De ce fumam?
Februarie 5, 2010 de Alice Nastase Conversatii
Am inceput sa fumez pe cand eram studenta. Venisem dintr-un oras de provinice si ma simteam foarte singura. Nu stiu nici acum de ce mi s-a parut o solutie sa aprind o tigara.
Poate pentru ca, atunci cand te simti singur, nu stii ce sa faci cu mainile. Poate pentru ca mi se parea ca intru, astfel, in randul lumii, si nu mai sunt fata timida, ratacita intr-un oras necunoscut.
In anii in care am stat cu alte trei fete in camera de camin, doua dintre noi fumau si doua nu fumau. Era, insa, atat de fum in camera noastra, incat nu cred ca mai avea vreo insemnatate cine aprinde tigara si cine doar inhaleaza fumul alteia. In epoca aceea imi erau antipatici nefumatorii si ma simteam jignita daca indraznea cineva sa-mi spuna ca, in casa lui, nu se fumeaza.
Au fost apoi anii primei slujbe, in care, tot asa, sub pretextul ca fumatul ma face sa ma simt in largul meu, am continuat sa fiu dependenta de tigari. Si au fost anii in care am inceput sa simt ca mi-e tot mai greu sa alerg si sa urc scarile. Ca si cum as fi imbatranit galopant, desi eram doar o fata de douazeci si ceva de ani.
M-am lasat de fumat dintr-o data, cand, nu stiu cum, nu stiu de ce, tigarile s-au scumpit atat de mult, incat aproape se dublase costul unui pachet. A fost un moment de deznadejde in care am inteles ca e absurd sa ma incapatanez de aproape zece ani intr-un viciu care ma face sa fiu si mai saraca decat sunt. Nu pot sa mint si sa spun ca motivul pentru care m-am lasat ar fi fost o intelegere profunda a raului pe care mi-l aducea. Dar pot sa depun marturie cat de mult bine mi-a adus renuntarea la tigari.
Nu am, asadar, o istorie exemplara in privinta renuntarii la fumat. Motivele mele au fost conjuncturale si mercantile. Dar pot sa va spun cata usurare, cata putere, cata mandrie, cata tinerete mi-au adus lunile in care, incet-incet, ma curatam de vechile deprinderi. Nu mi-a fost usor. Am avut o vreme in care visam ca dau spargeri la tutungerii. In visele mele furam tigari, ca sa nu mai raman niciodata cu camara goala si cu plamanii curati. Dar, in stare de veghe, urmaream cu ochi uluiti transformarile miraculoase pe care mi le aducea intoarcerea la o viata sanatoasa.
Nu-i antipatizez pe fumatori, dar spun oricui care ma intreaba ca e un viciu absurd, care ne strica vietile. Mi-ar fi drag sa pot convinge pe toti cei care fumeaza sa renunte, asa cum mi-ar fi drag sa ii fac pe toti - in frunte cu mine insami- sa traiasca sanatos pe de-a-ntregul, sa manance legume si sa bea apa plata, nu fleica de porc si bere neagra. Dar eu stiu ca suntem oameni liberi, iar libertatea noastra include si slabiciuni, si neputinte, si caderi, si inaltari. Si renuntari. Si ca, din pacate, fiecare dintre noi ajunge la adevarurile profunde abia in momentul in care el insusi este pregatit sa o faca.
O metoda eficienta de a te lasa de fumat gasesti aici: http://spuneNUfumatului.wordpress.com
Traieste sanatos, traieste mult!
Mi-a placut articolul.Mi s-a parut real, adevarat si sincer.Eu nu am fumat niciodata, nici macar din curiozitate.Am doi parinti fumatori in casa, deci nu ar fi o problema sa “sterpelesc” o tigara sa “vad cum e”.Adevarul e ca nu m-a tentat niciodata.
Insa, la fel de adevarat este ca am 2 bunici care au ramas vaduve, una dintre ele in 2006, alta in noiembrie 2009. Ambii mei bunici au fumat toata viata aproape.Si amandoi au murit de cancer.Nu cred neaparat ca fumatul i-a ucis, insa undeva, in adancul sufletului, stiu ca, cel putin pentru o vreme, asta ma va opri sa ma apuc de fumat.
Am ınceput sa fumez pe vremea cand eram ın liceu,ın pauze ımparteam cu colegele o tigara(prima data mi-a fost greata dar am continuat sa fumez deoarece o faceau şi celelalte şi radeau de mine cand refuzam,ceea ce ımi displacea…).Dupa ce m-am casatorit am continuat sa fumez(o tigara pe zi sau chiar la vreo doua zile) iar cand am ramas ınsarcinata am stopat acest viciu…definitiv!In primul rand ımi faceam rau singura(doar am fost operata pe cord) şi ın al doilea rand nici macar nu ımi placea “gustul” fumului dar mi se parea ca sunt mai “importanta” ın acest fel,mai matura.
