Ce e fericirea
O stare. Un vis. O speranta. O dorinta. O himera. Un liman. O minune. O revelatie. O nebunie. O mirare. Un drum. O lacrima.
Stiu sa definesc fericirea intr-o mie de feluri, si totusi nu stiu nimic despre ea. Incerc sa mi-o amintesc si s-o recompun din farame, ca s-o pot descrie asa cum am trait-o. Pentru ca stiu sigur ca am trait-o. Insa constat ca imi e imposibil sa mi-o readuc in suflet atunci cand o strig.
Am invatat la scoala ca senzatia de durere nu poate fi reprezentata mental. Poti recladi in minte tot ceea ce ai vazut si aproape tot din ceea ce ai simtit, dar nu poti sa recompui in minte durerile trupului. E, probabil, o forma de protectie incastrata in genele noastre, un protest al trupului fata de ororile vietii.
Insa incep sa banuiesc ca la fel stau lucrurile si atunci cand vine vorba despre fericire, cel putin in ceea ce ma priveste. Si, desi mi-e greu sa accept o astfel de explicatie, singura justificare pentru o asemenea farsa a naturii este ca ar vrea sa ne fereasca de dezamagirile de fiecare clipa. Daca am putea sa ne reprezentam toate cotloanele miraculoase ale fericirilor traite, nimicurile de zi cu zi ne-ar deveni, prin comparatie, de nesuportat. Daca am putea sa ne retraim fericirile in gand, ne-am refugia in amintiri ca intr-un drog. Am umbla prin lume cu ochii inchisi ca sa ne daruim reveriilor, si ne-am zdrobi cu totii de ziduri, de masini, purtand pe buze zambete splendide. Zambete nascute din evocarea fractiunilor de secunda care ne-au fost date candva, intr-un trecut de care ne amintim perfect, dar al carui parfum nu ni se va mai darui niciodata la fel.
Nu stiu ce este fericirea. Si nu-mi amintesc decat ca am trait-o. Si ca mi s-a parut o stare, un vis, o speranta, o dorinta, o himera, un liman, o minune, o revelatie, o nebunie, o mirare, un drum. O lacrima.
Comentarii
87 Comentarii la “Ce e fericirea”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
tot ce ne inconjoara ne poate face fericiti
bebelusha18 spune:
Your comment is awaiting moderation.
August 8, 2010 at 23:14
o stare de bine
o stare de bine
Sunt multe lucruri marunte care ne fac fericiti.
Sa fim fericiti e tot ce ne dorim.
Fericirea – e acea stare de bine, multumire sufleteasca. Poti fi fericit pentru ca ai luat un examen, ca ai citii o carte buna, ca te-ai revazut cu un vechi prieten….sunt atatea motive pentru care poti fi fericit.
fericirea e fetita mea care se va naste in cateva zile. ea ne va umple sufletul si inima de fericire la toti din fam
“Fericire-i cand iarba apare
fericirea e ca raza de soare,
intra in cort si iti mangaie fata
aerul sarat…
Fericire e cerul senin,
intr-o zi in care ai hotarat
sa alergi pe camp…
Fericire-i cand puiul de om
vrea in brate si moare de somn
Fericire-i cand frunzele cad
la un picnic in parc…
Fericire e cand iti-amintesti
cat de fericit esti cand iubesti…”
Ce frumos spune Tudor Chirila
imi place
Fericirea nu are nevoie de definitie, ea se simte,se traieste.
Fericirea…o stare sufleteasca, cu siguranta…
Ma bucur ca ai trait fericirea.Tu ai facut o descriere perfecta a fericirii.Fiecare din noi o simte altfel.
e greu de definit, insa eu cred ca nu ne trebuie prea multe ca sa fim fericiti; de ce sa ne complicam?!
Fericire? – Prima strangere la piept a copilului, primul sau suras.
fericirea e ceea ce te face sa razi,sa zambesti,sa adormi cu gandul de a te trezi cat mai repede,ceea e te implineste ca om,DRAGOSTEA
Va doresc sa fiti fericiti.
fericirea este ceva efemer este greu sa dau o definitie.
Fericirea nu are o definitie anume…fericirea se simte…
Dupa fericire alergam toata viata.
cred ca fericirea inseamna si o stare de bine, de naturalete intre doi oameni
Fericirea e un lucru care dureaza putin dar iti ramane in minte si suflet mult timp.
Fericirea e cel mai frumos dar si sentimenr , tot ce si scris da sens cuvantului. Frumos
imi place cum ai descris fericirea…. scrii asa de frumos
Ai descris fericirea foarte bine.
Am fost fericita cu prietenul meu pana si dupa mi-a devenit sot. Iar acum fericire noastra e pana la cer si-napoi. Un zambet sau un hohot de ras al propriului copil iti umple inima si sufletul de fericire. Cred ca fericirea nu poate fi transcrisa in cuvinte… Se vede in ochi!
