Sa fii cel mai bun
Le spun copiilor mei sa incerce sa fie cei mai buni. Sa nu isi bata joc de nimic si sa incerce sa faca tot ceea ce fac cat mai bine le sta lor in puteri. Sa nu fie superficiali si grabiti.
Pentru ca eu stiu cat de insemnata e performanta in viata unui om, cat de important e sa fii bun in ceea ce faci. Eu am simtit asupra propriului destin rasturnarile pe care le aduce cu sine sarguinta. Eu stiu cat de mult s-a schimbat viata mea de fata saraca din provincie, numai si numai pentru ca eu am reusit sa fiu mai serioasa decat altii, mai atenta decat multi din jurul meu, mai preocupata sa iasa totul bine.
Am inteles la timp importanta performantei intr-o viata de om si am urmat un drum din care am alungat dreptul la trandaveala, apucatura de a fusari. Si nu spun ca am vreun merit special in afara de acela de a fi priceput la timp ca nu am alta sansa sa fiu fericita decat muncind, mult si temeinic.
Insa lumea e plina de oameni care fac totul la misto. Care traiesc dupa un principiu pe care l-am invatat in anii comunismului si n-am reusit sa-l eradicam nici la atatia ani de la Revolutie: timpul trece, leafa merge. Ii vad peste tot si ma minunez de seninatatea cu care trec nu atat prin vietile noastre, ci prin propriile lor existente. Mi-e ciuda de felul in care, daca tot consuma un timp, macar nu il consuma cu folos. Pentru ca zadarnicia cuprinsa in gesturile neduse pana la capat ma indurereaza. Pentru ca imi pare rau chiar si de risipirile necunoscutilor, cu atat mai mult de ale mele.Pentru ca eu stiu ca viata e prea scurta ca sa o traiesti fara macar sa incerci sa fii cel mai bun, in orice moment al existentei te-ai afla.
Eu consider ca trebuie sa fii cel mai bun, pentru ca doar cei mai buni lasa cu adevarat ceva in urma lor pentru folosul omenirii. Trebuie sa fii competitiv cu toti dar fara intentie. Trebuie sa ceri ajutor cand ai nevoie, sa recunosti fara rusine ce nu sti, pentru ca ce se poate afla oricine poate invata, dar greu este sa intelegi, sa creezi, sa deduci si scopul sa fie mereu in folosul omenirii. Mereu sa continui ce a lasat ultimul, nu sa copiezi, daca vrei sa faci nu un oarecare folos omenirii, ci unul necesar. Daca vrei sa fii cel mai bun. Dar toate fara nici o intentie de a arata ce poti, ci doar pentru a ajuta. Toti trebuie sa fim uniti, atat de uniti incat ar trebui sa nu mai existe “capi” ca presedinti sau lideri religiosi. In rest… Totul este in capul nostru si gandirile difera in timp si spatiu, sunt schimbatoare, azi esti mai motivat, maine mai putin. Nu ar trebui, nu ar trebui sa gandim nestatornic. Imi pare rau daca am jignit pe cineva, fiecare om e bun si iubit, fiecare, fiecare are cel putin un scop, sa nu se insele nimeni de asta. Numai bine va doresc !
daca pui suflet in tot ceea ce faci ,vei fi bun in toate
Eu imi doresc sa fiu cel mai bun pentru mine, pentru sotia mea si pentur copilul meu. Sa fii celebru, bun in tot ceea ce faci iti atrage fara indoiala ura si tot felul de piedici.
pledez pentru un copil normal, sa ceri unui copil sa fie the best e deja prea mult. sa fim naturali si sa lasam natura sa-si urmeze firescul
Acelasi lucru ii spun si eu fiicei mele, dar ea e constiicioasa si stie ce are de facut.
Viata e scurta si trebuie sa o faci frumoasa,pentru asta trebuie sa fi cel mai bun in tot ce faci.
asa m-a invatat si mama: ca sunt cea mai buna…si am luptat intotdeuna sa fiu cea mai buna…poate uneori am reusit, alteori nu…dar macar am convingerea ca sunt
Incercam sa fim cei mai buni, insa dezamagirea e si mare atunci cand apare altcineva in peisaj care exceleaza tocmai la ceea ce EU eram THE BEST…
Mi-a placut sa fiu cea mai buna la scoala, mi-a placut competitia .
