Unul iubeste mai mult
Se spune ca intotdeauna intr-un cuplu unul iubeste mai mult si altul mai putin. Si ca numai in rarele, profundele povesti de mare iubire sentimentele se asaza, egale, sub zodia eternitatii.
Mie mi s-a parut mereu ca eu sunt aceea care a iubit mai mult. Am fost intotdeauna nemultumita de cat de putin mi s-a dat in schimbul nemarginirii de iubire pe care am pus-o in joc. Si m-am plans de meschinaria lumii in care traiesc, pentru ca am fost convinsa ca eu ofer totul, dar mi se raspunde conditionat, pe bucati, pe apucate. Abia dupa ce am vazut ca scenariul se repeta si ca eu rumeg, de fiecare data la capatul iubirii aceleasi dezamagiri, mi-am dat seama ca lucrurile sunt la fel de simple in iubire ca si in orice alt domeniu. Ca suntem dotati diferit pentru dragoste, asa cum suntem diferiti in ceea ce priveste capacitatea noastra de a canta, de a dansa, de a picta sau de a face sport. Ca, pana la urma, si puterea de a iubi e tot o aptitudine si ca inzestrarile sunt diferite de la om la om.
Am inteles si ca suntem mai inclinati sa credem ca noi insine am iubit mai mult si ca celalalt a facut o oferta mai modesta, asa cum, in general, ni se pare ca noi facem mai mult si mai bine decat ceilalti, dintr-un subiectivism care ne tine in viata sau macar ne tine in viata stima de sine. Si, intr-un final, am priceput ca, de fapt, nu conteaza cine a iubit mai mult daca iubirea oricum s-a incheiat, pentru ca intr-o iubire irosita pierd amandoi investitorii de suflet. Si ca nu are nicio insemnatate daca, intr-un cuplu, unul ofera mai mult si celalalt mai putin, atata timp cat amandoi sunt fericiti si impacati cu rolurile lor. Pentru ca, pana la urma, nimic nu este masurabil in iubire…
Foto: Paul Buciuta/artista
Comentarii
86 Comentarii la “Unul iubeste mai mult”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
E bine sa iubesti si sa fi fericit ,nu sa analizezi cine iubeste mai mult.
Stiu ca in general se spune ca unul iubeste si celalalt se lasa iubit…dar eu nu cred. fiecare iubeste in felul lui si isi manifesta iubirea in mod diferit.
Cred in afirmatia ta ca intr-un cuplu unul iubeste mai mult si altul mai putin, ma uit la cuplurile din jurul meu si sunt convinsa de asta.
dintre mine si sotul meu eu sunt cea care arata mai mult iubirea
cand iubesti cu adevarat nu mai stai sa pui in balanta cine iubeste mai mult
sunt unele persoane care desi iubesc din tot sufletul nu o arata…sunt mai inchisi…
In general femeile sunt mai pasionale decat barbatii. Totusi, fiecare iubeste in felul lui, important intr-o relatie este sa pui suflet.
Fiecaruia i se pare ca iubeste mai mult…si asta pentru ca ni se par mai mari sacrificiile pe care le facem decat cele care sunt facute pentru noi…
important e sa nu masori iubirea celuilalt si sa iubesti neconditionat
Fiecare persoana este diferita si isi exprima sentimentele in alt mod…dar asta nu inseamna ca iubeste mai putin…
fiecare are scara lui de valori, insa cred ca important este sa iubesti si sa fii iubit!
poti masura dragostea ca sa poti spune cine iubeste mai mult? si daca da, in ce?
in orice relatie e asa,unul iubeste mai mult celalalt mai putin iar eu sunt unul din cei carora le place sa iubeasca
PASTE FERICIT ALATURI DE CEI DRAGI IAR IN SUFLET NUMAI LUMINA SI HAIDETI SA FIM MAI BUNI
Nu conteaza cine iubeste mai mult, conteaza sa iubrsti si sa fi fericita.
n
Nu toti iubesc la fel.
eu consider ca fiecare iubeste in felul lui nu poti compara cantitativ iubirea
eu zic ca fiecare iubeste in felul lui, nu este ca unu iubeste mai mult decat celalalt
Nu cred ca fiecare e inzestrat sa iubeasca mai mult sau mai putin poate fiecare are doar stilul lui de a iubi unii sunt mai reci, altii mai calzi dar poate iubirea e singurul domeniiu care nu ocoleste pe nimeni( cu cate o exceptie rara).
Intotdeauna e asa.
In iubire nu trebuie sa folosim balante.Sigur unul iubeste mai mult decat altul.
Ii explicam simplu….la un anumit moment…undeva la un capat de oras si de lume….barbatului pe care il iubeam ca “iubirea o vad ca pe o barca…daca nu vaslim in aceeasi directie, si nu depunem acelasi efort…..se va scufunda”…Problema e ca ne vom uda oricum, desi poate numai unul va mai ajunge la mal”…..Si cu timpul… barca s-a dezechilibrat… sau cel putin eu asa am simtit…si atunci am plecat… convinsa fiind ca eu am iubit mai mult… Stand departe, judecand faptele, nu vorbele….s-ar parea totusi ca el a iubit mai mult….. dar niciodata nu a inteles ca unii iubim in fapte….altii in cuvinte, articole…..samd…dar asta nu inseamna de fiecare data o investitie cantitativa diferita…. Si oricum, iubirea are calitate, nu cantitate!