Doi ochisori, doi dintuci, doua minute, un glascior dulce..asta-i fericirea. Multiplicata. La mine de 3 ori.
fericirea inseamna iubire,vise,sperante si dorinte implinite!! afi fericit e ceva frumos,o implinire…uneori fericirea nu se poate exprima in cuvinte.
FERICIREA….. si totusi exista…!
Fericirea suntem noi pentru ca este in noi, fericirea e speranta zilei de maine, a iubirii de azi, este soarele si marea… nu trebuie decat sa o imbratisam.
Ce este fericirea?
Nu..nu cred ca noi ,cei de pe pamant o putem simtii cu adevarat,in schimb stiu ca avem parte de firimiturile din fericirea care ne asteapta SUS -frumos etalata pe masa intinsa ,si cu bratele deschise .
Fericirea…nu “este ceva”…Fericirea se simte…si de noi depinde daca ne lasam invaluite de ea…Este pretutindeni-atata timp cat ii permitem sa vegheze asupra noastra…
Ai simtit vreodata ca esti atat de fefricita incat pusca carnea de pe tine?,incat simti deja ca doare?,-ei,pana si durerea este fericirea…caci tot ce ne cuprinde …este pur si simplu Fericirea.
Va zambesc fericita
Asta e fericirea
“Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X. Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”. Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare si-au taiat pantalonii cu lama si si-au scris cu pixul pe ei diferite “chestii de suflet”. Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..( si mai mancam si creta sa facem febra). Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!” Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de “dulce”.
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine “iubeam”. Noi suntem cei care inca au mai “cerut (sau li s`a cerut)prietenia”, care inca roseam la cuvantul “SEX”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a patru schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca “BUNA SEARA ROMANIA, BUNA SEARA PRO TV”, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti`va de magarus” si “Tip-Top minitop”. Noi suntem cei care inainte de a avea mp3 si mpeg , ne uitam la diafilme cu “Cenusareasa” , “Scufita Rosie” si cate si mai cate , aveam acele aparate micutze cu diafilme cu dinozauri si animale.Ascultam discuri cu povesti la pick-up si iubeam la nebunie albumul cu cifre al lui Dutza.
Noi suntem cei care stiu ce e un HC90/91 fara sa fi invatat de el la scoala, pe care am jucat “Benny Hill” si “Fido” . Ne uitam la “zaietz pagadi” si la Mihaela ( fetitza cu picioarele pana in gat), la “Hekel si Jekel”, la “Veronica” ( si cu totii ne aducem aminte de cantecul ” eu sunt , motanul Danila …” , toti stiu cine era Rumburak si cu totii asteptam urmatorul episod din “Toate panzele sus ” , ne uitam la “Sandy bell” si la “Floarea cu sapte culori”, la “Cartea Cartilor” , am citit “Tom Sawyer” cu mult inaite sa apara filmul la noi si cu totii ne doream sa avem o pluta si un prieten ca Huckleberry Finn . Pentru noi a aparut “Biblia pentru copii”. Citeam “Amintiri din Copilarie” si “Povesti Nemuritoare” … citeam carti.
Citeam. Poti sa iti imaginezi ca uneori citeam cite 3 carti pe saptamina? Cind prindeai cite o carte rara – cum era Shogunul – si gaseai pe cineva sa ti-o imprumute, ti-o lasa numai cite 3-4 zile ca erau multi abonati care asteptau sa o citeasca. Cred ca pina la 14 ani am citit sute de carti. Fara exagerare. Imagineaza-ti ca nu aveai alta distractie: nu erau discoteci, nu erau calculatoare (decit – foarte, foarte rar si cine avea era un Zeu – niste calculatoare pe 8 biti cum era HC, Commodore, sau JET), program TV era exact 2 ore pe zi si alea erau pline de rahaturi.Asa ca.. citeam. Poti sa iti imaginezi ca nu imi faceam temele de scoala ca sa… citesc? Sau ca citeam cu lanterna pe sub patura ca sa nu ma prinda ai mei care ma trimiteau la culcare? Cred ca generatia noastra citea mult mai mult decit a voastra. Nu spun ca asta e bine sau e rau. Voi va acoperiti setea de informatii altfel, voi aveti Discovery Channel, aveti stiri, aveti internet. Dar, daca iti sint dragi cartile si iti place sa citesti, vei intelege ca asta e o pasiune pe care nimic, nimic nu o poate inlocui.
In acele carti erau toate trairile,sentimetele,visele si proiectele noastre.Am patit o data sa iau 2 palme de la tatal meu ca citeam prea mult in loc sa ma duc afara sa joc ascunselea sau fotbal cu ceilati copii vecini.Nimeni si nimic nu-mi va lua acele timpuri cand traiam intens actiunea unei carti sau ma dadeam cu capul de pereti(la figurat bineinteles) sa inteleg cat pot de bine ce vrea sa zica un autor sau altul.
