Credem in destin?
Martie 20, 2010 de Alice Nastase Buciuta Conversatii
Uneori imi place sa cred ca suntem altceva decat niste fapturi efemere care se misca in dezordine pe o planeta. Ma gandesc ca fiecare dintre pasii nostri a fost predestinat si ca suntem cu mult mai mult decat niste margele care se rostogolesc aleatoriu.
Imi place sa cred, cateodata, ca suntem, asemeni teoriei lui Platon, jumatati ale aceleiasi fiinte si ca dragostea noastra e mai mult decat o simpla impreunare intre doi oameni care, ca sa nu mai fie singuri, s-au adunat unul cu celalalt in aceeasi casa. Faptul ca in cea mai mare parte a timpului ma simt parte a unui destin stabilit la inaltime ma face sa ma simt mai insemnata decat in clipele in care ma dezic de aura mea. Si ma bucur sa descopar ca destinul a randuit in locul meu intalnirile cele mai insemnate ale vietii, ca soarta mi-a indrumat pasii pe drumuri pe care, altfel, mintea mea n-ar fi stiut sa ma duca.
Sunt convinsa ca toate lucrurile care m-au durut in trecut au o noima si, privite ca amanunte ale ordinii universale, capata alta valoare. Privesc inspre trecut si inteleg azi lucruri care, atunci cand s-au petrecut, m-au facut sa intreb, cu disperare in glas, “de ce eu?!”. Mi-e ciuda ca nu am intalnit mai demult oamenii pe care ii iubesc astazi, insa daca ma vad si ma accept ca parte a unui destin, ma linistesc spunandu-mi ca pentru fiecare intalnire, pentru fiecare iubire exista un timp potrivit. Ca daca ne-am fi intalnit in alt context decat cel in care a cazut fulgerul dragostei peste noi, poate ca am fi irosit marea noastra sansa, nefiind pregatiti unul pentru celalalt.
Dar am si momente in care ma indoiesc de destin. In care imi spun ca viata e pe apucate si ca cei care au tupeu si intind primii mana primesc mai mult decat aceia care stau, timizi si politicosi, deoparte. Si, osciland intre a crede si a nu crede in destin, imi trece viata, pe un traseu pe care nu l-am ales eu. Drumul ma duce el singur, iar eu ma supun si multumesc, in fiecare zi, pentru minunile care mi-au fost date, si pentru suferintele care ma fac sa inteleg mai mult si sa fiu azi mai buna decat ieri.
fiecare are destinul sau pe care il ajuta sa creasca sau sa se risipeasca in neant
da, cred in destin!
credem in destin, pt ca orice ai face , ceea ce iti e dat sa se intample se intampla
Nimic nu este intamplator.
cineva acolo sus ne iubeste si are grija de noi!
fiecare dintre noi are un drum al lui. unii dse mai abat de la el
Destinul sau intamplarea iti deschide un drum la care nu ai visat si noi spunem ca am avut noroc sa alegem drumul cel bun.
Cred ca fiecare om are un destin al sau!
Ce e scris, in frunte ti-e pus, asa imi spunea bunica mereu!
Cred fff mult in destin, cred in Dumnezeu, si zic ca ce ti-e scris ti se intampla….
sincer da cred in destin
intotdeauna m-am multumit cu ce mi-a dat Dumnezeu…toate sunt de la El!
Eu cred ca nimic nu e intamplator pe acest pamant !
da si eu cred in destin. cred ca atunci cand ti-e dat sa ti se intample ceva, bun sau rau, se va intampla…poate putin ajutor trebuie sa dai si tu…dr tocmai ca acel ceva trebuie sa se intample face ca tu sa faci si demersurile necesare, infaptuirii acelui lucru.
Toate la timpul lor…
In viata intalnim destule obstacole, trebuie sa le trecem cu bine sa nu asteptam sa ne impinga destinul de la spate.
Viata e o lupta continua.
Fiecare are rolul lui pe acest pamant.
Viaţa noastră este plină de evenimente sincronistice, care ne fac să ne întrebăm: dacă sunt doar simple întâmplări sau sunt semne ale destinul…
O parte din aceste evenimente le provocăm în mod deliberat şi constient: sunt alegerile pe care le facem de-a lungul vieţii, slujba pe care o alegem, partenerul pe care îl dorim, casa pe care o cumpărăm… însă de multe ori viaţa noastă este atinsă de hazard, când cinevă ne oferă o sansă nesperată şi ne deschide uşa către o viaţă la care nici nu am visat…
Eu cred in destin…intotdeauna am fost de conceptia ca ce-i al tau e pus deoparte. Si pana in prezent mi s-au intamplat doar lucruri minunate.
fiecare are un rost pe acest pamant…
ce ti-e scris in frunte ti-e pus!
Oricat te-ai opune trebuie sa-ti urmezi destinul
Eu cred ca fiecare are destinul sau, pe care il poate influienta intr-o foarte mica masura. Totul este ” scris in stele”. Am avut multe exemple in viata, ca sa-mi dau seama de acest lucru.
cred in destin, daca asa e scris pasii ma duc intr-acolo
Cred in destin insa acesta poate fi influentat, nu trebuie sa asteptam sa se intample totul de la sine.
fiecare are menirea lui pe acest pamanrt!
Si eu cred in destin, exista undeva acolo sus, ceva pentru fiecare.Dar,nu ne putem lasa la voia intamplarii, zicand ca asa a fost sa fie.
Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus….hmm, da, cred in destin…ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla oricum…cu, sau fara voia mea…
Cred in destin si sunt sigura ca daca mi se intampla ceva in viata, un lucru bun sau rau…asa mi-a fost scris sa fie…
fiecare are ceva pus deoparte
Cred ca oamenilor buni li se intampla lucruri bune si ar fi bine sa se bucure de orice lucru bun, oricat de neinsemnat ar parea… si simplul fapt ca suntem sanatosi este mana destinului…
Directia in viata ti-o alegi singur,daca e gresita nu e mana destinului,e alegerea ta.
Trebuie sa fim constienti ca suntem predispusi greselilor.
Emili, Diana, dar ce este greşeala?… poate ceea ce ni se pare acum greşit, peste un timp se dovedeşte că aşa a fost cel mai bine…
eu cred in destin si mai cred ca undeva acolo sus tuturor ne e scris cate ceva si indiferent ce am face si ce ne-am dori ce ne e pus deoparte aia se va intampla cu noi
Calea vietii e predestinata. Micile intamplari fac doar sa ne abatem putin din drumul pe care il avem de parcurs.
cred in destin
cred in destin…poti sa faci orice…cand e sa se intample ceva, se intampla
Exista un destin pentru fiecare.Dar de cele mai multe ori, ti-l faci singur.Daca faci un lucru gresit de care mai tarziu i-ti pare rau, nu poti spune mereu ca este mana destinului.De aceea este bine sa ne gandim bine inainte de a lua o hotarare majora, pentru a nu regreta mai tarziu.
Cred in destin, in acel traseu de la care nu te poti abate, traseu conturat inca din pantecul mamei.
Şi simplul fapt că ai ajuns în pântecul mamei este o dovadă a existenţei atotputernicului Destin!