Imi doresc f mult ca fiica mea sa reuseasca in viata, sa fie in primul rand EA multumita si apoi EU.
Sa fii cel mai bun …esti cel mi bun…si atunci chiar devii cel mai bun
Orice parinte isi doreste ca copilasii lui sa fie cei mai buni in ceea ce fac…. si eu imi doresc acest lucru.
Avand in vedere ca am facut sport de performanta si mereu incercand sa fiu printre cei mai buni, am muncit mult, iar in final am reusit acest lucru.
Mi-ar placea mult ca si copilul meu sa faca acelasi lucru, pentru ca daca nu muncesti, nu iti va oferi nimeni pe tava nimic.
Fii bun in tot ce faci.
Dar alege un singur lucru. Pentru ca nu poti fii bun in toate lucrurile pe care le faci.
Sunt oarecum de acord cu subiectul. Da, si eu imi doresc ca copii mei sa fie cei mai buni. Dar nu ii fortez sa fie cei mai buni in 10 domenii. Am cunoscut pe cineva care avea o fetita in clasa a II-a. Facea dupa scoala cursuri de franceza (engleza o facea la scoala), pian, inot, dans.
Fetita mea are 5 ani si jumatate. Nu o voi chinui asa. Daca o voi vedea ca are talent la ceva, atunci o voi incuraja sa faca acel lucru. Daca imi va cere sa faca ceva, atunci o voi ajuta. Dar nu o voi obliga sa faca 10 lucruri care nu or sa ii placa doar pentru ca asa vreau eu. Vreau ca copilul meu sa copilareasca.
toti vrem sa fim cei mai buni, insa putini reusesc!
viata de sportiv m-a invatat si m-a format in asa fel incat de mic de cand m-am apucat de fotbal pentru mine locul 2 nu exista,in orice as face nu doar in sport si cred eu ca este un lucru bun deoarece daca visezi sus de tot ajungi la un nivel inalt daca visezi sa faci ceva mic e posibil sa-ti iasa mai putin decat ti-ai propus
Sa fii bun cu cei din jur, sa fi bun in meseria ta oricare ar fi ea ,asa reusesti in viata.
as vrea cam tot timpul sa fiu cea mai buna, dar niciodata nu reusesc
Foarte bun articolul! Felicitari!
Daca treaba e facuta asa cum trebuie atunci e bine insa romanul e facut sa fie un pic mai smecher, sa rezolve totul cu usurinta si sa scape de treaba pe care o are de facut mai repede si mai usor. Asta e in natura noastra pentru ca suntem un popor inventiv si nu neaparat inventam numai lucruri bune insa suntem inventivi sa ne facem viata mai usoara poate si pentru ca traiul este cam greu
este foarte greu sa fi cel mai bun,dar tot timpul trebuie sa cauti sa fi cel mai bun chiar daca nu reusesti vreodata.
Si e atat de dureros cand tu, care ai munit atat timp sa te realizezi, esti dat la o parte de unii care au trecut prin scoala ca gasca prin apa, dar au relatii…si ajung sus…
de ce trebuie sa invatm copii sa fie buni?
eu consider ca sunt momente in viata in care trebuie sa fie si rai ca sa reuseasca
Poti fi bun in orice domeniu.Trebuie sa-ti placa ce faci.
Interesant articolul. De invatat din comentarii..
Vreau si eu sa va intreb pe voi, dragele mele, daca stiti un curs bun de invatat limba engleza, audio, pentru pronuntie corecta. Asta ca sa fii mai bun Si la fel si pentru limba franceza.
Alice eu ma regasesc in vorbele tale,tatal meu a fost si este cel mai corect si cinstit om,mereu am vrut ca el sa fie mandru de mine,am vrut sa fiu ca el,nu cred ca reusesc sa fiu cea mai buna dar incerc din rasputeri ,fac tot ce depinde de mine sa fiu .