Noi stim ce gust si ce miros are guma Turbo si cu totii faceam schimb de surprize cu super masini sau cu papusi Cindy( pentru ca fetele stiu ca aveam si guma “Cindy” ). – mi-a dat ieri un coleg o guma Turbo , pentru ca au aparut din nou… gust, la fel , trece mai repede si surprizele au altfel de masini ( noi , evident ) , dar … memories
Noi stateam in spatele blocului si saream coarda , saream elasticul , faceam avioane de hartie , trageam in balcoane cu cornete , umpleam colegii de mici bucatzele de hartie facute ghem in gura, pentru ca aveam invizoace.
Ne faceam barcutze din polistiren si le “pluteam ” pe baltile mai mari din cartier.
Mergeam la tara si faceam toate nebuniile de pe lume si toti ziceau ” sunt si ei copii” si nimeni nu suna la politie pentru ca eu am luat un mar din marul din curtea lui nea Ion.
Ne faceam caiete de amintiri in care toata lumea scria cate ceva , aveam camerele pline de postere si mici poze taiate din reviste. Citeam ” Bravo” si “Pop-Corn” si nu ratam nici un numar. Aveam reviste cu Rahan si , desi erau in franceza si nu intelegeam , mereu mai voiam o revista pentru ca Rahan a fost primul “Tarzan” de care am stiut vreodata .
Ne puneam mii de insigne pe ghiozdane , pe blugi , pe geci… a da…si purtam veste de blugi si pantaloni si tricouri cu franjuri… Doamne cat de tari erau ! si aveam o pereche de tenesi lila gen ghetute ( un fel de “converse” de acum )… deci chiar am prins valul de tenesi misto.
Aveam la scoala acele “Vocabulare” in care ne scriam orarul si cuvintele noi… dar care pana la urma ajungeau caietul de trimis biletele.
Aveam pagere de la coca-cola
Mancam cavit si vitamina C .
Ne era frica de “Freddy Krueger” … am vazut la TV cel mai vechi film “King Kong” .
Ne jucam cu Lego ( se numeau altfel dar nu imi mai aduc aminte ) si construiam casute, jucam “Piticot” si “La circ” si “Sus JOs” si jocul ala cu armatele de le treceai de pe un mal pe altul al unui rau si se bateau… si aveam Domino si ala cu bilutze de sticla colorate si ala de imbinai triunghiurile colorate care faceau un patrat … si jucam Scrabble si Remy.
Stiam sa facem robotzei din pachete de tigari si castele din carti de joc…
Aveam zmee si moristi… si nu stiam sa ne plictisim pentru ca eram inventivi…
Si mereu , dar mereu , ne intalneam … pentru ca nu aveam messenger . NU aveam prieteni de “lista”, ci doar prieteni cu care ne vedeam mereu si cu care vb , cu care ne jucam.
Stiam sa mergem pe munte si sa nu rupem flori, stiam sa admiram peisajele si sa pretuim natura. Vizitam pesteri si Salina si Lacul Sf Ana si Vulcanii Noroioshi si mergeam la Manastiri , impreuna cu parintii sau in excursiile cu scoala.
Mergeam la Zoo si stateam pe iarba, pe o patura , jucam volei sau badminton sau carti.
Mergeam la Circ .
Mancam vata pe batz si mere coapte… si ghemotoacele alea mari de floricele colorate si dulci. Mancam pufuleti si pufarine si prajituri facute in casa .
Beam sifon din sticle din alea mari care aveau plasa pe ele si se incarcau ciudat, trebuia sa le schimbi capsulele ( eu am si acum 5 sifoane pe care le umplem mereu, dar sunt sticle de plastic cu cap de sifon )
Faceam poze alb-negru si aveam poze alb-negru , nu ca o optiune, ci pentru ca nu aveam filme color sau aparate cu film color .
Stim sa coasem , sa crosetam , sa tesem la razboi din ala mic mic , aveam masini de cusut in casa si “Rapirea din Serai ” pe perete. Aveam ochelari de soare in forma de stelutze si brelocuri cu scheleti. Aveam acuarele si plastilina si muuuulte creioane colorate.
Ne faceam bratari impletite si eram tare indemanatici la construit mici jucarii , la facut hainute la papusi si … aveam trenuletz cu muuuulte sine pe care le cuplai cum voiai.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…
Daca esti de`al nostru… Felicitari!”
ioooi dili…:))…realmente cate amintiri,si doamne ce vremuri.
Pacat ca azi…nu simt ca mai suntem oameni…mai degraba roboti creati de un trecut..pentru a razbate viitorul.
Pacat ca ,nu mai avem prieteni…si ca toata lista de messenger este atat de “..rece” si avem impresia ca traim cu prieteni on line,dar cand apuci sa te lasi sa fi cunoscut(a) live …fantastic cum te reneaga…unul cate unul.
ESTE TRIST?
Nu !este ceea ce permitem a fi programati de altii.
Este extraordinar ce ai relatat,atatea amintiri…eu am una foarte placuta din copilarie…aveam in curte un Tei urias..si doamne ce senzatie mai era cand citeam poezii de Eminescu…iar azi stau pe canapea lu laptokul in brate si citesc ce?!
Multumesc dili.