Intr-adevar Di, iubirea are calitate, nu cantitate. Citeam intre rindurile dragelor noastre, o fraza care mi-a placut enorm “ca-i iubire cind unul incepe o fraza si celalalt o termina”. Superb! Real. Fara egal, sa simti la fel, sa gindesti la fel, sa vezi la fel, sa spui la fel. Dar oare acum, citi mai simt la fel? Se apropie luna cadourilor (?), o fi, este frumos sa credem, este frumos sa primesti cadouri. Dar oare cite din cele primite sunt date cu tot sufletul, eu cred ca putine. Eu prefer o imbratisare si un “Te IUBESC” sincer, unui cadou.
Draga Alice,
daca cineva nu te iubeste cum vrei tu, asta NU inseamna ca nu te iubeste. Inseamna ca asa poate iubi el. Fiecare dintre noi iubim diferit, pentru ca asa a lasat Dumnezeu!
asa e, unul iubeste mai mult, altul mai putin .. asta pentru ca fiecare iubeste in felul lui, insa asta nu e asa tot timpu` .. sunt perioade sau momente in care fiecare iubeste mai mult, mai ales in functie de starea de spirit in care se afla
Poate ca fiecare iubeste in felul lui, unii nu stiu sa iubeasca, vor sa invete, apoi cand isi dau seama ce inseamna sa iubesti, le e frica si fug, preferand aventuri de o noapte.
Poate ca nu intotdeauna in viata e bine sa aratam celuilalt cat de mult il iubim, poate e mai bine sa lasam si putina nesiguranta.
Azi fiind o zi de duminica traditionala, linistita, am avut timp si eu sa va citesc gindurile. Sunt un om fericit. Pot spune ca am de toate aproape pamintesti: sanatate, o casa, o masina, dar mai presus de toate copii. Copii ce mi-au mostenit destul de multe din calitatile si poate si defectele mele. Sunt si ei pe picioarele lor, cit de cit, muncitori si ceea ce ma bucura nespus, sunt baieti cu o tenacitate si o putere de munca de care chiar sunt mindra ca le-am transmis-o. Sunt mindra de ei, de toti, nu vreau sa-i vad necajiti, impovarati, ii citesc de cum ma uit sau ii aud. Este cazul iubirii, cind iubesti total, la fel. Vreau sa le preiau toate necazurile si grijile, sa la duc in micul meu iglu, unde, de ani, sunt propriul meu ambasador.
Te inteleg perfect, dar mai cred si ca a-ti iubi copiii inseamna si sa ii lasi sa isi asume libertatea, chiar daca asta doare.Nu-i putem tine sub un clopot de sticla si sa ii transformam in niste neadaptati. Iarta-ma, nu vreau sa percepi commentul meu ca fiind ceva personal, pur si simplu cred ca le spun altora ca sa reusesc si eu sa fac asta.
Si o relatie in care unul iubeste mai mult poate deveni o relatie in care sunt doi oameni pereche. Daca celalalt nu stie sa arate cat te iubeste, invata-l. Arata-i ca ca nu exista o pesoana care sa ii daruiasca mai multa dragoste decat tine.
Intotdeauna vor exista si neintelegeri, dar trebuie depasite … in doi
A iubi prea mult, a darui o nemarginire de iubire…cunoastem ! Am trecut si eu prin asta, de cateva ori…
Ia uitati ce scrie Erich Fromm in “Arta de a iubi”:
“O forma de pseudo-iubire, deloc rara, resimtita ca fiind “marea iubire” (si cel mai adesea descrisa ca atare in filme sau in romane) este iubirea idolatra. Daca o persoana nu ajunge la un nivel la care sa capete un simt al identitatii proprii, al propriului eu, inradacinat in propriile sale puteri, atunci tinde sa “idolatrizeze” persoana iubita. Ramanand instrainata de propriile sale puteri, si le proiecteaza in persoana iubita, care este adorata ca un summum bonum, purtator al intregii iubiri, al intregii lumini, al intregii straluciri. Se priveaza singura, in acest proces, de orice simtamant al propriei forte si se pierde in persoana iubita in loc sa se gaseasca pe sine. Dat fiind ca de regula, nicio persoana nu poate sa fie, pe termen lung, la inaltimea asteptarilor unui adorator (sau ale unei adoratoare) ce o idolatrizeaza, dezamagirea va aparea fara doar si poate, iar ca remediu va fi cautat un nou idol. Si asta se va repeta, in anumite cazuri, la nesfarsit. Ceea ce caracterizeaza acest tip de iubire idolatra este, la inceput, intensitatea si caracterul napraznic al trairii sentimentului. Iubirea aceasta idolatra este adesea descrisa ca marea si adevarata iubire, dar desi este inteleasa ca prototip al intensitatii si profunzimii iubirii, de fapt demonstreaza doar setea de iubire si disperarea adoratoruli.”
Ce ziceti de asta ?
Asa e, Alice…e faina poza asta in care figura ta “striga” IMPLINIRE.