SI nu uitati … ” vrem pace si dreptate , iubire si libertate ”
Trebuie sa fii bun , da spunea cineva k dak esti bun lumea te ia de PROST , da in general nu trebuie sa ne intereseze gura lumii ,, si sa incercam sa fim buni cu toti sa ajutam si sa ne iubim . Multumesc mult
Ai dreptate. Asa ar trebui ,, si sa incercam sa fim buni cu toti sa ajutam si sa ne iubim . Numai ca lumea noastra de-acum este avida de “urcus” usor, cu mai putina munca, si-atunci trebuie sa dea ceva in schimb: birfa, minciuna, invidie, lenevie, sex. Fiecare da dupa cerere/oferta. Fara educatie. Dar roata se-nvirte, de cind lumea. Nici nu stii ce reactie sa ai cind auzi ca cineva care ti-a facut cite un rau nemeritat, doar sa-i fie lui bine, sau dintr-o mare frustrare, are necazuri. Poate Cel de Sus vede si hotaraste.
E vineri seara tarziu ,o saptamana lunga , grea ,ochii abia mijesc de oboseala ,probleme ce se acutizeaza , in familie ,la serviciu desi” batem din aripi” zi de zi ,”zborul” nu e suficent de rectiliniu ,sincopele vin din prea mare straduinta.Sunt placut impresionata de discutiile raportate la articolul
de mai sus.Surad usor si realizez ca suntem deziluzionati ca ierarhia valorilor este cu susul in jos ,ca suntem .parca de ” moda veche” , poate prea perfectionisti,prea meticulosi ,principiali si consecventi.Nu se prea mai poarta valorile reale , ci “chiciurle ” si mastile in acest carnaval de criza.Constat ,asa cum spuneam ca mai exista oameni ce gandesc in context ,spirituali si cu un usor umor ” haz de necaz” ce abia asteapta un subiect de discutie provocator pentru a-si etala talentul nativ romanesc pentru introspectii psihologice.Sincer , mi-a prins bine lecturarea articolului si a discutiilor purtate pe avest site.In sfarsit am citit pareri pertinente , cu consistenta.Fiti mandri si nu uitati sa si traiti frumos in timpul ” zborului” zilnic si sa ramaneti verticali.Merita!Noaprte buna.
Buna seara! Superb articol, va multumesc foarte mult! FELICITARI!
Oricat am fi de buni tot exista cineva mai bun ca noi , nu cred ca telul trebuie sa fie “sa devin cel mai “, important este sa muncesti cu drag atunci vei simtii si recompensa efortului tau .
In ceea ce ii priveste pe copii cred ca este mai bine sa le descoperim talentele , nu pentru a devenii cei mai buni, ci pentru ai ajuta sa isi gaseasca vocatia astfel drumul lor prin viata o sa fie mai placut .
Din pacate respectul pentru munca bine facuta este greu de gasit pe meleagurile astea tocmai pentru ca multi dintre noi au” capatat slujbe ” pentru care nu aveau nici o chemare .
In ce parte a lumii trebuie sa ne ducem copiii pentru a duce o viata decenta ?
Cu mult drag ,a voastra Mag
Sa fiti buni, sa va descurcati singuri in viata. Asa i-am invatat si eu pe copii mei. Si s-au descurcat destul de bine pina acum, pe propriile picioare. Dar va spun sincer dragele mele, sufar mult cind in conjunctura actuala, ii vad si-i aud de dimineata pina seara tot la munca. Ma doare, pentru toti ai mei. Pentru toti copii mei, la care tin ..ENORM.
- e bine sa fii foarte bun, care presupune sa-l intreaca mereu pe cel mai bun;
- e bine sa fii foarte bun pentru tine, nu pentru ceilalti;
- competitivitatea gresit inteleasa naste conflicte intre oameni, ca-n America, Canada si chiar Germania;
- competitie nu-nseamna sa-l sap si sa-l ingrop pe cel de langa mine oricat de bun ar fi el; cine recurge la asa ceva arata cat de putin competitiv (micut) e in realitate si ca nu poate face fata unei competitii fatise;
- comparatia permanenta cu ceilalti e obositoare, frustranta si lipsita de realism
De ce?
- caci fiecare om e cel mai bun in felul sau, exact cum oamenii sunt unici avand propria sa amprenta (ADN-ul);
- daca luam ca etalon oamenii, atunci nu ne vom depasi in veci vecilor propriile noastre limite si nu vom face pasi prea mari inainte si-n sus;
- etalonul potrivit de bunatate este insusi Christos;
Decat ma intreb: poate fi un om declarat “cel mai bun” cand pt. a atinge aceasta performanta el e fortat sa calce fara mila peste competitie?