Te imbratisez cu mult drag.
furai mere?!! din curtea vecinului:)))…ce tare..
si eu..:))
cu toata gasca din cartier..eu aveam mere in curte..dar nu se comparau cu merele vecinei:))
foarte foarte foarte faine vremuri…extraordinar…da.
incredibil!in cate din amintirile tale m-am regasit!!!foarte tare!!!vreau sa iti cer voie sa ma lasi sa postez “articolul”tau pe blogul meu,cu semnatura ta!e interesant si multi ar trebui sa stie ce frumos a fost atunci si cat de mult ne indreptam spre indobitocire(alt cuvant mai bun nu gasesc).
De acord, multumesc, Flavia!
Tudor Chirila spunea intr-o melodia ca “fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata”. Cred ca nu o putem atinge pentru ca nu stim ce este “fericirea”. Cred ca de fapt asta facem in fiecare zi, ne cautam fericirea, fie ca o cautam intr-o dimineata buna cu soare, fie intr-o cafea aromata, fie intr-un gand bun de la cineva drag, fie intr-o melodie, fie intr-un zambet venit catre noi, fie intr-o plimbare prin parc, un desert delicios, intr-un sarut, intr-o conversatie cu parintii care abia steapta vesti bune de la tine. O cautam peste tot, in tot ce facem, pentru ca facem totul pentru a fi fericiti. Nu sunt fericita acum dar ma hranesc cu firimiturile de fericire pe care le primesc deocamdata
Fericire simt cand imi sterg ochelarii seara si alaturi de sotul meu imi spal ochii cu un film bun si dupa discutam filmul si ne vin idei noi si ganduri bune despre ziua noua ce ne asteapta. Asa cum spunea si nadia.ro toata ziua am cautat un raspuns dar niciunul nu e mai bun ca serile petrecute impreuna pe canapea incercand sa ne dam seama ce trebuie sa facem maine ca sa ne imbunatatim viata si sa cautam raspunsuri noi.
Este poate atunci cand esti capabil să faci ceva pentru cineva, şi sa nu aşteapti ceva în schimb.
Aceea stare de pace cu tine si cu lumea din jur cand mintea si spiritul tau vibreaza cu aceeasi lungime de unda… probabil o aparitie rara pe care ar trebui sa o cautam mereu
Eu stiu ca fericirea ta, Alice, s-a nascut in urma cu un an, pe 24 februarie, de Dragobete( personificarea iubirii renascute la inceput de primavara).Zeul Dragobete, in mitologia populara romaneasca, reprezenta sentimentul purificat al iubirii, neamestecat cu nimic pamantesc, motiv pentru care era considerat divin, ceresc. Un sentiment complex, pe care nu-l putea trai oricine, ci numai o fiinta spirituala, cu sufletul curat si deschis. Dragostea, Dragobetele, este simbolul celui mai inaltator sentiment uman: iubirea, iubirea generalizata, nu numai intre oameni si pentru oameni, ci, pentru intreaga natura.
Fericirea ta nu poarta masca de carnaval, ci cununa de ramuri inflorite, ce au ca rod o minune, IZA.
iar anul acesta se va naste fericirea ta,asta simt eu si asa va fi draga mea Cristina.
Fericirea-i mai dulce cind vine de la un gest mic, firav, o clipire draga-a genelor, o ocheada sincera, un “facut cu ochiul” jucaus. Totu-i de la cine vine.
Trebuie sa fim fericiti, macar noi ce ne iubim, viata-i asa de scurta. Off!
Uita-te in ochii mei! Sa ti-i vad! Asa voi sti ca ma iubesti! Asa-mi spunea mama, si-i aratam ca o iubesc. Vreau sa vad!
ce frumos!
Azi dimineata mi-a venit in gand fara sa vreau si fara ca nimic sa justifice asta, ceva ce eu am numit fericire…ma gandeam ca referitor la fericire, mie imi vin in minte 2 locuri, Paris si Timisoara. La Paris am fost singura, dar eram asa de tanara, si m-au impresionat locurile pe care le visam din cartile copilariei mele. Iar Timisoara este povestea mea cea mai draga.
Si iar ma gandesc ca avea dreptate Tuca spunand ca fericirea este o stare care se traieste la timpul trecut. Eu asa simt.
Apoi, cand am deschis laptopul, am vazut ca tu, Alice, ai scris despre ce e fericirea.
Je, nu pot sa cred! Si mie referitor la fericire imi vine in minte Parisul si Timisoara. La Paris am fost o singura data, dar as mai merge de o mie de ori. Il iubesc! Timisoara e orasul meu, dintotdeauna. Aici am fost, adeseori, fericita!
).
Moi, am spus in diverse imprejurari de ce iubesc orasul tau…nu am fost, asa ca tine, adeseori fericita acolo, dar asociez trairea de fericire acelor locuri, chiar daca dintr-un timp acum indepartat.
