Lucrurile mici
Am inteles ca marile povesti de dragoste au in ele nenumarate ingrediente minuscule care, daca nu s-ar potrivi, ar face dragostea sa decada in curand. Si m-am bucurat constatand ca iubirea mea cea mare e compusa din nenumarate lucruri marunte, care se armonizeaza in nuante delicate si pline de farmec.
Am impartit candva aceeasi casa si aceeasi viata cu un barbat care dadea televizorul mereu pe canalele de stiri, iar mie mi se facuse lehamite de-atatea accidente si violuri cate-mi treceau pe sub ochi in fiecare zi. As fi dat pe-un emtivi, pe-un hasbeo, dar nu aveam loc, fiindca televizoarele racneau la stiri in disperare. Am stat candva langa un barbat care asculta Toto Cutugno sau Richi e Poveri pana mi se facea rau, si care nu-mi ingaduia sa pun niciun hit din Peter Gabriel care, in opinia lui, avea vocea gajaita. El bea vin alb, iar eu beam vin rosu. Lui ii placea sa facem gratar in curte, eu voiam sa iesim la restaurant. Si, intr-un final, am constatat ca degeaba avem aceleasi opinii despre lume si viata daca nu ne prieste mancarea in doi, daca el vrea sa adoarma cu televizorul pornit si eu am nevoie de intuneric absolut ca sa ma apar de cosmaruri, daca el sare din somn ca ars, iar eu vreau micul dejun la pat, daca el crede ca e mai bine sa plecam in concediu cu avionul, in timp ce mie-mi place sa mergem cu masina.
Ma bucur azi ca eu si barbatul pe care il iubesc ascultam acelasi fel de muzica. Sunt fericita ca descoperim ca ne sunt dragi aceiasi cantareti, ca ne plac aceleasi ritmuri si ca ne emotioneaza aceleasi armonii. Mi-e drag ca ne uitam la aceleasi filme si ca reactionam la fel la scenele cheie. Ca citim si scriem aceleasi carti. Ca intelegem lumea la fel si ca o vedem cu ochi asemanatori. Pentru ca, intre timp, m-am prins ca lucrurile mici fac o dragoste mare, ca fara grija pentru amanunte se pot darama marile constructii, ca degeaba privim spre orizonturi daca unul se uita spre nord si altul mai la vale…
Comentarii
98 Comentarii la “Lucrurile mici”Spune-ti parerea
-
-
Invitati speciali
-
Lucrurile mici ma fac fericita si imi fac viata mai frumoasa…un zambet, o floare, este de ajuns…
SA IUBESTI E MINUNAT…SA FII IUBIT E EXTRAORDINAR
E greu e sa te prefaci ca ai o relatie functionala, cand de fapt ea a murit demult.
de mult timp am ajuns la concluzia ca pentru o femeie lucrurile “mici” aparent neimportante pentru barbati sunt defapt cele mia importante si fac o relatie sa mearga,o floare,un film,o plimbare,o cina romantica….
Lucrurile mici sunt importante.
intotdeauna lucrurile mici ne fac sa ne simtim fff bine…
Si iubirea mea e compusa din lucruri mici…micile gesturi, micile vorbe care par nesemnificative pt unii sunt asa de pretioase
Oare exista comuniuni perfecte, acele inlantuiri de ganduri care se imbina perfect si fac un tot unitar?
eu sunt de parere ca exista.
Iubirea adevarata e minunata.
Imi doresc foarte mult sa cunosc si eu aceasta iubire.
Pic cu pic se face mare. Lucrurile mici sunt cele ce completeaza intregul.
A fi simplii este cheia fericirii.sa nu uitam ca suntem diferiti si nu este un pacat sa nu avem gusturi comune.Insa de valori precum Sinceritate sau Respect trebuie sa dam cu totii dovada.Este adevarat ca, uneori, e greu sa traim o viata alaturi d persoane mult prea diferite fata d noi, dar diferenta ajuta la completare, nu?
cei drept insa, tindem mult mai mult sa fim atrasi d persoane asemanatoare noua!
viata le oranduieste pe toate in asa fel incat fiecare sa intalneasca pe cineva cu care sa formeze o perche potrivita sa aiba multe in comun
viata e alcatuita din lucruri mici, marunte care formeaza un tot…deci pana la urma conteaza
increderea e cea mai importanta intr-o relatie, restul vin de la sine
ai dreptate tot ce conteaza este sa ne iubim si sa ne acceptam asa cum suntem totii avem cateva mici defecte
concluzia : cine a spus ca extremele se atrag, nu a stiut ce vorbeste
)
uf…greu sa nimeresti exact ingredientele care trebuie…le alegi pe cele mari, si zici ca restul…poate nu sunt importante, le gasesti pe drum…la un moment dat vezi ca fara detalii, nu e decat o aglomerare de lucruri..