Se intampla foarte rar sa iti intalnesti sufletul pereche. Pe mine m-a amuzat cumva ideea asta, avand in vedere ca au fost atatea incercari esuate,dupa care incetasem sa mai cred in iubire. Atunci am inteles ce inseamna “chimia”, ce inseamna ca cineva sa iti completeze frazele si sufletul. Ce inseamna sa comunici din priviri, ce inseamna sa daruiesti fara a astepta ceva in schimb si sa ti se intoarca fiecare gest cu inzecita dragoste, sa ti se vada si sa ti se iubeasca defectele.
Cum sa cantaresti respectul, sinceritatea si dragostea?Poti cantari gesturile sau actiunile celuilalt prin prisma efortului depus de tine intr-o relatie oarecare. Dar nu atunci cand iubesti cu adevarat. Asa cum am mai spus intr-un comment anterior, iubesti cu adevarat cand genul proxim si diferenta specifica inseamna EL.
Iubirea e ceva mirifc as putea indrazni sa spun, este ceva extraordinar mai ales daca aceasta iti si este impartasita…si daca nu sunt sigura ca undeva in lumea asta exista pentru fiecare in parte un suflet pereche…aveti incredere…:)
Va pup..cu drag..
Si eu am crezut mereu ca unul iubeste mai mult si unul mai putin…
Pana acum, cand m-am indragostit din nou si simt ca nu mai conteaza …este asa de bine ,ca nu mai conteaza …
Multumesc vietii pentru sansa de a mai iubi odata …si atat !
Alice, radiezi…asta conteaza !
Ca si voi, si eu am simtit de nenumarate ori in viata ca am daruit si am iubit oamenii cu mult mai mult decat am primit inapoi de la ei.
De ce s-a-ntamplat asa?
Pentru ca eu am ales si aleg in permanenta dragostea, iubirea in locul urii.
Prefer sa iubesc decat sa judec, sa pedepsesc, sa urasc, sa ranesc, sa ma razbun sau sa raspund cu aceeasi moneda.
(iar cand s-a-ntamplat, caci s-a-ntamplat, am regretat amarnic!)
Asa traiesc. INDIFERENT de feedback!
Cred cu toata taria mea in puterea dragostei, incat o manifest plenar in si prin mine. INDIFERENT de raspunsul celuilalt.
Sfantul Fracisc de-Assisi are o rugaciune monumentala.
Doamne, fă din mine un instrument al împăcării între oameni:
Unde este ură, eu s-aduc iubire,
Unde este vină, eu s-aduc iertare,
Unde-i dezbinare, eu s-aduc unire,
Unde-i rătăcire, s-aduc adevărul,
Unde-i îndoială, să aduc credintă,
Unde-i disperare, sa aduc sperantă,
Unde-i întuneric, sa aduc lumină,
Unde-i suferinţă, s-aduc bucurie.
Doamne, ajută-mă ca mai curând eu să mângâi pe alţii decât să fiu mângâiat,
Doamne, ajuta-ma ca eu să-i înteleg pe alţii decât eu să fiu înteles,
Doamne, ajuta-ma ca eu să iubesc pe altii decât eu să fiu iubit.
Caci uitandu-ma pe mine însumi atunci ma (re)găsesc,
Caci iertand găsesc iertare,
Si murindu-ma pe mine înviu la viata de veci.
Amin.
Iubirea nu umbla cu jumatati de masura, decat cu “masuri” intregi: cu toata inima, cu toata fiinta, cu toata puterea, cu toate gandurile, cu toata viata, cu intreaga eternitate. Si nici atunci sa nu credem cumva ca este indeajuns, ca iubim suficient de mult.
Limita dragostei este decat insasi dragostea, care este infinita, eterna, sublima. Practic: fara limita!
Si intr-adevar, scumpa Alice: “nimic nu este masurabil in iubire…”
draga Carmen, dupa ce ca esti asa de draguta (in poza) mai ai si darul de a gandi atat de curat si frumos. iar rugaciunea e magnifica. imi face mereu placere sa te citesc.
cu mult drag, paula
Cat de frumoasa esti Alice ! Iubirea implinita iti da aripi si o stralucire fantastica in ochi ! Iti doresc aceasta stare pentru tot restul vietii tale ,sa fii iubita si fericita pentru ca meriti din plin .Tu ti-ai platit tributul , de aici incolo sa-ti fie numai soare si sufletul tau sa nu mai cunoasca tristetea . Un om care imparte cu atata generozitate frumosul , gandul bun , sufletul cald , mainile intinse , merita din plin tot ce e mai bun .
Iubirea nu a fost si nu va fi niciodata masurabila. Am iubit de multe ori, insa niciodata la fel. Iubirea a fost copie a celui pe care il iubeam sau poate un mulaj. Nu am avut niciodata pretentia sa ma iubeasca la fel, mai mult, mai putin… Mi-am dorit sa fiu iubita. Si atat. Si am realizat de fiecare data la final daca a fost iubire – si spunand final se subintelege ca nici iubire nu a fost. Si iubirea mea se stingea si ea odata cu lacrimile varsate ramanand amintire. Am strans asa cateva amintiri frumoase, fototgrafii din trecut. Nu stim niciodata ce ne rezerva ziua de maine, va fi poate o noua iubire, una mica, una mare, una pentru totdeauna… Nu vreau sa stiu ce urmeaza, a nu cunoaste viitorul imi da speranta acelui pentru totdeauna.
