Sa iti refaci viata
Mi-a povestit mama ca, in urma cu vreo cativa ani, s-a intalnit cu o ruda mai indepartata care a intrebat-o despre mine: “Ce face Alice? Si-a refacut viata?”
Doamna cu pricina se referea, desigur, la faptul ca divortasem de curand, iar vestea facuse inconjurul neamului Ionescu din Ploiesti. Si starnise, probabil, multe dezaprobari. Insa imi amintesc cat de revoltata am fost de o asemenea formula.
Stiu ca i-am explicat mamei – ca si cum ea ar fi fost de vina pentru indignarea mea – ca daca nu mai sunt maritata nu inseamna ca nu am o viata, poate chiar mai frumoasa decat inainte. Ca ma supara cei care vad lumea prin ochelari de cal si pun etichete tuturor, bazandu-se pe niste idei preconcepute. Ca nu e obligatoriu sa fii nefericita daca nu ai sot, ba chiar, uneori mi se pare ca detin sanse mai mari la nefericire femeile maritate, asta pentru ca doar un procent mic de oameni ajung la casatorie dintr-o dragoste mare si fara indoiala.
Mi-a povestit mama ca s-a intalnit din nou cu doamna aceea care, acum, a felicitat-o ca mi-am refacut viata. Formula m-a facut sa rad, de data asta. Nemaisimtind indexul mustrator al lumii indreptat catre mine, mi-am permis sa ma relaxez si sa rad de ingustimea unei asemenea sintagme. Pentru ca eu cred ca traim aceeasi viata, cu sau fara verigheta pe deget. Urmam suisurile si coborasurile existentei indiferent daca avem un partener oficial sau doar tanjim dupa o mare iubire. Numai ca, intr-adevar, in ochii lumii nu primim recunoastere decat daca urmam normele vechi ale pamantului. Daca nu ne adunam intr-o singura casa, un om si o femeie – cum se spune la tara – si nu facem sau, dupa caz, refacem, o singura viata.
totus iubirea ….
Fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui pentru a fi fericit…
Consider ca fiecare ar trebui sa isi vada de casa si familia lui, si sa nu ii intereseze ce fac cei din jurul lor…
Ma bucur mult ca esti fericita…numai bine!
De ce nu,daca vrei.
asta e o mare prostie de parca daca ai divortat ti-ai stricat viata sau nu mai esti aceiasi persoana,idei preconcepute ale batranilor dar nu trebuiesc bagate astfel de lucruri in seama
viata merita traita ,e mult prea frumoasa sa te inchizi intr-o carapace
sunt de parere ca daca ai suferit un esec in dragoste si ai ajuns la un divort, nu trebuie sa-ti continuui viata in tristete si amaraciune.
Iubirea poate pandi la orice colt si poate da peste tine oricand.
Si eu consider ca nu conteaza parerea celor din jur atata timp cat o casnicie nu te face fericita. Putin m-ar interesa faptul ca rudele nu aproba divortul. Viata e scurta. Fiecare merita sa fie fericit, iar daca o casnicie nu iti aduce zi de zi zambetul pe buze si simti ca viata in 2 nu e ceea ce-ti doresti, atunci cel mai bine este sa pui punct si sa o iei de la capat.
Exista acele expresii care, spuse la momentul nepotrivit si pe tonul nepotrivit, pot sa para rau-intentionate. In realitate, cred ca, trebuie sa cunosti persoana care te intreaba, ca sa stii cum sa interpretezi.
Fiecare avem acel instinct de a ne valorifica viata dupa bunul plac, dupa interesele noastre. Important este sa simti ca e ok ce se intampla cu tine, sa fii multumita de ceea ce esti, de oamenii care te inconjoara, de familie.
Este doar o expresie ce tine de curiozitatea unor persoane care nu pot trai daca nu se hranesc cu nesansa celor din jur.
Nu este bine sa fi singura, chiar daca multe femei care au si un copil ,se tem sa incerce a iubi din nou.Copilul creste, pleaca de acasa si singuratatea este foarte grea si apasatoare.
Important este sa iubim si sa fim iubite,viata merge inainte.