Conteaza mult lucrurile mici dar totul se rezolva daca este intelegere.
Ai mare dreptate.Toate acele lucruri marunte formeaza un coktail…
Dragostea se-mparte in doi…mereu.
Adevarul e ca fericirea sta in lucrurile mici facute pas cu pas , satisfactiile sunt mult mai mari si pretuim mai mult decat dac-am avea totul de-a gata.
Cred ca lucrurile cladite cu dragoste si respect fac diferenta.
buturuga mica rastoarna carul mare de cele mai multe ori
frumos ,ai dreptate
Lucrurile mici sunt cu siguranta cele care ne fac viata mai frumoasa. Sunt fericita ca am langa mine un suflet drag, ca pot sa plang impreuna cu el, ca ne putem bucura impreuna de aceleasi lucruri, ca suntem mereu unul de celalalt atat la bine, cat si la greu…
Ma bucur ca in sfarsit v-ati gasit sufletul pereche.
Eu sunt de parere ca, acolo unde respectul isi are locul cuvenit, fericirea poate sa apara din lucrurile mici. Ne putem bucura de astfel de lucruri (materiale sau spirituale) si putem da vietii un farmec aparte. O viata simpla poate fi mult mai benefica si mai sanatoasa decat o viata complicata.
important e sa ne acceptam unii pe altii si nu sa ne impiedicam in defecte..din contra sa ne completam si akolo unde unul nu poate mai mult sa ajutam.
felicitari!! lucrurile mici fac viata mai frumoasa!!
Cand l-am cunoscut pe sotul meu mi-am dat seama ca e jumatatea care imi lipsea.
si noi, eu si sotul suntem la poluri opuse. dar ne completam! nu degeaba se spune ca polii opusi se atrag!
ai dreptate foarte corect ce spui
Nu stiu in ce masura conteaza lucrurile mici..poate conteaza, dar nu cred ca in asa mare masura, depinde de la caz la caz..ex:
eu – Pacientul Englez, el-Arma mortala 1,2,3,..x, y, z;
eu-Peter Gabriel (ca tot zicea Alice de vocea lui “gajaita”:)) ), el: Parazitii ;
eu-la mare pe un sezlong, el:bungee jumping ;
eu- la Contantin Tanase, el :fotbal cu baietii,etc.
Si totusi el este barbatul din viata mea.Compenseaza prin alte lucruri: ma respecta, ma ajuta cand am nevoie, stie ceea ce vreau sa zic uneori inainte sa o spun cu voce tare,cand puna mana pe tel sa il sun, tocmai ma suna el, etc.Uite ca la noi amanuntele mai putin au contat.
pana la urma s-ar putea ca tocmai lucrurile mici sa conteze
Ai dreptate in tot ce spui.
Nici nu mai stiu ce sa cred…eu sunt cu cineva care este la polul opus fata de mine. Probabil ca imi placea sa cred teoria aceea cum ca extremele se atrag. Nu pot spune nici ca nu avem puncte comune. La noi este exact invers, daca la lucrurile marunte ne potrivim, e mai greu cu deciziile de viata si stilul de a privi viata.
Ne plac acelasi gen de filme, aceeasi muzica, ne plac acelasi gen de restaurate, vream sa iesim relativ in aceleasi locuri, dar temperamentele sunt complet diferite. Si relatia asta incepe sa imi semene cu un puzzle in care multe piese se potrivesc, dar parca e una pe care niciodata nu o gasesc.
Si ma doare…doare groaznic sa vezi cum iubirea se naruie incetu incet. E oribil sa iti dai seama ca omul pe care il vedeai perfect pt tine…de fapt, nu e.
Are mare dreptate Alice Nastase, ador oamenii care se iubesc pana imbatranesc, si nu se cearta, sunt calmi, sunt si frati, iubiti, prieteni care stiu sa aprecieze fiecare lucru marunt la maxim si merg amandoi pe acelasi drum in viata.
Alaturi de iubitul meu am realizat si eu ce este iubirea adevarata pentru ca impreuna stim sa apreciem fiecare clipa petrecuta impreuna si ne intelegem excelent.
aceasta e iubirea adevarata.
Cred ca important este sa sa-ti gasesti jumatatea, restul problemelor se rezolva de la sine! Daca iubesti si esti iubit totul ti se pare mai usor, gasesti rezolvare la orice problema si vei vedea jumatatea plina a paharului. Viata este frumoasa si merita traita! Sa fiti iubiti!