Si nu am pretentia sa fiu iubita cu iubirea pe care o simt eu, pe care o am eu de daruit, insa imi permit sa sper ca exista un cineva ca mine, un cineva a carui iubire sa fie pentru mine ce n-a fost pentru nimeni si care sa gaseasca in mine ceea ce cauta…
PS. Imi place mult poza ta Alice, se oglindeste soarele pe chipul tau si emani fericire! >:D<
Alice,pot sa ma arunc eu ın ımbratişarea pe care o oferi atat de zambitoare?
Şi eu am crezut(ca majoritatea oamenilor de altfel) ca eu sunt cea care iubeşte mai mult dar acum sunt convinsa ca eu sunt singura care iubeşte ceea ce este destul de grav dar…voi trece şi peste asta,de dragul celor mici…
Draga Aleyna , iarta-ma ca mi te adresez dar o fac pentru ca tot citind toate comentariile de pe site , de multe ori am citit printre randurile tale , tristete si singuratate . Acum esti mai explicita si spui ca esti convinsa ca doar tu iubesti . E dureros intradevar daca este asa dar hai sa ne gandim la ce a spus Alice mai sus : oamenii sunt diferiti si diferita e si aptitudinea lor de a iubi , eu as spune chiar ca aptitudinea de a arata iubirea e diferita . Cei mici iti umplu sufletul dar nu complet daca nu simti si iubirea tatalui lor si cred ca ar trebui sa-i starnesti cumva nevoia de a arata cat te iubeste .Unii oameni dar in special barbatii sunt mai comozi , in special dupa ce se vad la casa lor considera ca dovezile de iubire sunt de prisos atata timp cat s-au insurat , considerand probabil suprema dovada de iubire cererea in casatorie .Poate ca si sotul tau face parte din categoria asta , te iubeste dar nu mai crede necesar sa ti-o mai dovedeasca .Iti doresc sa – ti fie bine dar pana se vor lamuri lucrurile incearca sa fii fericita pentru faptul ca tu iubesti , ca poti darui acest extraordinar sentiment – sunt atatia oameni care nu au iubit niciodata in viata lor, iti dai seama ce tristete ? Ceea ce traieste un om iubind nu se compara cu nimic altceva in viata chiar daca uneori doare foarte tare . Iti doresc sa fii puternica prin iubire si sa nu disperi daca nu primesti cu aceeasi masura . Micutii tai au nevoie de o mama puternica , vesela , pe al carei chipn sa nu se vada tristetea si neimplinirea. Iti spune asta o mama care a crescut singura doi copii si care a fost greu incercata de viata .
Te rog iarta-ma ca mi-am permis , dar pur si simplu am simtit ca iti impartasesc tristetea si sint alaturi de tine .
cu drag iti doresc numai bine
Iti multumesc pentru cuvintele adresate,Marina!Nu exista motive pentru care sa ıti ceri iertare,nu o mai face,te rog!
De cand am poposit pe acest blog nu mai sunt acea singuratica ın cautare disperata de alinare,aici am ıntalnit oameni care,din pacate,au avut sau au probleme asemeni mie(sau mai grave).
Crede-ma ca fac tot posibilul sa scot ceva(cat de putin) din sufletul lui dar…zadarnic ma zbat,de aceea am ajuns şi la concluzia ca nu m-ar iubi.
Cunosc comoditatea barbatilor şi sunt conştienta de faptul ca fiecare a crescut ıntr-un anume fel.Am ıncercat sa fac totul(şi cand spun totul este chiar totul) pentru a-l face sa ımi vorbeasca dar totul a fost zadarnic.
L-am ıntrebat direct daca ma iubeşte şi daca da(pentru ca aşa sustinea) de ce nu o spune niciodata şi de ce nu o demonstreaza ın nici un fel iar raspunsul sau a fost:”ce rost are sa ıti spun daca tu şti”.Problema este ca nu mai ştiam,nu o ştiu niciodata…doar simt ca nu este aşa cum trebuie sa fie.
Iti multumesc pentru ımpartaşirea sentimentelor dar,cum ai spus şi tu,sunt altii care nu au cunoscut acest sentiment,iar eu ma plang pentru ca nu ımi (mai) este ımpartaşit!
Iti zambesc,pentru ca zambetele sunt foarte importante ın viata unui om!:)
Of, Aleyna…eu iti ofer o imbratisare oricum…nu stiu daca e o solutie compromisul…eu i-am simtit gustul cativa ani. Incearca, o data in viata sa te iubesti pe tine mai mult, sa te uiti in oglinda dimineata si sa iti dai seama ca esti o frumoasa, sa te uiti la copiii tai si sa iti vezi o parte din suflet.Pentru ca ceilalti sa te iubeasca, trebuie ca tu sa te iubesti, cu defecte, cu calitati.Exact asa cum esti.
Iti doresc numai bine si te imbratisez cu drag!
İoana T. ıti multumesc şi tie pentru ımbtratişare şi ti-o ıntorc,deasemenea!