Dupa ce am ramas ınsarcinata şi nu suportam nici un miros,nici un gust,tigarile ma dezgustau şi ıl trimiteam pe sotul meu ın balcon sa fumeze;dupa ce am nascut,aceeaşi poveste iar acum fumul de tigara ımi face rau,pur şi simplu ma simt rau daca inhalez chiar şi un firicel de fum de tigara.
Pot spune,cu tarie,ca nu voi mai fuma niciodata!
De vreo doua luni s-a lasat şi sotul meu de fumat ceea ce ma ıncanta(o cheltuiala ın minus şi un aer mai curat ın jurul nostru).
Am inceput sa fumez in primul an de facultate (toate din camera fumau, eram singura nefumatoare….si al dracului obicei l-am prins din prima).
Ei am fumat in facultate enorm si peste un pachet/ zi.
M-am angajat si mi s-a parut mult mai interesant grupul fumatorilor si m-am lipit de ei….dar a existat si un motiv….m-am indragostit de un tip care nu fuma si care a devenit sotul meu.
Dupa 2 luni de relatie, el fiind nefumator (si intotdeauna am respectat pe cei care nu fumeaza, nu am fumat niciodata in fata unui nefumator am spun GATA tutunului)
Din 1 noiembrie 2003 nu mai fumez!
buna dimineata!veniti la o cafea???????cu sau fara tigare???????multumim doc de raspunsuri
Buna, buna
unii ar spune c-ar fi vorba de elemente orale, reminscente ale unui stadiu ce ar fi trebuit depasit, de substitute ce vin sa carpeasca (iluzoriu, desigur) goluri, de inlocuitori ce calmeaza/linistesc asa cum o facea candva mama, tinandu-ne la san;
altii, conjuga fiinta umana in comportamente rationale/cognitii pozitive, vointa aparand ca efort intelectual/fizic/emotional,etc impotriva unui obstacol;
desigur sunt si cei care vorbesc de aceea candva” pipa a pacii” si rolul ei in socializarea noastra; uite asa, s-ar zice ca e nevoie doar de basca stimulare senzoriala ca plonjarea in spiritualul celui de langa noi sa fie bifata;
se zice ca nasterea si moartea sunt implacabile; restul sunt alegeri personale, implicit unice si imposibl de subsumat unei explicatii;
Cu drag,
un lotus pufaitor:)
Fumam pentru ca suntem slabi si influentabili si lasi…pentru ca ne temem ca fara tigara viata nu ar mai fi la fel,ne temem ca renuntand la tigara ne vom ingrasa, ca nu vom sti ce sa facem cu mainile, ca nu ne vom simtit bine la o terasa cu amicii, ca diminetile cafeaua nu ar avea acelasi gust fara tigara, ca la birou gandurile vor fi mai ‘grele’, ca nu ne vom putea concentra ca atunci cand te duci si tragi un fum de tigara in pauza….
Dar toate astea sunt doar in mintea noastra….
Asta era in mintea mea cand devoram 2 pachete de tigari zilnic…pana in ziua in care am reusit sa alung TEAMA…mi-am zis: ok nu ma tem..renunt si gata; daca ma voi ingrasa, pot tine cura de slabire asa cum am facut-o si dupa sarcina; daca nu voi sti ce sa fac cu mainile-prefer sa le infund adanc in buzunare; daca gandul nu va mai fi sprinten- va trece si asta in cateva zile….
Am alungat teama si am realizat ca tot ceea ce ma determina sa nu ma las de fumat exista doar in mintea mea…’afumata’ de cate 2 pachete de tigari zilnic, timp de 15 ani….
Am declarat razboi tigarii si i-am zis:
-Mi-ai distrus dintii, mi-ai afumat plamanii, mi-ai suprasolicitat inima…ei bine, mi-ai facut suficient rau si pentru toate astea : te condamn la MOARTE!
Am stins tigara apasat in scrumiera, m-am spalat pe dinti si ..asta a fost.
Foarte adevarata concluzia…
Am fumat si eu mult; 16 ani; in ultimii-cam peste 1 pachet pe zi (deci nu mofturi…) De ce m-am apucat? Parintii fumau,am luat in clasa a 10-a o tigara de la mama, de curiozitate si, ghinion, dependenta de nicotina s-a instalat si a fost, la mine cel putin, tare puternica si incapatanata…Am fumat si singura dar mai ales in companie, si la tristeti si nervi dar mai ales la relaxare, la taclale, la petreceri; in sesiuni dar nu in timp ce invatam ci in pauze-adica, din ce am studiat, am avut profilul psihologic de fumator care cel mai greu se poate lasa, pentru ca asociaza fumatul mai ales cu activitati placute.
