… fara sa-i cer eu expres asa ceva. Stiu ca il ingrijeste ine pentru ca am avantajul ca “bunica” sa fie mereu in preajma lor si sa vada! dar si vecinii pe de strada (locuim la casa) imi spun cat de frumos se joaca pe strada, si vad si ca baietelul meu ca o iuneste nespus, plange cand pleaca ea in fiecare zi si isi doreste sa mergem in we sa stam su ea.
Ce vroiam eu sa subliniez este faptul ca exista femei care sunt innascute sa aibe grja de copii, sunt convinsa ca sunt multe, trebuie doar sa ai noroc sa le gasesti. Eu am avut, pe aceasta din urma am gasit-o printr-un anunt in Romania Libera, dar pe celelalte le-am luat prin diverse firme de babysitting. Nu va descurajati, cautati si apoi urmariti atenti evolutia copilului dvs, veti sti daca ati gasit bona potrivita destul de repede!!
Stau si ma gandesc ca atatea generatii de copii au crescut fara bone si fara ca mama sa aiba dreptul de a sta acasa cu copilul 2 ani.
Mama mea a trebuit sa mearga la servici dupa cateva luni, si eu am crescut cu vecina, cu bunicii, cu tata, pana venea mama de la job, si pentru asta am o educatie de care sunt mandra, am multe amintiri frumoase, dovada clara ca se poate fara bona.
De acord Mihaela, dar in cazul in care bunicii lucreaza si sunt la 300km, tatal lucreaza, vecinii sunt la servici cu cine mai cresti?
Eu am gasit o fatade 25 ani din vecini, fara experienta, recomandari si fitze, dar am avut noroc ft mare cu ea, are un talent innascut de a creste copii. Nu as putea cere mai mult de la o bona, pe cuvant.
Trebuie cautat bine, se poate!
Mihaela, si daca nu ai mama si vecini care sa te ajute? Pentru ca in mod evident toate cele care optam pentru bone o facem pentru ca ne lipseste sprijinul bunicilor. Nu cred ca unui copil ii poate fi mai bine incuiat singur in casa decat cu o bona. Pentru ca vrem nu vrem, la serviciu trebuie sa mergem.
Mama mea a crescut 4 copii fara sa stea acasa, dar lucra de la 8 la 15 si la 16 era acasa. Tata a lucrat mereu in schimb invers cu mama ca sa acopere cealalta tura, iar legatura de cateva ore dintre schimburi o asigura bunica.
Dar bunica a murit, la fel si mama mea. Eu ce solutie mai am?
Asta ma intrebam si eu :unde sunt bunicii de altadata.Nu mi-am permis sa mai vorbesc de vecini sau tati.Esti o fericita! Vremurile s-au schimbat insa si odata cu ele si vecinii,bunicii,tatii,mamele si conceptia noastra.Ti-ai lasa acum copilul cu vecina fara sa o platesti? Nu cred ca munceste nimeni gratis si atunci,daca o platesti tot bona se numeste.
Copilasul meu merita ce e mai bun si nu am mereu timp sa fiu langa el, desi as vrea
Cand am luat decizia sa ma intorc la job, am cantarit foarte bine situatia. Pe de o parte imi doream sa stau cu Andrei, insa, cum nu mai puteam amana intorcerea la jobul meu, am decis sa apelez la o bona. La recomandarea unei prietene am apelat la site-ul cautabona.ro. Cand e vorba de copilul meu nu vreau sa risc, insa chiar nu aveam ce face. Am cautat printre zeci de bone si niciuna nu mi se parea potrivita 
deh, mamicile astea! Am gasit insa pe acel site o bona care pare sa aiba grija de copilul meu la fel cum as face-o eu 
dar serile si zilele de weekend sunt ale noastre 
Va pup si sper sa va descurcati si voi 
Ma intreb iar :unde sunt bunicii despre care citim in carti? Dar cei din copilaria noastra?
Mi-am crescut copilul cu bona si o sa-mi reprosez mereu asta.Faptul ca m-am dus la servici cand avea un an m-a linistit gandindu-ma ca pot observa de la copil daca ceva nu-i in regula. Astazi,dupa ce am vazut filmarea cu bona care punea copiii in genunchi ,cu manile ridicate deasupra capului,am ajuns sa ma indoiesc.Si continui sa ma intreb,ce putere si prin ce mijloace reusesc aceste femei sa convinga copiii sa nu povesteasca parintilor ce s-a intamplat?Copii din filmarea de care povestesc(despre care poate va amintiti si voi)erau destui de maricei incat sa se exprime foarte clar.Si totusi n-au facut-o iar mama a aflat cu ajutorul unei camere ascunse.
