Sa iti refaci viata
Martie 18, 2010 de Alice Nastase Buciuta Conversatii
Mi-a povestit mama ca, in urma cu vreo cativa ani, s-a intalnit cu o ruda mai indepartata care a intrebat-o despre mine: “Ce face Alice? Si-a refacut viata?”
Doamna cu pricina se referea, desigur, la faptul ca divortasem de curand, iar vestea facuse inconjurul neamului Ionescu din Ploiesti. Si starnise, probabil, multe dezaprobari. Insa imi amintesc cat de revoltata am fost de o asemenea formula.
Stiu ca i-am explicat mamei - ca si cum ea ar fi fost de vina pentru indignarea mea - ca daca nu mai sunt maritata nu inseamna ca nu am o viata, poate chiar mai frumoasa decat inainte. Ca ma supara cei care vad lumea prin ochelari de cal si pun etichete tuturor, bazandu-se pe niste idei preconcepute. Ca nu e obligatoriu sa fii nefericita daca nu ai sot, ba chiar, uneori mi se pare ca detin sanse mai mari la nefericire femeile maritate, asta pentru ca doar un procent mic de oameni ajung la casatorie dintr-o dragoste mare si fara indoiala.
Mi-a povestit mama ca s-a intalnit din nou cu doamna aceea care, acum, a felicitat-o ca mi-am refacut viata. Formula m-a facut sa rad, de data asta. Nemaisimtind indexul mustrator al lumii indreptat catre mine, mi-am permis sa ma relaxez si sa rad de ingustimea unei asemenea sintagme. Pentru ca eu cred ca traim aceeasi viata, cu sau fara verigheta pe deget. Urmam suisurile si coborasurile existentei indiferent daca avem un partener oficial sau doar tanjim dupa o mare iubire. Numai ca, intr-adevar, in ochii lumii nu primim recunoastere decat daca urmam normele vechi ale pamantului. Daca nu ne adunam intr-o singura casa, un om si o femeie - cum se spune la tara - si nu facem sau, dupa caz, refacem, o singura viata.
exista viata si dupa divort
Chiar daca e vechi articoul eu scriu
Am intrat aici prima oara si am citit, si apoi am citit, si am intrat si in arhiva si am gasit acest articol care m-a “lovit”.
Si eu m-am cramponat de foarte multe ori de aceasta sintagma, care ma calca rau de tot pe bataturi. De parca prima oara TU ti-ai facut-o si acum TU o REFACI. Dar toata treaba asta vine din falsul sentiment al oamenilor ca detin controlul asupra vietii lor, asupra altor persoane chiar…Nimic mai neadevarat in lumea asta. Sa crezi ca TU faci/desfaci/refaci. Interactionezi pur si simplu cu oameni. Cu unii ai relatii mai stranse, cu altii doar “de la distanta”, te trezesti in tot felul de conjuncturi, trebuie sa iti pui toata priceperea la bataie sa faci fata incercarilor, fie ele bune sau mai putin bune, sau rele, sau groaznice. Oricum ar fi, ele trebuie acceptate, nu putem schimba nimic. Trebuie sa invatam din ele si singura noastra datorie este sa putem merge inainte. Imi place sloganul “Keep walking…” si “Let’s make things better!”. Chiar asa…chiar asa trebuie sa facem si noi. Sa avem puterea de a ne darui mereu noului, neasteptatului, sa ne gasim resursele de bunatate si incredere, sa scotocim adanc dupa ele…de multe ori consideram ca s-au epuizat…dar ne inselam. Keep walking…keep searching…sufletul e tot la locul lui, trebuie doar cautat mai sarguincios atunci cand zici ca ti-e pustiit. Trebuie sa fim incapatanati in asta. Dupa ce l-ai gasit, pornesti la drum din nou, ti-l implici in urmatoarea situatie de viata, il pui din nou pe o tava de argint si unii vor vrea sa ti-l fure, altii vor vrea sa ti-l sfasie din nou, altii poate il vor ocroti, ti-l vor saruta. Poate ca vei zambi, poate ca o sa fii prins cu altceva si nici nu vei realiza ca cineva tocmai a facut o reverenta in fata sufletului tau. Orice se poate intampla in functie de situatiile si persoanele cu care ne este dat sa ne confruntam, si/sau completam, in functie de materialul genetic al fiecaruia, in functie de cultura, credinta si cred ca nu am enumerat toti factorii.
Asadar, stau in fata lumii si o intreb: “Ce pot eu sa REfac?” Ce pot eu sa refac la un om care a intrat in viata mea si mi-a adus numai dezastre sau la altul care a intrat in viata mea si mi-a adus numai bucurii?