Anumite probleme de sanatate dar mai cu seama dorinta de a avea un copil m-au facut sa ma las. Am luat decizia sa o fac de pe data de 1 ianuarie (2007) si…din 1 ianuarie 2007 GATA. Fara consiliere psihologica, fara plasturi, fara guma, fara pastile. Vreo luna si jumatate a fost cumplit; dar nu pot spune cat de mandra de mine sunt azi si cum ma uit uimita la fumatori si nu pot crede ca am fost atatia ani sclava unui obicei atat de dezgustator.
Sotul meu a incercat si el, a recidivat, motiv pentru care a ales sa ia pastile-celebrele Champix. A avut reactii adverse ingrozitoare, inclusiv halucinatii si manifestari de violenta nemaintalnita in viata lui. Le-a abandonat imediat, nu a mai luat niciun “ajutor” in afara sprijinului meu psihologic si are si el peste 1 an fara tigari.
Ca sa te lasi, e fff important sa te intrebi de ce fumezi. Daca gestul se asociaza anumitor obiceiuri pe care le ai, schimba obiceiurile sau chiar elimina-le daca se poate. Apoi, gandeste-te neincetat ce lucru mare realizezi daca te lasi, ce dovada de putere grozava este…Altceva: NICIODATA sa nu te iluzionezi ca, dupa oprirea fumatului, mai merge vreodata “o tigara si gata”-nu, NICIUNA! Si mai e un lucru stiintific constatat: in sevrajul nicotinic, “pofta” de tigara apare brusc, violent, dar tine 7 minute; nu mai mult! Asadar, te apuca pofta-bei apa, faci un dus, faci un exercitiu fizic scurt si ramai constient ca in 7 minute trece; reapare pofta-la fel! Si aceste accese vor deveni tot mai rare in timp. Repet, e constatat stiintific si depun marturie ca e adevarat.
…bineinteles, aceste mici “secrete” sunt dincolo de argumentele “strong” legate de sanatate si de golirea buzunarului
M-am intins mult cu comentariul….dar la sfarsitul anului trecut s-a stins din viata o persoana ff draga mie, fumatoare inraita, pe care un cancer pulmonar a ucis-o in 3 luni de la aflarea diagnosticului. Si la inmormantarea ei mi-am jurat ca de anul acesta sa pornesc un razboi personal contra fumatului, fara scuze, fara intelegeri…
felicitari natalia !!!!!!!!!!!!!!!!!!!doamne ce mult imi doresc sa sapun si eu intr-o zi…..gata sunt libera….
Dragele mele, ma bucur ca a-ti deschis acest subiect, cred ca intereseaza multa lume, sau macar sa mai trezeasca pe cite cineva din fumul negru-a vietii. Nu sunt fumatoare, nu ca nu as fi vrut, ba am vrut in anii facultatii, cind impreuna cu doua prietene “pufaiam” si rideam intre noi, de noi. Nici una dintre noi nu a fumat pina la urma, asa a fost sa fie. Nu pot spune ca ma deranjeaza mult cind cineva pe linga mine fumeaza si caut sa ma feresc eu pe cit pot. Dar, am constientizat ca atunci cind cineva la care tin mult fumeaza, imediat ma gindesc la efectele nocive, care se adauga ineviatabil la toate celelalte ale vietii, si-atunci sufar, si-atunci militez sa nu se fumeze, ca fiecare are pe cineva pentru care este pretios. Si vrem sa va pastram alaturi de noi si voi alaturi pe noi, asa ca rugam in cor noi, nefumatorii, STOP fumatului.
Am 5 luni decind nu mai fumez!!!!!!!!!!!! sint foarte fericita ca am reusit! fumam un pachet de kent lung pe zi,pina intr-o dimineata cind dupa prima tigare am simtit ca-mi amortesc miinile si gura iar atunci m-am speriat si am pus tensiometru:8cu5 deci l-am vazut pe dracu! Din acel moment mi-am zis:daca ajung sa paralizez la 35 de ani din cauza tigarilor atunci pina aici.a durat o saptamina pina m-am pus pe picioare din cauza tensiunii,dar sunt foarte multumita si ma laud la toti cunoscutii de marea mea realizare caci am uitat sa spun :am fumat 17ani. Lasati -va de fumat !e greu ,dar merita!
Te felicit din inima pentru vointa ta, Ileana, cu toate ca dusul a fost cu apa rece, dar poate pentru ultima data, sunt sigur ca de acum va fi bine. Intimplarea ta mi-a adus un val de tristete. Chipurile celor dragi se intiparesc pe irisul nostru ca inc-un cerculet si ramin acolo, cu bune, cu rele. Mi-amintesc si-acum un chip drag care statea in fata calculatorului, batea un text la tastatura, si fuma-n acelasi timp, si tragea in piept..si acum ma infioara acea imagine. Si, i-am vazut minutele delicate si-am remarcat tenta usor violeta a unghiilor, si-au ramas acolo, pe irisul meu. Nuuu, nu vreau sa vad zero-uri din fumul de tigara.