Face asa ceva vreodata un om bun cu adevarat? Isi ignora semenii? … eu cred ca nu.
Eu prefer sa fiu un om foarte bun, fara sa ma iau la intrecere cu nimeni ca ooameni. Decat cu mine insami si sa ma raportez permanent la Christos.
Si nu! Nu-mi plac competitiile. Le gasesc absurde, lipsite de umanitate, fiind nascociri ale unei mentalitati infantile, din epoca de piatra, care a razbit pana in zilele noastre si se mentine inca.
Fiecare om e unic.
Fiecare om e “cel mai bun” in felul lui.
Fiecare, mai mult sau mai putin, e castigator in felul lui, dupa stradania lui sincera intr-o anumita directie.
Poate gresesc, poate nu … poate eu sunt cea care ar mai avea nevoie de maturitate …, insa chiar nu cred in notiunea de “cel mai bun”, ci decat in cea de “foarte bun”, care e pasnica.
“Cel mai bun” presupune doze masive de agresivitate, sa te lupti cu ceilalti oameni, sa-i inlaturi, sa-i ignori, sa te incarci cu sentimente negative, care in final contrazic total notiunea de “bun”.
Poate fi un om numit “cel mai bun” in timp ce el poarta in suflet cantitati masive de egoism (de a castiga cu orice pret!), sentimente cu incarcatura negativa si ganduri planificate de a-si elimina adversarul (cu orice pret)?
…
eu cred ca nu!
Si intreaga omenire ar trebui sa mediteze la aceste aspecte si sa-si modifice optica, limbajul, caci “cel mai bun” se dovedeste a nu fi de fapt nici macar “bun”
Eu sunt un om pasnic: militez pentru oameni “foarte buni!” din propria lor constiinta, nu raportati la competitii dezumanizante, care dezonoreaza Omul in esenta lui profunda.
Intru totul de acord, draga mea. Se vede ca esti altfel construita si ca privesti situatiile din jurul tau cu multa intelepciune si simtire.
Daca toti ar fi ca tine, nu ar mai exista mancatorie, nu ar mai exista oameni fara pic de scrupule, ci ar fi numai persoane care si-ar face treaba lor cat mai bine si la timp, fara sa calce pe cadavre ca sa se remarce cu orice pret.
Tu ai inteles ca nu trebuie sa fim lupi, ci oameni.
Te admir si iti doresc ca realitatile spurcate de zi cu zi sa nu te schimbe.
Andrada
Alice, asa-i educ si eu pe copiii mei ,desi in sufletul meu stiu ca n-ar avea nici o sansa in fata celor cu bani .”E ceva putred in Romania’’si eu una nu mai cred ca in tara asta vor mai merge lucrurile bine vreodata.Ma invirt zilnic printre oameni care merg pe principiul”las’ ca merge si-asa’’si cred ca astia o sa traiasca 100 de ani…Poate si originea noastra balcanica…(de ascultat HOLOGRAF -’’sunt un balcanic”)
Hmm!! Nu mi-am pus problema pina acum ca suntem balcanici la modul serios, mai glumeam si eu cu mine. Dar s-ar putea..
Sunt convinsa ca daca-ti faci in permanenta treaba bine, in tot ceea ce faci, odata si-o data, tot va fi cineva acolo SUS caruia-i va fi mila de tine, sau drag. Ca recunoasterea vine si din dragoste, nu numai din mila. Cu toate ca este FOARTE GREU ca sa simti MILA. Iti trebuie niste calitati anume, pe care noi le minimizam. Si sunt mari simtiri.Dar asta este o alta tema, de discutat. Multi vorbesc, putini simt. Numai ca acum, trebuie sa te ajute sanatatea, sa poti duce mental, nu numai trupeste, greul de-a face bine lucrurile bune din viata ta.
- cand am dat admitere la prima facultate, “in mezozoic”:), la avizierul facultatii era o poezioara: ” Cine-i harnic si munceste, iese inginer/ cine-i smecher si chiuleste, iese tot ca el”. N-am uitat-o pana in ziua de azi.
- Cunosc oameni care au facut facultate la 40 de ani, si au un argument , care ma termina.Zic ei” Daca spun despre mine ca sunt psiholog cine stie ca sunt de ieri sau de 20 de ani”.
- Tocmai am auzit o vorba ” Freedom is not free” .
