Trup sau suflet?
Exista iubiri in care se intalnesc doar sufletele, iar legaturile profund spirituale nu au nevoie de intersectari carnale. Si sunt povesti de dragoste si patima in care conteaza, mai presus de toate, atractia dintre trupuri.
Vad mai ales cupluri de tineri in care cei doi s-au ales unul pe celalalt dupa citerii care tin exclusiv de nabadaile simturilor. Aflati la varstele marilor dorinte, adolescentii se arunca unii in bratele celorlalti, convinsi ca limanul trupului este si cel al dragostei.
Stiu si multe cupluri in care cei doi fie gandesc si inteleg lumea la fel, fie s-au repliat unul langa celalat dupa un sir de esecuri amoroase anterioare si, la un moment dat, au decis ca e timpul sa isi gaseasca un suflet langa care sa incerce sa se simta mai putin singuri. Abdicand de la pretentiile de odinioara ale trupului.
Care dintre comuniuni e mai insemnata intr-o iubire durabila? Cea a sufletului sau aceea a trupului? Poate rezista o relatie in care partenerii au minti compatibile, dar nu sunt atrasi unul de celalalt dupa criteriile epidermice? Dar o poveste de dragoste in care exista doar patima, atractie, sange fierbinte si imbratisari memorabile, insa nu si o comunicare profunda la nivelul mintii si al sufletului?
Eu inclin sa cred ca atractia spirituala poate aduce dupa ea, in timp, si atractia trupurilor. Ca doi oameni care au multe de vorbit si de impartasit unul cu celalalt ar putea ajunge sa se doreasca unul pe celalalt, chiar daca nu au simtit asta de la inceput. Dar nu stiu daca exista atractii ale trupurilor atat de serioase, incat sa poata rezista in timp, sa se lupte cu blazarea sau cu rutina.
Categoric, ideal ar fi sa ai si suflet si trup, in proportii iscusit asezate in formulele inefabile ale amorului. Dar, pentru ca rareori exista relatii perfecte, facem compromisuri, mai mici sau mai insemnate, renuntand la pretentii fie pe planul cautarii sufletului-pereche, fie abdicand sa mai credem ca fiecare trup are o jumatate a lui de care s-a desprins candva, si numai prin iubire s-ar mai putea intregi.
foto: Paul Buciuta/artista/Tango
trebuie sa fie si suflet
trupul nu ramane tanar, daca nu pui si suflet … te chinui degeaba!!!
daca nu pui si suflet, degeaba!
frumusetea fizica se duce, iar daca nu esti legata sufleteste de celalalt … nu va dura relatia!
Oamenii ar trebui sa iubeasca cu trupul si cu sufletul deopotriva.
Femeile ajung sa iubeasca un barbat intai cu sufletul si apoi cu trupul.
Atractia sufletului si a tot ce tine de interiorul fiintei umane e pe viata…sufletul ramane acelasi…fie hain fie bun, intelept sau nepriceput, nabadaios sau lenes…pe cand trupul, cu timpul se schimba si incepe usor usor sa-si arate adevarata varsta, si asta nu ne-ar ingrijora daca in jurul nostru nu ar aparea alte trupuri..mai tinere, mai pline de viata…mai dornice de o aventura…
Foarte profund ai vorbit.
Sunt total de acord cu tine…cunosc un cuplu care multi ani au fost doar prieteni buni, ca apoi sa se descopere unul pe celalalt si sa devina mai mult decat prieteni…
Dragostea o traiesti cu tot sufletul. Iubirea trupeasca e mai mult la tinerete.
iubesc cu sufletul, dar ca orice om este nevoie si de placerile trupesti
O dragoste se bazeaza pe intelegere, comunicare, frumusete interioara si bineinteles pasiune si traire. Daca ceva din astea lipseste nu e nici o problema, caci se completeaza cu celelalte calitati si pe parcurs pot apare sa umple golurile existente sau pot disparea insa intervine obisnuinta si e mai greu sa renunti la iubire.
o relatie nu merge doar cu suflet sau doar cu trup…eu asa cred…din fericire am parte de amandoua imbinate foarte armonios…si sper sa ramana asa mereu…
Am citit printre randuri comentariile prcedente şi vad ca se vorbeşte destul de mult prin prisma celuilalt.