Eu ma iubesc pe mine ınsami pentru ca daca nu aş face acest lucru…m-aş pierde ın neant ceea ce nu ımi doresc deloc.Am pentru cine trai,iubesc viata,iubesc oamenii,deci…iubesc…traiesc…exist!
Pesimismul nu mai exista ın sufletul meu şi ımi doresc sa lupt(sper sa nu fie zadarnic…)
Nu compromisul este ceea ce ma tine ın aceasta casnicie,nicidecum,sunt motive mult mai ample iar o mare parte din aceste motive tin,desigur,de modul meu de a simti…
Şi pentru tine am un zambet!
Si in taclalele noastre , acum, ne intrebam de ce nu ne-am vazut atita timp, de ce am pierdut atita timp…..De ce nu ne-am dat seama ca sintem asa aproape unul de altul, fara atitea cautari si rataciri!
Buna Alice,
am avut iubire in care am dat tot ce era posibil pentru vremea aia si a considerat ca a fost prea putin , am primit vint , a plecat!! Iubiri in care nu am dat mai nimic si am primit nesperat de mult, imi pare rau si acum de cite mizerii am fost si eu in stare!
Asta e un paradox al nostru, al oamenilor si legile lui Murphy trebuie sa se fi nascut din ceva adevaruri!!!
Singura iubire in care am dat (recunosc, nu tot, la inceput) si in care am primit( nu tot, la inceput) a fost aceea in care sint si acum, cu un baiat pe care il cunosteam de cind lumea, 4 ani trecusem zi de zi pe linga el, dar nu prezenta nici o urma de importanta! Mi-a povestit, frumos, ca in clasa a-XI-a, a sesizat o fata draguta cu 2 codite impletite, care din pacate la vremea respectiva ( asa spune el), s-a dovedit a fi cu nasul prea sus pentru a se uita la el ! Dupa 10 ani de la terminarea liceului ne-am intilnit , fata nu mai era cu nasul pe sus si azi povestea noastra de dragoste se cheama Teodora si Octavian!!!
Recunosc , am momente in care ma gindesc la prima iubire, irepetabila, dar ma trezesc la realitate si mi-am promis mie , sa termin cu caii verzi pe pereti!
Aproape ca imi vine sa pling ca nu sint acasa, la Ploiesti in februarie,pentru lansare, dar poate undeva, cindva ne vom intilni!
De fapt sint sigura ca si aici in Abu Dhabi, exista femei care te-ar intilni cu drag!
Va trimit tuturor multa caldura de aici,
Manu
Balanta sentimentala e foarte fina… de aici si nevoia de reglaje si senzatia ca unul iubeste mai mult si celalalt mai putin.
Daca ma intrebati pe mine, eu as spune ca daca o femeia e implicata 100% intr-o relatie, barbatul trebuie sa dea 200%. Dar astea sunt doar opinii personale…
Va saluta din picioare,
Doc
Intr-o iubire adevarata, balanta singura ramine-n echilibru 100%, e sensibila, simte, balanta sufletului de aur.
Stimabila,
Imi permit:
Barbatul va lua din responsabilitatile mamei primul an de la nasterea copilului. Baie, scutece, plimbat, mancare, leganat.
Explicatia:
1. Relatia mama-copil de formeaza intrauterin. ALtfel spus, e de datoria tatalui sa se ocupe de crearea acelor legaturi cu bebelusul.
2. E o recompensa a ta fata de darul pe care doar FEMEIA il poate face. Ea l-a purtat in pantece 9 luni, tu ii esti dator toata viata.
- Barbatul ajuta la cele casnice. Aspirator, mop, vase.
- Barbatul va gati ori de cate ori va avea ocazia. Cei mai buni bucatari sunt barbatii. Nu-s misogin, e un fapt demonstrat de stiinta. Daca se intampla ceva si femeia are o problema, murim de foame in casa?
Expemple sunt o gramada.
Mai vreti unul?
Iubirea sta in femei, singuratatea in barbati. Pentru ca Adam a fost primul, iar Eva a aparut ca sa nu mai fie singur. Deci, femeia e un dar si daca femeia nu aparea in viata lui, Adam nu afla el ce e iubirea, in veci AMIN.
Mai vreti unul?
Cum pastrezi o relatie, asa o ai. Daca FEMEIA iti demonstreaza ca e o DOAMNA, restul nu mai conteaza ….
O sa vorbim si de chimia trupului cand o sa ne dea buna noastra gazda ocazia.
De asta cred ca barbatul e dator 200%, daca femeia ofera 100%.
Cand femeia ofera 99%, ajungem la balanta dumneavoastra … care imparte un tot in doua parti egale.
Va saluta din picioare,
Doc
*in primul an
Ar fi minunat sa fie aşa cum spuneti dumneavoastra dar…din pacate nu multi sunt cei care gandesc asemeni dumneavoastra!
Sa va fie bine!
Carmen, cred ca domnul doctor ii specialist in medicina legala. Surid! Logic comentariul, dar nu prea intilnit in practica de zi cu zi. Si mai ales singuratatea barbatilor. Si-or gasi ei pe cite cineva din singuratate, da las si pe femei. Asa ca principiu, ii dau totusi dreptate.
Stimabila,
Barbatul reprezinta singuratatea, pentru ca a fost primul om creat de Dumnezeu.