Sa iti refaci viata este o expresie care nu imi place,nu ai ce reface nu este un obiect care se strica si il refaci,viata merge inainte.
Nu e bine deloc sa fii singur mai ales de sarbatori, atunci se simte cel mai tare,atunci iti doresti mai mult ca oricand sa ai pe cineva drag langa tine cu care sa imparti bucuriile sarbatorilor…
Singuratatea nu e buna, de accea trebuie sa fim inconjurati de multi prieteni care nu ne vor lasa la greu niciodata
Si eu sunt divortat, dar nu am nimic impotriva acestei expresei. Acum zic ca “mi-am refacut viata” sau ca “m-am recasatorit”, folosesc ambele formulari in egala masura, dupa cum imi vine.
stiu cum e…eu dupa o relatie de 7 ani, cu 4 luni inainte de nunta, m-am hotarat sa spun: NU, nu pot! Si de acolo au inceput tot felul de discutii cu prietenii, certuri cu familia si tot felul de explicatii din partea mea, care acum dupa un an, nu le mai vad rostul. NU pot decat sa te felicit pentru alegerea facuta!
Consider ca este doar o expresie aceea de “a-ti reface viata”, folosita in special de persoane de peste 50 de ani. Nu cred ca persoanele divortate sunt aratate cu degetul, doar pentru ca nu si-au gasit din prima incercare sufletul pereche.
Nu e bine sa fii singura. Daca cumva viata te-a adus in aceasta situatie, trebuie sa lupti si sa devii din nou inconjurata de prieteni, de cei dragi.
da chiar nu este bine sa fii singur trebuie sa ai pe cineva langa tine eu il am pe sotul meu pe care il iubesc mult si pe baietelul mei pe care il iubesc si il ador multa sanatate la toata lumea.
singur sau cu cineva e pacat sa nu-ti traiesti viata ca este asa de scurta ca dupa ce a trecut iti pare rau ca nu ai facut mai multe
daca iubesti ,meriti sa fii iubita ,astfel zici ca esti nefericita,cu bune cu rele ,asa este viata
consider ca fiecare trebuie sa-si refaca viata
mama a divortat cand aveam eu aproape 4 ani. a ramas singura 11 ani, pana cand a reusit sa ,,isi refaca viata”. ea nu a considerat niciodata ca viata e e mai putin bunadecat a altora, a fost fericita ca m-a putut creste si ca mi-a putut oferi ceea ce mi-am dorit! toti anii a fost etichetata ca fiind o femeie neimplinita pentru faptul ca nu era casatorita! viata iti poate oferi satisfactii si pe alte planuri, nu doar pe cel al casniciei!
Destul de corect ,daca relatia nu mai merge si nu mai poti face nimic sa o salvezi trebuie sa iti refaci viata
Viata e frumoasa si merita traita chiar daca esti angrenat intr-o relatie, chiar daca nu. lumy_blue_eyes@yahoo.com
viata trebuie refacuta orice ar fi!
E important sa iubesti si sa fi fericita.
Sunt total de acord cu persoanele care incearca sa isi refaca viata, sa le fie mai bine, nu sa suporte jignirile si comportamentul urat al nimanui, noi femeile nu meritam asta, noi ne chinuim cu casa, cu copii, cu serviciul, cu grija zilei de maine mult mai mult decat barbatii si cand nu se mai poate intr-o relatie sunt de acord sa incercam sa ne schimbam -refacem in bine viata care este mult prea scurta si trece ametitor de repede.