Ei,bine,eu va voi spune astfel:am avut un iubit,un om pe care ıl iubeam enorm dar cu care nu ma potriveam ın celalalt sens(a fost primul şi ultimul ınainte de casatorie)…am ıncercat sa fie bine dar el a cedat şi sentimentele n-au mai contat(cel putin aşa am dedus eu din comportamentul lui) ceea ce m-a determinat sa aleg calea cea mai uşoara:sa-l schimb pentru totdeauna(crezand ca astfel ıl voi rani la fel de mult cum ma ranise el) şi m-am casatorit cu altcineva decat el…
Si (trup) si (suflet).
Si mai adaug eu “si mental”.
La toate nivelurile: mental, sufletesc si trupesc.
Dragostea dintre sot si sotie se traieste plenar.
E singura dragoste careia i se permite acest lucru.
Femeile functioneaza intr-un sens.
Barbatii in sens complementar femeii.
Femeile ajung sa iubeasca un barbat intai cu sufletul si apoi cu trupul.
Barbatii, ca sa se ataseze sufleteste puternic de o femeie, au nevoie intai de dragostea fizica (imagine de neconceput, desigur, noua, femeilor).
Complementaritatea functioneaza perfect, numai noi o acceptam si intelegem mai greu sau deloc.
Si intr-adevar: relatiile bazate decat pe atractie fizica nu dureaza.
In schimb: cele bazate pe sentimente sanatoase, profunde: da! sunt trainice!
Sunt oarecum de acord cu tine. Dar pana la “Barbatii, ca sa se ataseze sufleteste puternic de o femeie, au nevoie intai de dragostea fizica”. Nu cred ca este adevarat. Am vazut atatea cazuri in care el nu punea atat de mare pe relatia fizica cat punea pe cea sufleteasca.
SOl e ca o cheie de portativ….lala e doar un început de cântec..,,.nu credeam să pot să învăţ a muri vreodată,” vorba marelui poet;aş fi pus mâna în foc că sunt eu atuncea când am vizualizat impresiile aşternute în spaţiul virtual de dumneavoastră.Mă bucur nespus că eu mă pot identifica cu alţi oameni ce gândesc în acceaşi manieră cu mine(fie că sunteţi o Ea, fie că sunteţi un El)…Marquez specifica,,te iubesc nu pentru ceea ce eşti ci pentru ceea ce faci din mine atunci când sunt cu tine”—cred că asta spune totul între doi oameni maturi.În ultimul timp i-am spus şi eu unui om drag mie acelaşi lucru,,am nevoie de tine , pentru că te iubesc!”—răspunsul…..promt, la obiect,parvenit prin prisma unei interceptări livreşti.atâta tot; restul —nu e decât poveste,iar eu săraca cu duhul-nu-l doream decât pe el.
Daca i-mi permiteti sa Va contrazic pe toti:
Fiecare Om primeste de la nastere un Dar de la Dumnezeu care este a simti cu sufletul sau cu inima de Copil.
Insa atunci cand femeiea sau barbatul incep sa gandeasca mai mult decat a simtii, incep sa traiasca prada impunerii Instinctului de Conservare chiar din copilarie care duce imediat la Egoism inlantuind din ce in ce mai repede sufletul si facand loc si altor elemente negative ajungandu-se usor la Ura.
De aici erorile in sensul de a-si trai viata, pentru fiecare persoana prinsa in tunelul Materialismului de unde nu mai scapa doar daca reuseste, sa nu mai judece pe nimeni si nimic din viata si imprejurul Ei.
Atunci poate scapa de prejudecati si cand mintea se limpezeste apare Oportunitatea de a se intoarce la inima de Copil.
Numai aceste persoane pot sa construiasca adevarata Iubire chiar daca nu au reusit vreodata in Trecut si sunt eliberate impreuna in acelasi timp, din Tunelul Materialismului pentru totdeauna.
