Ce e-n neregula cu casniciile
Martie 11, 2010 de Alice Nastase Buciuta Conversatii
Vad mereu filme in care mariajele sunt descrise drept cimitire ale iubirii. Iar intr-o zi, de curand, dintr-o curiozitate neghioaba, am cautat pe internet bancuri cu oameni casatoriti. Erau miliarde. Si, daca nu te-ar fi facut sa mori de plans, ai fi murit de ras…
Nu stiu prea multe povesti notabile, consemnate de artele mai mult sau mai putin moderne, in care sa fie proslavite virtutile unei casatorii. In schimb, as putea insira o gramada de filme sau carti triste in care oamenii care traiau unul langa altul si purtau acelasi nume visau mereu vise diferite. Si se simteau din ce in ce mai singuri.
Multa vreme, am gasit ca explicatie startul gresit luat intr-o poveste de dragoste. Am inteles ca foarte multi oameni ajung sa se casatoreasca fie dintr-o indragosteala scapata de sub control, dar care nu va degenea niciodata in iubire stabila si profunda, fie dintr-o obisnuinta, dintr-o singuratate, dintr-un interes. Si-atunci am priceput si am acceptat ca lucrurile nu pot continua la infinit. Nu poti sa te inchizi pe viata, ca intr-o inchisoare, sau ca intr-un ospiciu, intr-un mariaj care nu-ti da nicio sansa la fericire. Sau, daca te temi de gura lumii, sau daca nu ai unde sa pleci de acasa, sau daca nu ai curaj, sau daca nu ai incredere in tine, poti. Sunt pe lume, categoric, miliarde de oameni care indura o viata searbada numai pentru ca nu indraznesc sa infrunte oprobrii, si conventii, si traditii.
Dar ce se intampla cu marile iubiri traite cu adevarat care, totusi, peste ani, se transforma in istorii naclaite de blazare si de indiferenta? Cum se ajunge la rusinea de a-ti iubi sotul sau sotia, la jena de a recunoaste ca nu ti-ai inselat niciodata partenerul de viata? Ce e-n neregula cu casniciile?! Ce se strica pe drum? Ce se iroseste? Ce se risipeste?
Vreau sa aflu adevaratele raspunsuri ca sa gasesc drumul bun pentru dragostea mea. Pentru casnicia mea. Stiu ca am in mine forta de a gasi solutii curajoase si demne, insa acum intrebarea imi pare mai grea decat toate intrebarile lumii. Si-atunci ma intreb si ma tem. Tac si ma tem. Ma tem.
casa de piatra
Casa de piatra!urez si eu!..
Casa de piatra!
Trecand printr-un divort nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi, dar niste pareri, de-a lungul vietii am incercat sa-mi fac pentru a-mi lamuri si mie o parte macar din multimea de intrebari pe care mi le pun uneori. Multi cred ca intra nepregatiti intr-o casnicie, nestiind de fapt adevaratul ei sens, adica a stii cum sa traiesti in 2, a face uneori compromisuri, a stii ca libertatea totala pe care ai avut-o inainte nu isi mai are locul acum, a stii sa te simti liber si totusi rsponsabil alaturi de cel de langa tine… Si mai e ceva, oamenii se mai schimba pe parcursul vietii si poate depinde si de evolutia fiecaruia dintre noi daca ne mai regsim sau nu in cel ales in urma cu 10, 20 de ani. Intortocheate cai, cautari de raspunsuri dar pana la urma casnici e frumoasa daca cei 2 doresc si chiar fac ceva in acest sens, de a merge bine. Si totul sau aproape totul se rezolva cand discuti, schimbi pareri, incerci sa rezolvi problemele pe care le ai, deci intr-un cuvant lupti mereu pentru acea casnicie.
cred ca la mijloc,pentru tot in viata,este destinul fiecareia!
Comunicarea este esentiala si rabdarea.
Casa de piatra si fericire la toata lumea! Rar mai vezi o casnicie perfecta si fara neintelegeri, poate la cei mai in varsta (parintii nostri sau bunici) … crede ca timpul asta care trece ca viteza luminii ne fac sa fim mai neintelegatori cu cei din jurul nostru si sa le subapreciem dorintele! Si nu mai averm rabdare cu multe lucruri neinsemnate din viata unei familii, de care ar trebui sa tinem cont mereu …
Ai mare dreptate, multi (printre care si o cumnata de a mea) se casatoresc din curiozitate, inocenta, necunoastere, vrand sa scape de traiul de acasa, fara sa se gandeasca prea mult la consecintele viitoare, si unii chiar fac asta de 2-3 ori in viata…..Casa de piatra iti doresc si numai fericire…..