Ne dorim fericirea dar cand suntem pusi sa o descriem ramanem fara cuvinte.Toata ziua m-am gandit la un raspuns,as vrea sa pot descrie in cuvinte dar imi este imposibil,fericirea e ceva la care doar visam,eu eram fericita cand totul era bine in familia mea,cand rasetele copiilor mei rasunau in ecoul muntilor in timp ce se jucau,cand sotul meu se intorcea de la munca si luam cina impreuna in fiecare seara povestind lucruri vazute peste zi,atunci ma bucuram de prima raza de soare,de primul ghiocel,totul ma facea fericita,astazi copiii mei zambesc mai rar,parca nici soarele nu mai rasare la fel,zapada inca striveste ghioceii iar eu sunt mai mereu trista,cum sa descriu fericirea cand nu am fost in stare sa o mentin in familia mea?
Fericirea ta, Nadia draga, sunt copiii tai, familia ta. Dincolo de necazuri si greutati sunteti impreuna, in fiecare seara, va iubiti. Copiii tai zambesc mai putin pentru ca tu esti trista si zambesti mai putin. Sa sti ca, un confort material nu-ti aduce nicicum fericirea,dimpotriva.
Intind mainile si te imbratisez… cu fericire.
Stiu,si iti multumesc ,te imbratisej cu mult drag
Fericirea o simti in sufletul tau! e curata si pura si radiaza ca o raza de soare!
Alice…atat de frumoase si pline de simtiri sunt gandurile pe care le asterni… FERICIREA…hmmm…am putea s-o simtim in fiecare zi, in fiecare clipa, dar suntem prea prinsi de nebunia vietii de zi cu zi, suntem prea ambitiosi sa ajungem sus, prea orgoliosi, prea preocupati de lucrurile care nu ne fac bine sufletului (cariera, bani, proiecte marete de viitor etc). Daca am opri pentru o clipa masinaria asta care ne invarte si ne invrte continuu fara sa ne dea voie sa “respiram”…ne-am da seama ca valorile vietii sunt altele. A fi fericit inseamna a reusi sa fii un bun autodidact; sa inveti sa simti ceea ce se afla in jurul tau. Sa invatam sa ne bucuram de tot ce avem asa cum ne-a dat Dumnezeu. Sa invatam sa fim fericiti pentru ca suntem santosi, pt ca-i avem inca in viata si alaturi pe printii nostri, sa fim fericite ca-i avem pe sotii nostri buni si iubitori…si sa ne bucuram de fiecare clipa alaturi de cei dragi!
Fericirea NOI o aducem in vietile noastre, depinde doar de NOI daca stim cum sa ne bucuram de fericire. Haideti sa invtam sa fim mai fericiti! E atat de simplu…incepeti prin a va bucura in fiecare dimineata ca v-ati trezit bine, ca-l puteti saruta pe cel iubit si ganditi pozitiv! “VIATA E FRUMOASA” -uitati-va in oglinda si ziceti-va: “SUNT FRUMOASA!”…si astfel puteti invata sa fiti fericite…nu e greu… (recunosc ca nu e nici usor).
Si incetati sa tot spuneti ca viata nu v-a adus si nu are nimic bun (cunosc cazuri). Trebuie sa invatam ca Dumnezeu ne da din cand in cand cate o “palma” sa putem aprecia apoi adevratele “mangieri” .
Aveti grija de sufletele voastre, si invatati FERICIREA! Cu bine!
Un indemn foarte bun si frumos:
“Haideti sa invatam sa fim mai fericiti! E atat de simplu…”
Azi, aici, alaturi de voi si impreuna cu voi, am invatat si facut primul pas catre fericire.
Redescopar fericirea alaturi de voi.
Si va multumesc!
Astept cu mult drag ziua de maine ca sa facem impreuna urmatorul pas spre fericire.
Un drum lung, care, parcurs impreuna, devine mai usor si frumos.
***************************************************************************
Scumpa noastra Alice, du-ne, te rugam, catre fericire, -n sus, -mpreuna cu tine!
***************************************************************************
Chiar acum mi-am amintit de versurile extraordinare ale lui Nichita, cantate ATAT de magnific de Alifantis:
“Du-ma fericire-n sus!”
Cand a aparut melodia o fredonam in nestire, chiar si-n somn si ma trezeam cantand-o.
O dedic tuturor!
Fiti FE-RI-CI-TE!!!
http://www.youtube.com/watch#playnext=1&playnext_from=TL&videos=uNwXn1fEBxc&v=hWjlMfxmUU8
Melodia se numeste “Ce bine ca esti!”
Eu imi spun si va spun: “Ce bine ca sunteti voi aici!”
Sunt fericita pentru acest fapt!
“Fericirea… un episod trecător în marea dramă a durerii.”
Dostoievski
Felicitari Alice! Esti atat de frumoasa si fericita in fotografia de astazi.
Gandindu-ma la definitia fericirii, cred ca este atat de usor sa fi fericit, facandu-i pe cei din jur, pe cei care-i iubim sa fie fericiti.
fericirea este in simbioza cu iubirea.