magda, eu cred ca ar trebui sa-ti gasesti curajul de a pune pucntul pe i, adica sa ai o discutie cu el in care sa-i spui parerea ta despre aceasta relatiei, sa-i spui ce te deranjeaza, ce crezi tu ca ar fi bine de facut ca relatia sa mearga, sa fie o adevarata relatie si … daca nu ajungeti la nici un consens, sa ai puterea de a o lua de la capat. Nu trebuie sa ramai intr-o relatie de dragul relatiei. Nimic nu e imposibil atunci cand vrei si cand iti doresti sa faci ceva cu viata ta. si eu am trecut printr-un divort, am avut curajul sa spun “Gata, imi ajunge. E timpul sa merg pe alt drum!” si nu regret pasul facut. Mi-am intalnit jumatatea si … suntem fericiti. Daca vreti sa vorbim acesta este e-mail-ul meu clonaclone@yahoo.com
Divortul uneori strica alteori repara. Dar intrebarea despre “refacutul vietii” nu are de-a face doar cu o mentalitate ramasa in urma. Noi, cele care ne casatorim – o data sau de doua ori – ne declaram singure si adeptele unuimod de viata in cuplu. De unde si intrebarea, dupa divorturi, daca “ti-ai refacut viata”, te-ai reintregit, implinit, etc. Fireste, la 7 ani dupa propriul meu divort, trecand prin diverse incercari, relatii si ani de singuratate, sunt mai mult decat oricand convinsa ca o femeie singura stie sa isi faca viata frumoasa. Dar raman adepta cuplului si iubirii, poate si pentru ca am avut norocul sa traiesc intr-o familie din acea statistica zgarcita de care vorbea Alice (acei putini care se iubesc toata viata – in cazul meu, mama si tata!).
Si, sincer vorbind, lumea nu e mai blanda nici cu holteii, burlacii impatimiti sau barbatii divortati… Si fata de aceia e rea si condescendenta. Saracul, n-a mai reusit sa se insoare!
Eu cred ca cei care stau sa comenteze viatza altora chiar nu au ce face mai bun de atat…de ce trebuie sa-i intereseze pe altii cu cine ne iubim, de ce, cat timp etc?
Ti-ai refacut viata?
Aka te-ai recasatorit?
Asta e mentalitatea in Romania care persista si acum, din pacate. Inca mai sunt oameni care cred ca o femeie poate fi fericita si implinita numai daca e maritata, eventual sa aiba si copii.
stau acum si ma intreb de omul e sau nu, o fiinta solitara…
personal, optez pentru ‘facerea vietii” pornind de la noi insine (aici ar fi multe de spus : introspectie, curaj, repsonsabilitate, asumarea propriei persoane, etc); abia apoi, ar urma conform logicii mele interioare, imbogatirea cu “celalalt”;
cat priveste presiunea si cutumele sociale, avem libertatea interioara de a ne conforma sau nu, lor;
una peste alta, admir oamenii care-si asuma propria conditie dar nu se impleticesc in ea; oricare ar fi aceea
Abordarile astea democratice suna tare bine in teoriile din carti si de pe bloguri, numai ca realitatea iti da peste ochi de nu te vezi. Adevarul e ca daca esti solo si ai depasit varsta pubertatii (nu mai zic daca ai peste 30 de ani, atunci e chiar tragic!)prietenele cuplate sau maritate te exclud, incet, incet, din viata lor, si cel mai grav e ca din anumite cercuri ajungi sa te autoexcluzi, ca te simti nu dorita, ci tolerata – sentimentul de a 5-a roata la caruta e apasator si dureros.
Buna la toata lumea
“sa iti refaci viata” – nu stiu daca e corect spus – printr-o despartire nu iti strici viata , viata e in sangele , in sufletul nostru, trebuie doar sa ne gasim calea corecta in aceasta viata.Viata ne-a fost data in prima secunda cand ne-am nascut,toata lumea primeste acest cadou de la parinti , de la Dumnezeu.Trebuie doar sa stim cum sa pasim in aceasta viata.
Viata e ca un labirint, noi trebuie doar sa gasim drumul corect,drumul care ni se pare noua cel mai curat si mai sigur.Sunt cazuri in care te abati de la drumul ales de tine – ai un necaz, o problema – trebuie doar sa ai puterea sa iti revii si sa reincepi sa pasesti , sa gandesti pozitiv , sa ai curaj sa lasi in urma tot ce este urat si ce te tine in loc.