- Mai stiu o alta( de la un sensei) ” Lenea, cel mai mare dusman al omului”.
Pana la urma , cei care nu fac ce trebuie sa faca, pe cine inseala.PE EI. Asta e valoarea lor. De praf. In ochi.
Stiu ca pana la urma : ” Pe lumea asta poti sa faci ce vrei. Nota de plata vine!”
Cred ca a fi serios in munca depinde nu numai de om, dar si de mediul de lucru.
Locuisesc si lucrez in Toronto, la o firma Canadiana, in domeniul contabil. Am avut ocazia sa traiesc si competitia americana acerba mentionata de Anemari. Sedinte pline de hai sa aratam cu degetul si sa criticam din plin, hai sa laudam tot ce se poate lauda, pe drept sau pe nedrept (si criticile si laudele). Cei cu gura mare sunt vedete, cei care tac si fac, depinde … In sase luni mi-am luat zborul. Am lucrat 4 ani la o firma finlandeza, in Toronto, o corporatie internationala mare si stabila, un loc caldut, platit sub media pietii de munca, unde nu se intampla niciodata nimic, unde orice initiativa e amanata la nesfarsit, de teama ca ar putea schimba ceva. Am plecat pentru ca nu am mai rezistat de plictiseala si lipsa de perspective. Acum sunt intr-o firma canadiana, unde ma simt in elementul meu. Respectul fata de om e pe primul loc, alaturi de incurajarea oricarei intitative care ar putea imbunatati sau eficientiza lucrurile. Eu cred in general, ca multe depind de cultura firmei in care lucrezi si cred cu tarie ca pestele de la cap se impute.
Eu cred ca oricare din noi, intr-un mediu potrivit, putem deveni excelenti profesionisti daca vrem. Dar fiecare are alt motivant in viata. De exemplu eu am cinci subordonati. O fata care nu e interesata sa avanseze profesional. Vrea doar sa isi faca treaba, orice altceva in plus zice ca nu treaba ei, sa plece la 5 fix, si sa se relaxeze in rest. Si ii respect acest punct de vedere. Dar nici marire de salariu nu va vedea de la mine. Si nici nu isi doreste. Deci suntem pe aceeasi lungime de unda. Doua tanti aproape de pensie, cam in aceeasi situatie. Dar am un baiat care nu numai ca face scoala la seral, dar e non-stop pe capul meu, ce sa mai faca, sa dreaga, si pe tot ce pune mana face perfect si rapid. L-am promovat dupa un an si va fi promovat in continuare, pentru ca sclipeste si munceste din greu. Si l-am promovat pentru ca am putut (sefii au probat in 5 minute). Daca eram la firma finlandeza, unde nimeni nu era promovat niciodata, puteam sa stau si in cap. Si inca o fata tanara care e ca si baiatul, doar ca face greseli ca e prea grabita. Cu rabdare, va invata si ea. Si asta pentru ca prefer sas ii dau o sansa, decat sa o critic fara respect. Deci mediul de lucru conteaza, la fel ca si motivatia fiecaruia.
Eu insami, am facut in general treaba serioasa. Dar cand vedeam ca nimanui nu ii pasa, deveneam si eu delasatoare. In concluzie, cred ca trebuie fiecare sa ne gasim munca si locul care se alineaza cat mai bine cu propriul sistem de valori, si totul va fi bine.
Mariana
Asa e Mariana, conteaza mult locul de munca si colegii. Eu lucrez intr-un mediu asa cum il descriai tu pe cel din America, pentru ca e o corporatie cu sediul cel mai mare de acolo. Mi se pare foarte dubios insa cum le-am imprumutat religia americanilor. In fiecare zi ma uimesc asemanarile si cum nu transpare nicio valoare romaneasca.
Sa fii cel mai bun !Intradevar un scop egocentric ,daca este din perspectiva proprie ,sau dimpotriva un adevarat triumf daca reprezinta suma aprecierilor participantilor din segmentul supus analizei.Este un tel care poate genera ura,invidie si totodata poate sublinia lasitatea participantilor la actul decizional.