FELICITARI!Nici tu nu ai stiut cat esti de puernica.
Pup pe cei ce fumeaza mai putin sau deloc.
Am citi aseara (la voi in plina noapte) articolul).
Nu avea nici un comentariu si mi-am zis sa stau si sa astepta sa spuneti voi intai de ce sau de ce nu fumati. De ce nu fumati am inteles dar de ce da… inca nu.
Eu fumez. Nu sunt mandra de asta de loc. E drept ca nu mult pentru ca nici n-as avea cum. Sotul meu nu fumeaza si nici nu a fumat. Eu nu fumez in casa sau in masina, pe aici nu se poate fuma in nici un restaurant, bar, club, institutie. In preajma spitalelor sau institutiilor de invatamant e intersis sa fumezi la mai putin de 9 metrei de cladire asa ca… si daca ai vrea nu prea ai cum. In concluzie portia se reduce si la fel si cheltuiala.
M-am lasat si am reusit sa nu fumez 5 ani. Acum doi ani am venit in Romania intr-un moment dificil pentru mine. Tata era foarte bolnav si mama nu intelegea exact ce se intampla. Au fost sase saptamani extrem de grele si cam toat lumea fuma pe peste tot. Am aprins o tigara si… mi-am amintit ca imi place sa fumez si probabil ma si linistea intr-un fel.
De ce fumez? Nu stiu sa explic!
Stiu ca este cel mai mare rau pe care il putem face corpului nostru care este de fapt singurul lucru pe care il avem, stiu toate teoriile si probabil ca daca as vrea as putea renunta.
Doc, doctorita mea a spus ca ma ajuta sa ma las in momentul in care voi fii pregatita de asta. Nicorette este bun (si scump) dar pentru ca eu fumez putin mi-ar da mai multa nicotina decat bag eu in mine normal. Mi-a propus Champix, un medicament cu care se pare ca te lasi pentru ca ti se face rau daca fumezi in timp ce il iei, si mai exista Zyban, un antidepresant a cariu efect secundar este lipsa “craving”-ului (iarta-ma dar nu stiu sa ma exprimm la ora asta). Sincera sas fiu parca nu imi vine sa le iau.
Sfaturi? Idei?
Stimata doamna,
Vointa nu e ascunsa in pastile! Niciodata! Cand veti fi pregatita sa va lasati, nu veti mai avea nevoie de altceva.
Cum va pregatiti? Probabil aceeasi doctorita sau alta, va va spune peste N ani ca riscati diferite boli si chiar decesul din cauza fumatului. Am scris in mesajul anterior.
Va saluta din picioare,
Doc
Povestea unei pseudo-fumatoare
Asta cu fumatul depaseste cu mult puterea mea de intelegere, trebuie sa recunosc. Inteleg viciile in general, mai ales pe cele care ne dau impresia unui ritual, a unei parti stabile din cotidianul haotic in care ne-am pierdut. Si fumatul e asemenea unui ritual, nu? La fel cum e cafeaua sau bautura. Si, de ce nu, iubirea & co…
Dar la un nivel personal, nu inteleg fumatul fiindca nu mi-a placut. Am incercat, intr-un tarziu, sa vad ce senzatii incredibile ascunde cilindrul de tutun si…n-am gasit niciuna:)). Ba, din contra, ma temeam chiar ca nu stiu cum sa inhalez, ca nu stiu nici macar daca inhalez sau nu. Aveam 19 ani si curtea facultatii era plina de colegi fumatori inraiti. Imi imaginam, la vremea aceea, ca daca as fuma, poate m-as integra mai bine in grupul lor. Ar fi fost un pretext ca sa stau si sa ascult probleme total diferite de ale mele, despre vieti asa de diferite de a mea…Dar nu intelegeam senzatia, nu numai oamenii. Tigara postata cu mandrie in mana usor incordata, fumul care se degaja ostentativ in aer (din gurile altora, bineinteles, ca eu nu stiam smecheria) si, mai presus de toate, inhalatul. Toate astea ma depaseau si, la insistentele prietenilor adevarati, am renuntat la ceva ce nici macar nu cred ca incepusem (fumasem max. 6 tigari, per total in cateva zile).
Cred ca eu am fost un caz fericit. De fapt, sunt convinsa de asta. Ironia este ca acum, ca invatatoare, vad zilnic multi elevi fumand. Chiar copii de clasa a III-a. Ei, la 8-9 ani, au inteles ritualul fumatului - spre deosebire de mine. O forma de stabilitate sau o forma de socializare, nu? Asta in ochii lor, ai copiilor. Dar in ochii parintilor care, cu siguranta, nu stiu ce fac odraslele lor in pauze, fumatul nu ar cere nicio explicatie pozitiva sau cauzala. Ar fi doar o forma de moarte latenta. Si e foarte trist ca adultii, parinti sau nu, nu se gandesc la ce exemplu dau copiilor, uita ca ei sunt responsabili ca ii initiaza, pana la urma, in ritualul fumatului.