Femeia reprezinta iubirea, pentru ca a aparut ca sa aline singuratatea barbatului.
Si acum ceva care sa va faca pe toate sa zambiti.
De ce a creat Dumnezeu femeia?
Ca sa repare creatia anterioara.
PS. Nu este vina mea ca unele femei n-au noroc. Este trist, dar nu este vina mea. Menirea mea e ca UNA sa aiba! Si are!
Restul?
Fiecare se descurca cum poate…. sau cum are noroc.
Va saluta din picioare,
Doc
Nu cred ca este vorba nici de noroc, nici de cum te descurci in viata. Poate totu-i o rasplata, venita pe-o stea cazatoare. Nu sint chiar o fana a doctorilor, poate doar a unor medici. Noapte buna.
Of, domnule Doc, va citesc cu interes in general, dar acum, la aceste remarci, dovediti un cinism si un egoism care deodata nu va mai face sa pareti prietenul sau, mai exact, sfatuitorul virtual plin de bunoavointa al doamnelor ce se perinda pe aici pe chat… Imi pare rau.
Am vrut sa spun ca in loc sa cautam sa aprindem flacara iubirii si atunci cand reusim, sa reusim sa o intretinem, noi ne pierdem in lamentari si in faptul ca “n-am avut noroc”.
In dragoste nu e ca la ruleta, unde ai noroc sau n-ai.
“Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri”
Va saluta din picioare,
Doc
Hi, Doc,
Dar ca sa cauti sa intretii flacara iubirii, trebuie mai intai sa ai cu cine, sau ce flacara initiala sa intretii, nu ? De aici ideea atat de pomenita ca “trebuie sa ai noroc sa intalnesti persoana potrivita”.
Eu, una, nu cred in noroc si ghinion, astea sunt doar numele pe care noi oamenii le dam unor evenimente ale caror cauze nu pot sa le presimta, sa le inteleaga. Eu cred ca universul este guvernat de legi obiective si aceste legi se manifesta pe fundalul propriilor noastre metamorfoze sufletesti, adica destinul nu e batut in cuie, ci se schimba pe masura ce noi ne transformam launtric. Deci, cumva, tot este vorba de un efort sufletesc, de a te cunoaste pe tine insuti, de a te transforma. Dupa cu spune Erich Fromm, iubirea este o arta ce se invata, nu numai un fulger ce te loveste din cer cand intalnesti persoana potrivita, daca ai noroc, cum am crezut si eu mult timp….
Stimabila,
Aveti dreptate suta la suta. Eu ma refeream strict la cei care stau si isi plang de mila. Poate ca n-ai sansa de prima data, dar eu consider ca resemnarea e pentru morti.
In viata trebuie sa lupti pentru idealurile pe care le ai, chiar daca se intampla sa mori luptand. Puterea mintii te aduna mai eficient decat orice altceva.
Destinul e scris in piatra. Da. Si daca da, atunci dati-mi o dalta.
Destinul e scris pe tabla? Da. Si daca da. atunci vreau de la PROFESOR buretele si creta.
Totul se invata, si iubirea nu face exceptie.
“Invata din greseala, cel ce e mai bun si mai adaptat invinge, iar invingatorul ia tot”
Noroc iti da Dumnezeu. Si tot ce e de la Dumnezeu nu poti sa zici ca nu e. Ca unii/unele nu stiu sa il foloseasca, asta e alta mancare de peste.
N-am vrut/cautat sa jignesc pe cineva. Doar am enuntat un aspect din lumea in care cu totii suntem vecini. Aspect pe care eu personal il consider ca fiind advarat.
Tot din lumea asta, stiti si dumneavoastra la fel de bine ca si mine ca adevarul este de multe ori cinic si egoist.
Va saluta din picioare,
Doc
P.S. Am privit indelung fotografia postata,de indelung?-caci imi place sa vad SOARELE pe chipul unei persoane…este o fotografie care “vorbeste”-care ofera–acestei fotografii i se potriveste numele IUBIRE–radiezi multa dragoste,Alice cred ca esti una dintre putine persoane din lume care se simte IMPLINITA,esti IUBIREA in chip de om.
Te pup Alice
Intr-adevar, esti frumoasa Alice in fotografia mea. Ca o stea. Si-ti daruiesc din inima prima viorea ce mi-a inflorit. Una mica, dar din suflet.
Asemeni tie Alice,si eu mereu am avut aceasta senzatie-ca am daruit mai multa iubire-de aceea la fiecare despartire am simtit o durere coplesitoare,am simtit cum de fiecare data se rupe o bucatica din inima mea,si ca la urmatoarea dragoste oferita am dat iar tot din suflet…pana a ramas ce?!
Oare iubesc cu aceeasi intensitate cum am iubit intaia oara?…cum se face ca la fiecare dragoste noua,nu stim sa daruim cu masura,de ce nu invatam din trecut?
Cert este,ca persoanele care au aceasta senzatie de daruire completa,de fapt sunt insetate de afectiune.Am invatat de-a lungul timpul…dupa multe franturi de inima,ca de fapt ceea ce ma implineste,ceea ce imi ofera mie acea stare de a ma simti iubita,este pur si simplu aceasta constientizare…ca eu iubesc cu totul,cu toata fiinta mea,si ca dragostea pe care eu le-o ofer acelor persoane se reflecta asupa mea,fara sa stau sa masor,sa ma indoiesc,fara sa cersesc iubire.