Iar in ce priveste cum se poate regasi Inima de Copil, depinde de persoana cat de mult este adancita in acest Tunel si cat de complex este implicata in ideologismul Materialist adica, a trai pentru sine sau cu sine insusi.
A trai cu sine insusi nu inseamna ca reusesti sa intelegi daca exista Speranta, Eliberare ci, doar Oportunitatea care bate mereu la usa Tunelului dovedindu-Ti ca Dumnezeu nu Te-a parasit.
De fapt Buda, reusind sa descopere Calea de Mijloc, a inteles ca nu are importanta Timpul, Fericirea, Sanatatea, Virtutea, Onoarea, Viitorul, Materialismul, Spatiul, Existenta, Moartea ci numai IUBIREA.
Dar numai acei care o construiesc vor cunoaste Eternitatea deoarece de aceasta minunata Energie, are nevoie si Dumnezeu si Universul.
Deci exista mereu un loc pentru acele suflete care reusesc sa construiasca IUBIREA iar daca simtiti in viata Voastra ca exista Eternitate, inseamna ca nu e nimic exagerat si mai ales eronat cum spunea si Einstein, nimic nu se pierde ci totul se transforma deci, Sufletele Raman dar numai daca au construit Iubirea creand in acelasi timp Energia nemuritoare. Aceste cateva randuri descriu doar esentialul fiindca nu am unde descrie in mod stiintific si spiritual, amanuntit si pas cu pas ceea ce Voi puteti oricand sa Va redescoperiti prin Inima de Copil si sa simtiti eliberarea din acest Tunel care Va incatuseaza in Materialism.
Nu judecati, ca sa Va puteti Elibera de Ura, Egoism, Individualism sau Vina.
Suferinta apare doar atunci cand judecati pe ceilalti de langa Voi si fara Inima de Copil, nu o sa simtiti Adevarul despre ce inseamna SUFLET, ci doar Imaginatia lui.
Aceasta minunata Energie este doar Oamenilor rezervata sa O construiasca.
Asa ca Femeile sa nu mai judece Barbatii si invers, ca nu faceti altceva decat sa ramaneti in Singuratate si in Tunel. Voi nu sunteti Masini, dar nici ceilalti sau celelate de langa Voi. Si Barbatii au suflet si foarte multi reusesc sa-si pastreze Inima de Copil, doar ca femeile prinse in Tunel, nu au cum sa simta acesti barbati care le asteapta sa li se alature sufletelor lor.
Doar o intrebare, retorica desigur : cine este aceea Ea ce l-a iubit pe Quasimodo doar pentru sufletul lui mare/unic/irepetabil ?? hm…
Ne impiedicam in aparente; imaginile imprimate pe retina ne impun alegeri ce au prea putin de-a face cu dimensiunea spirituala; iubim profund si suferind plasmuiri ale imaginatiei care uneori nu seamana cu persoana de langa noi, cumsecade de altfel; ne angajam in relatii distructive doar pentru ca el sau ea ne-au fermecat cu o atingere;
Tare sunt curioasa ce-si pot vorbi doi oameni dupa ce au epuizat tot repertoriul erotic…or fi batand apa in piua despre ‘nimic” ?
Concluzie : desi nu cred in suflete pereche( nici in jumatati de sfere topaind argintiu si cautandu-se ) cred in Iubire; in aia ce- o simt muritorii de rand, zi de zi, mana in mana, pana la sfarsitul drumului:)
Fireste, iubire-adevarata implica suflet si trup. Este de neconceput un singur sens, doar atunci cind este o iubire fara de-putinta, faci rau unuia, da si atunci e greu de spus. Suntem asa de multi, si-asa de multi iubim.
Oare prin intersectari carnale nu cautam intersectari ale sufletului? Oare in fond si la urma urmei nu toti cautam implinirea sufletului indiferent de modul in care se manifesta?