Asa e Alice daca intre doi oameni care se iubesc nu exista placeri comune ,aceleasi lucruri care sa-i faca fericiti mai devreme sau mai tarziu se va instala o tristete care-i va indeparta pe cei doi unul de altul.Imi aduc aminte de cineva care mi-a spus ca mie o sa-mi dauneze atatea carti citite,tot ce stiu despre arta,despre cultura ,atatea expozitii ,ca am sa raman singura pentru ca avand atata cultura ,barbatii se simt inferiori si nu-si doresc sa fie dominati de o femeie nici macar cu puterea mintii,ca barbatilor nu-le place sa se simta slabi in fata mea.Cum eu nu pot sa ma prefac proasta de dragul nimanui,cum nu suport sa tarasc dupa mine barbatii prin sali de expozitii sau prin librarii cand ei viseaza sa fie intr-un alt loc ,prefer sa astept persoana aceea care sa se poata bucura cu tot sufletul de lucrurile care-mi plac,sa simtim la fel,sa ne placa aceleasi lucruri sa visam la aceleasi locuri sa spunem in acelasi timp :”Azi mergem la lansarea cartii lui Alice!
aveti mare dreptate. dar uneori este greu sa gasesti omul cu care sa impartasesti dorinte, vise
Sunt de 9 ani intr-o relatie in care armonia in lucrurile mici e minima…chiar si dupa atatia ani…dar am mizat intotdeauna pe libertatea pe care esti dator sa i-o acorzi celuilalt atunci cand il admiri, respecti iubesti…fireste, e mai usor sa iubesti un om care iti seamana, dupa cum e mai usor sa ajungi sa te iubesti pe tine decat pe un altul, sa te bucure trasaturile tale descoperite in el, gusturile tale reflectate in oglinda…insa merita, macar o data in viata, macar pe toata durata scurtei noastre vieti pamantesti, facuta experienta iubirii alteritatii, a diferentelor, a actului veritabil de iubire a Celuilalt…mie aceasta experienta inca nu mi-a reusit total, dar asa imperfecta cum e, o prefer uneia care mi-ar trezi prea puternice accente narcisiste…da, cred ca e mai important sa mergeti in acelasi loc, chiar daca drumul va va desparti pe alocuri, decat sa va plimbati strans imbratisati o bucatica de drum, pentru ca apoi sa mearga fiecare spre visul lui…sunt foarte importante lucrurile mici in economia cotidianului, dureros de foarte importante…dar daca poti trece peste durerea de o clipa, vei descoperi ca doar lucrurile “mari” conteaza, a te putea descoperi la finalul zilei, anului, vietii in Adevarul celuilalt. Atat.
Alice, inutil să mai spun că ai dreptate şi că realitatea este exact aşa cum ne-o arăţi şi nouă.
Superb articol!
Spre fericirea mea imi impart viata cu o persoana care mi se aseamana, atat in privinta caracterului cat si a anumitor trasaturi fizice.
E minunat sa imparti aceleasi ganduri cu jumatatea ta, sa aveti aceleasi dorinta si aceleasi vise.
Desi unii ar spune ca e plictisitor, eu consider ca e iubire adevarata!
Consider ca lucrurile mici au mai putina importanta, atata timp cat relatia este puternica si omogen in ceea ce priveste lucrurile “mari” (valori comune si hotarari majore comune).
Un cuplu in care respectul primeaza, sotii nu se jignesc niciodata, nici macar cu privirea sau tacerea. In orice moment, prioritatea numarul unu este sotul sau sotia. Daca sotia e trista, sotul lasa balta orice pana gaseste motivul si solutia. Si cea mai mica indoiala sau problema este discutata calm, metodic si cu cap, si rezolvata imediat ce apare (chiar daca concluzia este “suntem de acord ca nu suntem de acord”). Fiecare isi spune parerea, solutille sunt cautate impreuna si toate hotararile se iau impreuna, dupa analiza detailiata a riscurilor, avantajelor si dezavantajelor. Suna un pic cam ca in afaceri, dar eu cred ca o casnicie fericita si fara frustrari ulterioare se bazeaza pe gandire multa si lipsa de impulsivitate. Aici adaug lipsa de secrete intre soti si comunicare continua.
Asta este reteta succesului din casnicia mea din ultimii 7 ani, dupa o casnicie esuata in 4 ani, in care ceea ce am descris mai sus se intampla exact pe dos.