O zi grozava,
Serenity
Un subiec pe care te felicit ca l-ai ales.Am fumat inca din liceu,toate fetele fumau si eu nu puteam fi mai prejos,asa gandeam atunci,am renuntat la tigari doar in timpul celor doua sarcini ,abia asteptam sa pot fuma iar,era o nebunie dorinta de a fuma,spuneam ca ma relaxez dar ma enervam mult mai mult,de ajungeam la un pachet de tigari intr-o noapte daca eram la o petrecere,gafaiam daca urcam si un etaj,ma simteam foarte rau dar nu vroiam sa accept ca e de la tigari.Sotul meu nu a fumat niciodata si nu a fost deacord ca eu sa fumez totusi eu am continuat pe ascuns pana cand…intr-o zi am gasit in cutia postala un plic,era pentru analizele gratuite,mi s-a facut atat de frica mi ales ca unui vecin i se descoperise o boala incurabila cu cateva zile inainte.Am mers in casa si m-am uitat in pachetul de tigari,mai erau doua,am vrut sa le arunc in foc dar mi-am zis nu,as fi alergat dupa altele si as fi uitat,va vine sa credeti ca le am si azi?Am doi ani si jumatate de cand nu am fumat si ma simt foate bine asa .Felicitari celor care au reusit,succes celor care vor sa o faca dar fara vointa e in zadar.Daca chiar iti doresti nu e atat de greu dar trebuie sa vrei cu adevarat,va pup pe toate.
Am hotarat si noi(eu si sotul)sa ne lasam.Avem o luna si poate nu rezistam sevrajului insa,cand am hotarat am anuntat si copilul si i-am promis ca zilnic ii vom da lui banii sa ii stranga.Cand a vazut cum se aduna banii a rostit ceva ce a zgariat creierul nostru de parinti :URA,AVEM BANI DE CONCEDIU!
“Fiecare dintre noi ajunge la adevarurile profunde abia in momentul in care el insusi este pregatit sa o faca.”,Alice,imi place cum gandesti si te sustin intru totul.
Ehe,subietu dependenta de nicotina s-a nascut!
Da!–sunt dependenta de nicotina,sau /Da!sunt dependenta de a mentine constant aceasta proasta mentalitate..cum ca a fuma,coiincide cu a te relaxa..etc.
Sunt fumatoare de 10 ani.Am incercat sa ma las,e drept, nu de foarte multe ori,caci,sunt o persoana cu onoare,mai ales fata de mine,asa ca,atunci cand am simtit ca nu pot sa ma las,atunci nu am promis.In consecinta m-am lasat de fumat de 2 ori in toti acesti ani.Prima data pt simplul motiv ca,am ajuns la concluzia cat dauneaza omului,si al doilea motiv -este un impozit garantat.
Dupa ce m-am lasat de fumat,dupa circa 3 luni am ramas insarcinata cu fiica mea Vanessa,ei lucru pe care la ora actuala nu am stiut,dar am avut o pofta imensa de a fuma,am incercat sa ma opun,dar din fire nu sunt o masochista,asa ca am renuntat rapid sa ma opun..si am continuat..pana in ziua cand am aflat ca defapt sunt insarcinata.
Ei,se pare ca responsabilitatea fata de un copil a fost mai mare decat dorinta de a continua sa mai fumez,asadar am renuntat chiar in ziua cand am primit confirmarea,sunteti insarcinata.:)
M-am reapucat ,cand am inceput din nou sa lucrez,dupa 2 ani de maternitate.
Da,mai recunosc ca sunt o persoana destul de puternica as spune eu(dar nu suficient de..totusi :P)dar cand ma paste stresul,ei nu stiu sa-i fac fata,pur si simplu nu reusesc.
Acesta este motivul pt care inca mai fumez,dar nu pentru mult timp,totusi:P
Un zambet pt fiecare.
Renuntarea la fumat nu inseamna ca ai o viata sanatoasa. Inseamna ca ai o viata fara viciul fumatului, atat.
Nefumatorii(generalizare voita) au impresia ca au descoperit America. ´´Vai ce bine e, vai ce cool ma simt, vai ce sanatos sunt´´ si eu grija sa tina teoria asta de fiecare data cand prind un fumator in colimator. Este o moda asta cu aratatul cu degetul catre cei care fumeaza. Get over it! Cand traim intr-un oras cu tevile de esapament la nas, cu rata mare a persoanelor alcoolice, cu mancare plina de E usi si B-uri si C-uri, nu avem dreptul de a ne lauda cu sanatatea nefumatorului. Avem doar dreptul de a ne lauda cu rezistenta pe care o punem in fata tigarilor, o adevarata realizare personala, ATAT.