Clar, comuniunile perfecte trup-suflet sunt rare, in orice relatie trebuie lucrat intr-o parte sau in alta dar, oare conteaza cum incepe sau cum sfarseste?
Am vazut relatii pornind de la pasiune si terminand intr-o frumoasa relatie dupa mult timp de negocieri. Dar, am vazut si relatii perfecte la nivel mental si comunicational, sfarsite prin cearceafuri mototolite… in alte parte…
Nu cred ca pasiunea o poti obtine in timp insa, cred, ca poti invata sa comunici cu celalalt in timp. Dar, mai cred, ca nu la toti e la fel, ca tine de fiecare persoana care parte e mai importanta: trup sau suflet.
Sufletul fără iubire se ofileşte.Întreaga noastră viaţă peremtorie pe acest Pământ este o pendulare între ceea ce vechii greci numeau alfa şi omega(în esenţă două semne ale alfabetului grecesc,căreia creştinătatea i-a dat măsura perfecţiunii–începutul şi sfâşitul nostru material în acestă incursiune, ce nu are nimic comun cu starea aleatorie).Nimic nu este întâmplător în această viaţă;incursiunea noastră zilnică îngemăneză subit elementele esenţiale ale rostului nostru ca individualităţi în devenire-personalităţi în esenţă, care învaţă de-a lungul timpului să descopere ce este dincolo de cuvinte:Eros, Philia;Storge, Agape.Dumnezeu este iubire!..Teribilă foame este foamea de iubire.Sigurătatea…..una din cele mai dureroase forme de iubire.,,Iubiţi-vă unul pe altul !”, a spus Mântuitorul,fiindcă e mai simplu pentru noi pămâtenii să-l vedem pe cel de lângă noi ca un simplu copărtaş la comuniunea noastră spirituală; nu cantitatea căutărilor noastre contează, ci mai cu seamă gradul înălţării noastre-cât de mult am pus în balanţă pentru omul iubit.Cantitatea ne-ar speria …dar aşa unicitatea trăirilor fac ca relaţia noastră cu cel iubit să fie una sfântă.De aceea creştinii spun fără ocolişuri, că viaţa e un miracol, iubirea e un dar, căsătoria una din cele şapte taine ale omenirii.Când vom înţelege aceste miracole ale firi, vom spune că suntem cu adevăraţi fericiţi(căci Dumnezeu, prin Iisus, a ridicat Fericirile la rang de virtute).
Cred ca sufletul-pereche este legat strans de “jumatatea lui de care s-a desprins candva, si numai prin iubire s-ar mai putea intregi”…si cred ca numai tu, Alice - cea mai draga, ai fi putut sa exprimi atat de frumos asta.
Poate de aceea ne simtim stingheri, si ratacim cautandu-ne jumatatile. Lucrul asta se intampla extrem de rar, sa se gaseasca cele 2 jumatati, adica. Poate candva am suparat pe Cineva acolo sus, iar el ne-a pedepsit facandu-ne ratacitori, cautatori…Caci nu e intreaga nici comuniunea deplina la nivelul sufletului, oricat de bun si de frumos ar fi acesta, tot tanjeste dupa jumatatea lui de trup; si nici pasiunea nebuna a trupurilor nu e de ajuns daca dupa aceea nu le mai ramane nimic…De buna seama ca stim cu totii asta. Dar cum nu avem rabdare, ne aruncam in iubiri pe jumatate sau nici macar atat, de teama ca oricum e atat de greu sa iti intalnesti sufletul pereche si jumatatea de trup. Si ne-am obisnuit sa spunem ca nu le poti avea pe toate, si uite asa mai ajustam cate un compromis…
Adevarul este ca,daca nu iubesti cu sufletul,atractia fizica desi se pare ca functioneaza..”totul”- nu are nuanta,adica,prima data iubesti persoana ca apoi sa dai frau liber salbaticiei…acesta este un comportament demn de o persoana..”om”…
Va zambesc,tuturor.