Sunt atatia oameni care au incetat sa invete sa traiasca, doar consumatori de viata,luptatori pentru existenta.Cei mai multi cred ca fluxul fericirii este controlat de numarul banilor sau altitudinea pozitiei sociale.Sunt atatea exemple de personaje,initial oameni normali, bucurosi de compania semenilor, prin definire genul”de gasca” care odata cocotati in randul elitei sociale au devenit brusc adeptii stilului “distanta..prestanta…eleganta”.Le plangem de mila, au uitat sa zambeasca, au uitat sa iubeasca
Citind ce ai scris Alice , a inceput sa-mi fie frig si imi tremura mainile si pleoapele si parca si sufletul .Un inceput de spaima imi da tarcoale ….. e a doua oara in ultima saptamana cand simt ceva in scrisul tau care ma nelinisteste . Tu intelegi la ce ma refer …..
Imi doresc ca ” Ce e fericirea ?” sa fie doar o tema , o provocare pentru noi cei de aici , dar eu stiu ca tu scrii cu sufletul Alice …..
Calde imbratisari .
p.s imi doresc o mana intinsa si sa-mi spui ca totul e bine , ca doar inclinatia mea spre tristete ma face s-o vad si acolo unde nu e ….
Iti intind mana mea. Si tac. Azi a fost o zi rea, dar voi mi-o auriti cu vorbele voastre, acum, in miez de noapte.
Fiecare avem purerea de a deschide Cerul pentru noi insine. Incearca si ai sa reusesti. >
<
Fericirea este o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina, datorata unei imprejurari favorabile – spune DEX-ul. Si spune bine. Insa nu complet.
Ca orice altceva, si fericirea e o alegere si se poate invata.
Ne putem educa creierul s-o recunoasca si sufletul s-o traiasca de fiecare data cand apare.
Insa imprejurarile favorabile le putem crea si noi (atitudine matura), fara a mai sta in asteptare, ca poate doar-doar va apare fericirea…anul acesta sau cine stie cand la “calendele grecesti” (asta e o atitudine tipica de copilas, care asteapta totul de-a-gata, pe tava, mura-n gura).
Dupa ce am creat fericirea in noi o mentinem, o pastram, ca stare de spirit fireasca a noastra, care ne defineste.
Eu vreau sa fiu fericita.
Eu aleg sa fiu fericita.
Eu ma educ sa fiu fericita.
Eu muncesc sa fiu fericita.
Eu traiesc fericirea.
Eu mentin fericirea.
Eu pastrez fericirea.
Eu sporesc fericirea.
Eu vreau sa raman fericita.
Pot! Si reusesc!
Daca si ceilalti ne fac fericite, e bine. Inseamna ca ne sporesc fericirea. Caci noi suntem oricum fericite. E deja o stare a noastra permanenta. Ca respiratia.
Meritam sa fim fericite(i).
E ATAT de bine sa fim fericite!
Fiti fericite!
Nu costa nimic.
E gratis.
E in noi.
O activam.
O traim. Intens. La maxim.
O zi fericita tuturor.
Hola!
Ma bucur sa vad ca nu sunt un specimen rar si ciudat pt ca simt si spun mereu si tuturor ca SUNT FERICITA!!! Au fost momente si situatii in care ma simteam chiar vinovata pt ca ma simteam fericita si ma gandeam ca am de fapt o problema cand vedeam cu cata incredulitate ma privea lumea cand spuneam asta.
Dar apoi…m-am oprit…m-am gandit…si am decis: CHIAR sunt fericita pt ca am tot ce mi-am dorit vreodata pt sufletul meu si pot fi mai fericita sau mai implinita pt ca inca mai am pt ce sa lupt. Mai am multe de atins…dar sunt FERICITA sa o pot face!!!
Imi place “decalogul” tau…daca fiecare dintre noi ar gandi din cand in cand asa, cu siguranta ar fi mai multi fericiti pe lumea asta, cu criza globala sau fara!!!
Mult soare!
Important e sa crezi tu in fericirea ta. Incredubilitatea celorlalti chiar nu conteaza.
Incat pastreaza-ti starea de fericire dobandita.
E o binecuvantare pentru tine in primul rand.
Iti da forta sa treci mai usor prin ceea ce este trist, dureros, lipsit de speranta.
E o binecuvantare si pentru toti cei care te au in preajma, tu fiind un exemplu viu de fericire autentica.
Ramai fericita!
E ATAT de bine!!!
Incredibilitatea*
Incredulitatea**.
am verificat in DEX si amandoua sunt corecte.
Si incredulitate si incredibilitate.
Zambesc pentru ca ma bucur oarecum ca inca n-am uitat limba romana pe de o parte, iar pe de alta parte ca imi dau seama ca folosesc deja, cred, un limbaj perimat al limbii romane.
Ca in Caragiale.
bine spus, bine gandit !
“Eu vreau sa fiu fericita.
Eu aleg sa fiu fericita.
Eu ma educ sa fiu fericita.
Eu muncesc sa fiu fericita.
Eu traiesc fericirea.
Eu mentin fericirea.
Eu pastrez fericirea.
Eu sporesc fericirea.
Eu vreau sa raman fericita.