PS- sunt nefumatoare.
Nu fumez, deci spun pas.
Va saluta din picioare,
Doc
ce parere aveti despre Nicorette si alte produse de genul acesta??a folosit cineva????multumesc anticipat!!!!!!!!!!!
Tatal meu a folosit o buna perioada si era de-a dreptul fascinant sa vezi nicotina cum se strange in filtruletul ala mic. Si inca si mai fascinant era gandul ca aia nu era toata cantitatea de nicotina din tigari…Pentru fumatorii la inceput de drum, ar trebui sa fie un adevarat incentiv sa se lase (mai ales daca iti imaginezi ca filtrul de la Nicorette e unul dintre plamanii tai=)) ). Dar, din nefericire, pentru fumatorii inraiti e doar un accesoriu, de multe ori enervant, la care or sa renunte mai devreme sau mai tarziu. E doar o chestiune de perspectiva, pana la urma:)
Stimata doamna,
Am spus ca nu ma bag in subiect, dar trebuie.
Sa cumperi Nicorette inseamna ca ai nevoie de ceva ca sa iti educi propria vointa.
Sa cumperi Nicorette inseamna sa cheltui bani, sa renunti la fumat e GRATIS.
Intrebari adresate femeilor:
De ce cand va propuneti nobilul tel de a avea un copil (nu esista dar mai frumos), aveti vointa si nu renuntati la el? De ce nu aveti vointa si cand vine vorba sa renntati la fumat?
Intrebare adresata barbatilor:
Fumatul provoaca impotenta, cancer, infarct, etc. Dincolo de imopotenta, sa stiti ca la toti afecteaza calitatea spermei. Si aia conteaza mai mult decat orice mit. Fumatul afecteaza plamanii, deci capacitatea respiratorie si deci capacitatea de a face efort. Nu faceti efort, incepeti sa luati proportii. Luati proportii, obositi inima si va mirati de ce la 40 ani muriti de infarct. Pt ca aveti o inima de 70 ani. Luati proportii, faceti burta. Cand monumentu-i gata, erou-i mort. De ce fumati?
Va saluta din picioare,
Doc
Buna dimineata.Articolul acesta mi-a trezit intr- un fel sentimentul ciudat, care inca ma mai incearca.Am lasat tigarile cam cu vreo luna in urma, dupa o petrecereAjunsa acasa, am spus: nu mai fumez!Nu am aruncat tigarile, le-am lasat cateva zile la indemana prin toata casa.Poate, datorita faptului ca le aveam la indemana nu am fost tentata…
Apoi au urmat zilele cand toti cunoscutii faceau comentarii rautacioase… o sa te reapuci, nu tine mult…vai-nu mai fumezi???????.Dar au trecut…La fel pot spune si eu, ca datorita scumpirii am renuntat.Sunt momente cand trebuie sa alegi…
Si acuma mai am momente cand ¬mi-e pofta de o tigara¬….
Beau cu mare bucurie o cafea alaturi de tine Alice,mereu,alaturi de voi toate !Fumatul nu s-a prins niciodata de mine -nici banii!-dar probabil ca am avut putin noroc cu asta.Cred insa ca e tare greu sa renunti odata ce ai prins gustul …dar daca ne gandim bine sunt atatea lucruri care ne fac rau si la care nu ne gandim niciodata ca ar trebui sa renuntam.E oricum discutabil!
buna fetelor.eu sunt noua pe aici …..si eu sunt fumatoare si urmaresc tot ce se vorbeste despre si ptr fumatori…,pentru ca sper ca intr-o zi ceva ma va convinge si ma va face sa renunt la aceasta (pacoste)…pe tine maria ce te-a determinat…?
Nu am fumat si nici macar nu stiu sa fumez. Am prieteni dragi care fumeaza de cand ii stiu, nu ma deranjeaza fumul de tigara si nici nu incerc sa-i conving sa renunte la viciul lor. Uneori, ii rog doar sa fumeze mai putin. Am si argumente cu care sa imi sustin rugamintea si nu insist pentru ca nici mie nu mi-ar placea ca cineva sa imi impuna sa renunt definitiv la bomboanele mele preferate Rum-Kokos sau Raffaello.
eu fumez de la 15 ani - acum am 24. m-am lasat de tigari in noiembrie, fara sa-mi propun asta. pur si simplu redusesem deja numarul tigarilor, dat fiind ca iubitul meu nu mai fuma si nici la munca nu mai aveam cu cine. fumam numai cand ieseam in oras. si brusc, intr-o zi, m-am oprit. am mai fumat 2 tigari in noaptea de revelion. pe una am stins-o la jumate. mi-am dat seama ca eu fumam mai mult din instinctul de socializare: in bar, in club, la restaurant - niciodata acasa sau la cafeaua de dimineata.
astept cateva hopuri ca sa pot spune ca m-am lasat: prima cafea de dupa-amiaza la mare, noul meu job unde lumea fumeaza si tot asa
Buna dimineata!