Nu se pot separa,dar toate actiunile tale vin din suflet.Sufletul este cel care dicteaza actiunile unui trup care altfel n-ar fi nimic.Daca vrei sa ai un trup armonios,ingrijeste sufletul.Daca actiunile tale nu vin din suflet,poti sa spui ca ai trait degeaba.
Vio, de cite ori poti ioubi cu trupul si de cite ori cu sufletul? Cine-ti dicteaza cum si cu ce iubesti? Citesc si nu ma prind cum gindeste lumea. Este adevarat, ca nu prea am experienta vietii. Poate dezvoltati subiectul.
Cu trupul iubesti de cate ori doreste sufletul;restul e imperechere,rut sau poti sa-i spui cum vrei;.dar oamenii ar trebui sa iubeasca cu trupul si cu sufletul deopotriva.
Si trup si suflet…dar neaparat si suflet. Pentru ca in sufletele noastre putem pastra iubirea pentru totdeauna…
Asa gandesc si eu dar intrebarile se nasc din incertitudinile cotidiene. Un zambet in noapte :).
Stiu, Moi! Mi s-a intamplat si mie… Iti zambesc si eu!
As vrea sa stau mereu cu capul pe umarul tau, frumos.
Traieste si iubeste. Rog.
Desigur, in suflete pastram iubirea pentru totdeauna, pastreza-te deci. Un zambet in vis de noapte pentru voi.Sa-mi spuneti si mie miine la o cafea daca a pluoat sau nins in toata noaptea asta. Vreau sa plec si nu stiu daca la schi sau la piscina.
E minunata iubirea cand cuprinde in ea totul : si sufletul, si trupul si spiritul. Exista astfel de iubiri, dar depinde daca reusesti sa iti dai seama in acel moment de coltul de Rai in care te poate duce Ea, iubirea. Esti, pe rand, inger si demon. Esti tot ce vrei sa fii pentru ca acel sentiment maret iti da aripi sa te inalti atat cat iti doresti. Atunci toata lumea e a ta, totul e doar soare si zambete. Zambesti si obtii totul atat de usor incat incepe sa ti se para normal acest lucru. Insa timpul trece, te mai maturizezi si nu mai esti asa de visator, analizezi mai mult, vrei mai mult de la tine, de la cel de langa tine, de la viata si atunci cazi din Rai caci nu ai inteles esenta : iubirea este cea care face totul posibil, dar acea iubire venita din suflet si completata de spirit si trup.
Deci deschideti ochii, oameni dragi, e minunat sa iubesti si e mirific sa intelegi ce norocos esti in acele momente ! Nu treceti peste iubirea din suflet pentru a hrani trupul caci apoi dispare angelicul si te trezesti in iadul suferintei.
Suflet. De ce? Traieste si mai frumos si mai mult.
Va saluta din picioare,
Doc
Ce se intampla atunci cand cautand sufletul pereche ne intersectam cu trupul pereche ?
Buna intrebare. Cautati raspunsul in alta parte, eu am gasit sufletul.
Va saluta din picioare,
Doc
Doctorul, respectele mele !
Atunci este MAREA DRAGOSTE Moi!
Cand iubesti cu adevarat, dorinta vine din suflet si se exprima prin trup.
Va saluta din picioare,
Doc
Vad ca sunteti bine dispuse, dragutelor! Avem timp sa cautam sufletul pereche, se mareste virsta de pensionare! Mie bine-mi pare! Este frumos sa muncesti. Eu vreau, am conditie fizica buna! Serios!
Da asa este, cum s-a mentionat mai sus! Barbatul priveste femeia ca pe un trofeu! Cand crezi ca ai facut ceva minunat de fapt te lovesti la o perioada de timp de o superficialitate ne necrezut!