Eu si sotul meu suntem ca unul, desi in lucrurile mici avem preferinte diferite. Dar ne respectam reciproc aceste preferinte si fiecare din noi are rezervat timp individual pentru propriul hobby.
Multa fericire tuturor!
Mariana
Felicitari, Mariana! Sa fiti fericiti! Este minunata relatia voastra si rar intalnita!
Asta este secretul! sa gasesti omul cu care poti impartasii aceleasi bucurii , este fantastic , din pacate multi nu au sansa sa intalneasca persoana cu care sa poata visa la fel . Ma bucur pentru tine Alis esti un om care merita sa intalneasca o asfel de iubire . Pastreaz-o cat mai mult si incearca sa o ocrotesti merita .
Cu drag a voastra Mag
lucurile mici sunt cele care conteaza si care ne fac viata frumoasa. orice gest, cat de mic , face cat o mie de cuvinte.
Pentru a te simpti complect intr-un cuplu trebuie sa dai dovada de intelepciune,rabdare si dorinta de a face ca viata sa fie plina de toate ingredientele placute”comestibile”si asa nu ne vom simpti intoxicati..Sa gindim ce se intimpla atunci cind unul priveste soarele si celalalt doar norii,cind unul simpte dorinta de a zbura spre stele iar celalalt traeste cu teama de a nu-si fringe aripile???Este de vina “destinul”pe care n-ul facem noi….ne este dat!
și apropos de gesturi simple și frumoase: am citit cu ceva vreme în urmă o istorioară în care o doamnă, povestea cum prinsă fiind în rezolvarea unor hârtii amânate prea multă vreme și obosită fiind, i-a cerut soțului să îi aducă o mandarină. Doamna respectivă, văzând că soțul întârzie a fost cuprinsă de enervare: Cum nici măcar o mandarină nu îmi poate aduce?
dar a avut parte de ceva mai mult decât se aștepta, fiindcă în fața ochilor, avea într-un bol de cristal, mandarina desfăcută feliuțe, un album foto deschis la o pagină cu o mandarină și un haiku despre mandarină….
în concluzie, toată tensiunea și enervarea au dispărut într-o clipă în fața acelei declarații tăcute de dragoste…
no comment
lucrurile mici reprezintă măsura lucrurilor mari și importante iar oamenii cu suflet mare înnobilează lucrurile și gesturile și le conferă măreție…..
așa e și în dragoste, se compune din lucrurile și gesturile mărunte pe care le facem zilnic.
cât de mult înseamnă un gest simplu? de exemplu: într-o o zi în care ai alergat (după ce ai terminat programul extenuant de la serviciu) să iei copilul de la cămin, să dai o fuga prin piață, să încropești la urgență o cină sănătoasă…..să te încurci în plata facturilor și a cursurilor pe care le urmează copii…. să vină el, bărbatul de lângă tine, și să îți spună: -lasă ca spăl eu vasele!-
nu vi se pare asta un alt fel de declarație de dragoste?
nu știu câte femei pot spune că au parte de acest haiku in viața lor…
banal nu-i așa?
Nu, nu e deloc banal…e un alt fel de declaratie de dragoste…care de cele mai multe ori, cel putin pt mine, are mai multa valoare decat un trandafir rosu si un “Te iubesc”(desi primesc des si asta).
Sunt fericita sa pot spune ca am parte de asta in viata mea…si de mult mai multe…Si, da, lucrurile mici chiar sunt importante. Poate chiar prea importante uneori…
Sambata aceasta vorbeam cu socrii mei de faptul ca suntem bombardati de atatea informatii, incat nu mai avem timp sa le filtram si sa facem o selectie. In fiecare an au inceput sa vina si la noi mari cantareti, dar putini se mai pregatesc pentru un anumit concert. Ei isi aminteau ca prin anii 50 a venit in Romania Yma Sumac si parintii lor si-au pregatit pentru concert hainele cele mai frumoase si concertul a fost un subiect de discutie cel putin cativa ani. Acum nu mai apucam sa ne bucuram de un concert sau de un spectacol decat maxim o saptamana, dupa uitam si nu ne mai aducem probabil niciodata aminte. Dar ce e trist est ca nu ne mai bucuram de lucrurile mici, de un buchet de flori, de exemplu, il uitam imediat dupa ce florile s-au ofilit.
spunea cineva ca desi extremele se atrag, sansele de supravietuire in timp sunt mici;
da, e adevarat, un cuplu in care partenerii sunt prieteni/ au acelesi principii/ comunica autentic/ merg pe acelasi drum si traiesc experienta intimitatii (deci nu doar cunoasterea sexuala ) are sanse sa devina un cuplu de “cursa lunga”;
as mai adauga importanta intelepciunii, a umorului, a capacitatii de a gestiona nimicurile zilnice (uneori atat de apasatoare) si stropul de mister unul fata de altul datorat schimbarii fiecaruia din noi;
eh, se mai zice ca fiecare relatie are un ‘timp”, o “durata”; pentru ca pana la urma , nimeni nu ne garanteza nimic; deci, de ce sa nu ne bucuram atunci cand relatia pe care o traim ne implineste ? si de ce sa ramanem agatati in relatii toxice, cand sunt atatia oameni frumosi pe lumea asta?