Alice, azi e o zi speciala ptr mine; si sotul meu, mi-a daruit din suflet/ minte si cu-o floare, ultimul numar al revistei tango
A, si tot azi am plantat intr-un ghiveci seminte de floarea soarelui
Uite, eu zic ca e bine sa fii bun pur si simplu; cu altii si mai ales cu tine; cat priveste sintagma de “cel mai bun”…hi,hi nu ma apasa foarte tare; competitia are ptr mine un iz usor de import si nu fac parte din categoria celor care dau pe spate in fata oricarui lucru pe care scrie “made in”;
Spun unii ca, capacitatea de a munci isi are radacinile in copilaria noastra, e o extensie/ maturizare a capacitatii de a te juca; si atunci joaca mea extinsa in munca e creativa,spontana, serioasa, responsabila;
Pana la urma, putem fi buni sau nu; sau cei mai buni; e doar o chestiune de alegere
Ultima parte a comentariului tau mi-a adus urme de nostalgie din ale copilariei. De mic copil m-am jucat cu tot ce-am reusit: cu papusi de tot felul, unele ziceau mama, altele erau de cirpa, le aliniam, le citeam, le aranjam, la vorbeam. Le si pupam, ca-mi erau dragi tare. Apoi ieseam afara la joaca, saream coarda singura, cite doua, jucam sotron, de saream pe trotuar si atunci cind trebuia sa merg normal, faceam balet, ce sa spun, un copil trasnit, dar in acelasi timp foarte cuminte si ascultator. Apoi, am inceput sa merg singura in viata: am invatat bine, am facut sport, mi-am iubit familia. Asta a fost copilaria. Frumoasa.
Apoi, pe cer au inceput sa apara primii nori, gri: un pic de invidie de la cei de primprejur, un pic de egoism adolescentin. Si starea asta a continuat, si-a continuat. Am si eu un defect, recunosc (printre altele), ca atunci cind nu vibrez cu cineva, ma inchid in mine si nu cuplez deloc, dar deloc cu acea persoana. Rar am intilnit ca cei din jurul meu sa-si dea seama, ei credeau ca eu ii ascult ochi si urechi. Si atunci aveam confirmarea in fata eu-lui meu ca aveam dreptate. Dar m-am indepartat un pic de subiectul propus. Intr-adevar, daca de mic copil ti se pune o temelie trainica, din toate punctele de vedere, atunci e bine. Acum se fac constructiile in educatie pe banda rulanta. Cine mai are dorinta sa citeasca? Chiar mi-am amintit de cineva care m-a intrebat daca, cartile din casa mea le-a citit cineva. Si nu era tinar. Asta spune multe, de foarte multe ori am scanat propriu-zis persoana, chiar daca nu am discutat prea mult cu ea. Mi-ar fi placut tare mult sa fac ca si profesie, ceva care sa aiba tangenta cu sufletul omului. Si profesia aleasa, ce-i drept nu de mine, are un pic de legatura.
Comentariul tau, m-a facut sa zambesc tainic/ curat/ intrebator
Atunci cind ajungi la performanta de-a fi considerat cel mai bun,apar intotdeauna probleme ori superi pe cineva ori apar criterii….politice.Deci degeaba incerci sa lasi ceva in urma ta pentru cei ce vor veni mai tirziu in locul tau intotdeauna va exista cineva s-au ceva care sa te faca sa te simpti atit de nepotrivit in mijlocul acelei”SOCETATI BOLNAVE”
Am 25 de ani de munca in spate si in tot acest timp am muncit foarte mult si DA , mi-am dorit sa fiu cea mai buna si am reusit .Mi-am facut munca asa cum scrie la carte , mi-am facut-o bine si mi-a adus satisfactii . Am reusit sa-mi cresc singura 2 copii , sa nu le lipseasca nimic si sa le asigur un viitor . Mie mi s-a demonstrat ca daca iti faci treaba corect , la timp , cu responsabilitate si daruire vei fi apreciat si vei razbate . N-am cracnit niciodata daca a trebuit sa lucrez peste program , sa-mi iau dosare acasa sau sa lucrez in weekend .
Cred ca ar trebui sa ne invatam copii sa fie unici, sa incercam sa ii invatam sa faca lucrurile intr-un mod corect si potrivit.
La ce iti foloseste sa fii cel mai bun? In societatea asta bolnava a noastra daca ai “pile si relatii” esti cel mai bun….daca nu…muncesti ca prostul.
Imi pare rau ca am ajuns la concluzia asta dupa atata timp. Dupa ce am lucrat 20 de ani intr-o companie mare m-am disponibilizat si acum lucrez intr-o institutie de stat.