Sper sa va placa urmatorul citat:
“Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor.Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept.O inima perfecta, dar lipsita de frumusete. Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?”
Un week-end cu zambete si rasete,si multa iubire,iubiti oameni buni!..caci IUBIREA adevarata-nu doare si nu costa nimic!
Da-mi voie sa te contrazic,draga mea!İubirea adevarata doare şi doare enorm atunci cand este neımpartaşita!
Şi tu sa ai un sfarşit de saptamana aşa cum ıti doreşti!Te ımbratişez!
Draga Aleyna,din experienta iti spun,doare atunci cand nu stim cu cine avem de-a face,cand suntem prea credule si ne dam pe spate dupa un simplu “te iubesc”-aruncat pur si simplu,fara sa asteptam defapt urmatoarea fraza..te iubesc cand te “daruiesti”.
Eu nu pot sa definesc “Marea dragoste!” daca nu simt ca exista reciprocitate.Multa lume se inneaca in aparente,,,si cand totul este limpede atunci realizam cat de naive am fost…si draga mea…aceea o simti tu…doare mandria..dragostea nu doare..DRAGOSTEA te inalta,parerea mea.
Te imbratisez cu mult drag Aleyna.
P.S. ba mai mult,nu stiu daca ceea ce traiesc este “marea dragoste”–stiu doar ca iubesc si simt ca sunt iubita.
Sa stii ca este trist si pt un strain sa citeasca ceea ce scrii tu,adica faptul ca iubesti si nu-ti este impartasita dragostea,Aleyna,doar de tine depinde fericirea ta,iar dragostea trebuie sa-ti dea aripi indiferent de sentimentele persoanei de langa tine,dragostea nu trebuie conditionata,atunci vei realiza ca de fapt ea nu doare,te face sa zambesti.S-ar putea ca nu iubesti persoana potrivita,ai dreptul la iubire,acorda-ti aceasta sansa,sansa sa fii iubita atat cat se poate.
Ştiu ca ai dreptate deoarece şi eu gandesc(uneori) la fel dar…ın ceea ce ma priveşte…totul este complicat!Voi reveni dar acum nu pot zabovi,din pacate!
Iti ıntorc ımbratişarea cu la fel de mult drag!
Da-mi voie sa ıti zambesc
Accept,ca atare iti contra-zambesc
alice…si eu am simtit ca am iubit si ca am oferit mai mult, dar noi nu am intrebat si pe cel de langa noi daca el simte iubirea pe care i-o oferim la aceasi intesitate … pentru ca am avut neplacuta suprindere ca atunci cand i-am reprosat asta sa-mi reproseze acelasi lucru…
“Iubiţii nu se întâlnesc la un moment dat. Ei sunt dintotdeauna unul în altul.”
Rumi – Secret dezvaluit
O singura data am simtit ca e asa. Cand l-am vazut prima data am trait senzatia ca-l reintalnesc, ca ne stim de o viata, sau poate doua… Pe el l-am iubit cu adevarat, l-am iubit nemasurat si m-am simtit iubita, iubita.
In alte iubiri, am simtit ca iubesc mai mult, mai altfel. Altii m-au iubit ei mai mult si eu nu am reusit sa-i iubesc. Au fost doar incercari de iubire.
Si totusi, daca am inteles eu bine din alte postari ale tale, voi doi nu sunteti impreuna. Cum vine asta, din moment ce era o iubire reciproca ? De ce doi oameni care se iubesc cu adevarat nu pot trece impreuna peste orice pentru iubirea lor ?
Sol, as vrea sa stiu ce sa iti raspund. Nu stiu, crede-ma.
De ce sa masuram ceva in iubire ? nu iteleg . Este posibil ? De fiecare cand am iubit nu am putut decat sa daruiesc tot ce am ,daca nu poti face asta inseamna ca iubirea aceea este un surogat . Ce am primit in schimb ? nici nu m-am gandit daca trebuie sa iau ceva inapoi . Dar oamenii pe care i-am iubit m-au privit intodeauna cu drag char daca au plecat din viata mea .Si imi place sa cred ca timpul petrecut langa mine a fost si pentru ei plin de bucurie . Daruind tot poti primii inmiit .Cine intelege asta nu are decat de castigat .