Cum adica trup SAU suflet? Ambele! Iubirea este incompleta fara una sau cealalta…
iubirea poate fi frumoasa indiferent de pragul pe care il atinge,cel al trupului sau al sufletului.ceea ce diferentiaza,cred eu,intensitatea si durata ei, depind de cei implicati in acea iubire,de modul in care fiecare om se simte implinit si impacat.
unii aleg de prea multa singuratate ,o consensiune si nu o iubire.unii aleg doar ceea ce se vede din afara,frumosul pentru cei din exterior.alteori sufletele par a se intelege si a se sprijini in toate atat de bine incat trupul poate sa se bucure initial de o mangaiere,de o atingere,de o imbratisare,ca mai apoi ,in timp, sa vina implinirea sexuala.
dar stiu sigur ca atunci cand doi oameni se iubesc sincer,de la nivelul sufletului ,nelasand la o parte trupul,cei din jur nu vor crede cu usurinta in frumusetea iubirii lor.
e usor sa vedem inainte de toate trupul si nu intotdeauna avem rabdare sa le descoperim sufletele ce i-au unit
Eu votez pentru dragostea pornita din suflet,
Si spun asta ptr ca desi am trait iubiri”carnale” cea izvorata din comuniunea sufletelor este deplina.
Nu cred ca iubirea tine de varsta…… aveam 19 de ani cand l-am cunoscut pe Florin, am devenit amici si ulterior prieteni, iubiti, soti dar a contat fff mult faptul ca puteam vorbi orice, de la banalitati la nu stiu ce ecuatie a lui Maxwell si acum se intampla la fel…….. dupa 9 ani.
Interesanta dezbatere…
Oare cele doua fete ale iubirii nu au cumva legatura si cu virsta?
Cind esti tinar, iubirea fizica e importanta ,cind esti mai matur poate ca iti doresti o combinatie din cele doua, iar ajuns la si mai mare maturitate iti doresti sa fii linga cineva care te intelege si cu care te intelegi.
Ori mai degraba sa nu fii nevoit sa-ti petreci restul zilelor vorbind de unul singur, cu pisica, cu ciinele…
Ce sa zic, sint si atitea cazuri cind cei doi accepta un compromis total: nici nu se doresc, nici nu se respecta (inteleg), dar sint dispusi sa traga mai departe alaturi… teama de a fi singur si ‘rau cu rau, dar mai rau fara rau’ ii impiedica sa caute ceea ce si-ar dori.
Starea de satisfactie a fiecaruia depinde de un echilibru. Iubirea se naste din armonie si echilibru; din comuniune si dintr-o comunicare, nu dintr-o disperata nevoie.
Cat despre mitul sufletelor-pereche, un punct de vedere aici:
http://drumulomului.ro/mitul-sufletelor-pereche/
Buna dimineata!
Va citesc de ceva vreme; Alice te admir pentru tot ceea ce faci, pentru felul in care scrii, pentru cariera, esti un model pentru mine. Legat de subiect, cred ca barbatii sunt atrasi de trup, cred ca graba in a cunoste tainele trupului ii impiedica sa vada dincolo de el, in genere. Cati dintre ei nu percep femeia ca pe un trofeu? Raman la parerea ca sunt mai superficiali decat femeile, deoarece o femeie este interesata de personalitatea barbatului, in primul rand, ci nu de trup. Dar….aceasta e in lumea in care traim, ambalajul face toti banii, din nefericire!!!
Prima data suflet, apoi trup! Asa cum bine spuneai, atunci cand cei doi ajung sa se cunoasca foarte bine si exista comunicare si legatura sufleteasca, se ajunge mai usor la partea fizica, trupeasca, insa invers nu cred ca functioneaza!
Foarte bine spus, Mihaela! Prima data suflet, apoi trup!
Razele soarelui cind sunt puternice ard, uleiul fierbinte arde..vezi, si sunt remedii, tamaduitoare. Si dragostea puternica arde, si o atingere arde, nu se vede, se simte si doare sufleteste si trupeste. Sunt convinsa ca sunt oameni inteligenti, care vor descoperi ca sunt remedii si pentru asta, poate munca. Munca poate, sa ne tina Bunul Cumnezeu sanatosi si departe de necazuri si primejdii. Sunt sigura ca fiecare are pe cineva in lumea asta grea.