Ce mi-e dat sa vad aici….e greu de descris in cuvinte,,,atat de rudimentari si cu mintea atat de ingusta…exact ca pe timpul lui Ceausescu. Nu sunt deloc deschisi la minte. Si m-am ingrozit de nivelul de rubedenie care exista aici. Numai tati cu fiice, soti cu sotii, nasi cu fini…etc. Eu sunt o intrusa printre ei pentru ca chiar nu am pe nimeni. Si lipsita-mi fie modestia sunt cu mult mai desteapta si mai open la minte decat 90% dintre ei. Dar la ce-mi foloseste? La absolut nimic….
Si mi-e ciuda pentru ca eu chiar imi doresc sa fiu cea mai buna…asa cum am fost pana acum…imi place sa muncesc…..sa fiu bucuroasa cand imi iese ceva….dar …cred ca nu m-am nascut in locul potrivit.
Toti ma consoleaza ca “lasa draga bine ca ai servici”. Nu e suficient, vreau sa demonstrez ca nu am invatat atatia ani degeaba, ca nu m-am autoeducat in spiritul muncii, a dreptatii, a cinstei si corectitudinii degeaba.
Draga mea,
Cata dreptate ai! Sa nu ne mai facem sperante, nu se va intampla asta prea curand si cu atat cotizatii la partid. Am avut o perioada in care am incercat sa ma obisnuiesc, dar nu vreau, nu am ales unde sa ma nasc, dar pot sa aleg unde sa traiesc.
Frumos articol:)
Fiecare pasare pe limba ei piere. Nu poti sa zbori fara sa dai din aripi.
Eroii sfarsesc in mizerie, inadaptatii dispar. Punct.
Va saluta din picioare,
Doc
Domnule Doc,
Mi-ai smuls zimbete, intr-o zi nu prea frumoasa. Este si asta o consolare, ca poti sfirsi in mizerie, dar totusi ESTI.
Nu trebuie sa devenim obsedati de munca ci doar sa ne facem treaba cum trebuie si la timp.Multi sunt dezorientati si cred ca de aceea se arunca in activitati repetate si nefolositoare pentru ei insisi. Pentru a deveni mai buni trebuie sa vrem asta cu adevarat si asta necesita sa ne trezim! Cu totii am experimentat ce greu e sa te trezesti dimineata din somnul cel dulce, nu?
bine gandit, frumos spus. Pacat insa ca 3/4 dintre noi nu au chef de munca. Ma intreb daca nu cumva lenea si superficialitatea nu e o chestie genetica, o chestiune de neam si popor. Caci altfel nu-mi explic cum de unele tari se dezvolta si sunt ca furnicutzele si altele stau pe loc in propria mizerie. Tind sa cred in teoria conform careia noi ca dezvoltare fizica si psihica suntem influentati de clima, dar…totusi nu traim intr-o tara f calda, si cu toate astea avem, in general, o mentalitate legata de munca de tip bananier . Astazi e prea cald, sunt toropit de atata caldura, las ca fac maine… de ar trece si ziua de azi mai repede.
Sa fii cel mai bun, dar parca nu as vrea nici in sensul competitiei americane duse pana la extrem, pana la gesturi deviante.
Lucrez la o organizatie americana ce isi are sediul la DC. De cate ori merg acolo sau imi vad colegii pe aici, prin Europa, constientizez ca nu as rezista in mediul ala mai mult de o luna. Toata lumea e in competitie cu toata lumea, indiferent in ce departament lucreaza, indiferent de competente si taskuri. Sunt tineri de 30 de ani care ajung la birou la 8:00 AM si pleaca de la birou la 9:00PM, isi fac temele lor si incearca sa rezolve si ceva din felia colegului pentru a se remarca in ochii sefului, inventeaza probleme pentru ca sa aduca ei solutiile, isi pun colegii in dificultate pentru a ii salva apoi in vazul tuturor. E o molima pe care o vreau ramasa peste ocean.
Pledez pentru seriozitate, pentru munca facuta cu migala de batran chinez, pledez pentru documente care sunt verificate inainte de fi trimise mai departe, pledez pentru o privire de ansamblu,pledez pentru atentia la detalii, pentru initiativa si pentru responsabilitate.