Cu drag, a voastra Mag
ce frumos ! asa e…
http://www.youtube.com/watch?v=aIaIW_7mDYs&feature=related
citatul era asa:”intr-o relatie, unul iubeste mai mult si altul mai bine”.este pentru optimisti.sa fim iubite si bine si mult si cu folos.iar noi sa iubim cu respect si talent
In relatia de 8 ani nu mi s-a parut ca unul iubeste mai mult iar altul mai putin. Dupa despartire insa, avea sa realizez ca eu am iubit mai mult, eu m-am dedicat mai mult si am facut sa mearga totul bine. Nu fac acum pe-a victima, dar chiar asa a fost. Am simtit toate astea. Daca ma iubea cu adevarat nu ma parasea, daca ma iubea nu ma ranea, daca ma iubea ma facea mireasa lui asa cum de multe ori a promis, daca ma iubea bea acum cafeaua cu mine, nu o beam singura. De fapt nu sunt singura, sunt cu voi – oameni minunati care vizitati acest site. Va imbratisez
Si mie mi s-a parut ca iubesc mai mult, ca am capacitatea sa fac si sa desfac mai mult in orice imprejurare, sa pot sa indur mai mult…poate doar mi s-a parut, nu stiu. Poate ca atunci cand chiar e iubire nu ne mai punem intrebarea care iubeste mai mult…atunci nu mai e nevoie de asta, lucrurile se aseaza de la sine. Cand am trait povestea perfecta nu m-am mai gandit ca eu iubesc mai mult; cu toate astea, povestea nu mai e. Poate ca rezonam cu unii oameni doar o vreme, nu stiu nici acum cum se scriu si se rescriu trairile noastre.
Mi-a placut raspunsul cuiva, care intrebat pe care dintre femeile din viata lui a iubit-o cel mai mult, a spus: “atunci cand am iubit, am iubit foarte mult”.
Si totusi, fiecare iubire e cumva altfel, chiar daca macar unul din noi punem mai mult – dupa posibilitatile fiintei fiecaruia, as putea spune…ca unii nu pot, pur si simplu cred ca nu pot mai mult.
Iubirea-i una simgura, aproape. A iubi pe cineva inseamna a-i arata celuilalt toata comoara ta, trupul si sufletul. Aste-s ale fiecaruia si cind incepem sa le lasam sa le cunoasca toti, asta nu-i iubire, dar fiecare-i cu ale lui, le arata cui vrea, poate le si vinde. Intrebarea intrebatoare-i de cite ori putem iubi? De cite ori aratam ce-i mai de pret al nostru? Intrebare grea, la care fiecare raspunde prin ce-i al lui. O zi fericita va doresc. Sa fiti iubite!!
atunci cand te simti iubita cu adevarat ,nu cred ca stai sa te mai gandesti cine iubeste mai mult.simti ,te bucuri,te lasi in voia iubirii ,iubesti…iar cand se zgaltaie ceva,incepi sa socoti…abia atunci cand ceva s-a intamplat si nu mai simti iubirea,calculezi…dar iubirea s-a dus …putin cate putin…
doar fisurile te pot face sa te gandesti cat dai tu,cat da el.
iubirea curata,impartasita,te innobileaza,te lasa fara suflare,te inalta si nu-ti lasa timp de indoiala…
Ce bine ai spus …”pana la urma, nimic nu este masurabil in iubire…”
Nimeni nu a inventata o unitate de masura pentru iubire penrru ca nu se vede ci se simte.
Iubirea este sau nu este. Jumatati de masura nu exista aici si cred ca nici de talent nu ai nevoie ca in arta sau sport.
Se manifesta diferit in functie de personalitati si noi o percepem diferit pentru ca o comparam mereu cu modul nostru de manifestare. Nu cred ca poti sa spui” l-am iubit pe X de 3 ori mai mult decat pe Y” pentru ca atunci cand iubesti il iubesti cu toata fiinta cu toata puterea cu toate calitatile si defectele cu tot ce ii apartine si daca nu e asa nu se numeste iubire.
Alice, fiinta minunata cu chip de femeie frumoasa, iti admir poza postata, e superba! Foarte frumoase sunt toate pozele pe care le-am admirat pe acest blog.
Chiar acest sentiment l-am avut si eu in relatiile mele de iubire. Mereu am crezut ca eu iubesc mai mult si ca ceea ce mi se ofera sunt firmituri de la un festin sentimental la care am fost si eu acceptata, cu ingaduinta sau dintr-o dorinta momentana. Nu regret “risipa” mea de iubire, nu-mi pare rau de preaplinul pe care l-am simtit inundandu-mi sufletul, avid de iubire si pe care l-am daruit fara masura. Am crezut ca doar astfel pot sa multumesc ca ma aflu in preajma celor care dadeau vietii mele un rost, sa ma bucur de intalnirea mea cu fericirea. Am trecut prin viata si prin ani, cu aceiasi dorinta de a darui iubire dar fara a mai astepta reciprocitate maxima. Am inteles, de mult deja, ca balanta iubirii are un taler mai lung decat celalalt. Insa, pot spune cu mana pe inima, ca nu-mi pare rau pentru iubirile in care m-am risipit. Am pierdut eu dar au pierdut si ele. Si tot senina pot spune ca sunt fericita doar iubind si multumita cu cat mi se ofera. Intr-o relatie, impacarea, consta in acest echilibru, in a iubi si a primi iubire, posibil, in proportii diferite, care cumulate, sa faca intregul.
Ştiu ca ai dreptate şi deasemenea ştiu c sunt “slaba” dar deocamdata nu pot remedia situatia…pot doar sa sper…Şi eu ıti druiesc pupici şi deaemenea un zambet
Danye,chiar daca banuielile mele ın ceea ce priveşte lipsa de iubire ar fi aievea,tot nu l-aş putea parasi.Cum i-am spus şi İoanei T. am motive destul de importante pentru care,deocamdata,o decizie de “final” nu poate exista.
Şi eu ıti ofer pupici!