Eu am inceput in primul an de facultate,din plictiseala si numai cand ieseam in club, fumam chiar si un pachet intr-o seara. Mult spus fumam ca nu inhalam tot fumul, mai mult un pufait asa care ma ragusea a 2 zi dimineata si ma trezeam cu voce groasa.
Apoi in anul 3 de facultate cand m-am angajat fumam in fiecare zi cu colegele, cateva tigari pe zi.Am renunatat din mai anul trecut cand m-am simtit mai rau, oboseala, stres si nu-mi mai doream inca un factor de a ma imbolnavi in plus.In total vreo 3 ani de fumat asa “ocazional”din plictiseala, de a face ceva cu mainile cum bine ai spus si tu Alice.in momentul cand eram la o masa cu prietenii etc si se mai facea liniste, trebuia fiecare sa ne ocupam cu ceva:))
O zi buna va doresc si daca nu se lasa de fumat cei “viciati” macar sa le mai rareasca:)
Este sigur ca fiecare ajung sa renunte atunci cand doreste ca adevarat sau cand este pregatit,cum spui tu.Insa cred ca anturajul si mediul in care ne miscam ne poate ajuta sa ne hotaram.Am fumat ani intregi fara sa ma gandesc ca ceva nu-i in regula cu asta.Toti din anturajul meu fumau, asa ca singurele persoane care imi mai faceau observatie erau,preotul la spovedit si fata mea care n-a suportat niciodata fumul de tigara.Ma puneau pe ganduri dar nu asa 8incat sa pot lua decizia.Totul s-a intamplat cand am plecat afara si am fost nevoita sa aleg intre camere de hotel de fumatori sau nefumatori, sa aleg,pe aeroport, intre doua avioane,intre a-i da un suc fetei sau a cauta cu disperare”locul de fumat”si de a-mi lasa copilul dincolo de sticla sa astepe.Cred ca asta a forat momentul cand m-am gandit ca trebuie sa iau o decizie.Nu mi se parea corect sa duc copilul in careme de fumatori in care,fie vorba intre noi,chira si pentru fumatori mirosul era greu.Nu mi se parea corect sa-i refuz o prajitura,pentru ca timpul nu ne permitea decat ori una ori alta…Deci,am decis! Nu vreau sa spun ca a fost usor, dar m-am simtit mandra de mine pentru decizia pe care am luat-o si zilele trecute fara tigara ma faceau sa ma simt puternica.Asta m-a ajutat,m-a ambitionat si m-a facut sa ma privesc altfel.Incet,incet am abservat ca am devenit un exemplu in anturaj si in urmatoarele sase luni s-au mai lasat trei persoane.In fine,au trecut opt ani de cand nu mai fumez,regret anii in care am facut-o si trecand peste partea economica,chiar si peste cea medicala,incerc sa conving cu cea cosmetica.Tenul unui nefumator arata clar diferit de a unui fumator.Este valabil si pentru maini.
Acum,dupa ani,putini din anturajul meu mai fumeaza.Ma pot pune insa in locul lor si-i inteleg insa au devenit motiv de disputa intre mine si sotul meu cand ii avem ca musafiri.Am mai comentat aspectul la articolul cu “descaltatul in vizita”.
Concluzia:dragi fumatori,luati decizia,veti fi mandri de voi si veti intelege ca sunteti cu mult mai puternici decat credeti.Veti fi demni de felicitari si veti privi cu alta increde catre o noua izbanda.Dar nu incepeti cu “voi incerca” ci cu “voi face”.
Va doresc putere,indiferent de hotararea pe care o luati.
Ganduri bune tuturor.
nu am fumat niciodata si nici nu am de gand sa fumez. numai cand simt mirosul acela insuportabil de tutun mi se face rau.totusi am o problema: persoana de langa mine fumeaza si nu de putin timp. ii e foarte greu sa se lase de acest viciu care a pus stapanire pe el, si oricat ii spun sa nu mai fumeze promite ca de maine nu va mai fuma. Nu ai putea sa imi oferi niste sfaturi pentru ca aceasta persoana sa se lase cat mai repede de fumat? ti-as fii recunoscatoare!