Cel mai grav este ca ne manjim sufletele cu lucruri urate care ne ating in viata , lucruri primite chiar de la cel care ne-a stat alaturi ani de zile si care la un moment dat te face sa te simti un nimeni.In acel moment,daca mai exista si un copil , stai si te gandesti ce este bine sa faci , sa nu te faci de ras in lume, sa stai sa suporti mai departe sau sa scapi de aceste chinuri rupand relatia si cautand o alta cale mai buna in labirintul vietii. Trebuie sa gandesti din prisma ta si nu a altor persoane care nu simt ceea ce simti tu.Trebuie sa ai puterea sa spui “nu mai vreau sa fiu calcata in picioare” , sa te opui raului , sa iti demonstrezi tie si nu altora ca poti sa faci mai mult , ca poti sa ai o viata linistita si fara suferinta.
Si eu am trecut prin aceasta rascruce – sa stau pentru copil, ceea ce am facut cativa ani sau sa ma rup de aceasta rautate – si am ales si mi-am impus sa nu mai sufar, sa nu mai fiu jignita , sa simt ca sunt om si sa stiu sa aud vorbe frumoase si cuvinte de incurajare.
Mai cadem, ne ridicam , dar trebuie sa mergem inainte cu ambitie si cu optimism.
Asta va doresc la toate care ati trecut prin labirinturi intunecate , sa aveti putere si curaj sa fiti voi si sa nu lasati pe altii sa va manipouleze.
o zi buna
Din pacate, mentalitatea romaneasca spune ca esti femeie realizata doar daca esti casatorita cu copii, o femeie de casa care face curatenie si mancare, fara sa aspire la ceva mai bun. Asa ca lasam gura lumii cu ale ei, si ne continuam viata asa cum stim noi mai bine, si cum credem ca noua ne e mai bine.
Si mai greu e cand parintii tai cred la fel.
Cum adica te duci la… ceva pentru sufletul tau cand ai casa sot copii care trebuie hraniti spalati calcati ajutati si tu trebuie sa fii prezenta in viata lor tot timpul ca asa face o mama si sotie buna… indiferent ce varsta au copiii si chiar daca sotul nu are nimic impotriva… Mamele noastre au fost invatae ca viata lor nu e lor ci a familiei lor.
Probabil in mintea lor am fii ” nebune” daca ne-am hotar sa luam o pauza de la viata aceea si sa ne refacem viata noastra… caci acum putem.
De cate ori merg la vreo nunta, e o chestiune de timp pana cand rubedeniile mirilor, inflorate si coafate, se invartesc in jurul axei, spre mine, si intreaba mieros: “Ei? La tine la nunta cand jucam?”. Orice-as raspunde la asta, sunt ulterior considerata ticnita. Daca tac, sunt surda. Daca ridic din umeri, ascund ceva. Daca le raspund ironic, sunt obraznica. Daca ma supar, se supara si ei. Daca mai sunt si cu vreun tip dupa mine, au grija sa plaseze intrebarea in fata lui, ca sa ma faca si de ras, sa creada ala ca eu i-am pus sa intrebe, sa-l oblig sa se simta si sa ma ceara odata de nevasta.
Simona, esti cumva din Oltenia?
Dupa ce te casatoresti, te vor intreba de ce nu faci copii, dupa aia de ce nu-l faci pe-al doilea etc. Asa ca nu te stresa, exista comentarii indiscrete si prostesti pentru orice statut…
Simona, am zis mereu ca daca la scrierile lui Alice am mai mereu lacrimi in ochi, cand te citesc pe tine, oricat de suparata as fi, ajung sa rad pana la urma…Si mie mi se intampla la nunti intocmai cum ai rezumat, caci sunt nemaritata.
Eu incerc acum sa imi refac viata, deoarece tot ce am facut intr-o relatie care credeam ca va dura si care s-a terminat subit, nu era bun; si acum incerc sa o iau de la capat, sa uit, sa trec peste clipele grele si sa imi dea Dumnezeu puterea sa incerc iar, sa imi caut iubirea. Sper sa reusesc sa ajung si eu sa imi gasesc pers. lasata pe pamant pentru mine si asa ne vom lega sufletele pe veci. O zi buna tuturor…
Si eu sunt in aceeasi situatie. Am investit enorm intr-o relatie de 8 ani care s-a icheiat subit si extrem de dureros pentru mine. La fel sper si eu, sa ajung sa imi gasesc intr-o zi persoana lasata de Dumnezeu pe pamanat pentru mine (daca exista) si sa ne legam sufletele pe veci. Iti doresc sa gasesti persoana potrivita la fel cum imi doresc si mie. Sa te “trasneasca” dragostea iremediabil, sa simti ca zbori, nu ca mergi, ca inima ti-e plina de o dragoste mare si, mai ales, reala si durabila. Toate bune!