Pot! Si reusesc!”
asta trebuie spus cu sfintenie ca o rugaciune : dimineata, la pranz si seara:-)
Si eu cred ca Fericirea e o necesitate, pe care o putem obtine si prin rugaciune.
zambesc mereu cand iti citesc gandurile
cred foarte mult in alegeri; si mai cred ca asezand piese mici una lana alta, precum intr-un joc copilaresc de puzzle, formam imaginea a ceea ce este intregul; asa e si cu fericirea
cu drag
minunat ! bravoo ! Iti doresc sa ai puterea de a repeta si a crede in cuvintele astea , tot restul vietii tale .
zambet tie
Credinta ta in alegeri este buna.
Pastreaz-o si foloseste-o cu sarg, facand alegeri bune.
Imaginea finala a puzzle-ui tau va fi magnifica, iar trairea ta-inaltatoare.
Fii fericita!
Citez:
Eu vreau sa fiu fericita.
Eu aleg sa fiu fericita.
Eu ma educ sa fiu fericita.
Eu muncesc sa fiu fericita.
Eu traiesc fericirea.
Eu mentin fericirea.
Eu pastrez fericirea.
Eu sporesc fericirea.
Eu vreau sa raman fericita.
Pot! Si reusesc!
Ca sa poti face tiate astea, tre sa ai sanatate, Dupa ce le faci, tre sa-ti mentii sanatatea.
Sanatate,
Doc
Este oare cineva bolnav?
De fericire?
Multumesc, la fel, Doc.
Uneori ajungem la sanatate prin dobandirea si trairea plenara a fericirii.
Fericirea e o stare de bine, de multumire. La-ndemana tuturor.
Doresc tuturor o viata fericita.
Perfect adevarat(ca de fiecare data)!
Azi, intreaga zi, alaturi de voi, am invatat ce este fericirea.
Si va multumesc din suflet!
Azi, intreaga zi, mi-am repetat:
“Fericirea e o stare de bine, de multumire interioara intensa si deplina.”
E o stare de impacare cu tine, cu lumea din jurul tau-cum spune CristinaC.
Impacare, multumire fata de noi. Fata de ceilalti.
Vrem sa fim fericte.
Suntem fericite!
Ramanem fericite. In ciuda tuturor supararilor, necazurilor, greutatilor.
O viata fericita tuturor.
Si plina de sanatate, vorba lui Doc.
Fericirea-i o stare, adusa in launtrul nostru de orice-i bine si frumos:o persoana, un zimbet, o dorinta, un eveniment..dar este sublima cind este insotita de sentimente profunde. La fel cum poti iubi, da iubi, si sa fii iubita si sa nu fii fericita. Depinde de asa de multe. Ma uit in jur si vad cum se trece usor de la agonie la extaz, de la fericire de tot felul la nefericire, cu o usurinta, de nici stiinte nu a reusit sa o descopere. Toata lumea cu toti, si impreuna din nou, frustrari duse pina la ura, dispret pentru cineva care a gresit poate-o data, sau poate NU, terfelirea fara limite, razbunare. Si-atunci te intrebi: unde-i fericirea? Cind esti fericit pe deplin? Cine poate stabili daca cineva este fericit sau nu, daca a gresit sau nu? Nu punem in discutie cazurile limita, fara limite. Vorbim de persoane normale, cu discernamint.
Ana Blandiana – Dorinta
…Să fie o dimineaţă copilăroasă şi moale
Prin care, trecând, lumina să scoată
Foşnet de frunză uscată;
Şi miroase-n odaie
A creioane ascuţite prelung
Şi-a hârtie neîncepută;
Din gânduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-mă
Bucuroasă, buimacă,
Să trag pe mine o haină,
Să ies năucită în stradă
Cu picioarele goale-n pantofi
Şi să întreb fericită:
Ştiţi cumva în ce an suntem?
Frumos,ca de fiecare data,draga mea!
Poeta mea preferata. Multumesc, Cristina Socaciu
.
“Am auzit odată o poveste despre inimi. Se zice că odată trăia un om cu o inimă perfectă. Fără pată. Fără cusur. Se adunau oamenii în jurul lui şi se minunau. Nimeni niciodată nu a mai văzut o inimă atât de perfectă. Într-o zi însă, un bătrân s-a abătut prin acele locuri şi a văzut mulţime mare. S-a dus şi el să vadă de ce atâta zarvă. Când a ajuns în dreptul tânărului cu inima frumoasă, mulţimea s-a dat câţiva paşi în spate, apoi a început să râdă şi să-l arate cu degetul. Râdeau şi se ţineau cu mâinile de burtă. Râdeau de inima bătrânului. O inimă chircită, ciobită, cu răni adânci, cusută ici şi colo. Unlele cioburi abia dacă se mai ţineau şi stăteau să cadă. Urâtă inimă avea bătrânul. Ce diferenţă cruntă era între cei doi. Tânărul şi-a mângâiat inima frumoasă cu mânile-amândouă. Bătrânul şi-a mângâiat inima ciobită cu mâini obosite, apoi a spus: „Ce inimă frumoasă are tânărul acesta! Dar n-aş schimba-o niciodată cu a lui pentru că el n-a iubit“. Mulţimea a început să murmure. Îl credea nebun. Cine n-ar fi vrut o inimă atât de frumoasă în schimbul uneia atât de urâte! „Cândva am iubit mult şi-am fost fericit“, a spus bătrânul mai mult pentru el. „Şi pentru că am iubit prea mult inima mea s-a rupt în două. Dar după un timp, am adunat cioburile şi le-am lipit la loc. Am iubit iar şi am fost iar fericit. Dar inima mea s-a rupt din nou şi din nou… Am tot strâns cioburi şi le-am tot lipit. Mereu şi mereu. Şi de se-ntâmplă să mai cadă cioburi, le adun, le şterg de praf şi le păstrez…“, a spus bătrânul aplecându-se şi culegând un ciob de inimă de la picioarele mulţimii. „Da da. Am iubit!“ a mai spus bătrânul îndepărtându-se.