Am vazut insa acum,mergand in parc cu nepotul meu(de la frate)bone care stateau in nisip cu copilul,care-l alintau si mangaiau mai bine ca o bunica si care cu un talent mai grozav decat al unei educatoare il convigeau ca-i ora de plecare.Procentul este mai mic,e drept,dar exista si mi-as dori,sau iti doresc din tot sufletul sa intalnesti aceste exceptii.
Am coleg de servici care a pus bona la copil la 6 luni si dupa ani,cand copilul era asa de mare incat chiar nu mai era necesara ,nu s-au putut desprinde.Era deja din familie si au descis sa o opreasca pentru treburile casnice.Astazi copilul termina medicina si de cate ori suna acasa nu uita niciodata sa intrebe de “bunica”.Ea a ramas in familie iar familia nu uita cat ajutor le-a oferit.Deci,se poate,numai sa ai noroc,ceea ce iti si doresc.
Din pacate nici eu nu am bona pentru tine si sunt prea departe ca sa te pot ajuta.
M-am gandit sa incerci sa gasesti o fost educatoare/ invatatoare care a fost nevoita sa iasa la pensie si care s-ar bucura sa isi poata suplimenta pensia, foarte mica de fapt cu un alt venit. Macar 6 ore pe zi te-ar ajuta enorm si cred ca ar fi responsabila si calda avand in vedera ca lucrat o viata la formarea copiilor. Nu am idee cu cat ar trebui sa o platesti ca asa fie multumita dar sper sa gasesti pe cineva care sa te ajute pentru binele Izei si al vostru.
Da, Alice, dar cum sa ii faci copilului programul (mancare, somn, joaca), ala fix, despre care vorbesc toti specialistii in educatie, daca esti nevoita sa o duci pe Iza cu tine peste tot? Dar microbii? Iza este inca foarte mica si vulnerabila.
Eu nu sunt decat o mama “de ultima ora”, nu stiu ce presupune sa treci prin etapele pe care tu le-ai ars pe rand cu Ilona, cu Victor si acum cu Iza, dar vad ca Emi al meu la 3 ani si 9 luni are mare nevoie de structura, de ora lui de somn, de ora lui de masa, de interactiunea cu alti copii, de activitati extra, de parc atunci cand vremea o permite….Eu nu pot sa-l tin pe Emi cu mine la birou, nu pot sa-l iau la intalniri, iar la gradinita sta pana la ora 17 si mie imi este din ce in ce mai greu sa ajung din Primaverii in Rahova, la gradi, la ora fixa. De cateva ori l-am gasit singur cu portarul. Noroc ca Emi nu intra in panica, stie ca mami vine sa il ia de la gradi.
Si noi am inceput sa cautam o tanti, o bunica de imprumut, pentru Emi, care sa il ia si pe el de la gradi la 16 si sa-l duca in parc, acum ca vine primavara, sa-l duca la dansuri, la inot sau doar sa stea cu el pana la ora 19 cand reusesc si eu sa ajung acasa fara sa mai fie nevoie sa ma invoiesc de la serviciu. E foarte greu, asa cum spui si tu, dar nu vad cum altfel putem sa impacam nevoile si siguranta lor cu timpul nostru.
Am avut si inca am nevoie de ajutor….deoarece sotul locuieste in alt oras decat noi,eu sunt studenta.Din fericire mama mea sta cu noi 6 luni pe an…iar alte sase luni vine cate-o matusa sau vreo prietena de-a mamei,numai si numai persoane pe care le cunoastem de multi ani…si ale caror familii si istorii le cunoastem.nu mi-as putea lasa copilul cu o persoana necunoscuta.Minunea mea de baiat implineste 4 ani…deja…luna asta peste cateva zile
Off, treaba cu bonele e dificila. Eu am ales o bona tip bunica….Nu e vorba de varsta ci de un fel de a fi.Oricum copilului meu ii lipseste o persoana care sa ocupe acest rol in viata lui. Pentru varste mici e ok. Are grija multa de el, il iubeste , il alinta, chiar ii ia apararea daca i se pare ca sunt prea aspra cu el. Totusi exact de aici vin si dezavantajele, copilul ii stie slabiciunea, uneori nu se poate impune in fata lui, copilul meu e f voluntar. Dar in curand se rezolva si asta, baiatul meu are acum 3 ani, la toamna merge la gradi. Si va reincepe cautarea unei alte bone pt mezin. Caci nu stiu daca o mai putem pastra pe “bunicuta” noastra, are si ea nepoti care o solicita. Dar daca nu gasesc persoana potrivita mai bine ne descurcam cum putem.
N-am nici bona.
Plecaciune,
Doc