mama mea a fost ingrozitor de nefericita cand am refuzat propunerea de a fi sotia iubitului meu cu care am avut o relatie de 3 ani… era timpul sa fiu in rand cu lumea, si eu nu o faceam… am insirat motivele mele, firesti, de netrecut si nu am fost inteleasa. poate nici acum nu sunt inteleasa de ce nu aleg pe nimeni sa-mi fie sot. dar motivul este simplu prefer sa astept adevarata iubire decat sa fiu in rand cu lumea, prefer sa fiu vie decat amortita…
Nu suntem facuti sa traim in solitudine. Avem trei coordonate in viata: nasterea, nunta si moartea. Trei experiente obligatorii. Nu ne putem sustrage de la conditia noastra de oameni.
in afara de moarte nimic nu e obligatoriu
Nu poti muri, daca nu te-ai nascut mai intai. Iar “nunta” semnifica contopirea femeii cu barbatul, “sfanta taina a casatoriei”, cum se spune, cea care are drept rost zamislirea.
scuze: felului in care – era corect
Aceasta formula depasita de care vorbea alice se datoreaza societatii patriarhale si misogine in care traim si la felul in care din aceasta perspectiva este perceput rolul femeii in viata. Din pacate biserica a creat acest rol si se straduieste sa-l mentina din rasputeri.
Cand nu ai un partener esti privit cumva ca si cum ai avea o boala sau un handicap… pe principiul: tot singura? nu mai conteaza ce esti tu si ce realizezi zi de zi ci conteaza ca nu ai partener… Important este sa observam aceasta mentalitate si sa nu credem in ea.
este greu sa infrunti viata din pozitia de fosta casatorita sau mai precis de divortata ,dar am considerat ca mai bine imi cresc copilul in liniste decat in scandaluri,asa ca la vremea respectiva am facut ce am considerat ca este mai bine;au trecut anii ,copilul si-a urmat drumul iar eu am ramas singura;la vremea cand imi puteam reface viata cu usurinta nu am dorit,iar acum este greu sa privesti viata din pozitia de persoana fara o familie “inchegata”,asa ca fiecare poate trage concluzia pe care o doreste
Da ,eu mi-am refacut viata,pot sa spun asta desi asta nu are legatura cu faptul ca m-am recasatorit.Dupa despartire am cazut in deznadejde,ma gandeam doar la sinucidere,nu-mi pasa de nimeni si de nimic apoi intr-o zi cand am primit o imbratisare de la fiul meu drag,l-am privit in ochi si i-am simtit tristetea,ce drept am eu sa-l fac sa sufere?Ma durut sufletul dar am decis sa-mi refac viata,din acea zi eu am fost alt om,nu am putut uita dar am incercat si am devenit o persoana de care mai tarziu am devenit mandra.Dupa sapte ani m-am casatorit iar acum cred ca iubirea e din partea amandoura.
Ne aruncam in viata cu sperante, iubim cu tot sufletul, suntem gata sa facem sacrificii, sa iertam, sa mergem pana la capat, aducem pe lume un copil, sau doi, din dragoste si devotament pentru familie, ne preocupam de sanatatea si de sufletul lor. Apoi ne trezim din vraja, soarele de pe cerul senin, dispare, se intuneca, incepem sa ne intrebam, cum am ajuns sa vedem cu alti ochi, sa vedem o alta realitate, atat de diferita, cum de s-a naruit totul? Cum de am putut sa nu vad o evidenta atat de clara, cum de nu m-am putut feri, sa nu ajung acum, disperata, cu doi copii mici, langa un strain? Cine imi va da puterea sa ma pot desprinde? Ma ameninta ca “nu va ramane asa” ca “voi ramane pe drupuri, cu copii de gat”, ca “nu stiu in ce intru” ca “lupta va fi crunta” ca “nu voi apuca sa ma bucur de libertate, mai bine moartea”….