Buna fetelor! Am citit comentariile voastre si am ramas impresionata… Eu nu sunt o fumatoare, dar am trait toata viata printre fumatori si nu este deloc placut!Parintii mei au 30 de ani de cand fumeaza si eu am doar 26, deci toata viata mea a trebuit sa suport fumul de tigara care este atat de nociv.Acum 8 ani m-am casatorit, si parca nu ar fi fost deajuns : sotul meu fumeaza! Am incercat prin diferite metode sa il fac sa se lase de fumat , dar nu am obtinut nici un rezultat favorabil. Sincer nu stiu ce tactica sa mai adopt pentru al ajuta sa se lase de fumat. Va rog invatati-ma ce sa fac!! Va pup dulce si va multumesc anticipat!!!
Ma bucur sa spun ca sunt nefumatoare, ca acest viciu pe mine nu m-a corupt! Dar nici nu ma simt in masura sa ii critic pe cei care fumeaza. Fiecare avem viciile noastre si nu ne place sa ne critice altcineva.
Sunt mandra de toti prietenii/toate prietenele mele care au avut ambitia si s-au lasat de fumat!
Multumesc de invitatia la cafeluta de dimineata. Imi place mult cafeaua *Jacobs* si de curand am descoperit si aceste conversatii (le-as zice mai degraba *confesiuni*) Am inceput sa le urmaresc in fiecare dimineata insa este pt prima data cand fac un comentariu. Imi plac conversatiile cu tine (chiar daca sunt monologuri). Tine-o tot asa. Astept conversatia de maine.Tati.
Da, din cauza faptului ca pe la sfarsitul liceului mai toate fetele incercau sa fumeze (pe ascuns bineinteles, pentru ca era cu ceva ania inainte de revolutie) am inceput sa cochetez si eu cu ideea asta. Am mai incercat azi, maine si parca totusi nu ma atragea. Dar intr-o seara cand mai mult prieteni asteptam sa se stranga grupul nostru sa mergem la un majorat ne-am apucat de fumat cica noi pe acolo. Am fumat si eu mai serios in acea seara si cand am ajuns la acea petrecere mi-a fost atat de rau incat nu m-am putut distra deloc, am stat numai pe la bucatarie si mi-a facut mama colegei mele ceaiuri. Culmea era ca si parintii nostrii erau prieteni si cand s-a intalnit prima data cu mama a intrebat de mine si m-a compatimit ca mi-a fost rau atunci !Nu m-a dat de gol sau nu s-a prins biata femeie, dar un lucru a fost cert pentru mine : nu mai are rost sa incerc atata timp cat imi poate fi atat de rau !
In viata am mai incercat dar tot fara succes ! acum ma bucur ca nu am apucat acest viciu pentru ca stiu ca nu m-ar fi ajutat decat sa cheltui niste bani- si nu putini la numar !
Se pare,ca dependenta de tigara,e un pic mai mult dificila,daca persoana in cauza nu este hotarata,chiar foarte hotarata.
Tigarile,nu trebuiesc rupte,dosite,nu;lasati-le pe masa si testati-va vointa.
Vointa,trebuie sa avem fiecare din noi,mai mare sau mai mica,dar toti avem vointa.Eu am fumat 17 ani,dar azi e priman zi,cand imi beau cafeau fara tigara.
Sunt sigura ca voi reusi.Voi reveni cu amanunte,daca va fi altfel.
O zi minunata,fara tigari.
M-am numit “Maria2″ pentru ca nu sunt aceeasi cu prima Maria care a comentat aici. Eu am lasat tigarile acum trei luni dintr-un motiv binecuvantat: astept un copil. Nimic pana acum nu m-a facut sa pot reusi, in afara de asta… Fumam din ‘97, cu scurte “pauze”. Spunea Maria ca nu trebuie sa ascunzi tigarile, ci sa le lasi la vedere. Am mai auzit aceasta teorie, dar la mine n-ar fi mers. Si-a luat sotul meu un pachet (el mai fumeaza o tigara la doua zile) si i-am spus sa-l tina ascuns undeva unde sa nu stiu de el, sa nu-mi vina vreo idee.:) Ei bine, iar la un moment dat l-a scos si l-am vazut. Ma credeti sau nu, mi-a venit apa in gura. Am poftit!!! Poate si din cauza graviditatii…
Insa stiu un lucru (si cu asta concluzionez): din momentul in care voi baga din nou o tigara in gura voi fi iar fumatoare si iar o sa ma zbat sa scap de viciu…bani cheltuiti etc. Acest gand ma tine tare si ma motiveaza, in afara de bebe…
Succes tuturor!
felicitari!!!!!!!!!!!!!maria2 ptr bebe si sa fiti sanatosi amandoi!da asta e intradevar cel mai bun motiv sa te lasi de fumat …sper sa nu te apuci dupa nastere ,eu asa am facut si imi pare nespus de rau……
Multa,multa sanatate Maria2.
Felicitari!
Asteptam noutati despre bebe,mai incolo.
Multumesc mult, Liliana si Anca, pentru urari! Numai bine!
Felicitari Maria,pentru intelepciune.:)