Oamenii au rămas pe gânduri şi în timp ce bătrânul se pierdea în zare, au spus: „Ce inimă frumoasă avea bătrânul…“ Apoi au plecat şi ei, rând pe rând, şi l-au lăsat singur pe tânărul cu inima lui preafrumoasă.”
Am auzit odata ceva ce mi-a placut. “Fericirea nu e altceva decat o sanatate buna si o memorie proasta.” Spun ca mi-a placut deoarece ma cam regasesc in aceste vorbe. Daca te lasi coplesit de amintiri care te nefirecs, care ti-au creat rani candva, nu ai cum sa fii fericit in prezent. Trebuie sa invatam sa lasam trecutul in spate. Deasemenea imi mai amintesc de un paragraf din cartea lui Octavian Paler, “Viata pe un peron” in care spunea ca trebuie sa asteptam orice, oricat timp ne-ar lua, dar sa ne amintim in schimb orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
O zi buna va doresc!
Fericirea e o himera,fiecare clipa de fericire se plateste cu suferinta.Mult mai mare decat clipele de fericire.Nu exista fericirea eterna sau poate noi nu stim sa ne bucuram de fiecare clipa pe care Domnul ne-o daruieste.Este prea mult stres,prea multe griji ca sa ne putem bucura de fiecare clipa.
Imi place numele tau, asa o cheama si pe mama mea, Raia. Iti doresc multa sanatate
.
Pacea incepe cu un zambet. spunea Maica Tereza
Oamenii fericiti sunt mai atenti la reusite si miracole mici decat la probleme, spune Dan Baker, medic psiholog. In loc sa se lase prinsi in ghearele fricii si grijilor, oamenii fericiti intrevad o buna posibilitate in orice situatie. Ei sunt increzatori in propriile abilitati de a face fata unei situatii.
Fericirea,cred ca o percepem diferit,in functie de varsta,si apoi,in functie de evenimentele cu care viata ne incarca in fiecare etapa a vietii.De asemeni,cred ca fericirea este o stare pe care ne-o construim incet,incet,pe care o modelam cu fiecare an in care ne maturizam…Si incepem sa intelegemca fericire inseamna o multime de lucruri mici care ne lumineaza viata: sarutul de buna-dimineata al sotului,chipul somnoros al copilului care se ghemuieste in bratele tale la trezire ,gingasia ghioceilor,aerul proaspat al diminetilor insorite de primavara,rasfatul de fiecare week-end alaturi de cei dragi,emotia unei aniversari,linistea teribila pe care ti-o da imbratisarea celui iubit…multe emotii aparent mici dar care au o incarcatura imensa…
Esti foarte sensibila,Alice…Si noi,persoanele extrem de sensibile,vom fi si in momentele extrem de fericite,intr-un colt de suflet,putin triste….
Iti dedic, tie, Lacrima, intrebarea mea de azi.
Multumesc pentru aceasta onoare !
Fericirea este implinirea unui vis.
Am fost visul unor oameni tineri si frumosi – parintii mei.
Intr-o zi de 25 de februarie ( ca cea de azi) am fost mireasa din visul LUI.
In cel mai frumos vis al meu am vazut ochisorii pruncului dorit .Si visul
s-a implinit.
Visam la mica zana pe care o chemam sa ne rotunjeasca cercul… Si a venit.
Am visat sa zbor spre alte lumi , spre alte neamuri , spre alte culmi. A
venit si acele moment.
In fine, am ravnit la casa din vis. Am inaltat-o .
Dar… am ramas cu mainile intinse spre cer , acolo unde se inaltase si EL.
M-am intrebat atunci(parafrazand poetul) a fost un vis sau fericire adevarata?
Si, acum ce fac ? Oare, am cerut prea mult ?
S-a intimplat atat de repede si a fost atat de bine incat am uitat sa ma opresc o clipa sa savurez acel INTREG format din iubire, natura , intelpciune,munca,lumina ,realizare ,optimism dar mai cu seama caracter si calitate.
Culeg acum piesa cu piesa si incerc sa refac un puzzle …
Poate Alice , vom culege impreuna litera cu litera dand un sens nou si consistenta cuvantului FERICIRE!