Si totusi, reusim sa ne eliberam, facem un pas, si iesim din iad.
Aici avem cu adevarat o problema. Suntem dispuse sa cautam un altul, sau singura, cu copii. Cine ne garanteaza ca celalalt, nu ne va conduce, cu zambetul pe buze, exact in acelasi loc. Adica, in iad. Veche dilema.
Dumnezeu cu toti. Si, mai ales, cu mamele devotate, care mai presus de orice, traiesc pentru cresterea si educarea copiilor. Ei sunt, mostenirea noastra. Noi aducem Viata.
CU mariaj sau fara important e sa iubesti si sa fi bucuros ca ai in jurul tau oameni de care te poti bucura!
O mare iubire este frumoasa si idilica undeva pe o insula pustie, gen povestea din “Laguna albastra”, unde doar el si ea, neingraditi de nimic si de nimeni, se iubesc, mult si frumos, aducand pe lume cati copii o da Dumnezeu. Din pacate, in societatea umana organizata dupa norme si principii bine stabilite si legiferate, suntem infierati pentru toate gesturile care ies din tiparele a ceea ce trebuie sa fie. A te iubi, mult si frumos, dincolo de certificate de casatorie, reprezinta o incalcare flagranta a moralitatii si a bunului simt. Cuvintele injurioase si acuzatoare cad asupra impricinatilor mai ceva ca inchizitia spaniola. Relatia dintre persoanele respective si restul lumii se tensioneaza capatand adeseori accente dramatice si orice incercare de justificare se izbeste de un NU hotarat.
Si daca alegem sa traim in societate, oricat de libertini ne credem in gandire, numai ” un om si o femeie intr-o casa” inseamna o viata refacuta. Sau doua. Viata isi urmeaza suisurile si coborasurile ei indiferent de aprecierile celorlalti dar sufletul ramane cuibarit undeva, neputand sa cuprinda nemarginirea.
Din punctul meu de vedere decat sa stai intr-o relatie sau casnicie si sa fiti nefericiti mai bne singur si fericit.
Bineinteles, daca intalnesti intre timp o persoana cu care simti ca esti pe aceeasi lungime de unda sunt pentru refacerea vietii indiferent de varsta.
Iar lumea…sa vorbeasca.
Sunt convinsa ca din 100 de familii , 80 sunt nefericite privind relatia, viata de familie, dar se complac de multe ori din cauza situatiei materiale.
Din pacate …
Mda, inteleg prea bine. Si eu sunt intrebata cand, sub diverse pretexte (tot mai rare) gen nunti sau sarbatori, ma intorc la ai mei, “cum iti mai merge -nu te-ai maritat?”. Nu daca vreau asta, daca fac eforturi in acest sens, daca sunt in cautarea cuiva, daca mi-e bine, ce ma bucura, ce am mai scris, unde mai ies in Bucuresti. Fiecare intoarcere ma face sa imi amintesc de ce am plecat. Asa ca revin aici, insotita de consolarea “lasa, se va gasi si pentru tine cineva”. “Cineva”-ul asta o fi cheia fericirii, implinirii si succesului. Amin.
Anda, e adevarat ca mai bine sa ai pe cineva langa tine, dar si mai important este sa fi tu impacata cu tin si sa iti cauti drumul tau, caci undeva pe drum le gasesti pe toate
Da, Iulia, ce frumos ai spus…undeva, pe drum
se zice k “orice buruiana are umbra ei”suna aiurea,dar nu trebuie decat sa crezi.eu m-am despartit de primul sot.mi-am crescut fetita singura.si dupa 9 ani,mi-am gasit umbra.mai am o fetita si nu am cuvinte sa pot descrie,cat sunt de fericita.asa k ,nu trebuie sa-ti pierzi speranta.vei da peste acel “cineva” cand te astepti mai putin.