Trebuie sa recunosc ca am trait momente in care iubirea era reciproca si atat de intensa, de plina si de frumoasa, incat era suficienta; sexualitatea parea ceva superflu in acele momente, in care sufletele erau una. Iar daca am vrut sa cobor aceasta iubire in domeniul sexual, totul s-a banalizat.
Dar intotdeauna mi-am dorit sa intalnesc pe cineva cu care sa traiesc o iubire in plan spiritual, sufletesc si fizic. Caci, dragi doamne si domni, omul este alcatuit din trup, suflet si spirit, dar nu stiu de ce se uita mereu componenta divina, eterna a fiintei umane: spiritul. Sau se confunda cu o emanatie elevata a mintii, cum descrie si Alice mai sus…
Omul este alcatuit din TRUP, SUFLET si SPIRIT, pentru cine vrea sa auda asta.
Sufletul este intermediarul intre trup si spirit, intre lumea fizica si lumea spirituala (divina, Dumnezeu, sau cum vreti sa-i spuneti).
Iar orice intalnire dintre doi oameni, in cazul de fata: intre o femeie si un barbat, nu este doar ceva aleatoriu, o problema de noroc, de a intalni sau nu “persoana potrivita”, ci aici sunt niste legi spirituale, care exista si actioneaza indiferent daca noi le recunoastem sau nu…
Echart Tolle, John Welwood si multi altii puncteaza asupra acestui lucru de o importanta covarsitoare: intalnim o persoana de sex opus nu numai pentru a ne trai iubirea visata, pentru a fi fericiti, ci pentru a invata anumite lectii de viata, pentru a ne cunoaste mai bine pe noi insine, pentru a deveni tot mai OM.
Fiecare om care intra in viata noastra ne “spune” ceva despre noi. Este cumva naiv sa privim aceste intalniri femeie-barbat doar ca pe o roata a norocului, ca pe un caleidoscop in care, daca avem noroc si asteptam suficient, il intalnim pe Mr. Right. Dar este si acesta un punct de vedere, desigur…
Ne cautam “marea iubire” ? Pai mai intai sa devenim potriviti pentru aceasta mare intalnire, sa stim ca suntem in stare sa iubim neconditionat. Nu in sensul copilaresc de: “te iubesc pentru ca ma iubesti”, sau “te iubesc pentru ca am nevoie de tine”, ci mai degraba: “am nevoie de tine pentru ca te iubesc” - aceasta din urma fiind expresia iubirii mature, cum atat de frumos descrie Eric Fromm in “Arta iubirii”.
Si poate cand ajungem in acest moment putem trai o iubire la toate cele trei nivele: spiritual, sufletesc si trupesc.
Din nou un subiect special…
Am trait vreme de 6 ani, in tinerete o iubire speciala. a fost sufletul meu pereche si marea mea dragoste. n-aveam nevoie de cuvinte sa comunicam si eram o singura persoana. a fost bineinteles, la inceput o atractie fizica dar relatia noastra trupeasca n-a fost una spectaculoasa. bine, eram si f tineri. da ce vreau sa zic e ca nu conta partea fizica, dragostea era prea mare si cand ne vedeam nu mai conta nimic.implinirea pe care ti-o da faptul ca cineva intelege sa spui e mult mai mare ca o clipa de placere.sexul se invata din mers, dragostea o simti sau nu.
Citeam undeva de un arab,care s-a indragostit de o femeie si dupa un an si ceva,cand a reusit sa o ia de nevasta a vazut-o pentru prima oara si la fata si la corp.Intrebarea a fost clara:”de ce te-ai indragostit?” El a incercat sa explice ca dragostea se bazeaza pe suflet si peste ani,indiferent de cum se schimba trupul,iubirea ramane la fel pentru ca dragostea lui are alta baza.
Nu stiu ce sa zic,si aici suntem diferiti, unii traiesc pasional,la maxim,altii traiesc platonic,discret. Parerea mea insa este ca barbatii retin mai mult “o poveste de dragoste in care exista doar patima, atractie, sange fierbinte si imbratisari memorabile” asa cum mai cred ca nu exista prea multe femei care “nu au nevoie de intersectari carnale”.