Faceam planuri peste planuri, aveam dorinta de a ma lua la tranta cu viata cum se spune…Au fost situatii in care nu am acceptat ceea ce mi se intampla. Au fost situatii in care am crezut, ca daca eu VREAU, lucrurile se vor schimba, oamenii se vor schimba…Fals! Consum inutil de energie, suferinta mare si asta doar pt faptul ca nu reuseam sa accept…Am descoperit cuvantul acesta care ascunde in spatele lui o mare calma, fara valuri, o oaza de liniste si pace care ma face sa zambesc privind acum prin prisma lui oamenii si intamplarile de zi cu zi. Inapoi nu mai privesc asa de mult, doar din cand in cand…inainte nu vad nimic, sunt orbita de clipa prezenta si ancorata puternic in ea. Aici e viata, aici e fericirea mea. Trecutul si viitorul sunt doar clipe prezente la randul lor, consumate, sau care inca nu s-au petrecut. Trecutul si viitorul imi par acum doua capcane facute pt cei care nu vor sa traiasca cu adevarat, pt cei care nu accepta prezentul, pt cei care cauta refugii. Eu ma refugiez in scris/citit, in muzica, in a-i asculta cu atentie pe cei care isi spun povestea, in jocuri de copii alaturi de copilul meu, in natura, in plimbari samd, dar nu in timpul trecut sau cel viitor.
Nu vreau sa schimb nimic. Vreau sa am puterea sa accept viata cu toate din ea. Vreau sa fiu prietena cu ea, nu sa fiu in lupta continua cu ea.
Dar nu gandeam asa…in tineretile mele zbuciumate
Ce am invatat? Ceea ce am simtit pe pielea mea, ceea ce am trait, doar atat. S-ar putea ca aceste invataminte sa nu ma ajute deloc in prezent, pt ca s-ar putea ca azi sa mi se intample ceva nou. Voi incerca sa ma descurc cum pot si ii las pe altii sa cucereasca marile cetatii si sa duce grelele razboaie…Eu ma voi lupta cu mine, sa pot sa fac mereu fata la ceea ce imi va aduce viata
In gura lumii esti oricum… asa ca cel mai bine este sa procedezi asa cum consideri ca este mai bine pentru tine. La urma urmei, nu “lumea” traieste la tine in casa sa vada cum o duci, nu-ti pune pe masa etc.
exista viata si dupa divort! si inca una foarte frumoasa!
Asa este, viata merge inainte, nu trebuie sa ne cramponam intr-o relatie daca nu merge. Ne suntem datori noua insine sa ne cautam fericirea pentru ca nu ne-am nascut sa suferim si sa facem sacrificii inutile. Lucrurile se pot rezolva si in alt mod, trebuie doar gasit.
Cred ca intotdeauna tine de noroc. Cunosc un domn fara casa, doar cu o masina veche si o fata de 21 de ani, care a reusit sa-si refaca a treia ora viata. ESte foarte norocos, altii mai tineri si mai bogati nu am reusit sa si-o faca macar o data cum trebuie.
Sa-ti refaci viata este destul de greu cand treci de anii tineretii, sunt multe lucruri pe care le analizezi inainte de a face acel pas.
Mi-am adus aminte de o povestire a lui Rebreanu “Gura satului” in care oglindea atat de bine mentalitatea oamenilor care in loc sa se uite in ograda lor trebuie mereu sa fie cu ochii pe altii si sa ii comenteze. Oricum, in comparatie cu vremurile in care au trait bunicii si chiar parintii noastri, vremurile prezente ne aduc mai multa libertate in a ne decide singuri soarta desi gura lumii nu o poti opri. Eu fac parte din categoria celor care nu si-au refacut inca viata si e atat de … nici nu stiu cum sa descriu senzatia… cand cunoscutii sau rudele se uite cumva cu mila ca nu mi-am gsit perechea desi la multi dintre ei le cunosc viata de familie si ma gandesc daca nu cumva in spatele acelor vorbe nu exista putintica invidie pentru libertatea de care dispun si dreptul de a alege. Suntem incorsetati inca de aceasta incadrare intr-un tipar din care trebuie musai sa facem parte daca vrem sa fim in randul lumii dar in timp va disparea incet, incet si acesta. Eu ma bucur ca nu am fost nevoita sa traiesc in vremea bunicii sau a mamei si ma mai bucur cat pot de liberttaea pe care o am, pana voi intra si eu in randul lumii :).
Daca vrei,totul e posibil.
Si eu mi-am refacut viata … si nu-mi pare rau deloc … regret ca nu mi-am deschis ochii mai bine in trecut … dar nu mai conteaza … a trecut si gata … Si acum fericirea ma inconjoara!
Am o prietena, care este nemaritata.Asta nu inseamna, ca nu-si traieste viata.Merge pe unde vrea ea, nu are restrictii la nimic.In privinta copiilor, a zis ca are doua nepoate, de la sora, care sunt ca si copii ei.Fiecare i-si traieste viata, asa cum crede de cuviinta.
asta e viata…fiecare cu destinul sau.dar nimeni nu ar trebui sa stea singur dupa un esec in casnicie,singuratatea e groaznica!
fiecare trebuie sa-si vada de viata sa
Nu trbuie sa asculti de gura lumii.
Gura lumii… Trebuia sa iti refaci viata, sa ai un barbat, pentru ca altfel nu ai o viata, nu ai un viitor… Asa gandesc multi. Le e rusine de ce va zice “satu”.
inca mai exista familii pentru care, daca copii lor divorteaza este mai ceva ca sfarsitul lumii…ce vor zice vecinii? ce vor zice rudele? ce sa zica? ia sa-si mai vada fiecare de viata sa!!!
Mi-am refacut viata si e foarte bine asa; iar de gura lumii putin imi pasa!
De ce nu,daca vrei.
Pentru a gasi fericirea ai de strabatut multe obstacole.