Eu am trecut prin asta, iar acum incerc sa-mi refac viata, viata pe care am avut-o, alaturi de cel care s-a “ratacit” la un moment dat de mine, de noi.
O noua experienta, o noua casatorie, o noua relatie nu inseamna ca “ti-ai refacut viata”, ci ca incerci sa-ti cladesti una noua, alta, pe alte temelii.
Si mie mi se pare condamnabil ce spui tu melissa. Am trait asa ceva, la fel cum, cred eu dupa felul in care scrii, ai trait si tu (daca ma insel te rog sa ma scuzi). Este impardonabil asa ceva… Nu avem dreptul de a intra in viata oamenilor cu forta, de a stabili noi care relatie merge si care nu, de a ne atribui rolul de “salvator” pentru un om care, vezi Doamne, e prins intr-o relatie care nu mai functioneaza. Oare acei oameni nu se intreaba ce o fi in sufletul partenerului/ partenerei real/reale? Nu se gandesc ca tot raul care il fac se va intoarce candva impotriva lor? In fine. Eu simt ura, dispret pentru acea femeie, desi stiu ca EL, prietenul meu, de un car de an e principalul vinovat…
Asta totalmente de acord cu tine melissa. De neiertat. Am trait asa ceva, la fel cum ai trait si tu, dupa felul in care scrii (daca ma insel te rog sa ma ierti). Nu inteleg cum pot unele persoane sa se bage in viata altora fara sa le pese ca ranesc cumplit. Cine le da dreptul sa stabileasca daca o relatie deja nu mai merge? Cine le da dreptul sa se bage intre doi oameni si sa le schimbe, poate, cursul normal al relatiei lor? Este peste puterile mele sa iert. Poate Cel de Sus iarta astfel de oameni, insa eu nu pot…
Draga M si eu incerc sa fac la fel. Incerc sa consider ca a fost doar un moment de ratacire desi m-a ranit de moarte. Sunt cu el, dar parca suntem doi straini. nu mai este ce a fost si nici nu cred ca o sa fie vreodata. Poate nu este locul potrivit sa te intreb, insa ce este in sufletul tau? Mai crezi cu adevarat in “reinvierea” voastra? Este el alt om? Eu de multe ori imi spun ca ma amagesc singura, ca lupu-si schimba parul dar naravul ba. Pur si simplu nu pot nici cu el, dar nici fara el. El simte asta, stie ca e totul pentru mine si continua sa ma raneasca prin vorbe. Daca ti-as spune ce imi zice m-ai intreba cu siguranta “cum mai suporti?”. Si eu ma intreb acelasi lucru. Inima mi-e franta, sufletul gol, viata pustie…
Din cauza faptului ca mesajul a intarziat sa apara, am mai scris unul:). Un pic reformulta, dar e aceeasi idee. Scuzati-ma va rog
Asa e, nu e locul potrivit sa ma intrebi. Daca ai curajul sa-mi lasi o adresa de mail, am sa-ti raspund. Promit. La toate intrebarile. Pentru ca n-am vorbit cu nimeni despre asta, desi mi-as fi dorit s-o pot face.
Of, Doamne! O să-ţi dau cel mai bun sfat pe care l-am primit în viaţa mea şi pe care urmându-l, mi-am adus doar linişte şi lumină în suflet: “Nu contează ce spune un bărbat, ci doar ceea ce face!” Te rog, şi sper să citeşti cât mai curând aceste gânduri, să nu mai pui la suflet vorbele lui, căci ei nu ştiu să vorbească, li se reped nişte cuvinte în gură şi ei se grăbesc să le arunce pe noi ca pe un acid şi ne rănesc enorm… lasă-l să vorbescă, nu te contrazice… eu când nu pot să tac, îl iau peste picior, dar în glumă, ca să nu aibă senzaţia că mă afectează ceea ce spune…dar dacă nu poţi, puneţi nişte doape imaginare în urechi, şi lasă-l să se descarce… peste câteva minute îşi va da seama cât este de caraghios
Aceasta este adresa mea de mail maratom09@yahoo.com. Daca o sa vrei te rog sa ma adaugi. O zi buna cu mult soare in inima si suflet iti doresc