Usor de spus… dar e atat de greu s ate desprinzi de o relatie toxica… teribil de greu…
Buna de tot asta cu relatia toxica.
Trista, dar buna. 
Doc
Stimate Doc
candva am privit in propria ograda; apoi am inceput sa ma uit si la altii, asa ca intr-un exercitiu al “caprei veciunului”
; drept e, unii isi fac un scop chinuindu-i pe cei de langa; apoi merg smerit la cimitir si zic “bodaproste” 
multi oameni,prinsi in acest tip de relatii halucinante/ distructive si aparent de neexplicat; unii chiar sarbatoreau nunta de argint, diamant, etc facand din asta un titlu de glorie : ” iote asa, am stat io langa el/ ea 101 ani si i-am mancat neuronii,, sinapsele iar el/ ea n-a zis nici mac”
am asa un talent sa deviez de la subiect
acu’ ca-s mare si tare ,zic ca putem sa alegem; doar ca e pacat sa ne pierdem timpul ce nimeni nu ni-l mai da inapoi..
spuneati undeva ca daca avem incredere in Dumnezeu si El va avea la randu-i si isi va intoarce fata spre noi; extind putin ideea si zic : daca avem incredere in noi si in El, lucrurile cu siguranta se cern frumos ptr fiecare
Stimabil lotus,
Unii cresc in ritm accelerat, precum painea.
Am fot in relatii halucinante, dar nu suficient de halucinante incat sa ma pierd cu firea. Tine de fiecare. Candva s-a deschis cerul… si atunci am aparut eu. Imi place sa cred asta.
Pace,
Doc
Stimate Doc,
cu siguranta, oricare va fi sa fie drumul dvs, il veti parcurge intelept/ invatand si bucurandu-va de macii ce cresc pe margine
spun asta ptr ca dvs credeti
Daca as fi marinar, v-as spune sa aveti “vant bun in panze” si oameni de nadeje langa
Stimabil lotus,
Sunt suficient de tanar incat sa spun ca mai am trei sferturi de viata.
Cred ca atunci cand iti pui femeia in centrul universului tau, traiesti mult. De ce? Pentru ca doar femeia poate naste si doar ea te poate face sa renasti. Iar si iar…
Dumnezeu ma iubeste. Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel, dar pe mine altfel. Am dreptul sa cred asta.
Pace,
Doc
Maria, acum mi-e usor s-o spun ptr ca am mai crescut
candva, in tineretile mele (hi,hi) am trait si eu o astfel de relatie toxica/ distructiva si aducatoare de urat;
acum stiu sa-ti spun ca solutia (cea care la mine a functionat) este simpla tare:
- cand am inceput sa ma iubesc pe mine, am realizat ca totul a fost o iluzie construita, in care ma incapatanam sa cred prosteste;
- cand am inceput sa privesc in mine, in toate ungherele, am constientizat ca nu este ceea ce-mi trebuie, ca persoana lui era marunta/ egoista/ lipsita de orizonturi; si am plecat si bine am facut
– am facut pace cu mine, cu vulnerabilitatile mele (le-am acceptat) dar si cu bunele mele;
Stiu acum sa-ti spun ca privind in urma, o fac fara manie (m-am impacat cu trecutul meu) si adesori imi zic : mai da tampa mai eram, ce bine ca am mai crescut
P.S. Acest exercitiu il fac cam in fiecare an, cand e ziua mea de nastere; e ca un soi de “inventar”
Multumesc pentru sfat. Sper sa pot spune si eu ca tine intr-o zi “tampa mai eram daca nu ieseam din acea relatie toxica”. insa pana atunci trebuie sa lupt cu aceasta relatie toxica, otravitoare chiar…
Se apropie ziua ta, Lotus? Nu de alta dar ar fi dragut sa ne intalnim si sa mai comentam la subiect. Simt ca as adauga si eu “inventarul” meu
).
Buna Moi draga si inteleapta
ziua mea de nastere a fost, dar “inventarul” se poate face oricand mai ales daca esti la masa cu oameni buni